ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3272/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin sentința civilă nr. 2721 din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC R.B. SRL în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Bacău, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bacău și SC M.E. SRL Bacău, acțiune având ca obiect anularea Deciziei nr. 17 din 24 mai 2008 și a Deciziei nr. 11 din 02 aprilie 2008 emise de pârâta Administrația Finanțelor Publice Bacău (A.F.P. Bacău). Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 11 din 02 aprilie 2008 emisă de A.F.P.

Bacău s-a decis că pentru obligațiile de plată restante, în cuantum de 3 .481.838 lei ale debitoarei SC M.E. SRL, declarată insolvabilă, la care se vor adăuga dobânzi de întârziere până la achitarea integrală, răspund solidar: (i) K.A., cetățean sirian, în calitate de asociat și administrator unic al SC M.E. SRL, (ii) M.A., cetățean sirian, în calitate de asociat unic ai S.C. R.B. S.R.L, având calitatea de cumpărător și reprezentant al SC M.E. SRL , vânzător în cadrul contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1911 din 01 octombrie 2007 și (iii) SC R.B. SRL, potrivit art. 23 alin. (2) C. proc. fisc., decizia constituind titlu de creanță fiscală.

S-a mai reținut că din cuprinsul acestei decizii rezultă că pârâta a avut în vedere următoarele acte: Procesul - verbal nr. 151757 din 01 noiembrie 2007, Raportul de inspecție fiscală nr. 151765 din 02 noiembrie 2007, Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. 151579 din 09 octombrie 2007, extrasul de carte funciara nr. 30273 din 09 octombrie 2007, contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1911 din 01 octombrie 2007 de Biroul notarilor publici asociați conf. Dr. M.M. si C.M., adresa nr. 2246557 din 24 martie 2008 a Oficiului Roman pentru Imigrări, furnizarea de informații de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București nr. 120455 din 24 martie 2008, Procesul - verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 40560 din 20 februarie 2008, precum și dispozițiile art. 27 - 28 C. proc.

fisc., adoptat prin O.G. nr. 92/2003, republicata si actualizata, dispozițiile Ordinului nr. 560 din 12 octombrie 2005 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind procedura de angajare a răspunderii solidare reglementata de dispozițiile art. 27 -28 C. proc. fisc. S-a constatat că în cuprinsul deciziei contestate, autoritatea administrativ-fiscală a reținut că prin Procesul - verbal nr. 151757 din 01 noiembrie 2007, inspectorii fiscali au constatat acțiuni de înstrăinare a bunurilor aflate în proprietatea SC M.E. SRL Bacău, respectiv terenuri situate în Alba-Iulia, județul Alba, în suprafața totala de 20.172,62 mp, care au fost dobândite prin cumpărare de la SC V. SRL București.

S-a apreciat prin decizia contestată că terenurile în suprafață totală de 20.172,62 mp, situate în Alba Iulia, au fost vândute cu rea-credință, în timpul desfășurării inspecției fiscale, conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 1911 din 01 octombrie 2007, înainte de emiterea deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. 151579 din 09 octombrie 2007 si a deciziei de impunere nr. 210 din 06 noiembrie 2007, in favoarea SC R.B.L. SRL Contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1911 din 01 octombrie 2007 a fost încheiat intre vânzător SC M.E. SRL Bacău, prin reprezentant M.A., fiul lui K.A., conform adresei nr. 2246557 din 24 martie 2008 a Oficiului Roman pentru Imigrări si cumpărător - SC R.B.L.

SRL București, prin administratorul A.G., conform adresei nr. 120455 din 24 martie 2008 a Oficiului Registrului Comerțului de pe Tribunalul București. Prima instanță a reținut că, așa cum rezultă din conținutul actelor administrativ-fiscale contestate și din susținerile părților, autoritățile administrativ-fiscale au făcut aplicarea dispozițiilor art. 27 și art. 28 C. proc. fisc., în ceea ce privește antrenarea răspunderii solidare a reclamantei SC R.B. SRL pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, SC M.E. SRL Bacău, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții și stabilind în sarcina reclamantei obligația plății sumei de 3.481.838 lei pentru obligațiile de plată restante ale debitoarei.

