ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr.

480/A/2015

Deliberând asupra apelurilor. în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 57 din data de 31 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a dispus, printre altele:

În

baza art. 321 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj la bunele moravuri și tulburarea liniștii publice.

În

baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În

baza art. 26 raportat la art. 181 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală (persoană vătămată B.).

În

baza art. 71 C. pen. anterior s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen. anterior, după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În

baza art. 33 lit. a), b), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În

baza art. 71 C. pen.anterior, s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În

baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția din 22 februarie 2012 la 16 iulie 2012.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare, prev. de art. 193 C. pen. anterior (persoană vătămată C.).

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de deținere de arme albe, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată.

În

baza art. 11 pct. 1 lit. b) rap. la art. 10 lit. h) C. proc. pen. anterior, s-a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate D. sub aspectul infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. ca urmare a retragerii plângerii.

În

baza art. 321 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj la bunele moravuri și tulburarea liniștii publice.

În

baza art. 71 C. pen. anterior au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În

baza art. 181 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală (persoană vătămată B.).

În

baza art. 71 C. pen. anterior s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În

baza art. 33 lit. a), b), art. 34 lit. b) C. pen. anterior au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În

baza art. 71 C. pen. anterior s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În

baza art. 88 C. pen. anterior s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția din 22 februarie 2012 la 16 iulie 2012.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior a fost achitat inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de deținere de arme albe, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată.

În

baza art. 321 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj la bunele moravuri și tulburarea liniștii publice.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În

baza art. 26 raportat la art. 181 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală (persoană vătămată B.).

În

baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În

baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată condamnă inculpatul F. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirii infracțiunii de deținere de arme albe.

În

baza art. 71 C. pen. anterior s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În

baza art. 33 lit. a), b), art. 34 lit. b) C. pen. anterior au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În

baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În

baza art. 88 C. pen. anterior, deduce din pedeapsa aplicată prevenția din 22 februarie 2012 la 16 iulie 2012.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, achită inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare, prev. de art. 193 C. pen. (persoană vătămată C.).

În

baza art. 321 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj la bunele moravuri și tulburarea liniștii publice.

În

baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior după rămânerea definitivă a hotărârii până Ia executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În

baza art. 26 raportat la art. 181 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală (persoană vătămată B.).

În

baza art. 71 C. pen. anterior s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen. anterior după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În

baza art. 33 lit. a), b), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În

baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În

baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea din 22 februarie 2012.

În

baza art. 321 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul H. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj la bunele moravuri și tulburarea liniștii publice.

În

baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen. anterior după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În

baza art. 26 raportat la art. 181 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul H. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală (persoană vătămată B.).

În

baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen. anterior după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În

baza art. 33 lit. a), b), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În

baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen. anterior după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În

baza art. 88 C. pen. anterior s-a dedus din pedeapsa reținerea din 24 februarie 2012.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare, prev. de art. 193 C. pen. (parte vătămată C.).

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de deținere de arme albe, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată.

În

baza art. 11 pct. 1 lit. b) rap. la art. 10 lit. h) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate D. sub aspectul infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior ca urmare a retragerii plângerii.

În

baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de deținere de arme albe, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată.

În

baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. anterior a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă D. și de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București pentru îngrijirile medicale acordate acestei părți vătămate.

În

baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. anterior, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă C.

În

baza art. 346 alin. (1) rap. la art. 1357 și urm. C. civ., au fost obligați în solidar inculpații A., E., F., G., H. la plata sumei de 20.000 euro echivalent în RON, daune morale către partea civilă B.

În

baza art. 346 alin. (1) rap. la art. 1357 și urm. C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 au fost obligați în solidar inculpații A., E.. F., G., H. la plata sumei de 2.890,31 RON către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. anterior, s-a dispus restituirea către inculpatul F. a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare.

În

baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.E. de la inculpații A., E., F., G., H.

În

baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. anterior, au fost obligați inculpații A., F., G., H. la câte 4.500 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

În

baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. anterior, au fost obligați inculpații E. și I. la câte 4.700 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit avocaților din oficiu al inculpaților E. și I. în cuantum de câte 100 RON s-a avansat din fondul Ministerului Justiției

Pentru a pronunța acesta hotărâre,

prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul din data de 16 martie 2012, depus în Dosarul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată a inculpaților:

- A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior; art. 180 alin. (2) C. pen. anterior (persoană vătămată D.); art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174 C. pen. anterior (persoană vătămată B.), cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior; art. 193 C. pen. anterior (persoană vătămată C.), cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen. anterior;

- E.

