ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 936/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 936/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 martie 2012 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a

II

a penală, în baza art. 300

1

alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării

preventive a inculpaților C.F., G.S.M. și N.A.

În baza art. 300 alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut arestarea

preventivă a inculpaților C.F., N.A. și G.S.M.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a constatat

următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 19/P/2012 al Parchetului de pe lângă

Î.C.C.J. au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, printre alții,

inculpații C.F., G.S.M. și N.A. pentru următoarele fapte:

G.S.M. la data de 01.01.2012, în timp ce se afla într-un separeu

al Clubului B. împreună cu inculpații C.F., S.E., D.M. și N.A., au lovit cu pumnii

și picioarele la nivelul capului partea vătămată B.B.P. pe care anterior au imobilizat-o

și au introdus-o într-un grup sanitar, iar ulterior a lovit-o și cu un extinctor

în cap în mod repetat, agresiune care a durat aproximativ 6 minute și care a încetat

numai datorită avertizării venirii organelor de poliție, faptă ce întrunește elementele

constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor simplu, prev. de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C.

pen.;

C.F., D.M., S.E. și N.A., care în data de 01 ianuarie 2012,

au lovit, în mod repetat, împreună cu inculpatul G.S.M. partea vătămată B.B.P.,

cu pumnii și picioarele, inculpatul G.S.M. lovind-o și cu extinctor, ajutându-l

astfel pe G.S.M. la comiterea infracțiunii de tentativă de omor și prin sprijinul

moral acordat, prin diminuarea posibilității victimei de a se apăra prin imobilizarea

și introducerea ei în grupul sanitar și împiedicarea pătrunderii altor persoane,

în scopul de a salva victima, prin amenințare cu acte de violență atât verbale cât

și cu corpuri contondente, faptă ce întrunește elementele constitutive ale complicității

la tentativa la infracțiunea de omor, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art.

20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a)

C. pen.;

C.F., G.S.M., S.E., N.A., D.M. și G.M., în data de 01

ianuarie 2012, între orele 02:36-02:55, în timp ce se aflau în Clubul B. cu ocazia

petrecerii Anului Nou, împreună, au provocat și au participat la un scandal public

ce a avut o amploare deosebită, producând o stare de indignare și de panică generală

în rândul clienților și personalului clubului, fiind tulburată în mod însemnat ordinea

și liniștea publică, scandal pe parcursul căruia au fost agresate fizic, insultate

și amenințate mai multe persoane și au fost distruse unele bunuri (scaune, sticle),

faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1)

C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.;

C.F., D.M. și N.A. în data de 01 ianuarie 2012, împreună și

cu alte persoane, în timp ce se aflau în incinta Clubului B. au amenințat verbal

și cu corpuri contondente (scrumieră de sticlă, cuțite, briceag) cu acte de violență

persoana vătămată G.Ș. pe care au înconjurat-o, inculpatul N.A. încercând să-l lovească

cu un cuțit dacă încearcă să intervină pentru a acorda ajutor părții vătămate B.B.P.

agresată în grupul sanitar, producându-i astfel o stare de temere, faptă ce întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 C.

pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.;

C.F., D.M., G.S.M. și N.A. în data de 01 ianuarie 2012 cu ocazia

sărbătoririi Anului Nou au purtat fără drept, în loc public, respectiv în incinta

Clubului B., cuțite, briceag, castet, obiecte pe care le-au folosit la amenințarea

și lovirea unor persoane, fapt ce reiese din declarațiile martorilor audiați în

prezenta cauză, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

port fără drept a unei arme albe, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea

nr. 61/1991 republicată.

Inculpații au fost arestați preventiv pe o durată de 29 de

zile în baza încheierii din 23 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția

a II a penală, pronunțate în Dosarul nr 1479/2/2012, reținându-se că există indicii

temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpați a faptelor pentru care sunt

cercetați, iar în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f)

C. proc. pen. lăsarea acestora în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică

în raport de circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire,

gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte.