S-a apreciat că în analiza verificării legalității constatării îndeplinirii condițiilor privind răspunderea solidară, trebuie arătat că terenurile în suprafață totala de 20.172,62 mp, situate în Alba Iulia, au fost vândute în timpul desfășurării inspecției fiscale, la data de 01 octombrie 2007, înainte de emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 151579 din 09 octombrie 2007 și a deciziei de impunere nr. 210 din 06 noiembrie 2007, pe numele contribuabilului SC M.E. SRL Bacău, ulterior, la data de 20 februarie 2008, prin procesul-verbal nr. 40560 din 20 februarie 2008, constatându-se starea de insolvabilitate a debitoarei. S-a mai reținut că, în timpul inspecției fiscale ce se derula la SC M.E.

SRL Bacău și înainte de încheierea procesului-verbal de sechestru asigurător din data de 09 octombrie 2007, debitorul a vândut reclamantei la data de 01 octombrie 2007, terenurile din Alba Iulia, sechestrul nemaiputând fi înscris în cartea funciară, întrucât terenul era înstrăinat, cumpărător potrivit contractului de vânzare-cumpărare fiind societatea reclamantă. Totodată, reprezentantul vânzătorului SC M.E. SRL și asociat unic al cumpărătorului S.C. R.B.

S.R.L, respectiv dl. M.A., cetățean sirian, a fost de acord, prin semnare în fața notarului public a contractului de vânzare-cumpărare, cu mențiunea din contract potrivit căreia impozitele și taxele de orice natură către stat sunt în sarcina vânzătorului, fiind achitate la zi până la data autentificării contractului, cunoscând faptul că potrivit art. 259 alin. (6) C. fisc., înstrăinarea terenului nu se putea face până când titularul dreptului de proprietate asupra terenului respectiv nu avea stinse orice creanțe fiscale locale, cu excepția obligațiilor fiscale aflate în litigiu, cuvenite bugetului local al unității administrativ-teritoriale unde este amplasat terenul sau al celei unde-și are domiciliului fiscal contribuabilul în cauză, sub sancțiunea nulității actului de înstrăinare.

Deși la domiciliul fiscal al vânzătorului se pornise executarea silită de către A.F.P. Bacău, pentru creanțe fiscale ale acestuia, la data înstrăinării la notarul public din Alba Iulia a fost prezentat un certificat de atestare fiscală din data de 01 octombrie 2007 eliberat de Primăria Alba Iulia, fără să fie prezentat și un certificat de la domiciliul fiscal al vânzătorului, reprezentantul vânzătoarei omițând să declare debitele fiscale cu care era înregistrată la A.F.P. Bacău și semnând contractul cu mențiunea arătată, privind achitarea la zi a impozitelor și taxelor de orice natură către stat. S-a mai reținut că actul autentificat prin încheierea nr. 1911 din 01 octombrie 2007 a fost încheiat între vânzător SC M.E.

SRL Bacău, prin reprezentant M.A., fiul lui K.A., conform adresei nr. 2246557 din 24 martie 2008 a Oficiului Roman pentru Imigrări și cumpărător - SC R.B.L. SRL București, prin administratorul A.G., conform adresei nr. 120455 din 24 martie 2008 a Oficiului Registrului Comerțului de pe Tribunalul București. S-a constatat că asociatul și administratorul unic al societății vânzătoare a împuternicit așadar pe fiul său să semneze actul de vânzare-cumpărare, în condițiile în care acesta era și asociat al societății cumpărătoare. A apreciat judecătorul fondului că din aspectele reținute rezultă împrejurarea că reprezentantul vânzătorului SC M.E. SRL și asociat unic al cumpărătorului S.C. R.B. S.R.L, M.A., cunoștea foarte bine situația financiară a societății vânzătoare, avea cunoștință și de derularea inspecției fiscale și, fără să informeze notarul public cu privire la situația de la domiciliul fiscal a vânzătorului, a înstrăinat societății S.C.