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior; art. 20 raportat la art. 174 C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior (persoană vătămată B.) și art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen. anterior;

- F.

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior; art. 193 C. pen. (persoană vătămată C.), cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.; art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174 C. pen. anterior (persoană vătămată B.), cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen. anterior;

- G.,

avocat stagiar în cadrul Baroului Tulcea, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior și art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174 C. pen. anterior (persoană vătămată B.), ambele cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen. anterior;

- H. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior; art. 180 alin. (2) C. pen. anterior (persoană vătămată D.); art. 193 C. pen. anterior (persoană vătămată C.), cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior; art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174 C. pen. anterior (persoană vătămată B.) cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen. anterior.

Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului I.

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

În

actul de sesizare s-a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul E.,

la data de 01 ianuarie 2012, în timp ce se afla într-un separeu al Clubului K. împreună cu inculpații A., G., H. și F., a lovit cu pumnii și picioarele la nivelul capului persoana vătămată B. pe care anterior inculpaIții au imobilizat-o și au introdus-o într-un grup sanitar, iar ulterior a lovit-o și cu un extinctor în cap în mod repetat, agresiune care a durat aproximativ 6 minute și care a încetat numai datorită avertizării venirii organelor de poliție.

Inculpații A., H., G. și F.,

în data de 01 ianuarie 2012, au lovit, în mod repetat, împreună cu inculpatul E., persoana vătămată B., cu pumnii și picioarele. Inculpații l-au ajutat astfel pe E. la comiterea infracțiunii de tentativă de omor și prin sprijinul moral acordat, prin diminuarea posibilității victimei de a se apăra prin imobilizarea și introducerea ei în grupul sanitar și împiedicarea pătrunderii altor persoane, în scopul de a salva victima, prin amenințarea cu acte de violență atât verbale, cât și cu corpuri contondente.

Inculpații A., E., G., F., H., L.

și I., în data de 01 ianuarie 2012, între orele 02.36-02.55, în timp ce se aflau în Clubul K. cu ocazia petrecerii Anului Nou, împreună, au provocat și au participat la un scandal public ce a avut o amploare deosebită, producând o stare de indignare și de panică generală în rândul clienților și personalului clubului, fiind tulburată în mod însemnat ordinea și liniștea publică, scandal pe parcursul căruia au fost agresate fizic, insultate și amenințate mai multe persoane și au fost distruse unele bunuri (scaune, sticle).

Inculpații A.

și H., cu aceeași ocazie, au agresat fizic cu pumnii și cu picioarele, inculpatul H. și cu un scaun în cap, pe persoana vătămată D., producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal din 02 ianuarie 2012.

Inculpații A., H.

și F., în data de 01 ianuarie 2012, împreună și cu alte persoane, în timp ce se aflau în incinta Clubului K.  au amenințat verbal și cu corpuri contondente (scrumieră de sticlă, cuțite, briceag) cu acte de violență pe persoana vătămată C. pe care au înconjurat-o, inculpatul F. încercând să-l și lovească cu un cuțit dacă încearcă să intervină pentru a acorda ajutor persoanei vătămate B. agresată în grupul sanitar, producându-i astfel o stare de temere.

Inculpații A., H., E., F.

și I., în data de 01 ianuarie 2012 cu ocazia sărbătoririi Anului Nou, au purtat, fără drept, în loc public, respectiv în incinta Clubului K., cuțite, briceag, castet, obiecte pe care le-au folosit la amenințarea și lovirea unor persoane.

În

cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe:

plângerea și declarațiile persoanelor vătămate B., D., C.; procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele fotografice; procesele-verbale pentru recunoaștere și planșele fotografice; procesele-verbale de sesizare din oficiu; declarațiile inculpaților F., E., G., A., L. și H.; raportul de expertiză medico-legală; certificatul medico-legal din 02 ianuarie 2012; declarațiile martorilor M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JE., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS. și TT.; rapoartele de constatare tehnico-științifică; procesul-verbal de percheziție domiciliară la locuința inculpatului F.

