ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 49 din data de 02.02.2015, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă solicitarea de schimbare a încadrării juridice pusă în discuție din oficiu și pe cea formulată de reprezentantul Ministerului Public și, pe cale de consecință, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, astfel:

- pentru inculpatul A. - din infracțiunile prevăzute de art. 48 noul C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) vechiul C. pen., art. 271 alin. (4) vechiul C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen., fiecare cu aplicarea art. 5 noul C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 48 noul C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) noul C. pen. cu referire la art. 43 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., art. 288 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 44 alin. (1) noul C. pen. și art. 5 alin. (1) noul C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

În temeiul art. 48 noul C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) noul C. pen. cu referire la art. 43 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt (fapta din 21.11.2010).

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen., a fost interzisă inculpatului - de la data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii - exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 67 alin. (1) noul C. pen., a fost interzisă inculpatului - pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii - exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

În temeiul art. 104 alin. (2) noul C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate acordată inculpatului, prin sentința penală nr. 203 din 26 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Slobozia pentru restul neexecutat de 646 zile de închisoare din pedeapsa rezultantă a închisorii de 8 ani și 6 luni aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1038 din 30 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, în Dosarul nr. x/236/2009, definitivă prin nerecurare la 17.08.2009.

În temeiul art. 104 alin. (2) noul C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) noul C. pen., s-a adăugat la pedeapsa aplicată în speță, de 2 ani închisoare, restul neexecutat de 646 zile închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa închisorii de 2 ani și 646 de zile.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen., a fost interzisă inculpatului - de la data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii - exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 67 alin. (1) noul C. pen., a fost interzisă inculpatului - pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii - exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

În temeiul art. 288 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 44 alin. (1) noul C. pen. și art. 5 alin. (1) noul C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de neexecutare a sancțiunilor penale (fapta din 21.11.2010).

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen., a fost interzisă inculpatului - de la data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii - exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 67 alin. (1) noul C. pen., a fost interzisă inculpatului - pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii - exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

În temeiul art. 44 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) noul C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată în speță, de 1 an închisoare, cu pedeapsa rezultantă a închisorii de 8 ani și 6 luni aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1038 din 30 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Giurgiu în Dosarul nr. x/236/2009, definitivă prin nerecurare la 17.08.2009, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani și 10 luni închisoare.

În temeiul art. 72 alin. (1) noul C. pen., s-a scăzut, din pedeapsa aplicată, perioada executată, de la 16.06.200 la 09.05.2003, de la 01.11.2003 la 11.10.2005, de la 09.05.2008 la 30.03.2012.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 45 alin. (5) noul C. pen., art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen., a fost interzisă inculpatului, de la data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 45 alin. (1) noul C. pen., art. 67 alin. (1) noul C. pen., a fost interzisă inculpatului, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în cauză, respectiv: - pedeapsa închisorii de 8 ani și 10 luni, pedeapsa închisorii de 2 ani și 646 de zile - urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa închisorii de 9 ani, 6 luni și 215 zile.

În temeiul art. 72 alin. (1) noul C. pen., s-a scăzut, din pedeapsa aplicată, perioada executată, de la 16.06.2002 la 09.05.2003, de la 01.11.2003 la 11.10.2005, de la 09.05.2008 la 30.03.2012.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 45 alin. (5) noul C. pen., art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen., a fost interzisă inculpatului, de la data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 45 alin. (1), art. 67 alin. (1) noul C. pen., a fost interzisă inculpatului - pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii - exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

În temeiul art. 397 alin. (1) noul C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S.N.T.F.C. C.F.R. Călători SA - R.T.F.C. București împotriva inculpaților și, pe cale de consecință, au fost obligați inculpații, în solidar la plata sumei de 2.750,69 lei, cu titlul de daune materiale.

În temeiul art. 274 alin. (1), (2) noul C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat (ce nu includ onorariile apărătorilor din oficiu).

