ÎCCJ, Secția penală

Deliberând, asupra apelurilor de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 48 din data de 22 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen.

În

baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.I.I., la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (1)-art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În

baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (1)-art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În

baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul P.I.I. a aplicat pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (1)-art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În

baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe un termen de încercare de 7 ani.

în baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul P.I.I. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, potrivit programului întocmit de către această instituție;

- să anunțe în prealabil Serviciului de Probațiune orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune schimbarea locului de muncă;

- să comunice Serviciului de Probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În

baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului P.I.I. asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării pedepsei sub supraveghere.

În

baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 20.000 RON, în folosul statului.

În

baza art. 20 din Legea nr. 78/2000, a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului P.I.I., până la concurența sumei de 20.000 RON și achitarea integrală a acesteia la data rămânerii definitive a hotărârii.

În

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 600 RON cheltuieli judiciare către stat (pentru fond), la 5.000 RON cheltuieli judiciare stabilite prin rechizitoriul nr. 46D/P/2011 din 4 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Giurgiu și la 200 RON onorariu avocat din oficiu.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, prin rechizitoriul nr. 46/D/P/2011, întocmit în data de 4 martie 2013 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Giurgiu, s-au dispus următoarele:

Prin actul de sesizare, s-a reținut, în esență, că, în cursul lunii noiembrie 2010, inculpatul P.I.I., având gradul profesional de comisar șef de poliție și funcția de inspector șef adjunct în cadrul I.P.J. Giurgiu, a sprijinit un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de grave, prin sustragerea conductelor aparținând SC P. SA, ce tranzitau comuna D.; pentru acest serviciu inculpatul P.I.I. a primit de la denunțătorul I.D. suma de 20.000 RON, în două rânduri (12.000, respectiv 8.000 RON).

În

fapt, din cercetările efectuate în cauză a rezultat că, în cursul anului 2010, pe raza mai multor localități din județul Argeș și Prahova, s-au înregistrat mai multe sustrageri ale conductelor aparținând SC P. SA, grupările infracționale folosind contracte de prestări servicii false, încheiate între unele societăți comerciale și SC P. SA.

Urmare a acestei situații de fapt, la data de 14 septembrie 2010, I.G.P.R., Direcția de Ordine Publică, a emis dispoziția prin care inspectoratele de poliție județene, printre care și Giurgiu, au fost avertizate cu privire la modul de operare în scopul sustragerii de conducte aparținând SC P. SA, urmând ca șefii posturilor de poliție comunală, ce au în responsabilitate astfel de conducte, să informeze autoritățile locale, pentru a fi sesizați în eventualitatea în care sunt contactate de societăți comerciale care intenționau să decoperteze solul și să sustragă tronsoane de conducte.

În

cazul în care erau identificate sustrageri de conducte sau intenția unor persoane fizice sau juridice de a desfășura activități de scoatere din pământ a conductelor, urma să se informeze de urgență ofițerul responsabil în acest domeniu din cadrul Serviciului de Ordine Publică, care urma să coordoneze cercetările cu privire la legalitatea acestor activități.

În

baza acestei dispoziții, inspectorul principal M.G., ofițer responsabil din cadrul I.P.J. Giurgiu, Serviciul de Ordine Publică, a adus la cunoștință Primarului comunei D., martorul M.I. și ajutorului șefului de Post al Poliției D., agent R.C.G., cele cuprinse în dispoziția I.G.P.R.

La data de 8 noiembrie 2010, la Primăria D. s-a prezentat denunțătorul I.D. care a depus, în copie xerox, următoarele documente:

- adresa SC M. SRL, către Primăria D., prin care se aducea la cunoștință că urmează să înceapă lucrările de dezafectare a tronsonului de conductă aparținând SC P. SA ce tranzita comuna D.;

- contract de execuție de lucrări din 15 septembrie 2010, încheiat între SC P. SA și SC M. SRL;

- certificat de urbanism.

Aceste documente au fost înregistrate la Primăria D. în data de 8 noiembrie 2010.

În

aceeași zi, primarul comunei D., M.I., a sesizat Postul de Poliție D., cu privire la adresa depusă de SC M. SRL.

În

legătură cu această adresă, s-a arătat că, din declarațiile martorului M.I. rezultă că la Primăria D. s-a prezentat inspectorul șef adjunct al I.P.J. Giurgiu, comisarul șef P.I.I. (dar nu-și mai aduce aminte dacă înainte sau după depunerea adresei) care i-a adus la cunoștință că urmează ca reprezentanții firmei să se prezinte să înceapă lucrările de dezafectare a conductei aparținând SC P. SA ce tranzita teritoriul comunei D., iar în situația în care apăreau probleme cu proprietarii terenurilor unde urmau să se efectueze săpăturile, în calitate de Primar urma să sprijine poliția.

Totodată, s-a reținut că inculpatul P.I.I. i-a precizat că „cei care dezafectează conducta sunt în regulă, sunt deținătorii legali ai dreptului de a dezafecta conducta SC P. SA”.

S-a mai constatat că martorul M.I., în calitate de Primar, nu a eliberat nici un document în vederea executării lucrării.

Din declarația lui B.D.P., șeful Postului de Poliție D., rezultă că a aflat de prezența comisarului șef la Primăria D. de la martorul M.I., acesta din urmă aducându-i la cunoștință că inspectorul șef adjunct P.I.I. l-a asigurat că firma ce urma să înceapă lucrările era în regulă.

După această discuție, martorul B.D.P. a fost apelat telefonic de inculpatul P.I.I., care a întrebat dacă a discutat cu martorul M.I. în legătură cu firma care urma să efectueze lucrarea și i-a confirmat încă o dată că aceasta urma să-și desfășoare activitatea în mod legal.