În

faza cercetării judecătorești

au fost audiați inculpații [cu excepția inculpatului G. care a invocat dispoz. art. 70 alin. (2) C. proc. pen. anterior], s-au depus acte în circumstanțiere și au fost audiați martorii M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JE., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS. și TT., partea vătămată D. și părțile civile B. și C.

La termenul din 17 ianuarie 2014, Curtea a constatat imposibilitatea audierii martorului E., încuviințat inculpatului E.

Persoana vătămată B. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 100.000 euro, reprezentând despăgubiri morale și materiale.

Persoana vătămată C. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 100.000 RON, reprezentând contravaloarea contractelor pe care le-a pierdut în urma incidentului.

Persoana vătămată D. la data de 17 ianuarie 2014 a declarat că își retrage plângerea cu privire la infracțiunea de lovire pentru care au fost trimiși în judecată inculpații A. și H.

Inculpații și persoana vătămată B. au mai depus la dosarul cauzei acte medicale.

Pe parcursul cercetării judecătorești, Curtea a dispus efectuarea de expertize medico-legale cu privire la starea de sănătate a persoanei vătămate B. și cu privire la leziunile suferite prin loviturile primite de la inculpați și cu privire la urmele de sânge găsite pe extinctor. Astfel:

S-a reținut din expertiza medico-legală psihiatrică efectuată persoanei vătămate B., de către I.N.M.L. din 21 noiembrie 2012, că „prezintă schizofrenie paranoidă cu evoluție cronică (debut la vârsta de 21 de ani). A avut discernământul mult scăzut la momentele audierii de către organele de urmărire penală și se recomandă măsura de siguranță cu caracter medical, prev. de art. 113 C. pen”.

Raportul de expertiză medico-legală, examen ADN, întocmit de I.N.M.L. î

n aprilie 2013, a concluzionat:

„1. Analiza prin teste de identificare rapidă a microurmelor biologice a pus în evidență prezența sângelui de natură umană pe corpul extinctorului și pe plasa acestuia.

Din analiza statistică și de probabilitate rezultă că ipoteza „microurmele de sânge de pe extinctor și plasa conțin ADN care provine de la victima B.” este de 8,79x10

18

ori mai probabilă decât ipoteza „microurmele de sânge de pe extinctor și plasă conțin ADN care provine de la un bărbat necunoscut”.

Pentru aprecieri referitoare la atribuirea profilului feminin regăsit în aceste probe este necesară prelevarea și analizarea unor probe de referință suplimentare.

Din analiza statistică și de probabilitate rezultă că ipoteza „microurmei de pe capătul distal al extinctorului conțin ADN care provine de la victima B. și o persoană necunoscută cel mai probabil de sex feminin” este de 2,58x10

18

ori mai probabilă decât ipoteza „microurmele de pe capătul distal al extinctorului conțin ADN care provine de la două persoane necunoscute, dintre care cel puțin una este de sex masculin”.

Raportul medico-legal emis de I.N.M.L. la data de 18 septembrie 2013,

privind persoana vătămată B., a concluzionat:

„A prezentat leziuni traumatice la nivel cranio-facial și corporal ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur.

Leziunile traumatice au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale.

Aspectul lezional constatat la nivel cranio-facial sugerează faptul că leziunile au putut fi produse de un agent traumatic aplicat cu o energie cinetică mare (posibil extinctor sau lovire cu mijloace umane de apărare/atac aplicate de persoane cu forță fizică crescută).

Nu prezintă infirmitate fizică.”

Raportul de expertiză criminalistică din 13 ianuarie 2014, emis de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București,

a concluzionat:

„I. Urma papilară descoperită pe mânerul extinctorului - corp delict - nu reține detalii caracteristice pe baza cărora să se poată stabili dacă a fost ori nu creată de vreuna dintre persoanele inculpate: A., E., F., G., H., L. și I.

II.A. Urmele de sânge de pe părțile laterale ale extinctorului s-au format pe suprafața acestuia urmând modelul husei de protecție cu ochiuri cu care a fost acoperit. Nu se poate stabili modalitatea prin care sângele a venit în contact cu suprafața extinctorului, astfel că ne aflăm în imposibilitatea de a formula opinii cu privire la tipul de acțiune ce a avut loc în câmpul infracțional.