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 21 noiembrie 2010, inculpații B. și A. au pătruns în incinta Reviziei de vagoane București-Obor, dinspre Piața Obor, s-au deplasat printre liniile 8 și 9 și, în dreptul unui vagon, inculpatul B. a observat o piesă metalică care semăna cu un motor, apoi a introdus-o într-o geantă de voiaj, cu intenția de a o vinde la un centru de colectare fier vechi, în acest timp inculpatul A. asigurându-se că nu sunt observați de angajați ai C.F.R. sau alte persoane.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a înlăturat, ca nefondate, susținerile inculpatului A. în sensul că s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul B. și a observat cum acesta a sustras distribuitorul de aer, introducându-l în geanta de voiaj, pe care o avea asupra sa fără a participa în niciun fel la comiterea faptei întrucât

S-a avut în vedere că varianta prezentată de inculpatul A. sunt infirmate de mijloacele de probă administrate în cauză, iar pe de altă parte, s-a apreciat că susținerile acestuia sunt neverosimile, întrucât accesul în zonă fiind interzis.

Sub aspectul circumstanțelor personale, judecătorul fondului a constatat că ambii inculpați sunt cunoscuți cu antecedente penale, precum și s-au sustras cercetării judecătorești.

Sub aspectul încadrării juridice a faptelor, instanța de fond a apreciat, prin raportare la limitele de pedeapsă, faptul că legea penală nouă este mai favorabilă.

Solicitarea formulată de inculpatul A., prin notele scrise, de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă, întrucât potrivit art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice poate fi solicitată până la finalizarea cercetării judecătorești.

În raport de aceste aspecte, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă solicitarea de schimbare a încadrării juridice pusă în discuție din oficiu și pe cea formulată de reprezentantul Ministerului Public și, pe cale de consecință, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice, astfel cum s-a reținut în dispozitivul sentinței.

Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului A. - care, la data de 21.11.2010, împreună cu inculpatul B. a pătruns în incinta Reviziei de vagoane București-Obor, dinspre Piața Obor, ignorând semnele și panourile care interzic accesul în locul respectiv, după care s-au deplasat printre liniile 8 și 9 și în dreptul unui vagon, unde inculpatul B. a observat o piesă metalică care semăna cu un motor, pe care a introdus-o într-o geantă de voiaj, cu intenția de a o vinde la un centru de colectare fier vechi, timp în care inculpatul A. s-a asigurat că nu sunt observați de angajați ai C.F.R. sau alte persoane - întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt, prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) noul C. pen. cu referire la art. 43 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

Fapta inculpatului A. - care, la data de 21.11.2010, a pătruns în incinta Reviziei de vagoane București-Obor, dinspre Piața Obor, deși prin sentința penală nr. 486/2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în Dosarul nr. x/301/2008 i se interzisese dreptul de a se afla în mun. București ca măsură de siguranță pentru 2 ani de la executarea pedepsei - întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de neexecutare a sancțiunilor penale, prevăzute de art. 288 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 44 alin. (1) noul C. pen. și art. 5 alin. (1) noul C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpaților, pentru fiecare faptă în parte, judecătorul fondului a avut în vedere criteriile legale prevăzute la art. 74 C. pen.: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Astfel, s-a constatat că inculpații au săvârșit fapta într-o zonă de siguranță a circulației pe căile ferate, a sustras o componentă a unui vagon, comițând fapta împreună cu o altă persoană.

Cu privire la inculpatul A., instanța de fond a reținut că a avut o atitudine nesinceră și necooperantă în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, că are antecedente penale și se află în stare de recidivă postcondamnatorie, ceea ce confirmă persistența infracțională.

Un alt element pe care instanța de fond l-a avut în vedere a fost faptul că inculpații nu au un loc. de muncă.

Judecătorul fondului a aplicat inculpaților pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea fiecărei infracțiuni, astfel cum au fost constatate mai sus, care să fie apte să răspundă scopurilor urmărite de legiuitor prin incriminarea faptelor, urmând a conduce la reeducarea inculpaților și formarea de către aceștia a unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

În raport cu natura și gravitatea infracțiunilor, astfel cum au fost reținute, având în vedere împrejurările cauzei și persoana fiecărui inculpat, instanța de fond a apreciat necesară aplicarea de pedepse accesorii și complementare.

A fost clarificată situația juridică a fiecărui inculpat.

Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului - apreciind că prin fapta comisă inculpații au produs cu intenție un prejudiciu părții civile (cuantumul acestuia fiind dovedit prin actele depuse la dosar de partea civilă), fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale - a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.N.T.F.C. C.F.R. Călători SA - R.T.F.C. București împotriva inculpaților și, pe cale de consecință, a obligat pe inculpați, în solidar, către partea civilă, la plata sumei de 2.750,69 lei, cu titlul de daune materiale.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București și inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei soluționări a laturii penale a cauzei.

Prin decizia penală nr. 940 din 30 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București și de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 49 din data de 2.02.2015, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, în Dosarul nr. x/300/2014.

A fost obligat inculpatul apelant la plata a 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Onorariul avocatului din oficiu s-a dispus să fie plătit din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 și art. 418 C. proc. pen., prima instanță de control judiciar a constatat că apelurile declarate sunt nefondate, urmând să fie respinse, ca atare, apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în considerarea următoarelor argumente:

Prima instanță de control judiciar a constatat că instanța de fond, respectând dispozițiile legale ce garantează aflarea adevărului, precum și pe cele ce asigură respectarea drepturilor procesuale ale părților, a reținut, în mod corect, existența faptelor și vinovăția inculpaților, adoptând - sub acest aspect - o soluție legală ce a fost confirmată și de instanța de apel.

S-a apreciat că situația de fapt nu comportă critici, întrucât a fost corect reținută pe baza unui amplu material probator, administrat în ambele faze ale procesului (urmărire penală și cercetare judecătorească), care a condus la identificarea persoanelor care au săvârșit infracțiunile, probe care se coroborează între ele.

S-a reținut că nici procurorul și nici inculpații nu au contestat situația de fapt, astfel încât instanța de apel și-a însușit motivarea primei instanțe și a analizat punctual criticile formulate în calea de atac.

În dezacord cu opinia procurorului, instanța de apel a constatat că s-a făcut aplicarea disp. art. 45 C. pen., așa cum rezultă din ultimul paragraf al dispozitivului.

Schimbarea încadrării juridice a fost corect realizată, în condițiile în care, prin rechizitoriu, încadrarea juridică era vădit nelegală, combinându-se dispozițiile C. pen. nou [art. 228 alin. (1) C. pen.], cu dispozițiile C. pen. anterior [art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. 1968].

S-a reținut că se impunea, reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (5) din noul C. pen., legea nouă fiind legea mai favorabilă, față de limitele de pedeapsă reduse substanțial în cazul infracțiunii de furt.

În ceea ce privește contopirea pedepselor față de inculpatul A., s-a apreciat că simpla neinserare a mențiunii disp.art. 43 alin. (2) C. pen. poate fi îndreptată pe calea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale.

S-a mai apreciat că nemenționarea liberării condiționate este o opțiune legală a primei instanțe față de stăruințele infracționale depuse de inculpatul apelant A., astfel încât critica acestuia pe acest aspect, este una nefondată.

S-a mai observat de asemenea că inculpatul A. a solicitat, prin motivele de apel, aplicarea combinată a dispozițiilor C. pen. nou, cu dispozițiile C. pen. anterior, referitoare la recidivă, instanța de control judiciar apreciind că această solicitare este vădit nefondată, interpretarea legii pe instituții autonome fiind considerată drept neconstituțională.

Împotriva deciziei penale nr. 940 din 30 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cu privire la inculpatul A.

Reprezentantul Ministerului Public solicitat admiterea recursului în casație cu privire la inculpatul A., motivul invocat fiind prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele legale".

Cu privire la primul obiect al recursului în casație, respectiv, stabilirea pedepselor pentru infracțiunile concurente de furt săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie și neexecutare a sancțiunilor penale, săvârșite în stare de pluralitate intermediară, a apreciat că aceste pedepse au fost nelegal stabilite de instanțele de judecată.

Referitor la cel de-al doilea obiect al prezentului recurs în casație, respectiv, pedeapsa rezultantă, ca urmare a aplicării concursului de infracțiuni, a apreciat că, de asemenea, este nelegală.

