ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 115 din 23 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, au fost condamnați inculpații, după cum urmează:

1

C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.).

În baza art. 65 C. pen., inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 68 C. pen., inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 5 ani după executarea pedepsei principale;

1

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 5 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a interzis, pe toată durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a interzis, pe toată durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și a) art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, 7 ani închisoare sporită cu 2 ani închisoare, în final inculpatul având de executat 9 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a interzis, pe toată durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe 5 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsă, durata reținerii de 24 de ore de la data de 24 martie 2009 la 25 martie 2009;

În baza art. 65 C. pen., inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 68 C. pen., inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata de 5 ani după executarea pedepsei principale;

În baza art. 65 C. pen., inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 68 C. pen., inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata de 5 ani după executarea pedepsei principale;

În temeiul art. 108, cu referire la art. 112 C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a bunurilor ce au format obiectul dării de mită.

În temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 397 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus lăsarea nesoluționată a laturii civile și s-a disjuns cauza sub acest aspect.

S-au menținut măsurile asigurătorii dispuse în cauză prin ordonanța din 17 iulie 2012 asupra bunurilor imobile aparținând, printre alții, inculpaților A., B., D., C. Prin Decizia penală nr. 266/A din 2 august 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și, printre alții, de inculpații B., C., împotriva Sentinței penale nr. 115/F din 23 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, apelul procurorului privind și pe inculpații A., D. și E.

A fost desființată, în parte, sentința penală atacată și rejudecând:

Cu referire la inculpatul A.:

- s-a constatat că legea penală mai favorabilă este legea penală nouă;

- a fost menținută pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 309 C. pen. și cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 248 raportat la art. 248

1

C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior), a art. 5 C. pen. (aplicarea legii penale mai favorabile) și a Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014;

- a fost menținută pedeapsa complementară dispusă de instanța de fond pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) din C. pen. dispunând și interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 66 lit. g) C. pen.

- a fost menținută pedeapsa accesorie dispusă de instanța de fond constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., dispunând și interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 66 lit. g) C. pen.

Cu referire la inculpatul B.:

- s-a constatat că legea penală mai favorabilă este legea penală anterioară;

- a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare în pedepsele componente: 2 pedepse de câte 7 ani închisoare aplicate de instanța de fond pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 248 C. pen. anterior - art. 248

1

C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a art. 5 C. pen. și pentru infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. și în sporul de 2 ani închisoare;

- prin aplicarea disp. art. 5 C. pen. (aplicarea legii penale mai favorabile) și a Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 a fost înlăturat sporul de 2 ani închisoare;

- au fost menținute pedepsele de câte 7 ani închisoare aplicate de instanța de fond conform încadrărilor juridice menționate și, pe lângă fiecare pedeapsă, s-a aplicat pedeapsa complementară pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. ant., precum și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. ant.;

- în baza art. 33 - 35 C. pen. anterior, s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei celei mai grele, respectiv 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. ant., i s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. ant.

Cu referire la inculpatul C.:

- s-a constatat că legea penală mai favorabilă este legea penală nouă;

- a fost redusă de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare pedeapsa aplicată de instanța de fond pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 309 C. pen. și cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 26 C. pen. ant. raportat la art. 248 - art. 248

1

C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior), a art. 5 C. pen. (aplicarea legii penale mai favorabile) și a Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014;

- a fost menținută pedeapsa complementară dispusă de instanța de fond pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., dispunând și interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 66 lit. g) C. pen.

- a fost menținută pedeapsa accesorie dispusă de instanța de fond constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., dispunând și interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 66 lit. g) C. pen.

Cu referire la inculpatul D.:

- s-a constatat că legea penală mai favorabilă este legea penală nouă;

- a fost menținută pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 309 C. pen. și cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 248 raportat la art. 248

1

C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior), a art. 5 C. pen. (aplicarea legii penale mai favorabile) și a Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014;

- a fost menținută pedeapsa complementară dispusă de instanța de fond pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., dispunând și interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 66 lit. g) C. pen.

- a fost menținută pedeapsa accesorie dispusă de instanța de fond constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., dispunând și interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 66 lit. g) C. pen.

Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații A., D. și E.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cu privire la activitatea infracțională desfășurată în concret de inculpații A. și D., instanțele de fond și de apel au reținut următoarele:

Referitor la inculpatul A.:

A. S-a înțeles în ascuns cu inculpatul B. cu privire la modalitatea de realizare a asocierii în participațiune, în sensul că a fost de acord cu propunerea acestuia de a acționa prin intermediul inculpatului C. și printr-o societate în care acționarul majoritar era o societate off-shore - SC F.; a stabilit procentele de participație în cadrul acestei asocieri, respectiv 49% pentru universitate și 51% pentru societate, fără a fi împuternicit în acest sens de Senatul USAMV București sau de Biroul de Senat și fără a avea o evaluare asupra terenului și a bunurilor aferente acestora încălcând prevederile art. 92 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 84/1995, art. 146, 147 din Legea nr. 84/1995 respectiv art. 67 și 68 din Legea nr. 128/1997 preluate și în art. 1.6., art. 5.3.4., art. 5.13, art. 6.9 și art. 6.12 din Carta Universității (instituțiile de învățământ superior sunt conduse de Senate și de biroul Senatului - legislație primară, iar rectorul aplică prevederile hotărârilor Senatului, respectiv gestionarea spațiilor, a bazei de cercetare, a bazei de producție se face potrivit legii); lipsa împuternicirii acordată de Senat sau de Biroul de Senat echivalează cu efectuarea unor acte care nu sunt cunoscute de organul de conducere al universității, care practic nu-și exercită această prerogativă;

Potrivit dispozițiilor art. 92 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 84/1995 autonomia universitară se realizează, prin (...) stabilirea necesității financiare și materiale; folosirea fondurilor și gestionarea lor, cu respectarea prevederilor legale; găsirea și stabilirea surselor suplimentare de venituri; organizarea și controlul serviciilor economico-gospodărești, or în cazul de față inculpatul acceptă să stabilească procentele de participare într-o asociere cu o altă societate comercială fără să aibă o evaluare a bunurilor care urmau a fi aduse aport.

A susținut în perioada 1 februarie 2000 - 12 aprilie 2000, în cadrul ședințelor Biroului de Senat și ale Senatului USAMV București interesele inculpatului B. potrivit înțelegerii pe care a avut-o cu acesta în formele și în modalitățile expuse la capitolul II din Rechizitoriu și nu interesele universității, așa cum era obligat de prevederile legale anterior amintite, folosind elemente de inducere în eroare, atât a membrilor Biroului de Senat, cât și a Senatului Universității, cărora le-a prezentat date neadevărate pentru a pune în practică înțelegerile ascunse pe care le avea cu inculpatul B., constând în aceea că:

- în ședința Biroului de Senat, din data de 6 februarie 2000, nu a fost de acord ca terenul aferent Fermei Băneasa să fie adus în aceeași asociere cu terenul aparținând Stațiunii Belciugatele păstrând G. pentru inculpatul B., potrivit înțelegerii ascunse pe care a avut-o cu acesta;

- în ședința din data de 10 martie 2000 induce în eroare membrii Biroului de Senat, cărora le spune că în vederea asocierii trebuie realizat intabularea terenului la Cartea Funciară și face demersuri în acest sens, fapt neadevărat întrucât pentru realizarea asocierii nu era necesară intabularea terenului; în realitate inculpatul urmărea obținerea, în condiții frauduloase, cu sprijinul inculpatului B. a titlului de proprietate (art. 4

1

din H.G. nr. 123/1993);

- a convocat Senatul USAMV București la data de 29 martie 2000 pentru a modifica Carta Universității, astfel încât universitatea să poată aporta dreptul de proprietate asupra terenului pe care-l deținea la momentul respectiv, în condițiile în care învinuitul H., juristul universității, i-a comunicat că trebuia să obținută o aprobare din partea Ministrului Învățământului;

- a introdus pe ordinea de zi a ședinței Senatului USAMV București din data de 29 martie 2000 modificări la Carta Universității în sensul celor menționate și a indus în eroare pe membrii Senatului USAMV București pe care i-a lăsat să creadă că vor fi beneficii majore în viitor;

- a prezentat membrilor Biroului de Senat din data de 7 aprilie 2000 doar ofertele de asociere înaintate de inculpatul B., în condițiile în care la celelalte oferte a făcut o referire sumară cu privire la denumirea societății și fără a face o prezentare în conținut și l-a prezentat pe inculpatul B. ca fiind persoana care a sprijinit universitatea în obținerea titlului de proprietate;

- le-a spus membrilor Senatului că asocierea este una de durată, de cel puțin 10 ani; că nu va fi neglijată cercetarea, învățământul și că se vizează dezvoltarea acestora, contractul va avea clauze asigurătorii; că orice întârziere a încheierii asocierii va duce la pierderea terenului; că investițiile SC I. SRL depășesc cu mult aportul cu terenul universității astfel încât este corectă proporția de 49% pentru USAMV București și 51% pentru societatea mai sus amintită;

- a susținut în ședința Senatului din 11 aprilie 2000 oferta îmbunătățită a SC I. SA și a prezentat membrilor din acest organism faptul că, prin asocierea cu această societate universitatea își va păstra profilul didactic; că studenții își vor putea desfășura activitățile practice; că vor fi modificate tehnologiile ca efect al investițiilor;

- nu a supus atenției Senatului USAMV București, întrunit în ședința din 11 aprilie 2000, decât ofertele înaintate de inculpatul B. precizând în mod nereal că acestea au fost selectate de Biroul de Senat; ofertele inculpatului B. nu au fost prezentate în conținutul lor;