B. Urmele de sânge de pe capătul superior al extinctorului s-au format prin curgerea directă, sub formă de picături, pe suprafața metalică, corpul delict aflându-se in poziție orizontală.”

Au fost întocmite rapoarte de constatare tehnico-științifică de detectare a comportamentului simulat în privința inculpaților F., E. și G.

La dosar s-a depus opinia extrajudiciară medico-legală întocmită de SC UU. SRL privind partea vătămată B. prin care s-a concluzionat că „a prezentat la data de 01 ianuarie 2012 leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur, în momente traumatice independente, succesive, posibil aparținând mijloacelor de apărare/atac proprii corpului uman, implicând forțe medii, specifice acestor mecanisme.

Necesită 30-35 zile îngrijiri medicale în accepțiunea medico-legală și penală.

Leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața sus-numitului și nu au potențial de a determina infirmitate postraumatică și/sau sluțire prin ele însele, în absența complicațiilor”.

Pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză, curtea de apel a reținut următoarea situație de fapt:

Preliminar analizării probelor administrate, instanța a făcut anumite precizări cu privire la valoarea probatorie a acestora. Astfel, a constatat că unul dintre mijloacele de probă invocat în susținerea acuzării, dar și a apărării este reprezentat de imaginile înregistrate de camerele de supraveghere din clubul K., însă, după vizionarea în mod repetat a acestor înregistrări, prima instanță a constatat că acestea oferă informații limitate cu privire la participanții la infracțiuni și cu privire la modalitatea de săvârșire a acesteia întrucât unghiul camerei de supraveghere nu acoperă zona în care s-a desfășurat incidentul cu privire la persoana vătămată B. (camera este poziționată diametral opus acestei zone și nu acoperă decât o mică parte din zona de acces dinspre toaleta unde a fost săvârșită fapta), lumina din club nu permite identificarea cu o marjă de eroare limitată a persoanelor participante, calitatea înregistrării fiind nepotrivită acestui scop, iar în momentele desfășurării incidentului au fost foarte multe persoane prezente. La momentul audierii inculpaților și a părții civile B., instanța a solicitat părților să se identifice în imaginile prezentate, întocmind procese-verbale în acest sens. S-a arătat că valoarea probatorie a acestor imagini și a proceselor-verbale a fost apreciată în raport de regulile generale aplicabile mijloacelor de probă și declaraițiilor părților, urmând a fi avute în vedere în măsura în care se coroborează cu aspecte de fapt ce rezultă din ansamblul probator administrat în cauză. De asemenea, s-a precizat că simplul fapt că unii dintre inculpați nu sunt identificabili în imaginile înregistrate de camerele de supraveghere pe parcursul desfășurării incidentului sau a unei părți a acestuia nu este de natură a-i disculpa în condițiile în care prezența și activitatea acestora la locul săvârșirii faptei rezultă din alte mijloace de probă.

Cât privește declarația părții civile B., instanța a luat-o în considerare cu maximă prudență, având în vedere atât interesul său subiectiv în cauză, dar și modalitatea în care afecțiunile patologice atestate de expertiza dispusă de instanță (schizofrenie paranoidă cu evoluție cronică, debut la vârsta de 21 de ani, având discernământul mult scăzut la momentele audierii de către organele de urmărire penală) afectează reprezentarea realității și procesul de fixare și actualizare a informațiilor memorate. De altfel, cu prilejul audierii nemijlocite a părții civile, instanța a precizat că a avut posibilitatea să constate caracterul incert al informațiilor furnizate de către parte, cu privire la care a revenit de mai multe ori în cursul audierii, confruntată fiind cu imaginile înregistrate de camerele de supraveghere și cu alte mijloace de probă.

Cu privire la agresarea persoanei vătămate D., având în vedere că aceasta, la termenul din 17 ianuarie 2014 a declarat că iși retrage plângerea cu privire la infracțiunea de lovire pentru care au fost trimiși în judecată inculpații A. și H., instanța a precizat că se impune încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 1 lit. b) rap. la art. 10 lit. h) C. proc. pen. anterior.

Cu privire la agresarea persoanei vătămate B., prima instanță de fond a reținut:

La data de 01 ianuarie 2012, în timp ce se aflau într-un separeu al Clubului K., pe fondul unui conflict preexistent în care fuseseră implicați persoana vătămată D. și martorii HH. și GG., inculpații E., A., G., H. și F., au imobilizat-o și au introdus-o într-un grup sanitar pe persoana vătămată B., unde inculpatul E. a lovit-o cu pumnii și picioarele la nivelul capului.

