ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3272/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3272/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

1.

Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe

Prin sentința

civilă nr. 2721 din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII

a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de

reclamanta SC R.B. SRL în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Bacău,

Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bacău și SC M.E. SRL Bacău,

acțiune având ca obiect anularea Deciziei nr. 17 din 24 mai 2008 și a Deciziei

nr. 11 din 02 aprilie 2008 emise de pârâta Administrația Finanțelor Publice Bacău

(A.F.P. Bacău).

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 11

din 02 aprilie 2008 emisă de A.F.P. Bacău s-a decis că pentru obligațiile de

plată restante, în cuantum de 3 .481.838 lei ale debitoarei SC M.E. SRL,

declarată insolvabilă, la care se vor adăuga dobânzi de întârziere până la

achitarea integrală, răspund solidar: (i) K.A., cetățean sirian, în calitate de

asociat și administrator unic al SC M.E. SRL, (ii) M.A., cetățean sirian, în

calitate de asociat unic ai S.C. R.B. S.R.L, având calitatea de cumpărător și

reprezentant al SC M.E. SRL

,

vânzător

în cadrul contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1911

din 01 octombrie 2007 și (iii) SC R.B. SRL, potrivit art. 23 alin. (2) C. proc.

fisc., decizia constituind titlu de creanță fiscală.

S-a

mai reținut că din cuprinsul acestei decizii rezultă că pârâta a avut în vedere

următoarele acte: Procesul - verbal nr. 151757 din 01 noiembrie 2007, Raportul

de inspecție fiscală nr. 151765 din 02 noiembrie 2007, Decizia de instituire a

masurilor asigurătorii nr. 151579 din 09 octombrie 2007, extrasul de carte

funciara nr. 30273 din 09 octombrie 2007, contractul de vânzare-cumpărare

autentificat prin încheierea nr. 1911 din 01 octombrie 2007 de Biroul notarilor

publici asociați conf. Dr. M.M. si C.M., adresa nr. 2246557 din 24 martie 2008

a Oficiului Roman pentru Imigrări, furnizarea de informații de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București nr. 120455 din 24 martie 2008,

Procesul - verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 40560 din 20

februarie 2008, precum și dispozițiile art. 27 - 28 C. proc. fisc., adoptat

prin O.G. nr. 92/2003, republicata si actualizata, dispozițiile Ordinului nr.

560 din 12 octombrie 2005 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind procedura de

angajare a răspunderii solidare reglementata de dispozițiile art. 27 -28 C.

proc. fisc.

S-a

constatat că în cuprinsul deciziei contestate, autoritatea

administrativ-fiscală a reținut că prin Procesul - verbal nr. 151757 din 01

noiembrie 2007, inspectorii fiscali au constatat acțiuni de înstrăinare a

bunurilor aflate în proprietatea SC M.E. SRL Bacău, respectiv terenuri situate în

Alba-Iulia, județul Alba, în suprafața totala de 20.172,62 mp, care au fost

dobândite prin cumpărare de la SC V. SRL București.

S-a apreciat

prin decizia contestată că terenurile în suprafață totală de 20.172,62 mp,

situate în Alba Iulia, au fost vândute cu rea-credință, în timpul desfășurării

inspecției fiscale, conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 1911 din 01

octombrie 2007, înainte de emiterea deciziei de instituire a masurilor

asigurătorii nr. 151579 din 09 octombrie 2007 si a deciziei de impunere nr. 210

din 06 noiembrie 2007, in favoarea SC R.B.L. SRL Contractul de vânzare-cumpărare

autentificat prin încheierea nr. 1911 din 01 octombrie 2007 a fost încheiat

intre vânzător SC M.E. SRL Bacău, prin reprezentant M.A., fiul lui K.A.,

conform adresei nr. 2246557 din 24 martie 2008 a Oficiului Roman pentru

Imigrări si cumpărător - SC R.B.L. SRL București, prin administratorul A.G.,

conform adresei nr. 120455 din 24 martie 2008 a Oficiului Registrului

Comerțului de pe Tribunalul București.