R.B. S.R.L, al cărei asociat unic este, terenul în cauză, pentru a evita instituirea sechestrului asigurător și apoi valorificarea prin executarea silită, situația ce relevă reaua-credință a reprezentanților societății reclamante la încheierea contractul de vânzare-cumpărare. S-a constatat îndeplinită condiția controlului, cel puțin indirect, în contextul în care K.A., are calitatea de asociat și administrator unic al SC M.E. SRL, iar M.A., are calitatea de asociat unic al S.C. R.B. S.R.L, având calitatea de cumpărător și reprezentant al SC M.E. SRL în contractul de vânzare-cumpărare, altfel spus, că asociatul și administratorul unic al societății vânzătoare a împuternicit pe fiul său să semneze actul de vânzare-cumpărare, în condițiile în care acesta era și asociat al societății cumpărătoare.

Condiția de a desfășura efectiv aceeași activitate sau aceleași activități ca și debitorul, s-a reținut de asemenea ca fiind îndeplinită în raport și cu natura activului înstrăinat, prin faptul că ambele societăți sunt societăți comerciale cu capital privat, care desfășoară acte de comerț, apreciindu-se că din punct de vedere al rațiunii pentru care legiuitorul a impus această condiție, achiziționarea unui activ constând într-un teren de către o societate comercială, face compatibil acel activ, indiferent de natura actelor de comerț pe care societățile le prestează. Cât privește condiția privind dobândirea, cu orice titlu, a dreptului de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active să reprezinte cel puțin jumătate din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului, aceasta vizează situația în care societatea este singura care răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil.

În situația în speță însă, în care societatea răspunde solidar alături de ceilalți doi debitori persoane fizice, care răspund cu patrimoniul propriu, nu se poate susține că în raport cu valoarea totală a activelor reclamantei, de 24.478.917,15 RON, această societate nu ar fi ținută solidar la plata obligațiilor către A.F.P. Bacău, în condițiile în care persoanele fizice sau juridice, în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilității, cu rea-credință, dobândesc în orice mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea, această rea-credință vizând-o și pe reclamantă, care este parte în contractul de vânzare-cumpărare. 2. Motivele de recurs înfățișate de recurenta-reclamantă SC R.B.L.

SRL În termen legal, împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs reclamanta SC R.B.L. SRL. Au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., în susținerea cărora, în esență, au fost arătate următoarele: - instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, în sensul art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., întrucât a cercetat cauza sub aspecte ce nu au fost semnalate și care nu au relevanță în cauză; în acest sens sunt de menționat referirile din considerentele hotărârii atacate la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a terenului și la certificatul de atestare fiscală din data de 1 octombrie 2007, cu trimitere la prevederile art. 259 alin. (6) C. fisc.; acest text a fost invocat din oficiu, fără a fi fost pus în discuția părților; - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, întrucât, în aprecierea recurentei-reclamante instanța de fond, în mod eronat a reținut reaua –credință a societății reclamante, decizia atacată fiind injustă, mai cu seamă că nu s-a negat și nici nu se contestă că M.A.

cunoștea realitățile economico-financiare ale societății vânzătoare ceea ce însă nu demonstrează automat și că administratorul societății recurente, care a semnat actul de vânzare știa, la rândul său, despre aceste realități; - hotărârea a fost pronunțată și cu greșita aplicare și interpretare a legii, întrucât, în opinia recurentei, nu s-a demonstrat îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii solidare prevăzută în art. 27 și art. 28 C. proc. fisc., din punctul de vedere al persoanelor față de care funcționează această răspundere ca și în situația în care o altă persoană juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil; - nu s-a demonstrat că prima condiție prevăzută este îndeplinită în totalitate, respectiv că SC M.E.