Curtea de apel a reținut această situație de fapt din declarația de recunoaștere parțială a inculpatului E. („Am avut o altercație cu partea vătămata B. (...) acesta m-a strâns de gât, m-a îmbrâncit, l-am lovit cu pumnul în zona feței, iar apoi ne-am lovit reciproc de mai multe ori, incidentul desfașurându-se de la intrarea în toaletă până la interiorul acestei încăperi.”), coroborată cu declarația părții civile B. („În toaleta sufrageriei, în camera în care se află chiuveta, am fost împins de F. și a mai intrat A. și E. Nu am văzut ca vreunul dintre aceștia să aibă supra lor vreo armă sau vreun obiect de natură a fi folosit ca armă. Am fost lovit cu pumnii de acești inculpați din ambele părți și din față, la un moment dat, i-am văzut in aceiași camera și pe G. și pe H. pentru ca inculpații se roteau între ei. În timpul acesta, eram lovit în continuu (...) Inculpatul F. a fost cel care m-a îmbrâncit împingându-mă în toaletă (...) Știu sigur că H. a fost printre cei care m-au lovit. Nu l-am văzut efectiv pe H. lovindu-mă, dar am tras concluzia că m-a lovit pentru că am fost lovit de toți cei care s-au aflat în toaletă, iar pe acest inculpat, l-am văzut în toaletă.”), declarația martorului DD. („L-am văzut de B. pe care îl cunoșteam se afla în sufragerie, mergea singur, pe picioarele lui, și cred că avea urme de lovituri pe față și de sânge (...) îmi aduc aminte că l-am văzut pe A. intrând și ieșind în baie în timpul incidentului. După terminarea incidentului din afara toaletei am observat că pe jos era sânge în cantitate relativ mare.”), declarația martorului VV. („La un moment dat l-am văzut pe E. îmbrâncindu-se cu B. și intrând amândoi în toaletă. Nu pot preciza care dintre ei a ajuns primul în toaletă. Imediat după, ușa toaletei s-a închis (...) lângă ușa de la toaletă era F., A., G. care stăteau de vorbă cu un grup de bodyguarzi (...) din toaletă a ieșit E., mai întâi, și apoi B., care avea sânge pe față, era umflat și zgâriat, dar putea merge pe picioarele lui (...). Cât timp B. s-a aflat în toaletă (...) cei trei și-au schimbat locul la momente diferite, grupul bodyguarzilor era în fața celui al inculpaților, în partea mea dreaptă.”), declarația martorului V. („Nu mai rețin exact cine l-a băgat pe B. în baie, știu că unul din cei trei, A., E. și H. l-a lovit cu pumnul în zona capului, iar B. s-a dezechilibrat și a căzut în baie, apoi au intrat în baie după el 2-3 persoane, dar nu pot preciza cine anume, ori MM., H., E., posibil F. și a intrat unul și a ieșit altul (...). În fata ușii toaletei, s-au așezat A. și G., l-am, văzut și pe F. acolo, între noi și ușa de la toaletă. Împreună cu mine au încercat să intre în toaletă T. și Q. și am fost amenințat că dacă facem un pas înainte ne omoară, inculpații fluturând mâinile și obiectele pe care le aveau in mână (...). L-am văzut pe B. ieșind din toaletă plin de sânge. Îl cunoșteam pe G. dinainte din vedere și sunt sigur ca era in grupul celor ce mi-au blocat accesul în toaletă.”), declarația martorului T. („l-am văzut pe A., F. și G. retrăgându-se spre toaleta și am auzit dinspre toaletă urlete și strigăte de ajutor. Am încercat să intru în toaletă, dar mi-a fost blocat accesul de către cei trei”).

