ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 357/02.06.2015, pronunțată în dosar nr. x/2008, Judecătoria Sectorului 1 București, în baza dispozițiilor art. 248 - 248

1

vechiul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat, printre alții, pe inculpatul A. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) vechiul C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), c) din vechiul C. pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) vechiul C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) vechiul C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza dispozițiilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) vechiul C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), c) din vechiul C. pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) vechiul C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) vechiul C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

A constatat că infracțiunile din prezenta sentința sunt concurente cu infracțiunea prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. pentru care inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală 3 din 07.01.2014 a Judecătoriei sector 1 Bucuresti definitiva prin decizia penala 1260/17.10.2014 A Curții de apel Bucuresti, secția I penală.

În baza dispozițiilor art. 36 alin. (1) vechiul C. pen. raportat la art. 33 lit. a) și 34 lit. b) vechiul C. pen. a contopit pedepsele urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) vechiul C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), c) din vechiul C. pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 35 alin. (2) și (3) vechiul C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) vechiul C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza dispozițiilor art. 88 și art. 36 alin. (3) vechiul C. pen. a dedus din pedeapsa prevenția de la 17.06.2009 la 26.01.2012 și perioada executata de la 17.10.2014 la zi de inculpatul A..

Prin sentința penală nr. 17/20.01.2016 Judecătoria Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr. x/2012, a admis cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a calificării faptelor reținute în sarcina inculpaților B., C. și D., prin actul de sesizare a instanței, respectiv din infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen. de la 1968 rap. la art. 248 - 248

1

C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968, în infracțiunile prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul B., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1) și (2) C. pen. a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (administrator societate comercială) și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., pe o perioada de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul C., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1) și (2) C. pen. a aplicat inculpatului C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (administrator societate comercială) și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., pe o perioada de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

În baza art. 397 C. proc. pen., art. 19 C. proc. pen.. și art. 998 - 999 din vechiul C. civ., a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Compania Națională de Căi Ferate ""CFR" S.A. și a obligat în solidar pe inculpații B., C. și D. la plata către partea civilă a sumei de 4.862.160,58 RON.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., judecătoria a dispus confiscarea sumelor de câte 41.170 RON de la fiecare dintre cei trei inculpați.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor imobile aparținând inculpaților B. (ordonanța cu nr. 7/P/2008 din 17.07.2012 în ceea ce privește imobilul situat în București, str. x nr. 26 - 30, compus din construcții în suprafață totală de 1133,98 m.p. și teren în suprafață totală de 2264,67 m.p. - dosar urmărire penală) și C. (ordonanța cu nr. x/2008 din 17.07.2012 în ceea ce privește imobilul situat în București, x nr. 76, compus din construcție corp principal în suprafață totală de 385,52 mp, pivniță în suprafață totală de 173,05 mp, anexă în suprafață de 36,85 mp și teren în suprafață totală de 814 mp - dosar urmărire penală), precum și asupra sumelor de bani deținute de inculpatul D. (conform ordonanței cu nr. x/2008 din 17.07.2012 aflată la dosar urmărire penală), până la concurența sumei de 4.862.160,58 RON.

Împotriva sentinței penale nr. 357/02.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 1 în dosarul nr. x/2008 au declarat apel, printre alții, inculpații A., E., și partea civilă F., iar împotriva sentinței penale nr. 17/20.01.2016 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr. x/2012,au declarat apel, printre alții, inculpații C. și B..

Prin încheierea din data de 23.06.2016, s-a dispus reunirea dosarului nr. x/2012 cu dosarul nr. x/2008 și judecarea laolaltă a tuturor apelurilor declarate împotriva celor două sentințe.

Prin decizia penală nr. 1758 din data de 23 noiembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2008, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-parte civilă F. S.A. București, împotriva sentinței penale nr. 357/02.06.2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr. x/2008.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate, printre alții, de apelanții-inculpați A. și E., împotriva sentinței penale nr. 357/02.06.2015 a Judecătoria Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr. x/2008.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) Codul de procedură, penală au fost admise apelurile declarate, printre alții, de apelanții-inculpați, C. și B., împotriva sentinței penale nr. 17/20.01.2016 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr. x/2012, dosar conexat la prezenta cauză.

A fost desființată, în parte, sentința penală nr. 17/20.01.2016 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr. x/2012, conexat la prezenta cauză și rejudecând pe fond:

Cu referire la apelantul-inculpat C.:

S-a reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 75 alin. (2) lit. a) noul C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) noul C. pen. și în consecință:

A fost redus cuantumul pedepsei de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 48 noul C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 309 noul C. pen. și art. 35 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 noul C. pen., la 2 ani închisoare.

Cu referire la apelantul-inculpat B.:

S-a reținut în favoarea inculpatul ui, dispozițiile art. 75 alin. (2) lit. a) noul C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) noul C. pen. și în consecință:

A fost redus cuantumul pedepsei de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 48 noul C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 309 noul C. pen. și art. 35 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 noul C. pen., la 2 ani închisoare.

