ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 548/RC/2016

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 2.039 din 22 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2012, au fost condamnați inculpații A. și B.

În ceea ce privește pe inculpatul B., prin sentința primei instanțe, s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile prevăzute de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 C. pen. anterior, de art. 90 alin. (1) lit. a) rap. la art. 90 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 84/1998, modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 și art. 13 C. pen. anterior, de art. 90 alin. (1) lit. b) rap. la art. 90 alin. (4) din Legea nr. 84/1998, modificată și republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. anterior, art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracțiunile prevăzute de art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 C. pen. anterior și art. 5 Noul C. pen. și de art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 Noul C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 5 Noul C. pen.

II. A. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 Noul C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

B. În baza art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 C. pen. anterior și art. 5 Noul C. pen., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

C. În baza art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 Noul C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

D. În baza art. 272 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal) cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 Noul C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

E. În baza art. 273 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal), cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 Noul C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

F. În temeiul art. 23 (devenit art. 29) alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 Noul C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

G. În baza art. 25 raportat la art. 289 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 Noul C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

H. În baza art. 25 raportat la art. 290 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 Noul C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

I. În baza art. 297 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 Noul C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

J. În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de concurență neloială, prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. a) și b din Legea nr. 11/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen. anterior, art. 34 lit. b) C. pen. anterior și art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele de mai sus, inculpatul B. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în final 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale rezultante.

IV. În baza art. 118 lit. a), b) C. pen. și art. 11 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din O.U.G. nr. 100/2005, s-a dispus confiscarea și distrugerea produselor contrafăcute depistate și indisponibilizate de autoritățile române, bulgare și maghiare, precum și confiscarea mărfurilor declarate în vamă, folosite la săvârșirea infracțiunii.

V. În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ. anterior, au fost obligați, în solidar, inculpații A. și B. la plata de despăgubiri civile către partea civilă A.N.A.F. (subrogată în drepturile Autorității Naționale a Vămilor - art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 74/2013), după cum urmează:

- la plata sumei de 52.766,64 RON și a obligațiilor fiscale accesorii (transportul din 8 octombrie 2009);

- la plata sumei de 57.781,81 RON și a obligațiilor fiscale accesorii (transportul din 12 octombrie 2009);

- la plata sumei de 57.781,81 RON și a obligațiilor fiscale accesorii (transportul din 28 octombrie 2009);

- la plata sumei de 57.781,81 RON și a obligațiilor fiscale accesorii (transportul din 9 noiembrie 2009);

- la plata sumei de 61.096,20 RON și a obligațiilor fiscale accesorii (transportul din 14 noiembrie 2009);

- la plata sumei de 41.722,13 RON și a obligațiilor fiscale accesorii (transportul din 27 noiembrie 2009);

- la plata sumei de 29.712,17 RON și a obligațiilor fiscale accesorii (transportul din 15 ianuarie 2010);

- la plata sumei de 26.673,10 RON și a obligațiilor fiscale accesorii (transportul din 4 februarie 2010).

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ. anterior, au fost obligați, în solidar, inculpații A. și B. la plata de daune interese, după cum urmează:

Au fost respinse celelalte pretenții civile ale părților civile, ca neîntemeiate.

S-a luat act că societățile AA. și BB. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 249 și urm. C. proc. pen., s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A. și B., până la concurența sumelor acordate A.N.A.F. și părților civile C. SA, D. SNC, E. KG, F. SA, G. SA, H. SA, I. SA, J. SA, K. SA, L. SA, M. SA, N. SA; Y. SRL, O. SA, P., R., Q., S. SA, U. SAS, T. SAS, W., X. SpA, SC Z. SA

VI. În baza art. 274 alin. (1) - (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare din inculpații A. și B. la plata a câte 60.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri parte civilă A.N.A.F., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și inculpatul B.

Prin Decizia penală nr. 402A din 8 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 419 C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de apelantul inculpat B. împotriva Sentinței penale nr. 2.039 din 22 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul București, în Dosarul nr. x/3/2012 care a fost extins și cu privire la inculpatul A.