În

urma acestor discuții, polițiștii postului de poliție D. au fost inactivi, având convingerea că totul este legal (aspect confirmat și de martorul R.C., ajutor șef de post Post Poliție D.).

Imediat după data de 8 noiembrie 2010, denunțătorul I.D., împreună cu alte persoane care făceau parte din grupul infracțional organizat, au început

lucrările de decopertare a solului, de dezgropare și tăiere a conductelor și sustragerea acestora.

Activitatea infracțională a continuat până la data de 26 noiembrie 2010, când, urmare a unei investigații a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și I.P.J. Prahova, ofițeri din cadrul Serviciului de Ordine Publică din cadrul acestui inspectorat au sesizat Serviciul de Ordine Publică din cadrul I.P.J. Giurgiu, în legătură cu furtul de conducte de pe raza comunei D.

Astfel, la data de 26 noiembrie 2010, inspector principal M.G. din cadrul Serviciului de Ordine Publică, I.P.J. Giurgiu, împreună cu T.F. s-au deplasat la fața locului unde, împreună cu B.D.P. au surprins în flagrant mai multe persoane care decopertau solul și dislocau conducta în vederea sustragerii.

Organele de poliție au încheiat un proces-verbal de cercetare la fața locului, fără însă a fi menționate persoanele care săvârșeau efectiv fapta.

În

aceeași zi, în jurul orei 20:30, inculpatul P.I.I. l-a apelat telefonic pe B.D.P. și i-a adus la cunoștință că a făcut personal verificări, contractul de prestări servicii este legal și că a doua zi lucrările vor continua.

Prin actul de sesizare a instanței, s-a mai arătat că, din cercetări s-a constatat că cei care au participat la săvârșirea faptei de furt au fost I.D., I.M., I.D.C. [față de aceștia a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (4) C. pen.], precum și C.D., V.N., S.C., B.M., C.C.M., B.F., V.C.M., V.G., față de care a fost începută urmărirea penală pentru aceleași infracțiuni.

S-a stabilit din cercetări că cel care a depus documentele false la Primăria D. în vederea efectuării lucrărilor a fost numitul I.D., în calitate de șef al grupului infracțional, el fiind cel care a finanțat activitățile ilicite și coordona întreaga activitate a grupului.

La nivelul secund, s-au situat I.M., I.D.C. și C.D. fiind cei care au coordonat efectiv activitatea în teren.

La nivelul imediat următor s-au aflat V.N., B.M. și V.G., care aveau sarcini asemănătoare celor avute de I.M., I.D.C. și C.D., dar de o importanță mai redusă.

La nivelul de execuție se găsesc ceilalți membrii ai grupului infracțional.

În

data de 26 noiembrie 2010, după ce B.D.P. a fost apelat de inculpatul P.I.I., la ora 21:52, I.D.C. l-a apelat pe C.D. căruia i-a spus: „Uite, am vorbit (...) am fost mai devreme (...) am vorbit cu ăsta bătrân și a zis că ne-a dat undă verde (...) a zis că l-a sunat ăla mare pe ăsta de la post, de acolo și a zis că vrea să mergem mâine acolo” (convorbirea a fost înregistrată în baza autorizației din data de 22 noiembrie 2010 emisă de Judecătoria Ploiești).

Din declarația numitului C.D., a rezultat că el personal a fost angajat să lucreze la scoaterea conductelor de sub pământ de către I.M., zis „B.”. El, la rândul său, a trimis trei muncitori care s-au deplasat cu o autoutilitară ce îi aparținea, aceștia fiind cei trei care au fost surprinși de organele de poliție, în data de 26 noiembrie 2010.

La aceeași dată, seara, I.D.C. l-a apelat și l-a asigurat că a doua zi se pot prezenta să continue lucrarea, deoarece I.D. zis „T.” a vorbit cu „cineva mare” din poliție și că totul este în regulă.

În

baza acestor asigurări, precum și a telefonului primit de B.D.P., de la inculpatul P.I.I. a doua zi grupul infracțional și-a continuat nestingherit activitatea, conducta sustrasă fiind vândută martorului S.F.

Din declarația numitului C.D., a rezultat că a fost convins că lucrarea este în regulă, având în vedere că după prinderea în flagrant a muncitorilor, aceștia au fost lăsați să plece fără ca să li se ia o declarație și că în data de 27 noiembrie 2010 au putut continua lucrarea. Această convingere i-a fost întărită și după discuția din data de 27 noiembrie 2010, cu denunțătorul I.D. care l-a asigurat personal că totul este în regulă și i-a cerut sprijinul pentru ca a doua zi să continue lucrarea.

Începând cu data de 29 noiembrie 2010, gruparea infracțională s-a deplasat pe teritoriul comunei D., pentru a continua sustragerea conductelor, însă de data aceasta intervenția poliției a fost promptă, deoarece, polițiștii din cadrul I.P.J. Prahova, au informat telefonic I.G.P.R., Direcția de Ordine Publică despre furtul conductelor ce tranzitează comuna D. și că există posibilitatea ca polițiștii din cadrul I.P.J. Giurgiu să nu înregistreze cauza ca dosar penal.

Această poziție a polițiștilor din I.P.J. Prahova s-a datorat modului defectuos în care s-au efectuat cercetările de către polițiștii din I.P.J. Giurgiu, precum și faptul că, în continuare faptele se desfășurau și existau indicii în legătură cu săvârșirea unor infracțiuni de corupție în rândul unor lucrători de poliție ai I.P.J. G..

În

data de 29 noiembrie 2010, cauza a fost înregistrată la Poliția Municipiului Giurgiu, Biroul Poliției Rurale din dispoziția inculpatului P.I.I., iar cauza a fost ulterior repartizată pentru efectuarea cercetărilor subinspectorului de poliție judiciară M.M.I.

