ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 640/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția primei instanțe. Prin acțiunea înregistrată la data de 23 octombrie 2009 pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.C. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, a solicitat obligarea acestei autorități la plata sumelor reprezentând suplimentul postului în procent de 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% pentru perioada 2004 - 5 februarie 2009, actualizate cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului la data plății efective. Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 21 din 5 ianuarie 2010, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat soluționarea cauzei privind pe reclamantul C.C.

în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, că Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci este o instituție organizată la nivel național, din categoria autorităților centrale, astfel că cererile formulate împotriva acestuia se soluționează în prima instanță de Curtea de apel. 2. Soluția celei de-a doua instanțe. La rândul său, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 2948 din 16 iunie 2010, a declinat în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul C.C..

Totodată, a constatat existența unui conflict negativ de competență, între Curtea de Apel București și Tribunalul București și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență. Pronunțând această soluție, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că determinantă pentru jurisdicția sub care se plasează litigiul, este calitatea de funcționar public sau de angajat contractual a reclamantului în perioada pentru care se solicită drepturile. De asemenea, Curtea de Apel București, în raport de prevederile legale invocate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, lipsa avizului acesteia și inexistența la autoritatea competentă a vreunei înregistrări referitoare la existența funcțiilor publice în cadrul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci, a apreciat că raporturile reclamantului cu pârâtul au fost de muncă și nu de serviciu.

3. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție. Având în vedere obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte stabilește competența materială de soluționare în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. În ceea ce privește obiectul litigiului dedus judecății, ambele instanțe au reținut în mod corect că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a cerut obligarea autorității publice angajatoare la plata unor drepturi salariale restante din perioada 01 ianuarie 2004 - 05 februarie 2009, constând în suplimentul postului, în procent de 25% din salariul de bază și, respectiv, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

În ceea ce privește dispozițiile legale incidente, prima instanță a reținut că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 31 și următoarele din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în timp ce Curtea de apel a reținut că reclamantul nu are calitatea de funcționar public, aplicabile fiind dispozițiile art. 281 din Legea nr. 53/2003, Codul muncii. Într-adevăr, din adresa din 19 iunie 2007 emisă de Agenția Națională a Funcționarilor Publici și adresa din 10 iulie 2003 rezultă că în cadrul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci nu există funcții publice, personalul acestei autorități a administrației publice centrale desfășurându-și activitatea în regim juridic contractual.

Astfel fiind, având în vedere că litigiul are ca obiect acordarea unor drepturi salariale pretinse în baza unor raporturi de muncă, în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, iar nu dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C.C. și pe pârâtul Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2011. Procesat de GGC - CL