SRL și-a creat insolvabilitatea prin înstrăinarea terenului către societatea reclamantă, operațiune pe deplin recunoscută, în condițiile în care, rezultă, față de valoarea terenului că insolvabilitatea SC M.E. SRL exista cu mult înainte de această operațiune; - nu este întemeiată și legală interpretarea instanței în ceea ce privește îndeplinirea cerinței privind valoarea contabilă a activului dobândit, în condițiile în care se reține că o astfel de condiție nu se cere a fi îndeplinită, raportat la prevederile art. 27; în opinia recurentei instanța de fond a înțeles să înlăture una dintre condițiile ce trebuiau îndeplinite în mod obligatoriu și astfel, în mod eronat, a apreciat că toate cerințele au fost satisfăcute pentru a se reține antrenarea răspunderii solidare, în litera și spiritul Codului de procedură fiscală, răspundere ce are mai degrabă caracter subsidiar, urmărite fiind în primul rând persoanele culpabile din cadrul debitorului insolvabil.

3. Procedura în fața instanței de control judiciar La data de 23 iunie 2009, recurenta-reclamantă a invocat în fața instanței de control judiciar excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificări, cu soluționarea căreia a fost sesizată Curtea Constituțională, la data de 6 octombrie 2009, după depunerea punctului de vedere și de către intimata-pârâtă. Prin decizia Curții Constituționale nr. 330 din 23 martie 2010 a fost soluționată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, invocată de recurenta-reclamantă în sensul respingerii acesteia, dată fiind și jurisprudența anterioară a jurisdicției constituționale.

4. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Recursul nu este fondat. Examinând sentința atacată raportat la criticile ce i-au fost aduse, la prevederile legale aplicabile și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu subzistă niciunul dintre motivele de nelegalitate invocate, față de argumentele în continuare prezentate. Prin decizia nr. 11 din 2 aprilie 2008 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor – D.G.F.P. Bacău – Administrația Finanțelor Publice Bacău, s-a dispus angajarea răspunderii solidare cu debitoarea SC M.E. SRL Bacău a (i) recurentei SC R.B.L. SRL ca și a numiților (ii) K.A., în calitate de asociat și administrator statutar unic al SC M.E.

SRL și (iii) M.A., fiul lui K.A., în calitate de asociat unic al SC R.B.L. SRL, până la 30 noiembrie 2007, întrucât la data vânzării era reprezentant al SC M.E. SRL. Actul de angajare a răspunderii atacat, menținut ca atare și prin hotărârea primei instanțe a reținut că terenurile în suprafață totală de 20.172,62 mp situate în Alba-Iulia, aflate în proprietatea SC M.E. SRL au fost vândute în timpul desfășurării inspecției fiscale, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1911 din 1 octombrie 2007, înainte de emiterea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii și a deciziei de impunere în favoarea SC R.B.L. SRL. Totodată s-a menționat, în ceea ce privește respectivul act de vânzare-cumpărare că asociatul și administratorul unic al societății vânzătoare SC M.E.

SRL respectiv dl. K.A., a împuternicit pe fiul său M.A. să semneze actul de vânzare-cumpărare, în condițiile în care acesta din urmă era și asociat al societății cumpărătoare SC R.B.L. SRL. Pornind de la situația de fapt descrisă și atestată de actele depuse la dosar, prima instanță, în mod temeinic și argumentat în opinia Înaltei Curți și cu observarea prevederilor legale aplicabile, a examinat legalitatea angajării răspunderii solidare, reținând că actele contestate au fost emise cu respectarea dispozițiilor art. 27-28 C. proc. fisc., pe care s-au întemeiat. Nu este fondată, și ca atare nu poate fi reținută critica recurentei vizând, în sensul art. 304 pct. 6 C. proc. civ., acordarea de către prima instanță a mai mult decât s-a cerut ori a ceva ce nu s-a cerut.

