ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 640/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 640/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluția primei instanțe.
Prin acțiunea înregistrată la data de 23
octombrie 2009 pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios
administrativ și fiscal, reclamantul C.C. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul
de Stat pentru Invenții și Mărci, a solicitat obligarea acestei autorități la
plata sumelor reprezentând suplimentul postului în procent de 25% și
suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% pentru
perioada 2004 - 5 februarie 2009, actualizate cu indicele de inflație, de la
data nașterii dreptului la data plății efective.
Tribunalul București,
secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 21
din 5 ianuarie 2010, a admis excepția necompetenței sale materiale și a
declinat soluționarea cauzei privind pe reclamantul C.C. în contradictoriu cu
pârâtul Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci în favoarea Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța a reținut, în esență, că Oficiul de Stat pentru
Invenții și Mărci este o instituție organizată la nivel național, din categoria
autorităților centrale, astfel că cererile formulate împotriva acestuia se
soluționează în prima instanță de Curtea de apel.
Soluția celei de-a
doua instanțe.
La rândul său, Curtea
de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin
Sentința civilă nr. 2948 din 16 iunie 2010, a declinat în favoarea Tribunalului
București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, competența
de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul C.C..
Totodată, a constatat
existența unui conflict negativ de competență, între Curtea de Apel București
și Tribunalul București și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și
Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.
Pronunțând această
soluție, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că determinantă pentru
jurisdicția sub care se plasează litigiul, este calitatea de funcționar public
sau de angajat contractual a reclamantului în perioada pentru care se solicită
drepturile.
De asemenea, Curtea
de Apel București, în raport de prevederile legale invocate de Agenția
Națională a Funcționarilor Publici, lipsa avizului acesteia și inexistența la
autoritatea competentă a vreunei înregistrări referitoare la existența
funcțiilor publice în cadrul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci, a
apreciat că raporturile reclamantului cu pârâtul au fost de muncă și nu de
serviciu.
Soluția Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
Având în vedere
obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte
stabilește competența materială de soluționare în favoarea Tribunalului
București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru
considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În ceea ce privește
obiectul litigiului dedus judecății, ambele instanțe au reținut în mod corect
că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a cerut obligarea
autorității publice angajatoare la plata unor drepturi salariale restante din
perioada 01 ianuarie 2004 - 05 februarie 2009, constând în suplimentul
postului, în procent de 25% din salariul de bază și, respectiv, suplimentul
corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază,
sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În ceea ce privește
dispozițiile legale incidente, prima instanță a reținut că, în cauză, sunt
aplicabile prevederile art. 31 și următoarele din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcționarilor publici, în timp ce Curtea de apel a reținut că
reclamantul nu are calitatea de funcționar public, aplicabile fiind
dispozițiile art. 281 din Legea nr. 53/2003, Codul muncii.
Într-adevăr, din
adresa din 19 iunie 2007 emisă de Agenția Națională a Funcționarilor Publici și
adresa din 10 iulie 2003 rezultă că în cadrul Oficiului de Stat pentru Invenții
și Mărci nu există funcții publice, personalul acestei autorități a
administrației publice centrale desfășurându-și activitatea în regim juridic
contractual.
Astfel fiind, având
în vedere că litigiul are ca obiect acordarea unor drepturi salariale pretinse
în baza unor raporturi de muncă, în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr.
53/2003 - Codul muncii, iar nu dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul
funcționarilor publici.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C.C. și pe pârâtul Oficiul de
Stat pentru Invenții și Mărci în favoarea Tribunalului București, secția a
VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 3 februarie 2011.
Procesat
de GGC - CL