A fost desființată, în parte, Sentința penală nr. 2.039 din 22 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul București, în Dosarul nr. x/3/2012 și rejudecând, în ceea ce privește pe apelantul inculpat B., s-au dispus următoarele:

A. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. penal anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

B. În baza art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 C. pen. anterior și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. penal anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

C. În baza art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. penal anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

D. În baza art. 272 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal) cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. penal anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

E. În baza art. 273 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal), cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. penal anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

F. În temeiul art. 23 (devenit art. 29) alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. penal anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

G. În baza art. 25 raportat la art. 289 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. penal anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

H. În baza art. 25 raportat la art. 290 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

I. În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) C. penal anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

J. În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de concurență neloială prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 11/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen. anterior, art. 34 lit. b) C. pen. anterior, a art. 35 alin. (3) C. pen. anterior și a art. 5 C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus, dispunându-se ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. penal anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

Prin aceeași decizie a fost condamnat și inculpatul A., la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare.

De asemenea, au fost menținute celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 2.039 din 22 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul București.

Totodată, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și de partea civilă A.N.A.F. împotriva Sentinței penale nr. 2.039 din 22 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul București, în Dosarul nr. x/3/2012.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs în casație inculpatul B., prin avocat CC.

Cererea de recurs în casație a fost întemeiată pe cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen.

În susținerea cazului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., apărătorul ales al inculpatului a arătat că, în mod greșit, instanța de apel a dispus condamnarea acestuia atât pentru infracțiunea de folosirea de acte falsificate, prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal) cu aplic. art. 274 din aceeași lege și art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (pct. E din dispozitivul deciziei atacate), cât și pentru instigare la infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (pct. H din dispozitivul deciziei atacate).

Sub acest aspect, a precizat că infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată are ca cerință esențială, potrivit art. 322 C. pen. în vigoare, dar și potrivit art. 290 C. pen. anterior, folosirea sau încredințarea spre folosire a înscrisului falsificat, iar în lipsa acestei condiții fapta nu constituie infracțiune.

Ca atare, pentru a se reține instigare la infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, înscrisul falsificat trebuia să fie folosit de autor sau să fie încredințat de către acesta altor persoane spre folosire. Consecința firească a existenței condiției folosirii înscrisului falsificat pentru a se reține infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată este că aceleiași persoane nu i se poate reține în concurs cu infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată infracțiunea de uz de fals, deoarece aceasta din urmă este absorbită în elementul material al infracțiunii de fals material.

În concluzie, a susținut că se impunea reținerea numai a infracțiunii de de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, în forma instigării, prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. anterior, iar nu și a infracțiunii de folosire de acte falsificate, prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal) cu aplic. art. 274 din aceeași lege, această din urmă faptă reprezentând cerința esențială pentru existența infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată.

În concluzie, s-a menționat că instanța de fond trebuia să dispună achitarea inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de folosire de acte falsificate, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În ceea ce privește cazul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., apărarea a susținut că au fost stabilite pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege prin aplicarea, în mod greșit, a dispozițiile art. 5 C. pen., privind legea penală mai favorabilă.

În final, apărarea a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., casarea în parte a hotărârii instanței de apel, achitarea inculpatului cu privire la fapta de folosire de acte falsificate, prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal), precum și stabilirea pedepselor pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat, în limite legale, ca efect al aplicării legii penale mai favorabile.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 17 august 2016, sub nr. x/3/2012, când Înalta Curte a stabilit termen la data de 28 octombrie 2016, pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, precum și întocmirea raportului asupra recursului în casație de față.

Prin raportul întocmit în cauză, s-a concluzionat în sensul că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B. a fost declarată în termenul legal, prev. de art. 435 C. proc. pen. și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 434 alin. (1), art. 436 alin. (1) lit. b) și art. 437 alin. (1) lit. a) teza I, b), c) și d) C. proc. pen.

Cu prilejul examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, prin Încheierea nr. 451/RC din data de 28 octombrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent, pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen., dispunând citarea recurentului inculpat B. pentru termenul de judecată stabilit la data de 9 decembrie 2016.