În

cursul zilei de 27 ianuarie 2012, inspectorul principal M.G. și subinspectorul M.M.I. s-au deplasat în județul Prahova, în vederea

identificării tuturor persoanelor participante la săvârșirea furtului, și pentru a fi citați la poliție în vederea audierii.

Ordinul de deplasare și foaia de parcurs au fost semnate de al doilea adjunct al inspectorului șef al I.P.J. Giurgiu, comisar G.C., astfel că inculpatul P.I.I. nu a cunoscut intenția de deplasare a acestora.

După ce au fost efectuate verificările în județul Prahova și membrii grupării infracționale au luat cunoștință că sunt cercetați de poliție, denunțătorul I.D. l-a apelat pe inculpatul P.I.I. și, după cum denunțătorul a susținut, i-a cerut să stopeze cercetările, iar inculpatul P.I.I. l-a asigurat că așa se va întâmpla, astfel că nici unul dintre cei citați nu au dat curs invitației.

Ulterior, subinspectorul M.M.I. a fost abordat „întâmplător” de inculpatul P.I.I. care i-a atras atenția că: „(...) atunci când vreau să mă mai ocup de acest dosar, să iau legătura cu dumnealui, întrucât acest dosar nu constituie o prioritate”.

Prin rechizitoriu s-a mai arătat că contractul din 15 septembrie 2013, încheiat între SC P. SA și SC M. SRL este fals, avându-se în vedere că prin adresa din 31 ianuarie 2011, SC P. SA Ploiești a comunicat că nu a încheiat nici un contract pentru dezafectarea conductelor de transport produse petroliere ce tranzitează comuna D.

Numărul de înregistrare din data de 15 septembrie 2010 nu a fost atribuit aceastei societăți deoarece în cursul anului 2010 s-au folosit numere de la 1-740.

După data de 17 octombrie 2007, SC P. SA nu a încheiat nici un contract pentru dezmembrarea conductelor dezafectate, conductele respective fiind parte din sistemul național de transport produse petroliere, proprietate publică a statului și se găsesc în prezent în conservare; în urma faptelor prejudiciul estimativ a fost calculat la suma de 1.010.124 RON, suma reprezentând contravaloarea refacerii conductei sustrase.

La data de 5 mai 2011, ofițerii din cadrul B.C.C.O., București, S.C.C.O. Giurgiu s-au sesizat din oficiu cu privire la constituirea grupării infracționale organizate în sensul săvârșirii infracțiunii de furt calificat din rețeaua SC P. SA.

La data de 19 mai 2011, la dosarul cauzei a fost conexată cauza înregistrată sub numărul 7144/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, care a dispus la data de 19 mai 2011 declinarea competenței pentru soluționarea cauzei la D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Giurgiu.

La data de 27 aprilie 2012, a fost începută urmărirea penală față de I.D., I.D.G., C.D., V.N., B.M., C.C.M., B.F., V.C.M., C.G.C., S.C.; la data 9 mai 2012, au fost extinse

cercetările și începută urmărirea penală și față de I.M., I.D.C. și V.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (4) C. pen., iar la data de 21 mai 2012 a fost începută urmărirea penală și față de B.P.D., T.F. și M.G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 C. pen.

După ce inculpatului P.I.I. i s-a adus la cunoștință învinuirea (28 mai 2012), s-a deplasat la locuința lui I.D. în două rânduri (aspect recunoscut în declarații de ambii).

Scopul acestor întâlniri a fost ca inculpatul P.I.I. să se asigure de faptul că I.D. nu va declara nimic în ceea ce îl privește în fața organelor de urmărire penală și a-i da eventualele garanții că situația nu este atât de gravă.

Inițial, I.D. nu a declarat adevărul cu privire la săvârșirea faptei de constituire a unui grup infracțional organizat și furtul conductelor, cât și cu privire la implicarea inculpatului P.I.I., explicația pentru acest comportament fiind dată în momentul efectuării denunțului.

În

urma acestui denunț, în baza autorizației emisă de Curtea de Apel București la data de 14 noiembrie 2012, a fost înregistrată audio-video convorbirea dintre denunțătorul I.D. și inculpatul P.I.I., ce a avut loc la data de 22 noiembrie 2012.

În

urma întâlnirilor anterioare (așa cum s-a arătat mai sus), inculpatul P.I.I. i-a adus la cunoștință denunțătorului că dacă are nevoie de el îl poate găsi la Hotel R.G. din București, unde acesta locuiește.

Întâlnirea dintre denunțător și inculpat a avut loc la data de 22 noiembrie 2012 în incinta acestui hotel.

Denunțătorul I.D. a susținut că inculpatul le-a promis protecție față de eventualele probleme cu autoritățile și în consecință acesta a apelat la ajutorul acestuia, avându-se în vedere faptul că erau cercetați de poliție.

În

acest sens, denunțătorul i-a prezentat inculpatului P.I.I. poziția unora dintre participanții la săvârșirea furtului de conducte, în sensul că aceștia ar dori sprijin material pentru a-și putea angaja un apărător (denunțătorul a susținut că astfel a dorit să-și recupereze suma de 20.000 RON ce i-a dat inculpatului, ca mită).

Analizând întreaga discuție, urmare a acestei întâlniri, s-a reținut că se poate concluziona fără nici un dubiu că inculpatul P.I.I. a căutat să-l convingă pe denunțător că situația nu este așa gravă, precum pare și a încercat să se asigure că toate persoanele care ar fi putut, într-un fel sau altul, să declare în legătură cu participația sa la săvârșirea faptei, să ascundă adevărul.

Astfel, inculpatul P.I.I. a încercat să-l liniștească pe I.D., spunându-i că instanța de judecată nu are cum să dispună arestarea

preventivă a acestuia, deoarece prejudiciul nu a fost încă stabilit cu exactitate, iar în situația când se va stabili, el va asigura recuperarea acestuia.