A fost desființată în parte sentința penală nr. 357/02.06.2015 a Judecătoria Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr. x/2008 și rejudecând pe fond:

Cu referire la apelantul-inculpat A.:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare în cele trei pedepse componente, respectiv, pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248 - 248

1

vechiul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 noul C. pen., pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 noul C. pen. și pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. și art. 5 noul C. pen., prin sentința penală nr. 3/07.01.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 1260/17.10.2014 a Curții de Apel București, secția I penală.

A fost redus cuantumul pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248 - 248

1

vechiul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 noul C. pen., la 8 ani închisoare.

A fost redus cuantumul pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 noul C. pen., la 6 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 36 alin. (1) vechiul C. pen. raportat la art. 33 lit. a) vechiul C. pen. și 34 lit. b) vechiul C. pen., au fost contopite pedepsele astfel reduse, cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3/07.01.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 1260/17.10.2014 a Curții de Apel București, secția I Penală, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza dispozițiile art. 72 noul C. pen. s-a dedus din pedeapsa de mai sus, prevenția de la 17.06.2009 la 26.01.2012 și perioada executată de la 17.10.2014, la 17.07.2015, când inculpatul a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3/07.01.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 1260/17.10.2014 a Curții de Apel București, secția I penală.

Prin aceeași decizie inculpatul a fost obligat la plata de despăgubiri civile către partea civilă CNCF "CFR" în raport de fiecare relație comercială în parte în solidar cu alți inculpați, precum și către partea civilă Ministerul Transporturilor.

Cu referire la apelantul-inculpat E.:

S-a constatat că legea penală mai favorabilă este legea nouă și în consecință:

În baza art. 48 noul C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 309 noul C. pen., art. 35 alin. (1) noul C. pen. și art. 5 noul C. pen., a fost condamnat inculpatul E., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1) și (2) noul C. pen. a fost aplicată inculpatului E. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) noul C. pen., pe o perioada de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen. s-a aplicat inculpatului E. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

Împotriva deciziei penale nr. 1758 din data de 23 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2008 au declarat recurs în casație inculpații C., E., A. și B.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 31 mai 2017 sub nr. x/2017.

În motivarea recursurilor în casație inculpații recurenți au susținut, în esență, următoarele:

Inculpatul A. a arătat că, în privința infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, compusă dintr-o pluralitate de acte materiale, fapta nu este prevăzută de legea penală, în primul rând datorită incidenței deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 2016, care stabilește, cu titlu imperativ, că este necesar ca atribuțiile de serviciu trebuie să fie prevăzute de o lege sau de o ordonanță a Guvernului sau, după caz, de o Ordonanță de Urgență a Guvernului.

Or, s-a arătat că, în speță, ceea ce i se reproșează condamnatului A. este încălcarea unor prevederi din contractul de performanță și, de asemenea, din Regulamentul de Organizare și Funcționare a CNCFR și, de asemenea, dintr-o hotărâre de Guvern, respectiv aceea privind înființarea și organizarea CNCFR.

Aceste încălcări de lege - în opinia recurentului inculpat - nu se circumscriu conținutului constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu, astfel cum aceasta a fost corectată prin decizia Curții Constituționale.

Totodată, elementele de fapt care i se rețin inculpatului A. nu se circumscriu conduitei care este prevăzută în ipoteza normei de incriminare, nefiind îndeplinite condițiile elementare privind tipicitatea unei asemenea infracțiuni, în condițiile în care i se reproșează condamnatului A. faptul că organizarea licitației s-a realizat de către Bursa Română de Mărfuri.

Cu privire la infracțiunea prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, s-a susținut că din simpla descriere a situației de fapt, lipsesc în mod evident două elemente, atât elementul material, pentru că se descrie o faptă comisă de Direcția de Finanțări și de Serviciul de Management Feroviar și, de asemenea, lipsește celălalt element privind mobilul infracțiunii, care este un element constitutiv ce condiționează însăși existența infracțiunii.

Inculpatul E. a susținut că, la data pronunțării hotărârii de către curtea de apel, infracțiunea de abuz în serviciu era dezincriminată prin pronunțarea Deciziei nr. 405 din 15.06.2016 a Curții Constituționale, sensul legal declarat neconstituțional nefiind pus în acord în C. pen. în termenul legal prevăzut de Constituția României la art. 147, respectiv de 45 zile.

În altă ordine de idei, s-a arătat că, achizițiile de bunuri ale CNCFR au fost efectuate în baza unor norme interne și nu în baza vreunei legi organice pentru ca inculpații să poată fi condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu și respectiv pentru complicitate la săvârșirea acestei infracțiuni.

Inculpații C. și B. au susținut, în primul rând, faptul că, în mod greșit în sarcina inculpatului A., despre care se susține că a fost ajutat în activitatea infracțională de cei doi recurenți, s-au reținut două categorii de fapte, care au fost introduse în aceeași unitate infracțională, unitate legală prevăzută în art. 41 C. pen. din vechea reglementare și art. 35 din reglementarea în vigoare.