Astfel, Cauza de față a fost înregistrată pe rolul secției penale a acestei instanțe sub nr. x/1/2016.

La termenul din 9 decembrie 2016, cu prilejul dezbaterilor asupra recursului în casație de față, apărătorul ales al recurentului inculpat a solicitat admiterea acestei căi de atac pentru motivele expuse pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul B., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și 2 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În cauză, prin decizia atacată, inculpatul B. a fost condamnat, în condițiile reținerii art. 5 C. pen., la pedepse cu închisoarea, după cum urmează:

- în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 la o pedeapsă de 8 ani închisoare;

- în baza art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 C. pen. anterior la o pedeapsă de 5 ani închisoare;

- în baza art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior la o pedeapsă de 2 ani închisoare;

- în baza art. 272 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal) cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior la o pedeapsă de 8 ani închisoare;

- în baza art. 273 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal), cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior la o pedeapsă de 8 ani închisoare;

- în temeiul art. 23 (devenit art. 29) alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior la o pedeapsă de 6 ani închisoare;

- în baza art. 25 raportat la art. 289 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare;

- în baza art. 25 raportat la art. 290 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și b), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare.

Totodată, s-a dispus aplicarea a câte unei pedepse complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 5 ani, pe lângă fiecare din pedepsele aplicate, cu excepția celei stabilite pentru art. 25 raportat la art. 290 C. pen. anterior.

De asemenea, s-a dispus aplicarea câte unei pedepse accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe lângă fiecare din pedepsele aplicate.

În final s-a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

Inculpatul B. a formulat recurs în casație întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" (pct. 7), respectiv "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" (pct. 12).

În esență, prin motivele de recurs în casație, prin invocarea acestui caz de casare, a fost criticată decizia atacată sub aspectul greșitei condamnări a inculpatului pentru infracțiunea de folosire de acte falsificate, prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal).

În opinia apărării, aceleiași persoane nu i se poate reține în concurs cu infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată și infracțiunea de uz de fals, deoarece aceasta din urmă este absorbită în elementul material al infracțiunii de fals material, neexistând temei pentru a reține concursul ideal de infracțiuni. De asemenea, s-a susținut că fapta de folosire de acte falsificate este doar o variantă a uzului de fals, aceasta trebuind să fie absorbită în infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată.

Prin urmare, s-a precizat că se impunea reținerea numai a infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. anterior, iar nu și a infracțiunii de folosire de acte falsificate, prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal), această din urmă faptă reprezentând cerința esențială pentru existența infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, fiind absorbită în această infracțiune complexă.

Analizând motivele de recurs în casație circumscrise de inculpat, prin apărător ales, cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 290 C. pen. anterior, falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

În conformitate cu art. 273 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal), folosirea la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate constituie infracțiunea de folosire de acte falsificate și se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Prin decizia atacată, cu referire fapta inculpatului B. de a instiga la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, la intervale scurte de timp, folosind un mod identic sau similar de operare, a solicitat lui DD. întocmirea unor documente de transport și comerciale false (facturi și CMR-uri), o parte din acestea pentru a fi prezentate în vamă cu ocazia închiderii formalităților de import pentru unele din importurile făcute (ex. cele pentru importurile din datele de 28 ianuarie 2010 și 1 februarie 2010 de la Punctul vamal Oltenița și cele din data de 26 noiembrie 2009 de la Biroul Vamal Constanța), iar o altă parte pentru livrarea intracomunitară a mărfurilor din România în Belgia (ex. CMR-urile întocmite în numele SC EE. SRL București la transportul identificat de autoritățile maghiare la data de 15 ianuarie 2010 sau cele în numele SC FF. SRL Caransebeș la transportul identificat de autoritățile maghiare la data de 8 octombrie 2009). În raport cu această situație de fapt s-a apreciat că fapta întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă elementele constitutive ale instigării la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

În ceea ce privește fapta de folosire la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate, s-a reținut că inculpatul B., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, la intervale scurte de timp, folosind un mod identic sau similar de operare, i-a dispus lui DD. depunerea (direct sau prin interpuși - alți membri ai grupului infracțional) la autoritățile vamale a unor facturi fiscale care atestau în fals transportatorul și beneficiarul mărfurilor declarate. Având în vedere această descriere a faptei, s-a apreciat că întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 273 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal) cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Prin motivele de recurs în casație, inculpatul B., cu referire la infracțiunea de folosire de acte falsificate, prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal), susține că această faptă nu are o autonomie proprie prin raportare la situația de fapt reținută prin hotărârea atacată, fiind absorbită în conținutul infracțiunii complexe de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. anterior.