Inculpatului P.I.I. îi era teamă că denunțătorul I.D., în mod deosebit, cât și celelalte persoane implicate, să nu declare nimic în ceea ce privește contribuția sa la săvârșirea faptei.

În

acest sens, inculpatul P.I.I. i-a dat cu această ocazie denunțătorului suma de 2.000 euro, pentru a fi înmânați de către acesta din urmă celorlalte persoane care ar fi „amenințat” cu declararea adevărului în fața organelor de urmărire penală.

S-a mai reținut că, pe tot parcursul discuției, inculpatul P.I.I. a încercat să se asigure pe de o parte că denunțătorul nu a declarat nimic în ceea ce-l privește [„Te-a întrebat (procurorul) de mine? (...) Spune-mi sincer, ai zis sau n-ai zis? (...) cred că ai fost sincer și n-ai declarat ceva pe acolo” și pe de altă parte să se asigure că și ceilalți nu vor declara nimic care să-l acuze].

Inculpatul P.I.I. a încercat să-l determine pe denunțător să ia fapta asupra sa, să-i mintă pe ceilalți participanți la săvârșirea faptei în sensul că banii cu care a contribuit fiecare nu au ajuns la acesta, că i-a oprit denunțătorul în interes personal.

La momentul când denunțătorul întreabă: „Deci eu să nu spun nici un gram că banii ăia au ajuns la dumneata”, inculpatul P.I.I. răspunde „Exact!”.

Inculpatul P.I.I. i-a dat garanții denunțătorului că prejudiciul în urma sustragerii conductelor este redus și că el personal se va ocupa de recuperarea acestuia.

Procurorul a arătat că o problemă asupra căreia a insistat inculpatul P.I.I. a fost schimbarea declarației denunțătorului I.D. în

ceea ce privește obiectul contractului depus la Primăria D.

Astfel, inculpatul P.I.I. a încercat să-l determine pe acesta să declare că în cursul lunii noiembrie 2010, când s-au întâlnit la biroul din cadrul I.P.J. Giurgiu, nu a fost vorba de o lucrare de dezafectare conductă aparținând SC P. SA ci pentru introducerea unor conducte noi, pentru rețeaua de gaze pe teritoriul comunei D.

Inculpatul P.I.I. a spus: „Mi-ai spus mie c-ai scos conducta de la SC P. SRL (...) mi-ai spus mie la birou, deci faci aici neapărat o completare, spui așa: „Domne, eu i-am spus, da, că urmează să bag, scopul meu este să bag gaze” (inculpatul P.I.I. a încercat astfel să nu se facă legătura între lucrarea de la D. și nerespectarea dispoziției I.G.P.R.).

Inculpatul P.I.I. a insistat asupra denunțătorului ca la următoarea declarație să nu spună adevărul în ceea ce-l privește, iar când

denunțătorul spune: „Nu-i spun domne că ți-am dat bani, domne! (...). Cum să spun că ți-am dat bani?”, inculpatul P.I.I. nu neagă nici un moment o asemenea stare de fapt și nu se arată revoltat că denunțătorul poate să susțină așa ceva.

Inculpatul P.I.I. a întrebat de unde știu celelalte persoane implicate, de bani, atâta timp cât înțelegerea privind acest aspect a fost doar între ei doi, însă I.D. i-a explicat că ceilalți cunosc acest aspect pentru că ei au contribuit fiecare, cu câte o sumă de bani, iar el după ce i-a strâns de la toți le-a spus că banii vor ajunge la inculpat; acesta îi pretinde denunțătorului să le spună celorlalți participanți la săvârșirea faptei că la el nu a ajuns nici o sumă de bani „Băi, la omul ăsta n-a ajuns absolut nimic”., „(...) nu i-am dat omului ăsta nimic, doamne, eu n-am vorbit așa ceva cu el”.

Referitor la discuția telefonică din 26 noiembrie 2010, s-a reținut că inculpatul P.I.I. a încercat să-l determine pe I.D. să îi învețe pe ceilalți să declare în așa fel încât să găsească o explicație „Domne, am vorbit și noi așa să ne aflăm în treabă”.

La data de 26 noiembrie 2012, cei doi s-au întâlnit iar, însă de această dată inculpatul P.I.I. a avut suspiciuni față de comportamentul denunțătorului, a încercat să verifice dacă acesta are tehnică de înregistrat asupra sa, și a refuzat orice discuție legată de cauză.

Prin rechizitoriu, s-a arătat că inculpatul P.I.I. nu a recunoscut săvârșirea faptelor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 12 aprilie 2013.

Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, ansamblul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, a constatat că se menține aceeași situație de fapt ca cea reținută în rechizitoriul nr. 46/D/P/2011 din 4 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Giurgiu, pe care și-a însușit-o.

La data de 10 mai 2013, în conformitate cu dispozițiile prev. de art. 300 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a constatat regularitatea actului de sesizare a instanței.

Cu ocazia cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația inculpatului P.I.I. au fost audiați martorii din acte: M.G., I.D., I.M., B.D.P., M.I., R.C.G. și M.M.I.

De asemenea, la dosarul cauzei, a fost depusă transcrierea înregistrărilor telefonice astfel cum ele au rezultat din procesul-verbal din 17 februarie 2002. A fost audiat, de asemenea, martorul I.D.C. (martor propus de către inculpat).

La cercetarea judecătorească, s-a constatat că inculpatul P.I.I., în declarația dată, a precizat că își menține în integralitate declarațiile date la urmărirea penală.

Curtea i-a pus în vedere inculpatului dacă înțelege să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. anterior, privind procedura simplificată a cercetării judecătorești, însă răspunsul său a fost unul negativ.

Curtea a reținut că inculpatul P.I.I., comisar șef de poliție și având în cadrul I.P.J. Giurgiu funcția de inspector șef adjunct a sprijinit un grup infracțional organizat care se ocupa cu furtul de conducte dezafectate, aparținând SC P. SA, care tranzitau comuna D.