Curtea de apel a apreciat că aceeași situație de fapt vin să confirme și declarațiile martorilor W. („Precizez că B. era implicat într-un conflict la care participau mai multe persoane, o bătaie generală, dar nu pot preciza câte persoane erau cu B. și câte de cealaltă parte. Arăt că la momentul la care am auzit pe cineva spunând că dacă se face un pas, iese bătaie, persoanele din fața toaletei nu se băteau, nu pot preciza cine făcea parte din cele două grupuri, dar era o distanță relativ mică între ele.”) și M. („Ulterior, la ceva timp, un bodyguard, mi-a spus să venim repede întrucât A. l-a omorât în bătaie pe B. (...) întrebându-l pe A. ce s-a întâmplat și acesta răspunzând ca a bătut doi fraieri (...) Nu îmi mai aduc aminte de la cine am aflat dintre agenții de pază că H. este cel care l-a lovit pe B.”). Instanța de apel a considerat că, deși aceste declarații nu îi indică direct pe inculpați ca fiind cei care au agresat-o pe partea civilă B., respectiv martorul M. nu a văzut personal incidentul, aflând despre el ulterior, de la colegi și auzindu-l pe inculpatul A., acestea pot fi apreciate ca probe indirecte care confirmă varianta reținută de instanță.

Cât privește imaginile înregistrate de camerele de supraveghere din club, s-a arătat că acestea nu prezintă relevanță cu privire la acest incident, camera fiind poziționată departe de locul faptei, astfel încât ce se observă este un grup din mai multe persoane stând cu spatele la cameră, în zona culoarului de acces către ușa toaletei (probabil bodyguarzii clubului).

Curtea de apel a notat că, în actul de sesizare s-a reținut că în cadrul incidentului, inculpatul E. a lovit-o pe partea civilă B. și cu un extinctor în cap în mod repetat. Referitor la acest aspect, prima instanță a reținut că utilizarea acestui mijloc de agresiune este atestat exclusiv de declarația părții civile B., fără a fi confirmată de declarația vreunui martor. Astfel, deși martorul M. a observat un extinctor lângă ușa sufrageriei care ar fi prezentat urme de sânge ulterior finalizării incidentului, s-a apreciat că este imposibil ca acest agent vulnerant să nu fi fost observat de niciunul dintre martorii direcți. De altfel, a precizat instanța, angajații clubului (ospătari și bodyguarzi) confirmă faptul că în toate sălile clubului se aflau extinctoare, fără a putea preciza unde se afla cu exactitate cel din „sufragerie” în noaptea respectivă sau care era locul său obișnuit.

În

plus, instanța a constatat că din imaginile înregistrate rezultă că la momentul preluării părții civile B. de către SMURD la locul faptei erau prezenți cel puțin doi agenți de poliție care ar fi ridicat acest corp delict. Or, în procesul-verbal încheiat la 01 ianuarie 2012 nu se menționează nimic cu privire la acest aspect, presupusul corp delict fiind ridicat abia la data de 05 ianuarie 2012, timp în care mai multe persoane au avut acces în zona de săvârșire a faptei, toaleta fiind, de altfel, spălată de martora O. chiar în noaptea respectivă.

S-a reținut de către instanță că pe presupusul corp delict nu au fost identificate amprente papilare sau palmare care să permită confirmarea faptului că acesta a fost folosit de inculpatul E. sau de vreunul dintre ceilalți inculpați, după cum rezultă din raportul de expertiză dispus de instanță.

Este adevărat că pe extinctor au fost identificate urme de sânge în care s-a stabilit cu grad mare de probabilitate că există ADN-ul părții civile B., însă, instanța a reținut din expertiza traseologică că urmele de sânge de pe capătul superior al extinctorului s-au format prin curgerea directă, sub formă de picături, pe suprafața metalică, corpul delict aflându-se în poziție orizontală, aspect de natură a indica faptul că urmele nu s-au produs în momentul folosirii sale și lovirii acestuia de capul părții vătămate.

Deși expertiza medico-Iegală asupra părții vătămate nu exclude producerea leziunilor cu acest tip de corp delict, dar nu exclude nici varianta susținută de inculpali (agent traumatic aplicat cu o energie cinetică mare posibil lovire cu mijloace umane de apărare/atac aplicate de persoane cu forță fizică crescută, explicabil în condițiile în care se rețin lovituri aplicate cu pumnii și picioarele), iar locul săvârșirii faptei a fost contaminat între acest moment fi cel al ridicării presupusului corp delict, timp de 4 zile, neaflându-se în custodia organelor judiciare și nefiind observat de agenții de poliție care au sosit la club în noaptea de 01 ianuarie 2012, instanța a apreciat că în cauză există cel puțin dubii cu privire la folosirea acestui corp delict la agresiunea asupra părții civile.