- a susținut în cadrul aceleiași ședințe a Senatului USAMV București din data de 11 aprilie 2000 că vor fi puse la dispoziția universității fonduri pentru cercetare, burse, dotări și modernizări așa cum sunt menționate în oferta SC I. SRL; că vor fi mărite salariile; că întreaga activitate financiară va fi în grija SC I. SRL;

- nu a informat în cadrul aceleiași ședințe de Senat că asocierea urma a fi reorganizată într-o societate comercială pe acțiuni în ipoteza în care, pe terenul Fermei Băneasa urma a fi eliberat titlul de proprietate;

- a făcut asocierea cu o societate care nu avea un obiect de activitate compatibil cu cel al universității și nu avea nici experiență în domeniu;

- a supus la vot încheierea contractului de asociere în participațiune în formula "contractul se va încheia având în vedere prevederile din scrisorile de intenție" fără ca Senatul USAMV București să cunoască conținutul acestor scrisori (oferte) și a transformat ofertele direct în contracte practic acceptând voința inculpatului B.;

- a menționat în Decizia Senatului USAMV București din data de 11 aprilie 2000 ca, termenii asocierii în participațiune au fost propuși de Senatul USAMV București în condițiile în care în fața membrilor Senatului USAMV București nici măcar nu s-a făcut referire la acest aspect fiind preluat direct din oferta societății I.;

- a invocat ca temei la încheierea Contractului de asociere în participațiune 3.440/2000, dispozițiile art. 4

1

din H.G. nr. 47/1999, în condițiile în care SC I. SA la momentul încheierii contractului nu avea obiect de activitate compatibil cu universitatea (abia în data de 13 aprilie 2000), deci o societate fără experiență în domeniu și a ascuns această împrejurare membrilor din Senat, încălcând dispozițiile art. 4 și 4

1

din H.G. nr. 123/1993 modificată prin H.G. nr. 47/1999;

- a supus spre aprobarea Senatului USAMV București încheierea asocierii între SC I. SA și USAMV București fără a avea avizul juristului sau contabilului șef al unității, încălcând dispozițiile art. 10 lit. g) și art. 11 din O.U.G. nr. 119/1999.

Toate acestea au fost apreciate de instanțele anterioare ca fiind elemente de inducere în eroare, amăgire a membrilor Senatului universității menite să provoace în mintea acestora o falsă cunoaștere a realității, votarea în baza cărora Senatul universității a adoptat Hotărârea nr. 4 din 11 aprilie 2000 și Decizia de Senat, și care au condus la adoptarea acestora în condiții de viciere.

Practic a fost anulată exercitarea rolului conducător al Senatului în cadrul universității.

acționând în această modalitate, instanțele de fond și de apel au arătat că inculpatul a încălcat art. 146 și 147 din Legea nr. 84/1995, potrivit cărora instituțiile de învățământ superior sunt conduse de senate, iar facultățile și departamentele, de consilii. Senatele sunt prezidate de rectori; art. 10 lit. g) și art. 11 din O.U.G. nr. 119/1999, respectiv art. 4

1

din H.G. nr. 123/1993.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul a încălcat dispozițiile art. 92 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 84/1995 combinat art. 5.3.4. din Carta Universității, art. 10 lit. g) și art. 11 din O.U.G. nr. 119/1999 prin aceea că:

- l-a sunat în seara zilei de 11 aprilie 2000 pe inculpatul B. și l-a informat cu privire la împrejurarea că a fost adoptată Hotărârea Senatului USAMV București nr. 4 din 11 aprilie 2000 cu privire la încheierea asocierii și a acceptat ca acest contract de asociere în participațiune să fie conceput și redactat de avocații acestuia din urmă, la sediul acestuia în condițiile în care USAMV București avea jurist;

- nu a adus la cunoștința juristului și a contabilului șef al universității conținutul ofertei SC I. SA și nici Hotărârile adoptate de Senatul USAMV București nr. 4 din data de 11 aprilie 2000;

- i-a chemat pe învinuiții, H. - jurist, J.-contabil șef, la sediul USAMV București și a semnat Contractul de asociere în participațiune nr. 3440/2000 la orele 21:00 fără a avea posibilitatea să ia cunoștință de conținutul contractului și de a-1 semna în condițiile arătate.

Potrivit art. 92 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 84/1995, autonomia universitară se realizează, prin (...) stabilirea necesității financiare și materiale; folosirea fondurilor și gestionarea lor, cu respectarea prevederilor legale; găsirea și stabilirea surselor suplimentare de venituri; organizarea și controlul serviciilor economico-gospodărești.

Așa cum rezultă din prevederile mai sus arătate, gestionarea fondurilor financiare și materiale se realizează în condițiile legii. Fiind vorba de o instituție publică, de un bun aflat în domeniul public, respectiv terenul ce făcea obiectul asocierii, contractul de asociere trebuia vizat de contabilul șef al unității și juristul unității, încălcându-se dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. g) potrivit cărora fac obiectul controlului financiar preventiv proiectele de operațiuni care vizează concesionarea închirierea de bunuri din domeniul public al statului.