Prima

instanță a reținut că, așa cum rezultă din conținutul actelor

administrativ-fiscale contestate și din susținerile părților, autoritățile

administrativ-fiscale au făcut aplicarea dispozițiilor art. 27 și art. 28 C.

proc. fisc., în ceea ce privește antrenarea răspunderii solidare a reclamantei SC

R.B. SRL pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat

insolvabil, SC M.E. SRL Bacău, constatând că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de aceste dispoziții și stabilind în sarcina reclamantei obligația

plății sumei de 3.481.838 lei pentru obligațiile de plată restante ale

debitoarei.

S-a

apreciat că în analiza verificării legalității constatării îndeplinirii

condițiilor privind răspunderea solidară, trebuie arătat că terenurile în

suprafață totala de 20.172,62 mp, situate în Alba Iulia, au fost vândute în

timpul desfășurării inspecției fiscale, la data de 01 octombrie 2007, înainte

de emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 151579 din 09

octombrie 2007 și a deciziei de impunere nr. 210 din 06 noiembrie 2007, pe

numele contribuabilului SC M.E. SRL Bacău, ulterior, la data de 20 februarie 2008,

prin procesul-verbal nr. 40560 din 20 februarie 2008, constatându-se starea de

insolvabilitate a debitoarei.

S-a mai

reținut că, în timpul inspecției fiscale ce se derula la SC M.E. SRL Bacău și

înainte de încheierea procesului-verbal de sechestru asigurător din data de 09

octombrie 2007, debitorul a vândut reclamantei la data de 01 octombrie 2007,

terenurile din Alba Iulia, sechestrul nemaiputând fi înscris în cartea

funciară, întrucât terenul era înstrăinat, cumpărător potrivit contractului de

vânzare-cumpărare fiind societatea reclamantă.

Totodată,

reprezentantul vânzătorului SC M.E. SRL și asociat unic al cumpărătorului S.C. R.B.

S.R.L, respectiv dl. M.A., cetățean sirian, a fost de acord, prin semnare în

fața notarului public a contractului de vânzare-cumpărare, cu mențiunea din

contract potrivit căreia impozitele și taxele de orice natură către stat sunt

în sarcina vânzătorului, fiind achitate la zi până la data autentificării

contractului, cunoscând faptul că potrivit art. 259 alin. (6) C. fisc.,

înstrăinarea terenului nu se putea face până când titularul dreptului de

proprietate asupra terenului respectiv nu avea stinse orice creanțe fiscale

locale, cu excepția obligațiilor fiscale aflate în litigiu, cuvenite bugetului

local al unității administrativ-teritoriale unde este amplasat terenul sau al

celei unde-și are domiciliului fiscal contribuabilul în cauză, sub sancțiunea

nulității actului de înstrăinare.

Deși la

domiciliul fiscal al vânzătorului se pornise executarea silită de către A.F.P.

Bacău, pentru creanțe fiscale ale acestuia, la data înstrăinării la notarul

public din Alba Iulia a fost prezentat un certificat de atestare fiscală din

data de 01 octombrie 2007 eliberat de Primăria Alba Iulia, fără să fie

prezentat și un certificat de la domiciliul fiscal al vânzătorului,

reprezentantul vânzătoarei omițând să declare debitele fiscale cu care era

înregistrată la A.F.P. Bacău și semnând contractul cu mențiunea arătată,

privind achitarea la zi a impozitelor și taxelor de orice natură către stat.

S-a

mai reținut că actul autentificat prin încheierea nr. 1911 din 01 octombrie 2007

a fost încheiat între vânzător SC M.E. SRL Bacău, prin reprezentant M.A., fiul

lui K.A., conform adresei nr. 2246557 din 24 martie 2008 a Oficiului Roman

pentru Imigrări și cumpărător - SC R.B.L. SRL București, prin administratorul A.G.,

conform adresei nr. 120455 din 24 martie 2008 a Oficiului Registrului

Comerțului de pe Tribunalul București.

S-a

constatat că asociatul și administratorul unic al societății vânzătoare a

împuternicit așadar pe fiul său să semneze actul de vânzare-cumpărare, în

condițiile în care acesta era și asociat al societății cumpărătoare.

A

apreciat judecătorul fondului că din aspectele reținute rezultă împrejurarea că

reprezentantul vânzătorului SC M.E. SRL și asociat unic al cumpărătorului S.C. R.B.