A arătat că instanțele de fond au aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 ani pentru furt la care au adăugat restul de pedeapsă rămas de executat de 646 zile închisoare rezultând pedeapsa de 2 ani și 646 zile închisoare și, de asemenea au aplicat o pedeapsă de 1 an închisoare pentru neexecutarea sancțiunilor penale pe care au contopit-o cu pedeapsa rezultantă din care inculpatul fusese liberat condiționat, respectiv 8 ani și 6 luni închisoare .

A apreciat că pedepsele au fost stabilite nelegal întrucât nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 43 alin. (2) C. pen. care prevăd că atunci când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată și sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente din care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni.

Astfel procurorul a apreciat că cele două pedepse de 2 ani și 646 zile închisoare și de 8 ani și 10 luni închisoare, sunt nelegale și se impune ca prin admiterea recursului să se stabilească o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt și o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea de neexecutare a sancțiunilor penale, rezultanta urmând să fie pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

De asemenea, a apreciat că pedeapsa rezultantă de 9 ani, 6 luni și 215 zile închisoare este nelegală.

Pe cale de consecință a apreciat că instanțele trebuiau să adauge la pedeapsa rezultantă a concursului de infracțiuni, de 2 ani și 4 luni închisoare restul de pedeapsă rămas neexecutat de 646 zile de închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 2 ani, 4 luni și 646 zile închisoare.

Concluzionând, procurorul a solicitat în temeiul art. 448 pct. 2 C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea în parte a deciziei penale nr. 940 din 30 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, și aplicarea unei pedepse în limitele legale, fără deducerea vreunei perioade de prevenție.

În ședința publică din 26 februarie 2016, reprezentantul Ministerului Public a precizat faptul că înțelege să nu mai susțină motivul de recurs în casație formulat în scris de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, vizând aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât apreciază că aceasta nu se încadrează în cazul de casare prev. de art. 438 C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26.11. 2015.

Prin încheierea nr. 46/RC din data de 12 februarie 2016, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și în consecință a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație la completul nr. 5, fixând termen la data de 26 februarie 2016, completul nr. 5, cu citarea părților.

Examinând cauza în temeiul art. 442-444 C. proc. pen. și prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este fondat.

Înainte de analiza concretă a criticilor formulate de procuror, se impun anumite considerații teoretice asupra căii extraordinare de atac a recursului în casație.

Eventualele erori intervenite în activitatea de judecată, fie în privința stabilirii faptelor, fie în ceea ce privește aplicarea legii, pot fi înlăturate în urma exercitării controlului judiciar, prin intermediul căilor de atac ordinare sau extraordinare.

Potrivit noului C. proc. pen., recursul a devenit o cale extraordinară de atac (reglementată sub denumirea de "recurs în casație" - Partea specială, Titlul III, Capitolul V, Secțiunea a 2-a), prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., o hotărâre este supusă casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat în recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, este corespondentul fostului art. 3859 alin. (1) pct. 14 din C. proc. pen. anterior astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudența referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidența cazului de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționte, erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depășirea limitelor legale.

Potrivit interpretării date de doctrină și practica judiciară, prin pedepse aplicate în alte limite decât cele prevăzute de lege, trebuie să se înțeleagă, în primul rând, pedeapsa ce este inferioară sau depășește limitele de sancționare prevăzute în norma de incriminare.

În egală măsură, pedeapsa este nelegală și atunci când ea nesocotește celelalte prevederi legale ce influențează în mod direct și obligatoriu aplicarea lor.

Astfel, de exemplu, aplicarea prevederilor legale referitoare la recidivă sau concursul de infracțiuni care se rețin dar nu se regăsesc în aplicarea pedepsei dispuse de instanța de judecată, duc la pronunțarea unei hotărâri nelegale, întrucât pedeapsa rezultantă nu este una legală, fiind nesocotit principiul legalității sancțiunilor de drept penal reglementat de art. 2 C. pen.