De asemenea, potrivit art. 11 din O.U.G. nr. 119/1999, controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a proiectelor de operațiuni care fac obiectul acestuia potrivit art. 10 (din punct de vedere al legalității și regularității).

Totodată, potrivit art. 12 alin. (3) lit. a), controlul financiar preventiv se organizează și se exercită în mai multe forme, una dintre acestea fiind controlul financiar preventiv propriu - la toate entitățile publice și asupra tuturor operațiunilor cu impact financiar asupra fondurilor publice și a patrimoniului public.

Procedând în această modalitate nu s-a putut verifica fundamentarea procentelor de participare în asociere - respectiv 49% USAMV și 51% SC I. SRL, sumele care urmau a fi încasate de universitate.

A acceptat și semnat contractul de asociere în participațiune conținând clauze contrare Hotărârii nr. 4 din 11 aprilie 2000 a Senatului USAMV București și în afara unui mandat primit în mod legal, încălcând dispozițiile art. 92 alin. (3) lit. g) și art. 146 și 147 din Legea Învățământului și art. 67 și 68 din Legea privind statutul cadrelor didactice, potrivit cărora conducerea universității se realizează de Senat iar rectorul aplică hotărârile acestuia. Au fost încălcate și dispozițiile din Carta Universității potrivit cărora gestionarea spațiilor, a bazei de cercetare se face potrivit legii.

În contract s-a reținut că:

- USAMV București va avea acces liber la facilitățile dezvoltate prin contract în ceea ce privește activitatea didactică și de cercetare numai în baza unor programe aprobate de SC I. SA în contradicție cu oferta societății 3368 din 10 aprilie 2000, transformată în contract;

- a acordat un drept de superficie SC I. SA asupra bunurilor care vor fi edificate încălcându-se dispozițiile art. 136 alin. (4) din Constituția României, art. 4 și 5 din Hotărârea nr. 47/1999, art. 12 din Legea nr. 213/1998 și art. 166 alin. (5) din Legea nr. 84/1995;

- a stabilit că operațiunile contabile ale asocierii vor fi înregistrate în contabilitatea SC I. SA, precedată în prealabil de predarea către această societate a terenului în suprafață de 226,61 ha și a construcțiilor edificate pe aceasta încălcându-se dispozițiile art. 18 din Legea nr. 213/1998;

- asocierea va suporta suma minimă garantată de 560.000 USD, în condițiile în care în scrisoarea de intenție, din data de 10 aprilie 2000 această sumă trebuie suportată numai de SC I. SA nepunându-se în aplicare dispozițiile Hotărârii nr. 4 a Senatului USAMV București;

- o cotă de participație 51% pentru SC I. SRL și 49% cotă de participație pentru USAMV București, în condițiile în care terenul și bunurile edificate pe acestea nu au fost evaluate și fără să se cunoască contribuția în concret la asociere a societății anterior amintite;

- că USAMV București se obligă să aducă terenul aferent Fermei Băneasa aport la capitalul social al SC I. SRL în condițiile în care, în scrisoarea de intenție, se prevedea că asocierea trebuia reorganizată în societate pe acțiuni, numai în anumite condiții, când se va obține titlul de proprietate, contrar Hotărârii nr. 4 a Senatului USAMV București.

Inculpatul a participat la data de 24 iulie 2000, în calitate de invitat la Adunarea Generală a acționarilor a societății SC I. SA ca reprezentant USAMV București, la care s-a hotărât cooptarea universității ca acționar în cadrul societății mai sus-amintite și a semnat procesul-verbal al Adunării Generale a acționarilor, fără a fi împuternicit de Senatul USAMV București; de a participa la ședința A.G.A. a societății I. SRL din data de 3 august 2000 prin care au fost aduse aport la capitalul social al acestei societăți dreptul de folosință asupra suprafeței de 1.746.140 mp și dreptul de proprietate asupra clădirilor edificate pe acesta, fără a fi mandatat de Senatul USAMV București și de a nu informa Biroul de Senat și Senatul USAMV București în legătură cu această decizie;

- a semnat la data de 3 august 2000 actul adițional la actul constitutiv al SC I. SA nr. 876 din 28 iunie 2000, autentificat sub nr. 707 din 3 august 2000 la Biroul Notarului Public K. prin care universitatea a aportat dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 1.746.140 mp și dreptul de proprietate asupra clădirilor edificate pe acesta, fără a avea un mandat din partea Senatului Universității în împrejurările în care nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de Hotărârea nr. 4 din 11 aprilie 2000 a Senatului USAMV București: 1) universitatea nu devenise proprietară asupra terenului.

În modalitățile mai sus expuse instanțele au reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 146, 147, 166 alin. (5) din Legea nr. 84/1995, art. 67 și 68 din Legea nr. 128/1997, potrivit cărora conducerea USAMV se realizează de Senat, iar rectorul pune în aplicare hotărârile Senatului, or inculpatul A. a acționat în situațiile expuse mai sus fără a fi mandatat de Senat și contrar intereselor universității. Practic, inculpatul s-a substituit Senatului USAMV.