Curtea a statuat că, în cursul anului 2010, atât pe raza județului Argeș, cât și Prahova, s-au descoperit persoane fizice care sustrăgeau conducte dezafectate, prin decopertarea solului aparținând SC P. SA și, pentru a da o aparență de legalitate activității lot ilicite, uzitau de contracte prestări servicii false încheiate între unele societăți comerciale și SC P. SA.

Din acest motiv, la data de 14 septembrie 2010, I.G.P.R., Direcția de Ordine Publică a avertizat printr-o dispoziție inspectoratele de poliție județene, deci și cel din Giurgiu, despre modalitatea de operare privind sustragerea conductelor dezafectate. Conducerea fiecărui inspectorat de poliție județeană avea obligația să anunțe pe șefii posturilor de poliție comunale pentru a informa autoritățile comunale ce aveau respectiva responsabilitate, pentru ca în eventualitatea în care ar fi fost contactate de administratorii ori patronii unor astfel de societăți care să scoată din pământ conductele, chiar dacă erau dezafectate, să anunțe pe ofițerul responsabil cu acest domeniu din cadrul Serviciului de ordine Publică G.

S-a mai constatat că, la I.P.J. Giurgiu, Serviciul de Ordine Publică, împuternicit, pe baza dispoziției era M.G., așa cum rezultă din declarația sa, coroborată și cu declarațiile celorlalți martori din acte, care a încunoștințat atât pe Primarul comunei D., martorul din acte M.I., cât și pe ajutorul de post al comunei D., agentul R.C.G., despre dispoziția I.G.P.R.-ului.

S-a mai reținut că, la data de 8 noiembrie 2010, denunțătorul I.D. s-a prezentat la Primăria din comuna D., având asupra sa: un contract de execuție de lucrări din 15 septembrie 2010, încheiat între SC M. SRL și SC P. SA; un certificat de urbanism, o adresă a SC M. SRL, către Primăria D., prin care aducea la cunoștință Primarului că urmează să înceapă lucrări de dezafectare a tronsonului de conductă a SC P. SA ce tranzita comuna D.

S-a mai arătat că aceste acte au fost prezentate în xerox și înregistrate la Primăria comunei D. din 8 noiembrie 2010.

Curtea a mai reținut că, din declarația martorului M.I., Primarul comunei, rezultă că acesta a adus la cunoștință ofițerului ce răspundea de această activitate din cadrul Postului de Poliție D. adresa depusă de SC M. SRL și tot el a precizat că atât inspectorul șef adjunct al I.P.J. Giurgiu, cât și comisarul șef P.I.I. s-au prezentat la primărie și i-au adus la cunoștință că reprezentanții respectivei firme urmează să înceapă lucrările de dezafectare a conductei, iar în situația în care ar fi apărut probleme cu proprietarii terenurilor, acesta (Primarul) trebuia să sprijine poliția.

Martorul a mai precizat că, inculpatul P.I.I. i-a menționat că persoanele care se ocupă cu dezafectarea conductei sunt „în regulă”, fiind deținători legali ai dreptului de a dezafecta conducta aparținând SC P. SA.

Totodată, Curtea a mai constatat că inculpatul P.I.I., în calitate de comisar șef, ar fi trebuit să meargă la Postul de Poliție și să-l înștiințeze pe șeful de post, martorul B.D.P., el a mers la Primarul comunei, iar primarul a aflat de la acesta, motiv pentru care l-a sunat pe inculpat și, din discuțiile purtate, a rezultat că Primarul l-a informat corect în legătură cu respectiva firmă.

De asemenea, s-a mai reținut că inculpatul, prin modul în care a acționat, le-a creat convingerea polițiștilor de la Postul de Poliție D. că totul este legal și, astfel, aceștia nu au mai reacționat în sensul de a verifica actele și persoanele care lucrau în zona respectivă.

Tot din probatoriul administrat în cursul procesului penal, Curtea a constatat că, la data de 8 noiembrie 2010, I.D. (denunțătorul), împreună cu alte persoane au început activitatea de decopertare a solului, de dezgropare și tăiere a conductelor și, apoi, sustragerea acestora.

Tot în considerente, Curtea a reținut că activitatea acestora a continuat până în data de 26 noiembrie 2010, când, la sesizarea unor ofițeri din cadrul Serviciului de ordine publică Ploiești au sesizat pe cel din cadrul I.P.J. Giurgiu, situație în care, la aceeași dată, M.G., inspector principal, împreună cu martorul T.F. s-au deplasat în comuna D. și, împreună cu șeful postului de poliție de aici (martorul B.D.P.) au surprins în flagrant persoanele care decopertau solul și, prin dislocare, încercau să sustragă conducta.

S-a încheiat un proces verbal de cercetare la fața locului, fără a fi precizate persoanele care lucrau efectiv.

La aceeași dată, în jurul orelor 20:30, inculpatul P.I.I. l-a apelat telefonic pe șeful de post al comunei și i-a precizat că a verificat personal contractul de prestări servicii și că este legal, așa încât lucrările vor continua a doua zi.

Ulterior, s-au făcut cercetări, au fost identificate persoanele care lucrau: I.D., I.M., I.D.C., V.N., B.M.,

S.C., C.C.M., iar cel care a depus actele false la Primăria comunei D. a fost chiar denunțătorul I.D. care a și finanțat activitățile ilicite coordonând întreaga activitate infracțională.

Curtea a mai reținut că, din convorbirile telefonice, a rezultat că inculpatul avea cunoștință că actele nu erau întocmite legal și că, pe teritoriul comunei D., conductele erau sustrase, neexistând nici un contract de prestări servicii cu SC P. SA. Banii care se încasau din vânzarea acestor conducte se împărțeau între muncitori, denunțător și inculpat, care de altfel, a recunoscut că a primit în total suma de 20.000 RON de la denunțătorul I.D., în două rânduri (12.000 RON și respectiv 8.000 RON).