Eventuala interpretare conform căreia prin "pedeapsă în limite legale" ar trebui să se înțeleagă doar pedeapsa ale cărei limite sunt situate în prevederile normei de incriminare fără luarea în considerare a cauzelor legale și obligatorii de atenuare sau agravare a regimului sancționator, nu poate fi acceptată, aceasta fiind restrictivă, de natură a limita în mod nepermis incidența recursului în casație și de a afecta discriminatoriu inculpații care pot fi astfel obligați să execute pedepse nelegale.

Conform art. 41 alin. (1) C. pen., există recidivă, când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.

Art. 43 alin. (1) C. pen. prevede că dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru acesta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

Conform art. 43 alin. (2) C. pen., când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultantă se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas de executat din aceasta.

Potrivit dispozițiilor art. 104 alin. (2) C. pen., dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune care a fost descoperită în termenul de supraveghere și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă liberarea și dispune executarea restului de pedeapsă.

Pedeapsa pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară.

Art. 39 C. pen. reglementând pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni, la alin. (1) lit. b) stabilește că, în situația în care s-au aplicat numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Raportând cauzei textele de lege mai sus evocate, Înalta Curte reține că inculpatul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 49 din data de 02.02.2015, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt (fapta din 12.11.2010), prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 43 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Prin sentința penală nr. 203 din 26 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Slobozia inculpatul a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de 8 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1038 din 30 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, în Dosarul nr. x/236/2009, definitivă prin nerecurare la 17.08.2009, rămânând un rest de pedeapsă neexecutat de 646 zile închisoare.

Având în vedere situația juridică a inculpatului, instanța de fond, prin aplicarea dispozițiilor art. 104 alin. (2) C. pen. în vigoare, raportat la art. 43 alin. (1) C. pen. în vigoare, a adăugat la pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită în cauză, restul neexecutat de 646 zile închisoare, dispunând ca inculpatul A. să execute pedeapsa închisorii de 2 ani și 646 de zile.

De asemenea, în speță, inculpatul a mai fost condamnat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neexecutare a sancțiunilor penale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea și art. 5 alin. (1) C. pen., iar instanța de fond, reținând în mod greșit incidența în cauză a regulilor pluralității intermediare, a făcut aplicarea art. 44 alin. (1) C. pen. în vigoare, raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. în vigoare și a procedat la contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1038 din 30 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Giurgiu în Dosarul nr. x/236/2009, definitivă prin nerecurare la 17.08.2009, dispunând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani și 10 luni închisoare.

Instanța de fond a stabilit în mod greșit incidența pluralității intermediare întrucât, raportat la dispozițiile art. 41 alin. (1) C. pen. în vigoare (lege ce s-a stabilit ca fiind mai favorabilă în cauză) și această a doua infracțiune reținută în cauză era comisă tot în stare de recidivă întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Nereținerea stării de recidivă la încadrarea juridică a faptei nu mai poate fi însă îndreptată de către Înalta Curte prin intermediul recursului în casație, decât numai în ceea ce privește efectele pe care această aplicare greșită a legii le-a produs asupra pedepsei.

Prin urmare, pedeapsa de 8 ani și 10 luni închisoare este nelegală întrucât, în mod normal, constatând că ambele infracțiuni, săvârșite de inculpatul A. în data de 21.11.2010 sunt comise în stare de recidivă, erau incidente dispozițiile art. 43 alin. (2) C. pen. astfel că instanța ar fi trebuit să contopească pedeapsa stabilită pentru prima infracțiune cu pedeapsa stabilită pentru cea de-a doua infracțiune, conform regulilor impuse de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

Această pedeapsă, calculată greșit, a determinat, în urma procesului de contopire conform art. 39 alin. (1) C. pen., a pedepselor de 8 ani și 10 luni și de 2 ani și 646 de zile închisoare, cu aplicarea sporului obligatoriu, stabilirea pentru inculpat a unei pedepse de executat de 9 ani, 6 luni și 215 zile închisoare, aceasta fiind o pedeapsă stabilită în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. și în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 940 din 30 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.

Va casa în parte sentința penală nr. 49 din 2 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București și decizia penală nr. 940 din 30 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul A., va înlătura greșita aplicare a legii privind latura penală a cauzei și va dispune:

I.În temeiul art. 48 noul C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) noul C. pen. cu referire la art. 43 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen. va condamna pe inculpatul A la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt (fapta din 12.11.2010).