Astfel, inculpatul A. este acuzat că a semnat un contract cu încălcarea Ordonanței nr. 60/2001, aceasta însemnând un act de tip abuziv care are în spatele lui și o încălcare a legii și că, mai apoi, a săvârșit mai multe acte de plată a sumelor facturate de către societatea parteneră G. și de acceptare la plată a altor sume, ajungându-se la un prejudiciu în valoare de 49 miliarde RON vechi.

Or, de esența unei infracțiuni continuate este identitatea între acțiunile care intră în componența infracțiunii continuate pentru că dacă există o unitate legală de infracțiune ca în cazul art. 41 C. pen., actele materiale care intră în conținutul constitutiv al acestei unități legale, ele însele, luate fiecare în parte, trebuie să întrunească elementele constitutive ale acelei infracțiuni, infracțiunile separat luate fiind unite de legiuitor pe baza aceleiași rezoluții infracționale. De aceea nu se poate accepta că actul semnării contractului și că actele ulterioare de plată și de acceptare a plății pot intra în conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni, pentru că acestea sunt acte diferite.

Au susținut că, în situația în care se privește ca fiind abuziv actul semnării contractului cu încălcarea Ordonanței 60/2001, în sarcina celor doi inculpați nu se reține vreo contribuție la încheierea acestui contract și mai mult decât atât la semnarea lui, ceea ce înseamnă că orice complicitate la acest act material din conținutul constitutiv al infracțiunii nu poate fi tratată ca o infracțiune, pentru că, așa cum au reținut instanțele de fond și de apel, nu există contribuții ale inculpaților C. și B.

Dacă se reține însă că actele ulterioare săvârșite de inculpatul A., în baza aceleiași rezoluții infracționale, însemnând plăți efectuate de H. și acceptare de plăți, au fost săvârșite cu ajutorul celor doi inculpați, atunci, cu privire la acest aspect, instanțele au ajuns la concluzia că inculpații C. și B. au emis facturi (B. a emis o singură factură iar C. a emis 2 facturi) care au fost folosite de către inculpatul A. pentru a efectua plățile către G., acestea fiind singurele acte reținute în sarcina celor doi inculpați.

Instanțele au mai reținut că numitul D. a emis el însuși alte facturi iar inculpații C. și B. au acceptat plata celorlalte facturi emise de către D. însă nu se putea reține în sarcina inculpatului B. infracțiunea în formă continuată, aceasta însemnând emiterea unei facturi care a stat la baza unei plăți și mai apoi acceptarea plăților făcute pe baza facturilor emise de către ceilalți doi inculpați.

Actul emiterii și semnării facturii de către inculpatul B. nu este un act de ajutor dat la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu săvârșită de inculpatul A.. Atunci când instanța a separat acțiunile inculpatului A. și a constatat că el încheie raporturi comerciale cu S.C. G., a constatat că inculpatul a încălcat Ordonanța 60/2001. Dacă fapta s-a săvârșit prin încălcarea Ordonanței 60/2001, atunci actele inculpaților B. și C. sunt acte ulterioare încheierii acestui contract și dacă sunt ulterioare este de neconceput ca cei doi inculpați să fie considerați complici la o faptă care a fost deja săvârșită de inculpatul A.

Actele ulterioare de acceptare la plată sau de plată nu sunt acte de tip abuziv. Cu alte cuvinte, inculpatul A. face niște plăți pe baza acelui contract încheiat posibil cu nerespectarea legii sau cu încălcarea ei și se pune problema dacă plățile, ele însele, sunt făcute cu încălcarea legii. Răspunsul este negativ pentru că nici organul de urmărire penală și nici instanțele de judecată care au pronunțat hotărâri în această cauză nu au constatat încălcări ale legii în operațiunile de plată făcute de inculpatul A. cu ajutorul celor doi inculpați.

A fost invocată și Decizia nr. 1/1987 a Tribunalului Suprem hotărâre dată în interesul legii și care este o hotărâre fanion în legătură cu infracțiunea continuată, infracțiunea de obicei și infracțiunea instantanee, în ceea ce privește momentul săvârșirii acestora.

S-a arătat că, la vremea respectivă, Tribunalul Suprem a impus o practică unitară în legătură cu momentul săvârșirii faptei care este un moment important atât din perspectiva instituțiilor care depind de săvârșirea faptei dar și din perspectiva actelor de ajutor date la săvârșirea unei fapte.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunile de rezultat (cum este și infracțiunea de abuz în serviciu), momentul săvârșirii ei este momentul la care se săvârșește actul de tip abuziv în exercitarea atribuțiilor de serviciu care este apt să producă consecințe juridice de tip patrimonial (cum se prevedea în reglementarea art. 248 C. pen.). Faptul că ulterior apare rezultantul socialmente periculos în patrimoniul unității administrativ-teritoriale, nu este relevant pentru data săvârșirii faptei. Aceea este data la care se consumă infracțiunea, adică apare rezultatul socialmente periculos, și nu are relevanță decât în reținerea sau nu a circumstanțelor cu privire la caracterul grav sau deosebit de grav al faptelor, în cazul de față, abuzul în serviciu cu consecințe deosebit de grave.