Fiind vorba de un teren aflat în domeniul public al statului, nu numai că nu a adus la cunoștința Senatului, dar nu a fost informat nici compartimentul financiar contabil. În această modalitate au fost încălcate dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 119/1999 potrivit cărora fac obiectul controlului financiar preventiv - proiectele de operațiuni care vizează concesionarea/închirierea de bunuri din domeniul public al statului; de asemenea, potrivit art. 11 din O.U.G. nr. 119/1999 controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a proiectelor de operațiuni care fac obiectul acestuia potrivit art. 10 din punct de vedere al legalității și regularității.

Totodată, potrivit art. 12 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 119/1999 controlul financiar preventiv se organizează și se exercită în mai multe forme, una dintre acestea fiind controlul financiar preventiv propriu - care se organizează și se exercită la toate entitățile publice și asupra tuturor operațiunilor cu impact financiar asupra fondurilor publice și a patrimoniului public, or în cazul de față actul adițional nu a fost supus unui control financiar real. La acest moment, USAMV nu obținuse nici măcar titlul de proprietate, obținut, de altfel, în condiții de ilegalitate.

În acest context, instanțele de fond și de apel au reținut că inculpatul a încălcat și art. 136 alin. (4) din Constituția României, art. 166 alin. (5) din Legea nr. 85/1994, art. 4

1

din H.G. nr. 123/1993 modificată, art. 11 din Legea nr. 213/1998.

Potrivit art. 136 alin. (4) din Constituția României: bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică, iar potrivit art. 11 lit. a) din Legea nr. 213/1998 bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, respectiv nu pot fi înstrăinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în condițiile legii.

De asemenea, potrivit art. 4

1

din H.G. nr. 123/1993 modificată, stațiunile didactice, prin intermediul instituțiilor de învățământ agricol, se pot asocia cu parteneri români sau străini pentru desfășurarea de activități de producție, industrializare, comercializare, prestații de servicii, cercetare științifică și consultanță în domeniul lor de activitate.

Nu a informat Biroul de Senat și USAMV București în perioada 12 aprilie 2000 - 3 august 2000 că terenurile și clădirile edificate pe acesta vor fi aduse aport în natură la capitalul social al SC I. SA, devenită L. SA.

- a informat membrii Senatului universității în ședința din 17 mai 2000 că au fost mărite salariile, afirmații făcute în contextul modificării Cartei Universității, pentru a obține votul acestora;

- a modificat Carta Universității, prin care se dădea în competența Senatului posibilitatea de a aproba participarea universității cu patrimoniu propriu la societățile comerciale - motivând că modificarea se face pentru a finaliza asocierea sau că numai în această modalitate poate fi protejată asocierea de cei care nu doresc "să dea roade", fapt neadevărat, întrucât art. 4

1

din H.G. nr. 123/1993 modificată nu condiționa realizarea asocierii de o asemenea prevedere (art. 166 alin. (5) din Legea nr. 85/1994).

Toate acestea sunt elemente de inducere în eroare, amăgire a membrilor Senatului universității au fost menite să provoace în mintea acestora o falsă cunoaștere a realității, în baza cărora Senatul universității a adoptat Hotărârii nr. 4 din 11 aprilie 2000, în condițiile în care potrivit legii Senatul era organismul de conducere al USAMV.

Instanțele anterioare au constatat că în aceste împrejurări, inculpatul a încălcat dispozițiile art. 146, 147, 166 alin. (5) din Legea nr. 84/1995.

B. În calitate de rector al USAMV București, funcționar în sensul legii, administrator al SC L. SA București (fostă SC I. SA), reprezentând interesele universității în cadrul Consiliului de Administrație și membru în Adunarea Generală a acționarilor, de a fi de acord și a dispune transferul, în mai multe rânduri, în perioada 3 august 2000 - 16 august 2002, a sumelor de bani în cuantum 68.143.023.329,04 ROL aduse inițial de acționarul majoritar M. cu titlul de aport în numerar la capitalul social al societății, fără a avea mandatul senatului universității și fără a informa ulterior, atât Senatul, cât și Biroul de Senat, plăți efectuate într-un scop contrar universității și pentru a crea aparența că acționarul majoritar a vărsat cota sa de aport, modalitate în care USAMV București a fost prejudiciată cu sumă de 68.143.023.329,04 ROL, prejudiciu reflectat și în cota de participație la capitalul social al societății astfel încât, în mod real, universitatea trebuia să aibă 75,1765 % din cota de capital social în loc de 49,88% cât i-a fost atribuită, încălcându-se art. 92 alin. (3) lit. g) și art. 146 și 147 din Legea Învățământului și art. 67 și 68 din Legea privind statutul cadrelor didactice, dispozițiile art. 5.13, 6.9 și 6.12 din Cartea Universității (nu a fost mandatat de Senatul Universității), dispozițiile art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, art. 18 din Legea nr. 213/1998 și art. 10 din O.U.G. nr. 119/1999.