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen. va interzice inculpatului, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 67 alin. (1) noul C. pen. va interzice inculpatului pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

În temeiul art. 104 alin. (2) noul C. pen. va revoca liberarea condiționată acordată inculpatului, prin sentința penală nr. 203 din 26 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Slobozia pentru restul neexecutat de 646 zile de închisoare din pedeapsa rezultantă a închisorii de 8 ani și 6 luni aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1038 din 30 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Giurgiu în Dosarul nr. x/236/2009, definitivă prin nerecurare la 17.08.2009.

Având în vedere că fapta de complicitate la infracțiunea de furt a fost săvârșită de inculpat înainte de a se considera ca executată pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat, se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru reținerea stării de recidivă postcondamnatorie și în conseciță, în temeiul art. 104 alin. (2) noul C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) noul C. pen. se va adauga la pedeapsa aplicată în prezenta cauză, de 2 ani închisoare, restul neexecutat de 646 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii de 2 ani și 646 de zile.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen. va interzice inculpatului, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 67 alin. (1) noul C. pen. va interzice inculpatului pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

II. În temeiul art. 288 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea și art. 5 alin. (1) noul C. pen. va condamna pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de neexecutare a sancțiunilor penale (fapta din 12.11.2010).

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen. interzice inculpatului, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 67 alin. (1) noul C. pen. interzice inculpatului pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) noul C. pen. va dispune contopirea pedepselor aplicate în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 646 de zile la care va adăuga un spor de pedeapsă de 4 luni urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani 4 luni și 646 de zile.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 45 alin. (5) noul C. pen., art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen. va interzice inculpatului, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 45 alin. (1), art. 67 alin. (1) noul C. pen. va interzice inculpatului pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza împotriva deciziei penale nr. 940 din 30 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, în ceea ce-l privește pe inculpatul A. și emiterea de noi forme în baza prezentei decizii.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de parchet vor rămâne în sarcina statului.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 940 din 30 iunie 2015 a Curții de Apel București, Secția I Penală .

Casează în parte sentința penală nr. 49 din 2 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului II București și decizia penală nr. 940 din 30 iunie 2015 a Curții de Apel București,Secția I Penală numai în ceea ce-l privește pe inculpatul A., și în înlăturarea greșitei aplicări a legii privind latura penală a cauzei dispune:

I. În temeiul art. 48 noul C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) noul C. pen. cu referire la art. 43 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen. condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt (fapta din 12.11.2010).

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen. interzice inculpatului, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 67 alin. (1) noul C. pen. interzice inculpatului pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

În temeiul art. 104 alin. (2) noul C. pen. revocă liberarea condiționată acordată inculpatului, prin sentința penală nr. 203 din 26 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Slobozia pentru restul neexecutat de 646 zile de închisoare din pedeapsa rezultantă a închisorii de 8 ani și 6 luni aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1038 din 30 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Giurgiu în Dosarul nr. x/236/2009, definitivă prin nerecurare la 17.08.2009.

În temeiul art. 104 alin. (2) noul C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) noul C. pen. adaugă la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, de 2 ani închisoare, restul neexecutat de 646 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii de 2 ani și 646 de zile.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen. interzice inculpatului, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 67 alin. (1) noul C. pen. interzice inculpatului pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

II. În temeiul art. 288 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea și art. 5 alin. (1) noul C. pen. condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de neexecutare a sancțiunilor penale (fapta din 12.11.2010).

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen. interzice inculpatului, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 67 alin. (1) noul C. pen. interzice inculpatului pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) contopește pedepsele aplicate prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 646 de zile pe care o sporește cu 4 luni urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani 4 luni și 646 de zile.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 45 alin. (5) noul C. pen., art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen. interzice inculpatului, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 45 alin. (1), art. 67 alin. (1) noul C. pen. interzice inculpatului pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. București) noul C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza împotriva deciziei penale nr. 940 din 30 iunie 2015 a Curții de Apel București, Secția I Penală în ceea ce-l privește pe inculpatul A. și emiterea de noi forme în baza prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de Parchet rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2016.