ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6835/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 687 din 22 aprilie

2010, pronunțată în Dosarul nr. 422/115/2010, Tribunalul Caraș-Severin a admis

în parte acțiunea formulată de reclamanta D.G. și, în consecință, a obligat

pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția

generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin să plătească reclamantei suma de

150.000 euro cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut considerentele mai jos redate.

Familia reclamantei,

la data de 18 iunie 1951 a fost deportată din localitatea Moldova Veche, jud.

Caraș-Severin, în localitatea Fetești în Câmpia Bărăganului.

La data la care

familia reclamantei a fost obligată să părăsească localitatea, aceasta avea o

situație materială bună, fiind cunoscută în localitate.

Obligată să lase în

urmă tot ce a avut, familia reclamantei, deportată în Bărăgan, nu a avut casă,

documente, într-un cuvânt nimic, fiind lăsată în câmp, sub cerul liber.

Familia reclamantei

s-a compus din părinții săi, M.F. (Ț.), M.N., M.A. - bunica, și M.J. - mătușa.

Conform Adresei din

28 noiembrie 2000, Direcția Instanțelor Militare din cadrul Ministerului

Justiției, M.F. și M.N., părinții și reclamanta au făcut obiectul Deciziei

M.A.I. 200/1951 prin care li s-a fixat domiciliu obligatoriu în localitatea

Fetești, iar prin Decizia M.A.I. 6200/1955, la data de 27 iulie 1955, familiei

reclamantei i s-a ridicat restricțiile domiciliare.

Părinții reclamantei

nu au beneficiat de dispozițiile Decretului-Lege nr. 118/1990.

Prin documentele

depuse la dosar, reclamanta a făcut dovada încadrării sale în dispozițiile art.

3 și 5 din Legea nr. 221/2009, care-o îndreptățesc la a solicita obligarea

statului la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin dislocare.

Cât privește însă

cuantumul acestor daune morale, instanța de fond a apreciat că suma de

1.000.000 euro solicitat prin acțiunea introductivă este exagerată.

Criteriile de

apreciere a prejudiciilor morale nu au la bază criterii exacte, științifice,

deoarece există o incompatibilitate între caracterul moral nepatrimonial al

daunelor și cuantumul bănesc patrimonial al despăgubirilor.

În aprecierea

importanței prejudiciului moral trebuie avute în vedere repercursiunile

prejudiciului moral asupra stării generale a sănătății, precum și asupra

posibilității ei de a se realiza deplin pe plan social, profesional și

familial.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul

Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin,

solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii

acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În motivare, pârâtul

apelant a susținut că hotărârea apelată este netemeinică și nelegală, arătând

că reclamanta, părinții și bunicii acesteia au fost supuși unor măsuri

administrative cu caracter politic și nu au suferit o condamnare, iar potrivit

art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009, numai persoanele care au suferit o

condamnare pot beneficia de acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral

suferit prin condamnare.

Apelantul a mai

arătat că acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral nu se justifică

având în vedere faptul că însăși drepturile prevăzute și acordate în temeiul

Decretului-Lege nr. 118/1990 reprezintă măsuri cu caracter reparatoriu.

Totodată, pârâtul

apelant a învederat că suma de 150.000 euro, acordată de prima instanță nu este

justificată în raport de întinderea prejudiciului suferit, ducând la

îmbogățirea fără justă cauză a reclamantei.

Curtea de Apel

Timișoara prin Decizia nr. 347 din 13 octombrie 2010 a admis apelul Statului

Român, a schimbat în parte sentința în sensul că stabilește cuantumul la 7.000

euro.

Finalitatea urmărită

de legiuitor este aceea de a acorda despăgubiri, pentru prejudiciul moral

suferit, tuturor persoanelor care în regimul totalitar au avut condamnări cu

caracter politic sau au făcut obiectul unor măsuri cu caracter politic,

finalitate care a fost avută în vedere și prin Decretul-Lege nr. 118/1990, prin

care s-au acordat măsuri reparatorii pentru ambele categorii de persoane.

În ceea ce privește

cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit, s-a pornit de la

premisa că, într-adevăr, prin deportarea părinților și bunicilor reclamantei în

Câmpia Bărăganului pe o perioadă de peste 4 ani și a nașterii reclamantei după

șapte luni de la deportare, au fost lezate libertatea, demnitatea și onoarea

acestora, care sunt valori esențiale ale personalității umane, iar încălcarea

acestor valori a avut repercusiuni asupra vieții ulterioare a membrilor

familiei și inclusiv a reclamantei.

Cu toate acestea,

acordarea despăgubirilor pentru daunele morale suferite nu trebuie să se

transforme într-un mijloc de îmbogățire pentru victima prejudiciului.