Tot cu privire la situația de fapt, Curtea a reținut că, la data de 29 noiembrie 2010, respectiva grupare infracțională s-a deplasat în comuna D. și au continuat să sustragă conducte, însă poliția a intervenit prompt, fiind informați de către I.P.J. Prahova și dosarul deja format a fost înregistrat din dispoziția inculpatului P.I.I., la Poliția municipiului Giurgiu, Biroul Poliției Rurale și repartizat pentru a efectua cercetări penale subinspectorului de poliție judiciară M.M.I.

Toți membrii grupării au luat cunoștință că sunt cercetați penal, urmând a fi audiați.

S-a reținut că denunțătorul I.D. l-a apelat pe inculpatul P.I.I., astfel cum a declarat, solicitându-i să stopeze cercetările. Inculpatul l-a asigurat că așa va face și într-o întâlnire ad-hoc cu subinspectorul M.M.I. care avea dosarul în lucru, i-a atras atenția spunându-i: „că atunci când vreau să mă mai ocup de acest dosar, să iau legătura cu dumnealui, întrucât acest dosar nu constituie o prioritate.”

Totodată, Curtea a constatat că, la data de 27 aprilie 2012 a început urmărirea penală împotriva lui I.D., I.D.G., C.D., V.N., B.M., C.C.M., B.F., V.C.M., C.G.C., S.C. S-au extins cercetările și s-a început urmărirea penală față de I.M., I.D.C. și V.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 208-art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (4) C. pen., iar la data de 21 mai 2012, față de învinuiții B.P.D., T.F. și M.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 264 C. pen. și la 28 mai 2012 împotriva lui P.I.I.

Inculpatul s-a deplasat la locuința denunțătorului I.D., de două ori, astfel cum recunosc cei doi în declarațiile lor, cu scopul de a se asigura că I.D. nu va declara nimic în ceea ce îl privește și a-i garanta în același timp că situația nu este gravă.

În

opinia instanței de fond, încă de la început, inculpatul cunoștea faptul că actele prezentate de către denunțătorul I.D. sunt false, chiar i-a spus acest lucru, însă a zis să lucreze în continuare, asigurându-l că niciun polițist nu-l va deranja, însă pentru serviciul ce îl făcea, denunțătorul a precizat că inculpatul i-a pretins ca din contravaloarea conductei vândute, ⅔ să-i revină lui.

În

denunțul său, I.D. a precizat că a fost avertizat de către inculpat că este posibil să fie arestat, pentru a fi determinat să declare în legătură cu participarea lui la săvârșirea faptei și sfătuit, în același timp, să nu cedeze.

Inculpatul deși l-a asigurat pe denunțător că totul se va rezolva favorabil, totuși, a înțeles că fiecare este pe cont propriu, că va fi arestat și urmare a acestui motiv determinant, la data de 14 noiembrie 2012, în baza unei autorizații emisă de Curtea de Apel București, a fost înregistrată audio-video convorbirea dintre denunțătorul I.D. și primul (inc. P.I.I.) ce a avut loc la data de 22 noiembrie 2012.

S-a constatat că, din această convorbire, ce a avut loc în incinta Hotelului R.G. București, a rezultat că denunțătorul i-a prezentat poziția unor participanți la furtul de conductă și că acum se află în situația de a fi sprijiniți material pentru a putea angaja un apărător, astfel dorind să-și recupereze cei 20.000 RON, dați drept mită, inculpatul încercând să-l liniștească, că situația nu este chiar așa de gravă, sens în care, inculpatul i-a dat denunțătorului 2.000 euro, pentru a-i da celorlalți care amenințau cu declararea adevărului în fața organelor de urmărire penală.

Curtea a mai reținut că, tot din discuții, rezultă că inculpatul voia să se asigure dacă denunțătorul a declarat ceva împotriva sa „Te-a întrebat ceva de mine? Spune-mi sincer ai zis sau n-ai zis?”, determinându-l să ia fapta asupra sa, să-i mintă pe ceilalți participanți la săvârșirea faptei, în sensul că banii cu care a contribuit fiecare nu au ajuns la acesta, ci i-a oprit denunțătorul în interes personal.

De asemenea, instanța a reținut că la momentul când denunțătorul întreabă: „Deci eu să nu spun nici un gram că banii ăia au ajuns la dumneata”, inculpatul P.I.I. răspunde „Exact!”.

Inculpatul P.I.I. i-a dat garanții denunțătorului că prejudiciul în urma sustragerii conductelor este redus și că el personal se va ocupa de recuperarea acestuia.

Prima instanță a mai arătat că o problemă asupra căruia a insistat inculpatul P.I.I. a fost schimbarea declarației denunțătorului I.D. în ceea ce privește obiectul contractului depus la Primăria D.

Astfel, inculpatul P.I.I. încearcă să-l determine pe acesta să declare că în cursul lunii noiembrie 2010, când s-au întâlnit la biroul din cadrul I.P.J. Giurgiu, nu a fost vorba de o lucrare de dezafectare conductă aparținând SC P. SA ci pentru introducerea unor conducte noi, pentru rețeaua de gaze pe teritoriul comunei D.

S-a reținut că inculpatul P.I.I. a spus: „Mi-ai spus mie c-ai scos conducta de la SC P. SA (...) mi-ai spus mie la birou, deci faci aici neapărat o completare, spui așa: Domne, eu i-am spus, da, că urmează să bag, scopul meu este să bag gaze” (inculpatul P.I.I. încearcă astfel să nu se facă legătura între lucrarea de la D. și nerespectarea dispoziției I.G.P.R.).