Totodată, inculpatul acceptând ca evidența contabilă a asocierii să fie ținută de SC L. SRL cu încălcarea art. 18 din Legea nr. 213/1998, USAMV nu a mai avut posibilitatea să verifice realitatea acestor tranzacții.

Potrivit art. 18 din Legea nr. 213/1998 evidența contabil-financiară a bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale se ține distinct în contabilitate, potrivit normelor metodologice elaborate de Ministerul Finanțelor și aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Având în vedere că în asociere era adus un bun public contabilitatea trebuia ținută de USAMV, cea care avea bunul în administrare.

De asemenea, în acest context USAMV nu a putut exercita nici controlul financiar preventiv care este impus prin dispozițiile art. 10 din O.U.G. nr. 119/1999.

C. În calitate de rector a USAMV București, funcționar public în sensul legii, a formulat, la data de 12 aprilie 2000, după ce inculpatul B. i-a promis că va interveni la funcționari din cadrul Primăriei Municipiului București, unde întâmpina greutăți în legătură cu eliberarea titlului de proprietate, cerere de retrocedare a terenului despre care cunoștea că face parte din domeniul public și nu poate fi retrocedat, pentru o suprafață de 224 ha, mai mare decât s-ar fi cuvenit universității în mod legal, încălcând art. 136 alin. (4) din Constituția României; art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, art. 166 alin. (5) din Legea nr. 84/1995, art. 9 alin. (1) și (2) din Legea nr. 1/2000, modalitate în care a fost cauzat statului român un prejudiciu în sumă de 333.968.614 echivalentul a 135.559.539 euro.

D. În calitate de rector al USAMV București și președinte al Senatului Universității nu a informat membrii Biroului de Senat și membrii Senatului USAMV București, cu prilejul ședințelor din perioada 3 august 2000 - 30 mai 2004 cu privire la împrejurările că:

- universitatea a aportat dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 1.746.140 mp și dreptul de proprietate asupra clădirilor edificate pe acesta și că universitatea este acționar la SC L. SA;

- că suma de 68.143.023.329,04 ROL aportată de SC M. a fost transferată din societatea L. SA, și că în realitate USAMV București deține un procent 75,175% din capitalul social al SC L. SA, fiind acționar majoritar;

- în ședința din 27 decembrie 2002 a Senatului USAMV București că asociatul (inculpatul B.) este unul serios care și-a achitat obligațiile contractuale în condițiile unui an greu, secetos, cu scopul de a restructura contractul de asociere încheiat de USAMV București cu SC N. SRL în sensul micșorării sumei minim garantate de la 700.000 USD la 70 USD pentru a reduce suprafața de teren la 354 ha, în condițiile în care cunoștea faptul că o parte din contribuțiile SC N. SRL în asociere, a fost plătită chiar de universitate ca urmare a aportului la capitalul social al SC L.;

- i-a indus în eroare pe membrii Senatului USAMV București, în ședința din data de 20 februarie 2002, în fața cărora a susținut că, în cazul în care vor vota aportarea dreptului de proprietate asupra terenului la capital social al SC L. SA, universitatea va câștiga fonduri bănești cu ajutorul cărora se va dota unitatea de învățământ, pentru asigurarea unor condiții decente de studiu; vor fi construite garsoniere pentru a fi închiriate de preparatori, asistenți, doctoranzi, deși inculpatul cunoștea modalitatea în care au fost scoase sumele de banii din societate;

- a susținut în fața membrilor din Biroul de Senat și cei ai Senatului USAMV București buna credință a asociatului (inculpatul B. prin societățile amintite), de a îndemna cadrele didactice la colaborare pe proiecte științifice, precum și la implicarea în activități specifice universității, în condițiile în care inculpatul A. cunoștea în ce modalitate au fost scoase din societate sumele de bani aportate de SC I. SA și ce destinație urma să aibă terenul și construcțiile aferente Fermei Băneasa (afaceri imobiliare);

- a participat, în calitate de invitat la ședința Consiliului de Administrație din data de 9 decembrie 2002 a SC L. SA prezidată de inculpatul B., în care, în înțelegere cu acesta, a propus majorarea capitalului social al societății anterior amintite, prin aportul în natură al dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 99,8 ha, teren aparținând domeniului public, și introducerea activităților imobiliare în obiectul societății, propuneri pe care le-a votat în Ședința AGEA din data de 12 decembrie 2002;

- a participat, în calitate de invitat la ședința Consiliului de Administrație din data de 18 februarie 2003 prezidată de inculpatul B., în care în înțelegere cu acesta și inculpatul D., a propus majorarea capitalului social al SC L. SA prin aportarea în natură, de către USAMV București a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.673.980 mp, teren aflat în domeniul public, și nu aportarea suprafeței de 99,8 ha, cât fusese stabilit prin Hotărârea AGEA din data de 12 decembrie 2002, precum și revocarea acestei din urmă hotărâri, propunere votată în ședința AGEA din data de 20 februarie 2003, la care a participat fără a fi împuternicit de Senatul universității;