Această normă legală vizează situațiile de plus petita și ultra petita, nici una aplicabile în cauză, în condițiile în care acțiunea recurentei-reclamante a fost respinsă ca nefondată. Raportarea la argumentele instanței de fond folosite în considerentele hotărârii în scopul fundamentării soluției adoptate nu poate echivala astfel cum pretinde recurenta, în sensul textului de lege invocat, cu pronunțarea instanței asupra unor lucruri care nu s-au cerut. Neîntemeiată este și critica recurentei vizând existența unor motive contradictorii sau străine de natura pricinii cuprinse în hotărârea atacată. Nu se poate reține incidența acestui motiv de modificare a hotărârii, dată fiind coerența și claritatea motivării acesteia.

Nu se regăsesc în cuprinsul sentinței considerente contradictorii, respectiv unele care să consacre temeinicia acțiunii și altele care dimpotrivă să tindă la a demonstra netemeinicia acesteia, după cum nu există contradicție nici între considerente și dispozitiv. În fine, tot cu privire la acest aspect, Înalta Curte arată, cu referire la considerentele sentinței atacate, că nu se poate vorbi despre o nemotivare a soluției pronunțate sau de una superficială, întrucât judecătorul fondului a realizat o analiză amănunțită a tuturor aspectelor de fapt și de drept relevante. În fine, nefondate sunt și criticile întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. vizând, în esență, greșita aplicare și interpretare a legii, cu referire la modalitatea de apreciere a întrunirii cumulative în cauză a cerințelor art. 27-28 C. proc.

fisc. în vederea antrenării răspunderii solidare pentru obligațiile de plată restante ale debitoarei SC M.E. SRL, declarată insolvabilă (3.481.838 lei plus dobânzi de întârziere). Raportându-se la condițiile enunțate în art. 27 și art. 28 C. proc. fisc., texte al căror conținut a și fost redat în cuprinsul hotărârii, prima instanță, în mod corect, în opinia Înaltei Curți, în sensul prevederilor citate, a examinat în ce măsură societatea reclamantă putea avea calitatea de debitor în condițiile art. 27 C. proc. fisc., alături de persoanele fizice, astfel cum s-a reținut, raportat la regulile solidarității obligaționale. O astfel de interpretare și abordare a instanței nu este nelegală, cum eronat susține recurenta, câtă vreme prin decizia ce constituie titlu de creanță fiscală s-a stabilit răspunderea solidară atât a reclamantei-recurente, persoană juridică, cât și a două persoane fizice, mai sus arătate, acestea din urmă înțelegând să nu conteste această măsură.

Pornind așadar de la această premisă legală, în condițiile în care chiar art. 27 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. se referă atât la persoanele fizice cât și la cele juridice, Înalta Curte apreciază că în mod judicios a reținut prima instanță că, date fiind împrejurările de fapt expuse și practic necontestate, în mod corect a fost stabilită și răspunderea societății reclamante alături de persoanele fizice. Sintagma „sau” din conținutul normei citate nu are, în contextul întregii reglementări a modalității de stabilire a răspunderii solidare, sensul excluderii uneia sau alteia dintre cele două categorii vizate, după cum a sugerat recurenta, fiind evidentă intenția legiuitorului de a le alătura, după caz, în raport de condițiile exprese enunțate.

În fine, nefondate sunt și toate celelalte critici vizând argumentația instanței de fond cu privire la îndeplinirea fiecăreia dintre condițiile impuse de textele C. proc. fisc., cu referire specială la valoarea contabilă a activului dobândit. Practic, recurenta nu aduce argumente de ordin juridic prin care să combată considerentele și interpretarea instanței, rezumându-se la prezentarea unor comentarii proprii ce nu sunt de natură a înlătura concluzia instanței, mai cu seamă că, astfel cum s-a reținut, nu s-a dovedit valoarea reală a activului înstrăinat, în raport de suprafața acestuia și prețul din contract, neexistând nici o evaluare contabilă a terenului. Față de cele învederate, apreciind așadar că soluția pronunțată de prima instanță este legală și cuprinzător motivată, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., se va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC R.B.L. SRL București împotriva sentinței civile nr. 2721 din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 iunie 2010.