S.R.L, M.A., cunoștea foarte bine situația financiară a societății vânzătoare,

avea cunoștință și de derularea inspecției fiscale și, fără să informeze notarul

public cu privire la situația de la domiciliul fiscal a vânzătorului, a

înstrăinat societății S.C. R.B. S.R.L, al cărei asociat unic este, terenul în

cauză, pentru a evita instituirea sechestrului asigurător și apoi valorificarea

prin executarea silită, situația ce relevă reaua-credință a reprezentanților

societății reclamante la încheierea contractul de vânzare-cumpărare.

S-a

constatat îndeplinită condiția controlului, cel puțin indirect, în contextul în

care K.A., are calitatea de asociat și administrator unic al SC M.E. SRL, iar M.A.,

are calitatea de asociat unic al S.C. R.B. S.R.L, având calitatea de cumpărător

și reprezentant al SC M.E. SRL în contractul de vânzare-cumpărare, altfel spus,

că asociatul și administratorul unic al societății vânzătoare a împuternicit pe

fiul său să semneze actul de vânzare-cumpărare, în condițiile în care acesta

era și asociat al societății cumpărătoare.

Condiția

de a desfășura efectiv aceeași activitate sau aceleași activități ca și

debitorul, s-a reținut de asemenea ca fiind îndeplinită în raport și cu natura

activului înstrăinat, prin faptul că ambele societăți sunt societăți comerciale

cu capital privat, care desfășoară acte de comerț, apreciindu-se că din punct

de vedere al rațiunii pentru care legiuitorul a impus această condiție,

achiziționarea unui activ constând într-un teren de către o societate

comercială, face compatibil acel activ, indiferent de natura actelor de comerț

pe care societățile le prestează.

Cât privește

condiția privind dobândirea, cu orice titlu, a dreptului de proprietate asupra

unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active să

reprezinte cel puțin jumătate din valoarea contabilă netă a tuturor activelor

corporale ale dobânditorului, aceasta vizează situația în care societatea este

singura care răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil. În situația în

speță însă, în care societatea răspunde solidar alături de ceilalți doi

debitori persoane fizice, care răspund cu patrimoniul propriu, nu se poate

susține că în raport cu valoarea totală a activelor reclamantei, de 24.478.917,15

RON, această societate nu ar fi ținută solidar la plata obligațiilor către A.F.P.

Bacău, în condițiile în care persoanele fizice sau juridice, în cei 3 ani

anteriori datei declarării insolvabilității, cu rea-credință, dobândesc în

orice mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea,

această rea-credință vizând-o și pe reclamantă, care este parte în contractul

de vânzare-cumpărare.

recurenta-reclamantă SC R.B.L. SRL

În termen legal, împotriva hotărârii pronunțate

de prima instanță a declarat recurs reclamanta SC R.B.L. SRL.

Au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 6, pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., în susținerea cărora,

în esență, au fost arătate următoarele:

- instanța de fond a acordat mai mult decât s-a

cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, în sensul art. 304 pct. 6 C. proc. civ.,

întrucât a cercetat cauza sub aspecte ce nu au fost semnalate și care nu au relevanță

în cauză; în acest sens sunt de menționat referirile din considerentele hotărârii

atacate la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a terenului și la certificatul

de atestare fiscală din data de 1 octombrie 2007, cu trimitere la prevederile art.

259 alin. (6) C. fisc.; acest text a fost invocat din oficiu, fără a fi fost pus

în discuția părților;

- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină

sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, întrucât, în

aprecierea recurentei-reclamante instanța de fond, în mod eronat a reținut

reaua –credință a societății reclamante, decizia atacată fiind injustă, mai cu

seamă că nu s-a negat și nici nu se contestă că M.A. cunoștea realitățile

economico-financiare ale societății vânzătoare ceea ce însă nu demonstrează

automat și că administratorul societății recurente, care a semnat actul de vânzare

știa, la rândul său, despre aceste realități;

- hotărârea a fost pronunțată și cu greșita aplicare

și interpretare a legii, întrucât, în opinia recurentei, nu s-a demonstrat

îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii solidare prevăzută în art. 27

și art. 28 C. proc. fisc., din punctul de vedere al persoanelor față de care

funcționează această răspundere ca și în situația în care o altă persoană

juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil;