- nu i-a informat, nu a pus pe ordinea de zi și nu a pus în discuție, în ședința Senatului USAMV București din data de 19 februarie 2003 faptul că universitatea urma să aporteze suprafața de 1.673.980 mp la capitalul social al SC L. SA și nu suprafața de 991.010 mp, cât se stabilise prin Hotărârea nr. 13 din 20 februarie 2002 și nr. 15 din 12 decembrie 2002 ale Senatului USAMV București și că aceste din urmă hotărâri au fost revocate;

- a acceptat ca evaluarea terenului aportat de USAMV București la capitalul social al SC L. SA să se facă de o echipă de experți stabilită de inculpatul B. și apropiată acestuia, fără să pună în discuția Senatului, acest fapt, în condițiile în care universitatea avea posibilitatea să facă această evaluare cu specialiști proprii sau să-și desemneze propriul expert, împrejurare care a permis subevaluarea terenului mai sus amintit;

- a participat la ședința A.G.EA. din data de 30 mai 2003, fără a fi mandatat de USAMV București și a aprobat, în condițiile arătate, raportul de expertiză prin care terenul în suprafață de 1.673.980 mp a fost subevaluat și de aprobat aportarea terenului în suprafața anterior amintită aflat în domeniul public la capitalul social al societății L. SA, prin subscrierea de acțiuni în valoare de 725.410.464.000 ROL, în condițiile în care valoarea reală de piață a terenului era de 5.265.682.477.035,73 ROL, acesta fiind subevaluat cu suma de 4.389.331.356.076 ROL, modalitate în care a fost prejudiciată USAMV București cu suma de 4.389.331.356.076 ROL, prejudiciul reflectat și în cota de participație a universității la capitalul social al SC L. SA.

Acestea au fost apreciate ca fiind elemente de inducere în eroare, amăgire, inclusiv a membrilor Senatului universității, pe de o parte, iar pe de altă parte s-a reținut că inculpatul nu a informat forul de conducere - acțiuni/inacțiuni menite să provoace în mintea acestora o falsă cunoaștere a realității, neputând lua decizii circumscrise actului de conducere, în condițiile necunoașterii realității, pe de o parte, iar pe de altă parte a acționat fără mandat din partea organului de conducere.

Inculpatul a acționat nefiind mandatat de Senatul universității, încălcând dispozițiile art. 92 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 84/1995, art. 146 și 147 din Legea Învățământului și art. 67 și 68 din Legea privind statutul cadrelor didactice, art. 266 alin. (2) din Legea nr. 31/1991, respectiv dispozițiile art. 5.13, 6.9 și 6.12 din Cartea Universității, art. 18 din Legea nr. 213/1998 și art. 10 lit. g) și art. 11 din O.U.G. nr. 119/1999.

În calitate de rector al USAMV București, membru în Adunarea Generală a acționarilor și invitat permanent în cadrul Consiliului de Administrație al SC L. SA, nu a informat Senatul și Biroul de Senat ale USAMV București în perioada 29 mai 2003 - 4 decembrie 2004, cu privire la transferul sumelor de bani în cuantum de 77.223.901.644 ROL, aduse inițial de acționarul majoritar al SC L. SA, societatea M. cu titlu de aport la capitalul social plăți efectuate într-un scop contrar universității și pentru a crea aparența că acționarul majoritar a vărsat cota sa de aport, modalitate în care a fost prejudiciată universitatea cu suma de 77.223.901.644 ROL, prejudiciu reflectat și în cota de participație la capitalul social al societății astfel încât, în mod real, universitatea trebuia să aibă 88,562% din cota de capital social în loc de 49,88% cât i-a fost atribuită, încălcând art. 92 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 84/1995, art. 146 și 147 din Legea Învățământului și art. 67 și 68 din Legea privind statutul cadrelor didactice, respectiv art. 10 din O.U.G. nr. 119/1999 și dispozițiile art. 266 din Legea nr. 31/1991.

E. În calitate de rector al USAMV București, reprezentant al universității în cadrul Adunării Generale a acționarilor al SC L. SA:

- a aprobat în ședința AGEA din data de 8 martie 2003 efectuarea vărsământului în numerar, la capitalul social al societății în valoare de 1.646.117 USD, de către acționarul SC M., în condițiile în care cunoștea că suma de 77.223.901.644 ROL a fost retrasă imediat în diverse forme de acționarul majoritar;

- a acceptat ca evaluarea terenului în suprafață de 530.529,41 mp aflat în domeniul public aportat de USAMV București la capitalul social al SC L. SA să se facă de o echipă de experți stabilită de inculpatul B. și apropiată acestuia din urmă, fără să pună în discuția Senatului, în condițiile în care universitatea avea posibilitatea să facă această evaluare cu specialiști proprii sau să-și desemneze propriul expert, împrejurare care a permis subevaluarea terenului mai sus amintit;

- a aprobat în ședința AGA din data de 10 noiembrie 2004 raportul de evaluare prin care suprafață de 530.529,41 mp, în realitate a fost subevaluată cu suma de 1.610.605.178.016 ROL și aportarea terenului în suprafața anterior amintită, teren aflat în domeniul public, la capitalul social al SC L. SA prin subscrierea de acțiuni în valoare de 122.109.075.000 ROL, în condițiile în care valoarea reală a terenului era de 1.745.563.430.000 ROL, acesta fiind subevaluat cu suma de 1.610.605.178,16 ROL, modalitate în care universitatea a fost prejudiciată cu suma de 1.610.605.178,16 ROL, prejudiciul reflectat și în cota de participație la capitalul social al societății anterior amintite.