Din analiza lucrărilor și actelor dosarului, s-a constatat

că măsura arestării preventive a fost luata față de inculpați cu respectarea drepturilor

și garanțiilor procesuale prevăzute de dispozițiile interne și de art. 5 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului: inculpații au fost ascultați personal la luarea

măsurii arestării preventive, au fost asistați de apărători aleși și din oficiu,

li s-au adus la cunoștință învinuirea și motivele arestării, atât inculpații, cât

și apărătorii au avut acces la lucrările din dosar în baza principiului egalității

armelor.

Totodată, prin încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă

a inculpaților s-a reținut că faptele sunt de o mare periculozitate, ceea ce inspiră

temere în mediul social a cărui protecție se poate asigura printr-o măsură legală,

preventivă. Absența unei motivări mai ample cu privire la pericolul pe care l-ar

prezenta lăsarea în libertate a inculpaților nu este de natură a atrage nelegalitatea

măsurii câtă vreme instanța constată și la acest moment că acest pericol subzistă,

acest aspect fiind analizat, de altfel, de instanța de recurs la momentul soluționării

căii de atac împotriva acestei hotărâri.

Instanța a analizat necesitatea menținerii arestării preventive

a inculpaților în raport de faptele pentru care este posibilă luarea măsurii privative

de libertate în raport de dispoz. art. 136 alin. (1) C. proc. pen. (pentru care

nu este prevăzută ca pedeapsă alternativă amenda) și art. 148 lit. f) teza

I

C. proc. pen. (pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare): tentativă

la infracțiunea de omor și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii

și liniștii publice.

Examinând actele și lucrările dosarului instanța a constatat

că din materialul de urmărire penală rezultă indicii temeinice de natură a convinge

un observator obiectiv ca este posibil ca inculpații să fi săvârșit faptele pentru

care aceștia sunt trimiși în judecată, astfel cum rezultă din următoarele mijloace

de probă: declarațiile părților vătămate, raport de expertiză medico-legală, certificat

medico-legal, proces-verbal de cercetare la fața locului, convorbirile interceptate,

declarații martori, procese-verbale de prezentare în vederea recunoașterii, imagini

înregistrate de camerele de supraveghere de la locul faptei, raport de constatare

tehnico-științifică, proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința

inculpatului N.A..

Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor, arătând că

nu au participat la lovirea părții vătămate sau că nu au provocat incidentul, aspect

ce rezultă din imaginile înregistrate de camerele de supraveghere de la locul faptei.

Instanța constată că la acest moment procesual sunt suficiente indicii de natură

a conduce la presupunerea rezonabilă că este posibil ca inculpații să fi participat

la săvârșirea faptelor, ceea ce face posibilă menținerea arestării preventive. Această

interpretare este în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului:

în hotărârile Brogan c. Marii Britanii și Murray c. Marii Britanii, Curtea a arătat

ca art. 5 parag.1 lit. c) nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente

pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie

sa fie acela de a permite clarificarea, sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor.

Faptele care suscită bănuieli nu au același nivel de certitudine cu cele care permit

inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea. Credibilitatea

declarațiilor părților vătămate și ale martorilor, precum și coroborarea acestora

cu aspecte ce rezultă din imaginile înregistrate de camerele de supraveghere de

la locul faptei urmează a fi analizate cu ocazia cercetării judecătorești.

În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C.proc.

pen. de asemenea, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile cumulativ impuse

de acest text de lege, atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunile deduse judecății, mai mare de 4 ani, cât și sub aspectul existenței

probelor că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică.

La aprecierea acestei din urmă condiții, Curtea a avut în vedere

natura și gravitatea faptelor presupus a fi fost comise de inculpați (împotriva

vieții și integrității corporale a părții vătămate), modalitatea și împrejurările

concrete de comitere a acestora (prin acte repetate, exercitând violențe excesive

asupra părții vătămate, utilizând un obiect potențial letal, loviturile vizând zone

vitale, în cadrul unui conflict de amploare, reluat după ce primul incident s-a

epuizat, în contextul folosirii unor obiecte de natură a aduce atingere integrității

corporale și a altor persoane), circumstanțele personale ale inculpaților (care

au dovedit un potențial de agresivitate ridicat și niciunul nu are loc de muncă),

elemente ce, coroborate, conturează ideea că lăsarea în libertate a inculpaților

prezintă în mod cert, în contextul dat, un pericol concret pentru ordinea publică,

ce rezultă, de altfel, inclusiv din modalitatea în care această valoare socială

a fost atinsă prin chiar săvârșirea faptelor, prin implicarea unui număr mare de

persoane și reacția pe care au avut-o persoanele prezente la locul faptei pentru

petrecerea de revelion.