Prin sentință s-a arătat că inculpatul P.I.I. a insistat asupra denunțătorului ca la următoarea declarație să nu spună adevărul în ceea ce-l privește, iar când denunțătorul spune: „Nu-i spun domne că ți-am dat bani, domne! (...) Cum să spun că ți-am dat bani?”, inculpatul P.I.I. nu neagă nici un moment o asemenea stare de fapt și nu se arată revoltat că denunțătorul poate să susțină așa ceva.

Inculpatul P.I.I. a întrebat de unde știu celelalte persoane implicate, de bani, atâta timp cât înțelegerea privind acest aspect a fost doar între ei doi, însă I.D. i-a explicat că ceilalți cunosc acest aspect pentru că ei au contribuit fiecare, cu câte o sumă de bani, iar el după ce i-a strâns de la toți le-a spus că banii vor ajunge la inculpat; acesta îi pretinde denunțătorului să le spună celorlalți participanți la săvârșirea faptei că la el nu a ajuns nici o sumă de bani „Băi, la omul ăsta n-a ajuns absolut nimic”, „(...) nu i-am dat omului ăsta nimic, doamne, eu n-am vorbit așa ceva cu el”.

Referitor la discuția telefonică din 26 noiembrie 2010, inculpatul P.I.I. a încercat să-l determine pe I.D. să îi învețe pe ceilalți să declare în așa fel încât să găsească o explicație „Domne, am vorbit și noi așa să ne aflăm în treabă”.

Din analiza situației de fapt, instanța de fond a reținut că inculpatul P.I.I. nu a recunoscut săvârșirea faptelor, a arătat că pe denunțător l-a văzut în Târgoviște, în luna iulie sau august 2010, la o terasă, însă nu a stat de vorbă cu el și nici nu a schimbat numere de telefon. A mai precizat că l-a contactat pe I.D., în 2012, când a fost chemat la parchet.

A fost căutat la Hotel R.G. de către denunțător și scopul acestuia a fost să-i ceară o sumă de bani și a acceptat să-i dea suma de bani, din motive umanitare pentru că i-a zis că fratele său și o altă persoană sunt împotriva sa și că sunt săraci.

Inculpatul a precizat că, în perioada respectivă trecea printr-o situație familială deosebită, soția operată de 4 ori, la Spitalul B. și locuia la respectivul hotel, pentru a fi aproape de ea.

Din declarația Primarului comunei D. și a denunțătorului, Curtea a apreciat că rezultă că inculpatul cunoștea că respectiva lucrare consta în dezafectarea conductelor aparținând SC P. SA și nu pentru introducerea de gaze, pe de o parte, iar pe de altă parte, cunoștea că respectivul contract de prestări servicii încheiat cu SC P. SA era expirat din 2007.

Totodată, Curtea a constatat că, din probele administrate a rezultat și faptul că inculpatul P.I.I., deși cunoștea conținutul dispoziției I.G.P.R., în care se preciza modul de operare al grupărilor infracționale, precum și măsurile ce trebuiau luate, acesta a rămas în pasivitate, în sensul că nu a întreprins vreo activitate pentru identificarea și tragerea la răspundere a vinovaților, dar le-a spus Primarului comunei D. și șefului de post din comună, chiar asigurându-i că respectivul contract este legal, că a verificat personal contractul încheiat între SC M. SRL și SC P. SA. Pentru aceste servicii, a primit suma totală de 20.000 RON (în două tranșe) și de aceea poliția îi păzea.

S-a mai reținut că, în susținerea inculpatului, scopul întâlnirilor cu denunțătorul I.D. a fost acela de afla „cine a fost persoana care i-a înmânat contractul de prestări servicii și cine se află în spatele acestei afaceri”, însă, din înregistrările efectuate în urma întâlnirilor din 22 noiembrie 2012 și 26 noiembrie 2012, acesta nu a adus în discuție intențiile sale, așadar, în opinia instanței de fond, motivarea sa este nejustificată, nesusținută de probele din dosar, urmând a fi înlăturate, iar înregistrările coroborate cu celelalte mijloace de probă stabilesc cert vinovăția inculpatului.

În

motivarea sa, Curtea a constatat că faptele inculpatului au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu al B.C.C.O. București, S.C.C.O. Giurgiu; denunțul și declarațiile numitului I.D.; declarațiile inculpatului P.I.I.; declarațiile martorilor: M.I., I.M., B.D.P., M.M.I., R.C.G., M.G.; procese-verbale de confruntare dintre inculpatul P.I.I. cu B.D.P. și M.I., dispoziția; adresa din 31 ianuarie 2011 a SC P. SA Ploiești; înregistrările audio-video efectuate în baza autorizației din 14 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, aflate pe suporți (procese-verbale de redare a acestor convorbiri); adresa SC M. SRL, către Primăria D. prin care se aducea la cunoștință că urmează să înceapă lucrările de dezafectare a tronsonului de conductă aparținând SC P. SA ce tranzita comuna D.; contract de execuție de lucrări din 15 septembrie 2010, încheiat între SC P. SA și SC M. SRL; certificat de urbanism din anul 2010.

Curtea a mai reținut că inculpatul, începând cu data de 22 noiembrie 2007, a îndeplinit funcția de adjunct al șefului I.P.J. Giurgiu, cu grad profesional de comisar șef de poliție, fiind desemnat organ de cercetare al poliției judiciare conform avizului din 2007.