- nu s-a demonstrat că prima condiție prevăzută

este îndeplinită în totalitate, respectiv că SC M.E. SRL și-a creat insolvabilitatea

prin înstrăinarea terenului către societatea reclamantă, operațiune pe deplin

recunoscută, în condițiile în care, rezultă, față de valoarea terenului că

insolvabilitatea SC M.E. SRL exista cu mult înainte de această operațiune;

- nu este întemeiată și legală interpretarea

instanței în ceea ce privește îndeplinirea cerinței privind valoarea contabilă

a activului dobândit, în condițiile în care se reține că o astfel de condiție nu

se cere a fi îndeplinită, raportat la prevederile art. 27; în opinia recurentei

instanța de fond a înțeles să înlăture una dintre condițiile ce trebuiau

îndeplinite în mod obligatoriu și astfel, în mod eronat, a apreciat că toate cerințele

au fost satisfăcute pentru a se reține antrenarea răspunderii solidare, în litera

și spiritul Codului de procedură fiscală, răspundere ce are mai degrabă

caracter subsidiar, urmărite fiind în primul rând persoanele culpabile din

cadrul debitorului insolvabil.

judiciar

La data de 23 iunie 2009, recurenta-reclamantă a

invocat în fața instanței de control judiciar excepția de neconstituționalitate

a prevederilor art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, republicată, cu

modificări, cu soluționarea căreia a fost sesizată Curtea Constituțională, la

data de 6 octombrie 2009, după depunerea punctului de vedere și de către intimata-pârâtă.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 330 din

23 martie 2010 a fost soluționată excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură

fiscală, invocată de recurenta-reclamantă în sensul respingerii acesteia, dată

fiind și jurisprudența anterioară a jurisdicției constituționale.

control judiciar

Recursul nu este fondat.

Examinând sentința atacată raportat

la criticile ce i-au fost aduse, la prevederile legale aplicabile și sub toate aspectele,

potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu subzistă

niciunul dintre motivele de nelegalitate invocate, față de argumentele în

continuare prezentate.

Prin decizia nr. 11 din 2 aprilie 2008

emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor – D.G.F.P. Bacău – Administrația

Finanțelor Publice Bacău, s-a dispus angajarea răspunderii solidare cu debitoarea

SC M.E. SRL Bacău a (i) recurentei SC R.B.L. SRL ca și a numiților (ii) K.A.,

în calitate de asociat și administrator statutar unic al SC M.E. SRL și (iii) M.A.,

fiul lui K.A., în calitate de asociat unic al SC R.B.L. SRL, până la 30 noiembrie

2007, întrucât la data vânzării era reprezentant al SC M.E. SRL.

Actul de angajare a răspunderii atacat,

menținut ca atare și prin hotărârea primei instanțe a reținut că terenurile în

suprafață totală de 20.172,62 mp situate în Alba-Iulia, aflate în proprietatea SC

M.E. SRL au fost vândute în timpul desfășurării inspecției fiscale, conform

contractului de vânzare-cumpărare nr. 1911 din 1 octombrie 2007, înainte de

emiterea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii și a deciziei de impunere

în favoarea SC R.B.L. SRL.

Totodată s-a menționat, în ceea ce

privește respectivul act de vânzare-cumpărare că asociatul și administratorul

unic al societății vânzătoare SC M.E. SRL respectiv dl. K.A., a împuternicit pe

fiul său M.A. să semneze actul de vânzare-cumpărare, în condițiile în care

acesta din urmă era și asociat al societății cumpărătoare SC R.B.L. SRL.

Pornind de la situația de fapt

descrisă și atestată de actele depuse la dosar, prima instanță, în mod temeinic

și argumentat în opinia Înaltei Curți și cu observarea prevederilor legale

aplicabile, a examinat legalitatea angajării răspunderii solidare, reținând că

actele contestate au fost emise cu respectarea dispozițiilor art. 27-28 C.

proc. fisc., pe care s-au întemeiat.

Nu este fondată, și ca atare nu poate

fi reținută critica recurentei vizând, în sensul art. 304 pct. 6 C. proc. civ.,

acordarea de către prima instanță a mai mult decât s-a cerut ori a ceva ce nu

s-a cerut. Această normă legală vizează situațiile de plus petita și ultra petita,

nici una aplicabile în cauză, în condițiile în care acțiunea recurentei-reclamante

a fost respinsă ca nefondată.