Așadar, inculpatul susține că instanța a valorificat de două ori aceeași faptă, dându-i o dublă semnificație juridică, prin încadrarea ei atât în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. anterior cât și în infracțiunea prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal).

Situația de fapt reținută de instanță, anterior menționată, relevă însă existența unor fapte diferite, cu obiect material diferit, ceea ce exclude posibilitatea valorificării aceleiași conduite atât pentru realizarea elementelor de tipicitate ce caracterizează infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cât și a celor ce corespund infracțiunii de folosire la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate.

Astfel, obiectul material al celor două fapte nu este identic, cel al infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. anterior îl constituie documentele de transport și comerciale false, respectiv facturi și CMR-uri, o parte din acestea pentru a fi prezentate în vamă cu ocazia închiderii formalităților de import pentru unele din importurile făcute, iar obiectul material corespunzător infracțiunii prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal) este reprezentat, exclusiv, de facturi fiscale prezentate la vamă care atestau în fals transportatorul și beneficiarul mărfurilor declarate.

Or, inculpatul B., prin apărător ales, nici nu a susținut existența unei asemenea identități a obiectului material ce caracterizează cele două infracțiuni prin indicarea unor elemente factuale concrete, prin menționarea detaliată, explicită și distinctă a documentelor falsificate care au fost valorificate de instanța de apel, atât în cadrul infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. anterior, cât și al infracțiunii prev. art. 273 din Legea nr. 86/2006 (Codul vamal), ci s-a limitat a învedera instanței de recurs că aceleiași persoane nu i se poate reține în concurs cu infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată și infracțiunea de uz de fals, deoarece aceasta din urmă este absorbită în elementul material al infracțiunii de fals material.

Dar chiar și în situația în care obiectul material ar fi fost identic, s-ar fi impus recalificarea activității infracționale anterior menționată de către instanța de recurs, prin schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpatului de către instanța de apel, or, încadrarea juridică nu poate constitui obiect al cenzurii, în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casație, din perspectiva niciunuia dintre cazurile de casare prev. de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În ceea ce privește solicitarea de a se dispune achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal), absorbită în infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. anterior, pronunțarea unei asemenea soluții este exclusă de plano, întrucât aceeași faptă nu poate fi valorificată, pe de-o parte, ca infracțiune absorbită în conținutul infracțiunii complexe, iar, pe de altă parte, să se constate că, aceeași faptă, care a complinit conținutul infracțiunii complexe, nu este prevăzută de legea penală.

Examinând cauza prin prisma cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. invocat de recurentul inculpat B., Înalta Curte constată că pedepsele aplicate în cauză inculpatului sunt în limitele prevăzute de lege, în raport cu limitele de pedeapsă pentru fiecare infracțiune în parte reținută în sarcina acestuia, dar și în raport de regimul sancționator aplicat în cauză, urmare a aprecierii de către instanțele de fond și apel a legii penale mai favorabile inculpatului, ca fiind legea penală veche.

În esență, motivele recursului în casație subsumate, în opinia apărării, acestui caz de casare, constituie o critică în ceea ce privește alegerea de către instanța de apel legii penale mai favorabile aplicabile în cauză, acest mecanism de stabilire a legii mai blânde conducând la aplicarea unor pedepse în alte limite.

Or, criticile vizând greșita apreciere asupra legii penale mai favorabile, nu se circumscriu nici unuia dintre cazurile de recurs în casație.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 402/A din data de 8 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2012.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 402/A din data de 8 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 70 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2016.

Procesat de GGC - N