Prin urmare, s-a avut

în vedere că reclamanta, respectiv părinții și bunicii acesteia nu au

beneficiat de măsurile reparatorii acordate în baza Decretului-Lege nr.

118/1990 și ținând cont de prevederile O.U.G. nr. 62/2010, apreciază că suma de

7000 euro reprezintă o despăgubire echitabilă pentru prejudiciul moral suferit

de reclamantă, părinții și bunici acesteia.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri au declarat apel Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

și reclamanta D.G. invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Recurenții critică

hotărârea numai sub aspectul cuantumului daunelor morale, pârâtul susține că

suma de 7.000 euro acordată este exagerat de mare, având în vedere că autorul

reclamantei a beneficiat de măsurile reparatorii acordate în baza

Decretului-Lege nr. 118/1990 precum și de toate drepturile ilustrate în O.U.G.

nr. 214/1999 și că în speță nu este vorba de o condamnare cu caracter politic

ci de o măsură administrativă.

Dimpotrivă,

recurenta-reclamantă critică prin motivele de recurs că suma acordată cu titlu

de despăgubiri morale este exagerat de mică în raport cu condițiile în care a

trăit familia sa.

Examinând criticile

formulate prin intermediul cererilor de recurs se constată nefondate

recursurile în considerentele celor ce succed.

În literatura

juridică s-a conchis că dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care

definesc personalitatea umană, valori care se referă la cinste, demnitate,

onoare, prestigiu profesional și alte valori similare, așa încât, din această

perspectivă, prin măsura deportării în Bărăgan a familiei reclamantei i s-a

adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar durerile

psihice și suferințele fizice provocate de o atare măsură, pot și trebuie să

fie reparate prin acordarea unor despăgubiri.

De asemenea,

cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de

determinare, iar în situația daunelor morale, datorită naturii lor

nepatrimoniale, o evaluare exactă în bani a acestora nu este posibilă,

întinderea despăgubirilor realizându-se prin apreciere, raportat la elemente de

fapt.

Că, deși este real că

stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial

include o doză de aproximare, instanța a avut în vedere o serie de criterii,

printre care, consecințele negative suferite de reclamant pe plan fizice și

psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate

aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării

cât și măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și

socială.

Instanța a stabilit o

sumă de bani, nu atât pentru a repune pe reclamant într-o situație similară

aceia avută anterior, cât pentru a-i procura satisfacții de ordin moral,

susceptibil de a înlocui valoarea de care a fost privat, iar cu privire la

daunele morale pretinse, reclamanta a produs un minimum de argumente și indicii

din care a rezultat în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost

afectate prin măsura dispusă.

Instanțele au reținut

că prin deportarea părinților și bunicilor reclamantei în Câmpia Bărăganului pe

o perioadă de peste 4 ani și a nașterii reclamantei după șapte luni de la

deportare au fost lezate libertatea, demnitatea și onoarea acestora, care sunt

valori esențiale ale personalității umane, iar încălcarea acestor valori a avut

repercursiuni asupra vieții ulterioare a membrilor familiei și inclusiv a

reclamantei.

În privința

cuantumului despăgubirilor, instanța a apreciat că principiul reparării

integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, având în

vedere natura neeconomică a daunelor morale imposibil de echivalat bănește, în

schimb a acordat reclamantei o indemnizație cu caracter compensatoriu, pentru

ca ceea ce trebuie evaluată în realitate este despăgubirea care vine să

compenseze prejudiciul, iar nu prejudiciul ca atare.

Cu referire la

jurisprudența Curții Europene, care este obligatorie în egală măsură ca și

normele Convenției, întrucât alcătuiesc împreună un bloc de convenționalitate,

s-a constatat că regulile de evaluare a prejudiciului moral trebuie să fie

unele care să asigure o satisfacție morală pe baza unei aprecieri în echitate,

ținând seama de circumstanțele cauzei. În acest sens, de exemplu, în cauza

Vitan împotriva României, Hotărârea din 25 martie 2008, au fost alocate 2000

euro cu titlu de prejudiciu moral, iar în Cauza Petrea împotriva României,

Hotărârea din 29 aprilie 2008 au fost acordate 7.200 euro cu acest titlu.

În speță, o statuare

în echitate care să asigure reparația morală impune concluzia caracterului

exorbitant al cuantumului despăgubirilor solicitate de reclamantă, astfel că,

în stabilirea întinderii daunelor morale, instanța luând în considerare

consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic importanța valorilor

morale lezate a apreciat în mod corect cuantumul daunelor morale la 7.000 euro

care nu este exagerat de mare dar nici prea mic cum susțin recurenții.

Așadar, Înalta Curte

în raport de cele reținute va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanta D.G. și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin împotriva

Deciziei civile nr. 347 din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2011.