În speță așadar, în ipoteza în care infracțiunea s-a săvârșit la data la care a fost semnat contractul între S.C. G. și H., acțiunile ulterioare ale recurenților inculpați B. și C. nu mai pot fi considerate ca fiind acte de ajutor la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu pentru că, așa cum s-a arătat mai sus, nu s-a reținut în sarcina celor doi inculpați că ar fi semnat contractul, că ar fi depus acte, că l-ar fi influențat pe inculpatul A. să semneze acest contract, singurul lucru pe care l-au făcut cei doi inculpați este că au semnat facturile.

Prin încheierea pronunțată la data de 22 septembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de recurenții inculpați împotriva deciziei penale nr. 1758 din data de 23 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2008.

A trimis cauza pentru judecarea recursurilor în casație la Completul nr. 5 cu termen la 3 noiembrie 2017 cu citarea recurenților inculpați și a părților civile F. și Ministerul Transporturilor.

Analizând recursurile în casație declarate de inculpații C., E., A. și B., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate, urmând a-le respinge, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În art. 438 alin. (1) C. proc. pen... sunt enumerate cazurile în care se poate face recurs în casație și anume:

(1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

2 - 6 abrogat;

9 - 10 abrogat;

13 - 14 abrogat;

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

Sintagma "nu este prevăzută de legea penală", folosită de legiuitor, privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea (Decizia ICCJ nr. 261/RC/24.06.2016), situație ce nu se regăsește în cauză, întrucât fapta de abuz în serviciu a fost în permanență incriminată atât în C. pen. anterior cât și în noul C. pen.

Cu privire la activitatea infracțională desfășurată de inculpații C., E., A. și B. în relația cu S.C. I. S.R.L., G. S.A., SAAF - J., S.C. K. S.R.L., S.C. L. S.R.L., S.C. M. S.R.L., instanțele anterioare au reținut următoarele:

În relația cu S.C. I. S.R.L.

Faptele inculpatului A. care în calitate de director general al CN CFR și ordonator principal de credite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod nelegal s-a adresat N. solicitând efectuarea unei licitații pentru furnizarea unor panouri de afișaj în condițiile în care investiția depășea plafoanele valorice până la care el era competent să o aprobe fără a avea la bază o hotărâre, o aprobare AGA sau CA, fără ca achiziția să se fundamenteze pe un studiu de fezabilitate, proiect sau referate de necesitate, fără a fi inclusă în programul anual al achizițiilor publice, iar caietul de sarcini era incomplet și nu stabilea devizele de lucrări și prețuri, precum și criteriile de selecție ale ofertanților, încălcând O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 și OMFP 1014/2001 după care a semnat un nr. de 8 contracte cu un furnizor neautorizat O. și fără viza de control financiar preventiv iar, în final, dispunând personal efectuarea tuturor plăților prin ordine de compensare și semnând de asemenea majoritatea ordinelor de plată, în condițiile în care bunurile, serviciile și lucrările nu fuseseră livrate și efectuate, iar unele facturi nu erau înregistrate în contabilitatea CN CFR, generând astfel un prejudiciu în dauna companiei în sumă de 104.622.892.255 ROL, echivalentul a 3.349.926 euro, toate aceste fapte reprezentând acte ce intră în conținutul constitutiv ale infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 248 raportat la art. 248

1

C. pen. de la 1969.

De asemenea s-a reținut că faptele inculpatului A. care în calitate de director general al CN CFR și ordonator principal de credite, în baza aceleași rezoluții infracționale, a semnat nelegal un nr. de 3 ordine de plată în sumă totală de 5.558.127.954 RON, bani proveniți din fondurile P., cu titlu de credit, pe care i-a virat în conturile S.C. I. S.R.L. schimbând astfel destinația creditului și obținând un folos necuvenit în favoarea furnizorului, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de utilizare în alte scopuri a creditelor, prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la inculpatul E. s-a reținut că faptele acestuia, în calitate de șef al Serviciului Aprovizionare și care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vizat nelegal o factură în sumă de 7.707.750.271 ROL, în condițiile în care produsele și serviciile nu fuseseră livrate, determinând astfel plata acestei facturi și contribuind în mod direct la crearea unui prejudiciu în sumă totală de 104.622.892.255 ROL, reprezintă act ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen. de la 1969 raportat la art. 248 - 248

1

C. pen. de la 1969.

În relația cu G. S.A.