Raportarea la argumentele instanței

de fond folosite în considerentele hotărârii în scopul fundamentării soluției adoptate

nu poate echivala astfel cum pretinde recurenta, în sensul textului de lege

invocat, cu pronunțarea instanței asupra unor lucruri care nu s-au cerut.

Neîntemeiată este și critica

recurentei vizând existența unor motive contradictorii sau străine de natura pricinii

cuprinse în hotărârea atacată.

Nu se poate reține incidența acestui

motiv de modificare a hotărârii, dată fiind coerența și claritatea motivării acesteia.

Nu se regăsesc în cuprinsul sentinței

considerente contradictorii, respectiv unele care să consacre temeinicia

acțiunii și altele care dimpotrivă să tindă la a demonstra netemeinicia acesteia,

după cum nu există contradicție nici între considerente și dispozitiv.

În fine, tot cu privire la acest aspect,

Înalta Curte arată, cu referire la considerentele sentinței atacate, că nu se

poate vorbi despre o nemotivare a soluției pronunțate sau de una superficială,

întrucât judecătorul fondului a realizat o analiză amănunțită a tuturor aspectelor

de fapt și de drept relevante.

În fine, nefondate sunt și criticile

întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. vizând, în esență,

greșita aplicare și interpretare a legii, cu referire la modalitatea de

apreciere a întrunirii cumulative în cauză a cerințelor art. 27-28 C. proc.

fisc. în vederea antrenării răspunderii solidare pentru obligațiile de plată restante

ale debitoarei SC M.E. SRL, declarată insolvabilă (3.481.838 lei plus dobânzi de

întârziere).

Raportându-se la condițiile enunțate

în art. 27 și art. 28 C. proc. fisc., texte al căror conținut a și fost redat

în cuprinsul hotărârii, prima instanță, în mod corect, în opinia Înaltei Curți,

în sensul prevederilor citate, a examinat în ce măsură societatea reclamantă

putea avea calitatea de debitor în condițiile art. 27 C. proc. fisc., alături

de persoanele fizice, astfel cum s-a reținut, raportat la regulile solidarității

obligaționale.

O astfel de interpretare și abordare

a instanței nu este nelegală, cum eronat susține recurenta, câtă vreme prin

decizia ce constituie titlu de creanță fiscală s-a stabilit răspunderea

solidară atât a reclamantei-recurente, persoană juridică, cât și a două

persoane fizice, mai sus arătate, acestea din urmă înțelegând să nu conteste această

măsură.

Pornind așadar de la această premisă

legală, în condițiile în care chiar art. 27 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. se

referă atât la persoanele fizice cât și la cele juridice, Înalta Curte apreciază

că în mod judicios a reținut prima instanță că, date fiind împrejurările de

fapt expuse și practic necontestate, în mod corect a fost stabilită și

răspunderea societății reclamante alături de persoanele fizice.

Sintagma „sau” din conținutul normei

citate nu are, în contextul întregii reglementări a modalității de stabilire a

răspunderii solidare, sensul excluderii uneia sau alteia dintre cele două

categorii vizate, după cum a sugerat recurenta, fiind evidentă intenția

legiuitorului de a le alătura, după caz, în raport de condițiile exprese enunțate.

În fine, nefondate sunt și toate celelalte

critici vizând argumentația instanței de fond cu privire la îndeplinirea

fiecăreia dintre condițiile impuse de textele C. proc. fisc., cu referire specială

la valoarea contabilă a activului dobândit.

Practic, recurenta nu aduce argumente

de ordin juridic prin care să combată considerentele și interpretarea

instanței, rezumându-se la prezentarea unor comentarii proprii ce nu sunt de

natură a înlătura concluzia instanței, mai cu seamă că, astfel cum s-a reținut,

nu s-a dovedit valoarea reală a activului înstrăinat, în raport de suprafața acestuia

și prețul din contract, neexistând nici o evaluare contabilă a terenului.

Față de cele învederate, apreciind așadar

că soluția pronunțată de prima instanță este legală și cuprinzător motivată, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC R.B.L. SRL

București împotriva sentinței civile nr. 2721 din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 iunie

2010.