Totodată, s-a notat că acuzarea a mai invocat în susținerea acestui aspect de fapt interceptările comunicărilor făcute de inculpași prin care aceștia își pregătesc o apărare comună. În privința acestor fragmente de convorbiri, prima instanță a considerat că pot fi interpretate și în sensul de a-și pregăti o apărare comună în raport de probele pe care le anticipau întrucât la momentul interceptării fusese începută urmărirea penală și inculpații aveau cunoștință de acuzațiile aduse, inclusiv de faptul că B. fusese lovit cu un extinctor, și nu indică cu certitudine faptul că inculpații știau că fusese folosit extinctorul și plănuiau o variantă necorespunzătoare adevărului cu privire la acest aspect.

S-a arătat că, în cauză, au fost întocmite rapoarte de constatare tehnico-științifică de detectare a comportamentului simulat în privința inculpaților F., E. și G., care au concluzionat că inculpații E.și F. au prezentat modificări specifice comportamentului simulat atunci când au răspuns negativ Ia întrebările „Tu l-ai lovit în cap cu extinctorul pe B.?” și „Tu l-ai lovit în cap cu extinctorul în cap pe B. în data de 01 ianuarie 2012?”, iar în cazul inculpatului F. și la întrebarea „Tu l-ai lovit cu pumnii și picioarele în zona capului pe B.?”.

Având în vedere caracterul incert al concluziilor unor astfel de rapoarte, determinat de existența unor variabile care scapă controlului expertului și care pot influența rezultatele testului (starea psihică a persoanei testate, consumul de medicamente cu efecte asupra ritmului cardiac și asupra tensiunii arteriale), dar și faptul că la dosar s-a depus și o expertiză susținând concluzii contrare cu privire la inculpatul F., care nu a prezentat modificări psihofiziologice semnificative răspunzând la întrebări similare, instanța a apreciat că poate lua în considerare aceste mijloace de probă doar în măsura în care se coroborează cu alte probe administrate în cauză.

Totodată, instanța a apreciat că nu se poate reține în sarcina inculpatului F. tentativa la infracțiunea de omor în forma autoratului doar pe baza indiciului oferit de aceste rapoarte de constatare. De altfel, instanța a considerat că acest lucru nu ar fi fost posibil decât pe calea unei extinderi a procesului penal cu privire la altă faptă, în condițiile în care inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru că ar fi lovit partea vătămată cu pumnii și cu picioarele și că ar fi ajutat pe inculpatul E. prin imobilizarea victimei și păzirea ușii de la toaletă, și nu pe calea unei cereri de schimbare a încadrării juridice (în condițiile în care singurul inculpat trimis în judecată pentru tentativă la infracțiunea de omor este E., acuzat că a lovit victima cu extinctorul în zona capului).

Prin urmare, întrucât declarația părții vătămate (ce prezintă numeroase neconcordanțe și reveniri) nu se coroborează cu alte mijloace de probă din care să rezulte că inculpatul E. sau unul dintre ceilalți inculpați a folosit efectiv extinctorul în momentul agresării sale, apreciind că nu este suficientă concluzia expertizei medico-legale care să nu-I excludă ca agent vulnerant, instanța a apreciat că acest aspect de fapt nu a fost dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă în cauză.

Prima instanță a arătat că, în sarcina inculpaților A., H., G. și F. s-a reținut în actul de sesizare că, în data de 01 ianuarie 2012, au lovit, în mod repetat, împreună cu inculpatul E., persoana vătămată B., cu pumnii și picioarele, ajutându-l astfel pe E. la comiterea infracțiunii de tentativă de omor. Instanța a constatat că declarația părții vătămate cu privire la lovirea sa de către inculpații A., H., G. și F. nu se coroborează cu declarațiile martorilor care au arătat că ceilalți inculpați s-au poziționat în fața ușii de la intrare și au împiedicat accesul altor persoane care ar fi dorit să intervină. Prin urmare, instanța a apreciat că în cauză nu s-a dovedit decât lovirea părții civile de către inculpatul E. și sprijinul moral acordat de ceilalți inculpați, prin diminuarea posibilității victimei de a se apăra, prin imobilizarea și introducerea ei în grupul sanitar și împiedicarea pătrunderii altor persoane, în scopul de a salva victima, prin amenințarea cu acte de violență atât verbale, cât și cu corpuri contondente (martorii precizează că inculpatul A. avea o scrumieră în mână, iar inculpatul G. un pahar).