Faptele inculpatului A., care în calitate de director general la CN CFR și ordonator principal de credite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a semnat un contract cu S.C. G. S.A. pentru instalarea unui sistem tehnologic, fără un buget aprobat, fără o hotărâre AGA sau CA, fără un studiu de fezabilitate, proiect sau referat de necesitate, fără organizarea unei licitații în conformitate cu normele O.U.G. nr. 60/2001 și fără ca angajamentul legal să fie supus controlului financiar preventiv, angajând compania într-o relație comercială cu un furnizor lipsit de orice experiență și care nu dispunea de capacitățile tehnologice necesare, neautorizat O., lucru care a dus la neîndeplinirea obligațiilor contractuale, după care a semnat personal instrumente de plată în valoare totală de 25.856.734.561 ROL, sumă ce depășea valoarea contractuală și a acceptat efectuarea restului de plăți de către ceilalți inculpați, ceea ce a dus la crearea unui prejudiciu de 48.621.605.891 RON ROL în dauna CN CFR, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 248 raportat la art. 248

1

C. pen. de la 1969.

Fapta inculpatului A. care în calitatea și condițiile arătate mai sus, a semnat un ordin de plată în sumă de 3.000.000.000 ROL din fondurile P., schimbând destinația legală a acestor sume, prin aceasta creând un folos necuvenit pentru S.C. G., reprezintă act ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de utilizare a creditelor în alte scopuri, prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În relația cu SAAF - J.

Faptele inculpatului A. care, în calitate de Director General al CN CFR și ordonator principal de credite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a semnat fără a avea aprobări legale emise de AGA sau CA contractele de subrogație și cesiune de creanță după care a plătit suma de 134.504.186.950 ROL către J. generând astfel un prejudiciu în dauna CN CFR echivalent cu suma mai sus arătată, iar apoi a dispus fără nici un temei legal vânzarea vagoanelor aparținând SAAF, generând o pagubă în patrimoniul acestei societăți în suma de 10.697.477 RON, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. de la 1969.

Fapta inculpatului A. care în calitate de ordonator principal de credite și director general al CN CFR, a semnat ordinul de schimb valutar și ordinul de plată dispunând transferul fondurilor P. către J., schimbând astfel în mod nelegal destinația acestor fonduri, realizând prin acest lucru, în lipsa aprobărilor legale, un folos necuvenit în beneficiul SAAF căruia i s-a achitat datoria, precum și în beneficiul CN CFR, care a preluat garanțiile SAAF-ului creându-și posibilitatea să dispună nelegal de acestea, reprezintă act ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de utilizarea creditelor în alte scopuri prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În relația cu S.C. K. S.R.L.

Faptele inculpatului A., care, în calitate de director general al CN CFR S.A. și ordonator principal de credite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a semnat un număr de 3 comenzi către S.C. K. S.R.L. furnizor neautorizat O., pentru achiziția unor produse în sumă totală de 40.505.443.157 ROL, după care a semnat personal instrumente de plată pentru o sumă în valoare totală de 21.000.000.000 ROL, fără ca achiziția să aibă la bază nici un fel de document legal, încălcându-se astfel prevederile O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 și Ordinul nr. 1012/2001 al M. F. P. generând, în mod direct, o pagubă în patrimoniul CN CFR S.A. în sumă de 29.577.322.057 ROL, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. de la 1969.

Faptele inculpatului E., care, în calitate de șef Serviciu Aprovizionare, a semnat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, un număr de 3 comenzi către S.C. K. S.R.L. furnizor neautorizat O., în valoare totală de 40.505.443.157 ROL, fără a avea la bază nici un fel de referat de necesitate sau notă de fundamentare și nici documente legale pentru această achiziție și a vizat în aceleași condiții un număr de trei facturi, atestând în mod ilegal recepția calitativă a mărfii, ceea ce a dus la efectuarea plăților, contribuind astfel în mod direct la generarea unei pagube totale în patrimoniul CN CFR în sumă totală de 29.577.322.057 ROL, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen. de la 1969 raportat la art. 248 - 248

1

C. pen. de la 1969.

În relația cu S.C. L. S.R.L.

Faptele inculpatului A. care, în calitate de director general al CN CFR și ordonator de credite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a semnat un angajament legal sub forma unei comenzi către S.C. L. S.R.L. fără să fi solicitat în prealabil organizarea unei licitații de către personalul specializat din cadrul companiei și a SMF, fără a avea la bază un dosar al achiziției publice, fără încheierea unui contract cu clauze care să protejeze compania de un furnizor de rea credință, fără ca proiectul operațiunii să poarte viza CFP, fără existența unui referat de necesitate și care ulterior a aprobat o cerere de compensare, acceptând semnarea altor două de către alte persoane, a semnat două protocoale ale ședințelor de compensare, în condițiile în care la baza cererii nu se regăseau documentele justificative prevăzute de lege care să ateste livrarea și recepția cantitativă și calitativă a mărfii, producând astfel un prejudiciu în dauna CN CFR de 10.755.177.481 ROL, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 248 rap. la 248

1

C. pen. de la 1969.

Faptele inculpatului E. care în calitate de șef Serviciu Aprovizionare, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a făcut mențiuni pe un angajament legal redactat sub forma unei comenzi, dându-i valoare juridică și indicând destinația, fără ca la nivelul serviciului său să fi fost analizată necesitatea și oportunitatea achiziției și fără să fi solicitat serviciilor și direcțiilor de specialitate punerea la dispoziție a specificațiilor tehnice în vederea întocmirii caietelor de sarcini, permițând în acest fel promovarea unei achiziții neperformante și în același timp dând o aparență de legalitate a comenzii, ca și cum aceasta ar fi fost rezultatul analizei Serviciului Aprovizionare, după care cunoscând nelivrarea cantitativă și calitativă a mărfii a aplicat în fals viza de recepție pe o factură în valoare de 12.297.300.047 ROL, contribuind astfel efectiv la crearea unui prejudiciu de 10.755.177.481 ROL în dauna companiei, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 26 C. pen. de la 1969 raportat la art. 248 - 248

1

C. pen. de la 1969.

În relația cu S.C. M. S.R.L.