De asemenea, s-a mai constatat că, potrivit fișei postului, acesta avea atribuții de control, îndrumare, coordonare și răspundere față de întreaga

activitate a structurilor de poliție pe care le coordona, printre care și Serviciul de Ordine Publică din cadrul I.P.J. Giurgiu

Deopotrivă, s-a mai constatat că, prin rechizitoriul parchetului s-a reținut, în drept, că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Curtea a schimbat însă încadrarea juridică în baza art. 334 C. proc. pen., având în vedere și cererea formulată de reprezentantul parchetului care, în raport de adresa, din care rezultă că acesta a fost desemnat organ de cercetare al poliției judiciare, conform avizului din 2007, având și atribuții de cercetare și urmărire a infracțiunilor, încadrarea corespunzătoare era aceea prev.de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Așadar, Curtea a schimbat încadrarea juridică a faptelor, în baza art. 334 C. proc. pen. din art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, în opinia Curții, probele administrate au relevat faptul că inculpatul a pretins de la denunțător, în mod direct, diferite sume de bani.

De asemenea, instanța de fond a constatat că, în cauză, sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat, rezultând clar scopul săvârșirii infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de grave.

În

ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, Curtea a avut în vedere toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv partea generală a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială, gradul de pericol social concret al faptei, modalitatea de săvârșire, respectiv forma continuată, circumstanțele care agravează sau atenuează răspunderea penală, în raport și cu faptul că, până la data săvârșirii faptei, acesta nu a avut nici un fel de sancțiuni penale, disciplinare.

Deopotrivă, Curtea a avut în vedere că inculpatul a avut, în raport cu cazierul său judiciar, o conduită bună în societate anterior săvârșirii faptelor, chiar dacă poziția sa procesuală a fost una de negare, totuși, s-a analizat și situația familială a acestuia, determinată de internări și intervenții chirurgicale repetate, privind pe soția sa care l-a vulnerabilizat și, în final, ducând la săvârșirea faptelor reținute de instanță.

S-a apreciat că, în cauză, se pot reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., fiindu-i coborâtă pedeapsa, conform art. 76 lit. b) C. pen., până la un cuantum care să asigure realizarea scopului preventiv educativ prev. de art. 52 C. pen., nejustificându-se executarea respectivei pedepse în regim de detenție.

Cât privește solicitarea inculpatului de a fi achitat, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, Curtea a apreciat că această cerere este neîntemeiată, probele administrate dovedind indubitabil vinovăția inculpatului.

De asemenea, Curtea a mai reținut că alăturarea unei infracțiuni de corupție uneia specifice D.I.I.C.O.T., nu echivalează cu o nerespectare a competenței materiale, întrucât această infracțiune de corupție nu a constituit scopul pentru grupul organizat care avea ca sarcină săvârșirea infracțiunii contra patrimoniului.

Față de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, Curtea a apreciat că se impune și aplicarea pedepsei complementare, prev. de art. 65 C. pen., rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, precum și aplicarea unei pedepse accesorii, conform dispozițiilor prev. de art. 71 C. pen. interzicând inculpatului pe durata executării pedepsei aplicate, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În

stabilirea pedepsei accesorii și a celei complementare, Curtea a avut în vedere decizia nr. 74/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, precum și principiile stabilite pe cale jurisprudențială de C.E.D.O. (Sabou și Pârcălab contra României, Hirst contra Marii Britanii), apreciind în concret necesitatea complinirii funcției de constrângere specifice pedepsei privative de libertate, cu necesitatea îndepărtării inculpatului de la activitățile care presupun încrederea publică ori exercițiul autorității de stat.

S-a constatat, de asemenea, că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 86

1

C. pen., respectiv, pedeapsa aplicată fiind închisoarea de câte 3 ani, pentru fiecare din cele două infracțiuni, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, acesta nemaifiind condamnat anterior, necunoscut cu antecedente penale și, în raport de comportamentul său anterior săvârșirii faptelor, s-a apreciat că sunt suficiente elemente care să conducă la ideea conform căreia sunt perspective de reintegrare în societate, pronunțarea unei soluții de condamnare considerându-se că reprezintă un serios avertisment pentru acesta, chiar și fără executarea pedepsei în regim de detenție.

Împotriva sentinței penale nr. 48 din 22 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. și inculpatul P.I.I.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, prin motivele de apel depuse la dosarul cauzei, în esență, parchetul a arătat că hotărârea atacată este netemeinică întrucât aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, ca formă de executare a acesteia, fiind considerată ineficientă, având în vedere mai multe elemente care particularizează persoana inculpatului și faptele săvârșite.

De asemenea, s-a arătat că, deși instanța se referă la internările și intervențiile chirurgicale repetate ale soției inculpatului, ca și împrejurări circumstanțiale atenuante, din actele medicale depuse la dosarul cauzei rezultă că internările și intervențiile chirurgicale privesc perioada ulterioară săvârșirii faptelor ce fac obiectul prezentului dosar, respectiv noiembrie 2010, fiind exclusă așadar vulnerabilizarea inculpatului din această cauză și săvârșirea faptelor pe fondul situației familiale.

Totodată, s-a mai susținut că, în procesul de individualizare a modalității de executare a pedepsei, instanța de fond a ignorat o serie de elemente care dau măsura gravității faptelor și a posibilităților de reinserție socială a inculpatului, fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

Motivele de apel au fost susținute cu prilejul dezbaterii în fond a apelului, când procurorul a mai învederat că se impune ridicarea sechestrului asigurător instituit în cauză ca urmare a îndeplinirii scopului urmărit prin recuperarea sumei de bani ce a făcut obiectul măsurii confiscării speciale.

Apelantul inculpat P.I.I., prin motivele de apel depuse la dosarul cauzei, a arătat, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile privind latura subiectivă a infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat, întrucât nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau a mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membri săi astfel cum prevăd dispozițiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 în forma anterioară datei de 1 februarie 2014.

Cu privire la infracțiunea de luare de mită, apărarea a arătat că aceasta a fost reținută ca fiind comisă în mod continuat prin săvârșirea a două acte materiale. Apărarea a apreciat că este discutabil dacă infracțiunea de luare de mită, o infracțiune de consumare anticipată, poate îmbrăca forma continuată în ipoteza descrisă în rechizitoriu în cauza de față. A considerat că nu se poate reți