S-a arătat că pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă

lăsarea în libertate a inculpaților nu se confundă cu pericolul social al faptelor

săvârșite și că la aprecierea celui dintâi nu se iau în considerare exclusiv faptele

deja săvârșite, dar este unul dintre criteriile indicate de Curtea Europeana a

Drepturilor Omului la aprecierea existenței unei posibile tulburări a ordinii publice

ca motiv ce poate justifica privarea de libertate a unei persoane (Letellier c.

Franței). În plus, se impune o reacție adecvată și proporțională din partea organelor

judiciare față de astfel de incidente violente în care sunt implicate mai multe

persoane care înțeleg să își facă singure dreptate, ignorând organele abilitate

să vegheze la respectarea ordinii publice, în lipsa căreia apreciem că s-ar produce

o veritabilă tulburare a ordinii publice.

În consecință, faptele presupus săvârșite justifică aprecierea

că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea

publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate în rândul persoanelor care

respectă valorile sociale ocrotite de lege și a unei aparențe de tolerare din partea

sistemului judiciar a unor astfel de fapte ilicite.

Este adevărat că inculpații au fost arestați la aproximativ

2 luni de la momentul săvârșirii presupuselor fapte, însă, în acest interval de

timp, organele de cercetare penală au încercat să lămurească situația, să identifice

și audieze persoanele care au participat la incident și să efectueze cercetări de

natură a duce la conturarea posibilității ca inculpații să fi săvârșit faptele.

În raport de considerentele expuse și de timpul scurs de la

privarea de libertate a inculpaților (23 februarie 2012) în care autoritățile judiciare

au avut o atitudine activă, administrând probele necesare în cauză, Curtea a apreciat

că arestarea preventivă a inculpaților nu se întinde dincolo de limite rezonabile

apreciate în considerarea interesului public real ocrotit.

Cu privire la imposibilitatea inculpaților de a influența aflarea

adevărului în cauză câtă vreme instanța este sesizată prin rechizitoriu, iar probele

se află în custodia sa, Curtea a apreciat că un astfel de argument nu este pertinent

în condițiile în care probele nu au valoare prestabilită, iar instanța de judecată

are obligația de a administra în mod nemijlocit și contradictoriu probele în cursul

cercetării judecătorești.

De asemenea, s-a constatat că măsurile preventive se impun

în raport de art. 136 alin. (1) C. proc. pen. nu numai pentru a se împiedica sustragerea

inculpatului de la judecată ori de la executarea pedepsei, ci și pentru a se asigura

buna desfășurare a procesului penal- ipoteză alternativă prevăzută de textul legal

indicat. Or, la acest moment instanța nici nu a început cercetarea judecătorească

în cauză, fiind necesar a se asigura că nu există posibilitatea influențării aflării

adevărului de către inculpați.

Cu privire la egalitatea de tratament cu alți inculpați, Curtea

a apreciat că acest principiu semnifică aplicarea unui tratament juridic identic

persoanelor aflate în situații similare. Or, în prezenta cauză trebuie luate în

considerare participarea fiecărui inculpat, gradul său de implicare în desfășurarea

incidentului, astfel încât nu se poate aprecia că toți inculpații din prezenta cauză

se află în aceeași situație.

Faptul că inculpații au o familie în întreținere și nu au antecedente

penale (situație de normalitate) sunt elemente de natură a contura imaginea acestora,

dar nu pot determina per se o punere în libertate în raport de criteriile analizate

anterior.

împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații C.F.,

G.S.M. și N.A., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în

stare de libertate.