Faptele A., care în calitate de director general al CN CFR și ordonator principal de credite, în baza aceleași rezoluții infracționale, a semnat un nr. de 11 comenzi către S.C. M. S.R.L. pentru o cantitate totală de 100 tone soluție de ignifugare, fără a organiza licitație publică și încălcând astfel prevederile O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 și Ordinul MFP nr. 1012/2001, acceptând ca achiziția să se efectueze prin intermediul Bursei Române de Mărfuri, societate comercială ce nu era autorizată de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, implicând astfel CN CFR într-o tranzacție comercială lovită de nulitate absolută, adresându-se astfel unei societăți comerciale neautorizată de Autoritatea Feroviară Română și solicitând un produs, de asemenea, necertificat O. și nici de către Centrul Național pentru Securitate la Incendiu și Protecție Civilă, în condițiile în care nu exista niciun referat de necesitate pentru achiziția unei asemenea cantități de soluție de ignifugare, după care a acceptat documentele de recepție a mărfii, neînsoțite de certificate de proveniență, origine, calitate și conformitate, iar apoi a aprobat cereri de compensare și a semnat ordine de împuternicire, convenții de plăți, protocoale de compensare și contracte de cesiune de creanță, în valoare totală de 147.430.216.640 ROL, generând astfel o pagubă în patrimoniul CN CFR în suma de 12.756.757 RON reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 248 C. pen. rap. la art. 248

1

C. pen. de la 1969.

În relația cu S.C. Q. S.R.L.

Faptele inculpatului A. care în calitate de Director General al CN CFR și ordonator principal de credite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a semnat un nr. de 4 comenzi către S.C. Q. S.R.L. pentru furnizarea unui nr. de 63 de schimbători de cale ferată, fără ca societatea comercială să fi fost selecționată în urma unei licitații organizate potrivit legii, fără încheierea unui contract de vânzare - cumpărare cu clauze ferme, angajând financiar unitatea și determinând achiziția unor produse necorespunzătoare calitativ, neînsoțite de documente de calitate, conformitate sau certificate O., după care a semnat în lipsa vizei de control financiar - preventiv un nr. de 10 cereri de compensare, 4 împuterniciri și 6 protocoale de compensare, acceptând totodată semnarea instrumentelor de plată și pentru restul sumei generând astfel un prejudiciu în dauna CN CFR în sumă de 34.640.959.500 ROL, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. de la 1969.

Cu privire la activitatea infracțională desfășurată de inculpați reținută în dosarul nr. x/2008, conexat la prezenta cauză.

Faptele inculpatului A., care, cu complicitatea unor funcționari din subordinea sa (inculpatul R. și inculpata S.), în perioada 17.07.2000 - 21.10.2003, în calitate de director general, administrator și ordonator de credite la C. N. C. F. C. F. R. S.A. - autoritate contractantă aflată sub influența dominantă a Ministerului Transporturilor ca autoritate publică și care desfășoară activități relevante de gestionare, dezvoltare și modernizare a infrastructurii feroviare în sectorul de utilități publice a transporturilor, în exercițiul atribuțiunilor de serviciu și cu încălcarea acestor atribuții, astfel cum apar dezvoltate în Statutul companiei, conform H. G. nr. 581/1998, Regulamentele de organizare și funcționare ale companiei pe anii 2001 - 2003 și respectiv contractele de performanță nr. x/05.11.2001, nr. y/21.01.2002, nr. z/27.01.2003, cu intenție, și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a traficat resursele financiare și activele companiei, în folosul unor societăți comerciale private (inclusiv operatori feroviari privați, printre care S.C. T. S.A. și U. - casă de expediții căpușă), angajând patrimonial compania și resursele acesteia: TUI (printr-un mecanism complex de compensări), fonduri din vânzarea cu titlul de fier vechi de material rulant excedentar (locomotive și vagoane transferate fără plată prin Ordine ale Ministrului Transporturilor), credite bancare interne și externe, subvenții, în raporturi comerciale păguboase pentru aceasta, în proceduri de achiziție publică nelegale (cu încălcarea principiilor concurenței loiale în formarea unui preț competitiv de piață) și semnarea unor contracte și comenzi de achiziție publică cu încălcarea dispozițiilor legale în materie (O. U. G. nr. 60/2001, O. M. L. P. T. L. nr. 1173/2001, H. G. nr. 461/2001, Ordinul M. F. P. nr. 1012/2001), cu mai mulți furnizori - desemnați formal prin N.. societate comercială neautorizată ca Bursă de C. N. V. M. de la care a achiziționat produse inutile (fără rapoarte de necesitate) la prețuri supraevaluate (mult peste prețul pieței), fără certificate de origine și calitate, pe care parte dintre ele le-a stocat și revândut (cu păstrarea custodiei) fără a încasa banii, prin toate acestea, cauzând o pagubă patrimonială companiei în cuantum total de 840.867.832.432 ROL și în acest sens, inculpatul semnând contracte, comenzi, ordine de plată, cesiuni de creanță și ordine de compensare ș. a., reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248