Inculpații A.. F., G. și H. nu au recunoscut faptul că au participat la săvârșirea acestei fapte, însă instanța a reținut din declarațiile martorilor că rezultă și contribuția acestora. Astfel participația inculpatului A. rezultă din declarația părții vătămate coroborate cu cea a martorilor V., DD., VV., W., T. și M., cea a inculpatului F și G. din declarațiile martorilor T., V. și VV. și cea a inculpatului H. din declarațiile martorilor T., V. și M. În raport de aceste probe, instanța a înlăturat aceste declarații, apreciind că sunt făcute pro causa și nu sunt susținute de celelalte mijloace de probă.

Persoanele care se aflau în noaptea respectivă împreună cu inculpații, audiate în calitate de martori (LL., MM., KK., JJ.) au declarat că nu a avut loc nici un incident între aceștia și partea civilă B., însă instanța a înlăturat aceste declarații, apreciind că acestea sunt subiective ca urmare a relațiilor avute cu inculpații (soție, prietenă, legături similare celor de rudenie) și întrucât nu se coroborează cu aspecte de fapt ce rezultă din ansamblul probator administrat în prezenta cauză.

Prima instanță a reținut că, în data de 01 ianuarie 2012, inculpații A., E., G., F., H. și I., între orele 02.36-02.55, în timp ce se aflau în Clubul K. cu ocazia petrecerii Anului Nou, împreună, au provocat și au participat la un scandal public ce a avut o amploare deosebită, producând o stare de indignare și de panică în rândul clienților și personalului clubului, fiind tulburată ordinea și liniștea publică, scandal pe parcursul căruia au fost agresate fizic mai multe persoane și s-a produs agitație, o parte dintre clienți părăsind localul. Această atmosferă a fost creată atât de incidentul în care a fost implicată persoana vătămată D. (recunoscut de către inculpați, dar cu privire la care persoana vătămată și-a retras plângerea penală), cât și în cel în care a fost agresată partea civilă B.

Prin sentința atacată s-a menționat că această situație de fapt rezultă din declarațiile martorilor EE. („Am văzut că veniseră persoane din conducerea clubului și bodyguarzi, nu am văzut cuțite sau castete, dar pe jos erau pahare sparte și un scaun rupt.”), S. („conflictul luând amploare, fiind folosite scaune și obiecte de pe bar, m-am speriat și m-am refugiat în magazia din spatele barului cu 2 colegi (...) am auzit zgomote și țipete (...). Lumea era agitataă în sufragerie după incident”), QQ. („...am observat că lumea din club s-a agitat când l-a văzut pe D. plin de sânge.”), SS. („...am observat în sufragerie un conflict violent în care erau implicate mai multe persoane”), Y. („După incident, am constatat că mai mulți clienți erau speriați și au părăsit clubul. (...) la momentul când am părăsit sufrageria, am văzut mai mulți clienți agitați care erau strânși la ușa de acces în sufragerie”), AA. („în sufragerie mai erau și ospătari care erau speriați”), NN. („M-am speriat și am fugit în bucătărie unde am fost atins de bucăți de sticlă spartă”).

De altfel, a precizat instanța, din imaginile înregistrate de camerele de supraveghere se observă atât agitația produsă în timpul incidentelor, cât și după terminarea acestora, în urma prezentării la fața locului a organelor de poliție, dar și a unui număr mare de bodyguarzi și de persoane din conducerea clubului.

S-a reținut că participarea inculpaților la incidentele care au generat tulburarea ordinii publice rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor EE., S., QQ., SS. în cazul inculpatului A., a martorului Y. în cazul inculpatului E. a martorilor AA. și NN. în cazul inculpatului F., ale martorilor II., KK. și AA. în cazul inculpatului G., ale martorilor Y., N., HH., QQ. în cazul inculpatului H. și ale martorilor MM., M., DD.. HH. în cazul inculpatului I. Cu privire la acest din urmă inculpat instan a a avut în vedere în principal participarea acestuia la incidentul în care a fost implicată persoana vătămată D., în cadrul căruia inculpatul I. a participat activ până la momentul în care i-a pierdut cunoștința în urma unei lovituri primite. Din imaginile înregistrate, instanța a observat că inculpatul își revine după ce pri