Recursurile inculpaților nu sunt fondate.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpații

G.S.M., C.F. și N.A. au fost trimiși în judecată pentriu săvîrșirea infracțiunilor

de tentativă de omor și, respectiv complicitate la această infracțiune, prev. de

art. 20 rap.la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C.pen, și

respectiv art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C.

pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., constând în aceea că data de

01 ianuarie 2012, în timp ce se aflau într-un separeu al Clubului B., au lovit cu

pumnii și picioarele la nivelul capului partea vătămată B.B.P. pe care anterior

au imobilizat-o și au introdus-o într-un grup sanitar, iar ulterior a lovit-o și

cu un extinctor în cap în mod repetat, agresiune care a durat aproximativ 6 minute

și care a încetat numai datorită avertizării venirii organelor de poliție.

Totodată, s-a mai reținut în sarcina inculpaților că au provocat

și au participat la un scandal public ce a avut o amploare deosebită, producând

o stare de indignare și de panică generală în rândul clienților și personalului

clubului, fiind tulburată în mod însemnat ordinea și liniștea publică, scandal pe

parcursul căruia au fost agresate fizic, insultate și amenințate mai multe persoane

și au fost distruse unele bunuri (scaune, sticle), fapte ce întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., amenințare, prev.

de art. 193 C. pen. și port fără drept a unei arme albe, prev. de art. 2 alin.

(1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

Inculpații au fost arestați preventiv pe o durată de 29 de

zile în baza încheierii din 23 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală pronunțate în Dosarul nr 1479/2/2012, reținându-se că există indicii

temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpați a faptelor pentru care sunt

cercetați, iar în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f)

C. proc. pen. lăsarea acestora în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică

în raport de circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire,

gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte.

Din probele dosarului rezultă că infracțiunile pentru care

sunt cercetați inculpații prezintă un grad de pericol social sporit, constând în

împrejurările concrete în care se presupune că s-au săvârșit și în impactul negativ

pe care astfel de fapte îl au asupra opiniei publice.

Prin faptele comise, s-a adus o gravă atingere valorilor sociale

ocrotite de lege privind dreptul la viață, integritate corporală și sănătate, tulburând

prin aceasta nu numai ordinea juridică ci și mediul social ocrotit și provocând

o stare de primejdie susceptibilă de a fi repetată în viitor, având în vedere comportamentul

inculpaților, cunoscuți ca fiind persoane agresive.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat în mod corect că faptele

presupus săvârșite justifică aprecierea că lăsarea inculpaților în libertate ar

prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de

insecuritate în rândul persoanelor care respectă valorile sociale ocrotite de lege

și a unei aparențe de tolerare din partea sistemului judiciar a unor astfel de fapte

ilicite.

Având în vedere că pedeapsa închisorii pentru faptele comise

de inculpați este mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică

constă în gravitatea deosebită și amploarea faptelor săvârșite, modalitatea și împrejurările

în care au fost comise precum și impactul unor astfel de fapte asupra siguranței

colective, Înalta Curte constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și se mențin.

Apreciind că față de gravitatea deosebită a infracțiunilor,

temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu

s-au schimbat și impun în continuare menținerea acesteia măsuri, Înalta Curte constată

că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și cu respectarea

dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale Constituției României

referitoare la libertatea individuală. Măsura lipsirii de libertate a unei persoane

se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârșit o infracțiune

și din necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară

astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertărților cetățenilor, desfășurarea

în bune condiții a procesului penal.

În ce privește cererile formulate de inculpații C.F. și G.S.M.

privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi

localitatea sau țara, Înalta Curte constată că inculpații sunt cercetați într-o

cauză complexă, alături de alte persoane pentru săvârșirea unor infracțiuni de violență,

cu un grad de periculozitate sporită.

Având în vedere stadiul în care se află judecata la acest moment,

Curtea apreciază că buna desfășurare a procesului penal ar fi afectată de înlocuirea

măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă întrucât pe de o parte

există riscul ca inculpații să nu se mai prezinte la judecată, iar pe de altă parte

să ia legătura cu ceilalți inculpați sau cu martorii ce urmează a fi audiați în

cauză.

Față de cele menționate, recursurile inculpaților sunt nefondate,

iar în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.  urmează a fi

respinse.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați

recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C.F.,

G.S.M. și N.A. împotriva încheierii din 21 martie 2012 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 2172/2/2012/a1.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 225 RON

cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 27 martie 2012.