1

C. pen. de la 1969 raportat la art. 248 C. pen. de la 1969.

Fapta inculpatului A. constând în aceea că, în calitate de ordonator de credite și administrator la C. N. C. F. "C. F. R. " S.A. în perioada 17.07.2000 - 21.10.2003, în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, a schimbat destinația subvențiilor primite de la bugetul de stat în anul 2003 (în sumă totală de 764 miliarde de RON) cu titlul de transferuri pentru reparații capitale (RK) la infrastructura feroviară, prin aceea că a utilizat în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordată suma de 41.238.293.992 ROL, - la care au fost calculate dobânzi și penalități de întârziere în sumă de 31.176.865.386 ROL -, rezultatul fiind acela al diminuării veniturilor cuvenite bugetului de stat cu suma totală de 72.415.159.378 ROL încălcând și dispozițiile art. 21 alin. (3) și art. 22 din Legea nr. 500/11.07.2002 privind finanțele publice, respectiv Normele comune M. F. nr. x/19.03.1999 și M. T. nr. 869/TB din data de 10.03.1999 și în acest mod s-a realizat scopul obținerii pentru altul de plăți necuvenite (cu referire la furnizorul de produse și servicii, S.C. V. S.R.L.) prin deturnarea subvențiilor, pentru produse (achiziții trandafiri) care au fost cumpărate la prețuri supraevaluate, reprezintă act ce intră în conținutul infracțiunii de utilizare a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, republicată.

Faptele inculpatului A., constând în aceea că, în calitate de administrator, director general și ordonator de credite la C. N. C. F. "C. F. R" S.A., în perioada 2002 - 2004, a scos nelegal din funcțiune și valorificat prin vânzare, vagoane și locomotive primite prin transfer în baza O. M. T. C. T. nr. 1890/22.11.2002 ș. a. de la celelalte societăți rezultate din reorganizarea S. N. C. F. R. S.A. (23.006 vagoane și 1208 locomotive confirmate de Regionale ca fiind primite prin transfer fără plată, 23.000 de vagoane și 1059 locomotive care au fost scoase nelegal din funcțiune și vândute către diverse persoane juridice la preț de fier vechi, prin încheierea de contracte de vânzare - cumpărare încheiate de companie, fără aprobarea Consiliului de Administrație și A. G. A. ale C. N. C. F. "C. F. R" S.A.), astfel încât prin aceste contracte de vânzare-cumpărare a materialului rulant excedentar la preț de fier vechi, inculpatul A. a încălcat dispozițiile legale producând totodată companiei un prejudiciu total de 176.590.424.691 ROL, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248

1

C. pen. de la 1969 raportat la art. 248 C. pen. de la 1969.

Faptele inculpatului A., constând în aceea că, în perioada 17.07.2000 - 21.10.2003, în calitate de director general, administrator și ordonator de credite la C. N. C. F. C. F. R. S.A. - autoritate contractantă aflată sub influența dominantă a Ministerului Transporturilor ca autoritate publică și care desfășoară activități relevante de gestionare, dezvoltare și modernizare a infrastructurii feroviare în sectorul de utilități publice a transporturilor, în exercițiul atribuțiunilor de serviciu și cu încălcarea acestor atribuții, astfel cum apar dezvoltate în Statutul companiei, conform H. G. nr. 581/1998, regulamentele de organizare și funcționare ale companiei pe anii 2001 - 2003 și respectiv contractele de performanță nr. x/05.11.2001, nr. y/21.01.2002, nr. z/27.01.2003, cu intenție și în baza aceleași rezoluții infracționale a traficat activele companiei, prin aceea că a semnat contractele de comodat nr. x/2002 (cu act adițional) și x/2002 având ca obiect înstrăinarea cu titlu gratuit și în mod nelegal (fără aprobarea AGA și fără existența avizelor CFP a Direcției Economice și Juridice) a 10 locomotive tip LDE 2100 C. pen. și 150 vagoane către operatorul feroviar S.C. T. S.A..

Acesta, la rândul său, în baza contractelor x/06.03.2002 și respectiv 172/14.01.2003 încheiate cu firma W. a încasat cu titlu de contravaloare transport pe coridorul IV suma de 98.000.000.000 ROL.

Prejudiciul cauzat astfel C. N. C. F. C. F. R. S.A. este de 51.550.148.167 ROL (din care 34.030.148.167 ROL cu privire la comodatul locomotivelor și 17.520.000.000 ROL cu privire la comodatul vagoanelor) suma calculată în conformitate cu dispoziția nr. x/14.05.2002 privind aprobarea tarifelor pentru servicii auxiliare și respectiv foaia oficială CFR nr. x/29.02.2003 reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 248

1

C. pen. de la 1969 raportat la art. 248 C. pen. de la 1969.

Cu privire la activitatea infracțională desfășurată de inculpați reținută în dosarul nr. x/2009, conexat la prezenta cauză.

Faptele inculpatului A. care, în calitate de director general al CN CFR și ordonator principal de credite, în baza aceleași rezoluții infracționale, în lipsa oricăror documente care să ateste necesitatea și oportunitatea achiziției, în lipsa oricăror solicitări ale regionalelor, fără studii de piață și fără negocieri de prețuri, a semnat un număr de 23 de comenzi în valoare totală de 87.974.252.178 ROL către S.C. X. S.A., furnizor neautorizat O., fără să se fi desfășurat niciun fel de proceduri legale de achiziție publică și niciun fel de verificări pe linia controlului financiar preventiv, încălcând în totalitate O. U. G. nr. 60/2001, H. G. nr. 465/2001, O. M. F. P. nr. 1012/2001 și O. G. nr. 119/1999, după care a semnat, în mod nelegal, instrumente de plată în valoare totală de 55.676.765.698 ROL, reprezentând contravaloarea unor mărfuri inutile și cumpărate la suprapreț, generând astfel un prejudiciu în dauna CN CFR în sumă de 71.628.080.358 ROL, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 248 raportat la art. 248

1

C. pen. de la 1969.

Faptele inculpatului E. care, în calitate de șef Serviciul Aprovizionare din CN CFR, în baza aceleași rezoluții infracționale, în lipsa oricăror documente care să ateste necesitatea și oportunitatea achiziției, în lipsa oricăror solicitări ale regionalelor, fără studii de piață și fără negocieri de prețuri, a semnat un număr de 14 comenzi în valoare totală de 53.567.668.518 ROL către S.C. X. S.A., furnizor neautorizat O., fără să se fi desfășurat niciun fel de proceduri legale de achiziție publică și niciun fel de verificări pe linia controlului financiar preventiv, încălcând în totalitate O. U. G. nr. 60/2001, H. G. nr. 465/2001, O. M. F. P.1012/2001 și O. G. nr. 119/1999, determinând astfel plăți nelegale pentru mărfuri inutile și cumpărate la suprapreț, contribuind la generarea unui prejudiciu în dauna CN CFR în sumă de 71.628.080.358 ROL, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen. de la 1969 raportat la art. 248 raportat la art. 248

1

C. pen. de la 1969.

Faptele inculpatului A. care, în calitate de director general al CN CFR și ordonator principal de credite, în baza aceleași rezoluții infracționale, în lipsa oricăror documente care să ateste necesitatea și oportunitatea achiziției, în lipsa oricăror solicitări ale regionalelor, fără studii de piață și fără negocieri de prețuri, a semnat un număr de 4 comenzi în valoare totală de 10.650.500.000 ROL către S.C. Y. S.R.L. Târgu Jiu, furnizor neautorizat O., fără să se fi desfășurat niciun fel de proceduri legale de achiziție publică și niciun fel de verificări pe linia controlului financiar preventiv, încălcând în totalitate O. U. G. nr. 60/2001, H. G. nr. 465/2001, OMFP 1012/2001 și O. G. nr. 119/1999, după care a semnat, în mod nelegal, instrumente de plată în valoare totală de 25.230.049.630 ROL, dar și acceptând plăți pentru întreaga cantitate de marfă furnizată, reprezentând contravaloarea unor mărfuri inutile și cumpărate la suprapreț, generând astfel un prejudiciu în dauna CN CFR în sumă de 61.909.121.680 ROL, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 248 raportat la art. 248

1

C. pen. de la 1969.

Faptele inculpatului E. care, în calitate de șef Serviciul Aprovizionare din CN CFR, în baza aceleași rezoluții infracționale, în lipsa oricăror documente care să ateste necesitatea și oportunitatea achiziției, în lipsa oricăror solicitări ale regionale, fără studii de piață și fără negocieri de prețuri, a semnat un număr de 4 comenzi în valoare totală de 10.650.000.000 ROL către S.C. Y. S.R.L. Târgu Jiu, furnizor neautorizat O., fără să se fi desfășurat niciun fel de proceduri legale de achiziție publică și niciun fel de verificări pe linia controlului financiar preventiv, încălcând în totalitate O. U. G. nr. 60/2001, H. G. nr. 465/2001, O. M. F. P. nr. 1012/2001 și O. G. nr. 119/1999, după care, comandând telefonic marfă de încă 50 mld. ROL, a impus ca ea să fie recepționată, a determinat astfel plăți nelegale pentru mărfuri inutile și cumpărate la suprapreț, contribuind la generarea unui prejudiciu în dauna CN CFR în sumă de 61.909.121.680 ROL, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 26 C. pen