Și în aceste cazuri inculpatul a acționat fără mandat din partea Senatului universității încălcând dispozițiile art. 92 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 84/1995, art. 146, 147, 166 pct. 5 din Legea Învățământului și art. 67 și 68 din Legea privind statutul cadrelor didactice respectiv art. 5.3.4. din Carta universității.

Referitor la inculpatul D.:

A. A participat la ședința Consiliului de Administrație al SC L. SA, din data de 9 decembrie 2002 în calitate de administrator și reprezentant al USAMV București, a aprobat propunerea de majorare a capitalului social al societății anterior amintite, prin aportul în natură al dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 99,8 ha, teren aparținând domeniului public, și de a modifica obiectul de activitate al societății prin introducerea de activități imobiliare, propuneri care au fost aprobate în Ședința AGEA din data de 12 decembrie 2002, fără a fi mandatat de către Senatul universității în acest sens;

- a participat, în calitate de administrator și reprezentant al USAMV București la ședința Consiliului de Administrație din data de 18 februarie 2003, a aprobat majorarea capitalului social al SC L. SA prin aportarea în natură, de către USAMV București a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.673.980 mp, teren aflat în domeniul public, și nu aportarea suprafeței de 99,8 ha cât fusese stabilit prin Hotărârea AGEA din data de 12 decembrie 2002, precum și revocarea acestei din urmă hotărâri, propuneri adoptate în ședința AGEA din data de 20 februarie 2003, fără a fi mandatat de către Senatul universității în acest sens și fără a aduce la cunoștința acestui for decizia adoptată;

- a semnat Mandatul nr. 1700 din 20 februarie 2003 prin care inculpatul A. era împuternicit să participe la ședința A.G.A. a societății L. SA din data de 20 februarie 2003, în condițiile în care cunoștea împrejurarea că în ședința Senatului USAMV București din data de 19 februarie 2003 la care a participat nu s-a pus în discuție revocarea Hotărârii nr. 13 din 20 februarie 2002 și 15 din 12 decembrie 2002 a Senatului USAMV București și nici aportarea cu suprafața de 1.673.980 mp, în drept 99,8 ha.

În modalitățile arătate mai sus au fost încălcate dispozițiile art. 92 alin. (3) lit. g), art. 146, 147 și art. 166 pct. 5 din Legea Învățământului nr. 84/1995 și art. 67 și 68 din Legea nr. 128/1997 privind statutul cadrelor didactice, respectiv dispozițiile art. 5.3.4. din Carta universității.

B. În calitate de administrator al SC L. SA București, reprezentând interesele universității în cadrul Consiliului de Administrație a fost de acord și a dispus transferul în mai multe rânduri, în perioada 29 mai 2003 - 4 decembrie 2004, a sumelor de bani în cuantum de 77.223.901.644 ROL aduse inițial de acționarul majoritar M. cu titlul de aport în numerar la capitalul social al societății fără a avea mandatul senatului universității și fără a informa ulterior atât Senatul cât și Biroul de Senat, plăți efectuate într-un scop contrar universității și pentru a crea aparența că acționarul majoritar a vărsat cota sa de aport, modalitate în care a fost prejudiciat cu suma de 77.223.901.644 ROL, prejudiciu reflectat și în cota de participație la capitalul social al societății astfel încât, în mod real, universitatea trebuia să aibă 88,562% din cota de capital social în loc de 49,88% cât i-a fost atribuită.

În modalitățile arătate mai sus au fost încălcate dispozițiile art. 92 alin. (3) lit. g), art. 146 și 147 din Legea Învățământului nr. 84/1995 și art. 67 și 68 din Legea nr. 128/1997 privind statutul cadrelor didactice, respectiv art. 18 din Legea nr. 213/1998.

De asemenea, în acest context USAMV nu a putut exercita nici controlul financiar preventiv care este impus prin dispozițiile art. 10 din O.U.G. nr. 119/1999.

C. În calitate de administrator al SC L. SA București reprezentând interesele universității în cadrul Consiliului de Administrație a fost de acord și a dispus transferul în mai multe rânduri, în perioada 10 noiembrie 2004 - 15 noiembrie 2004, a sumelor de bani în cuantum de 10.939.180.265 ROL aduse inițial de acționarul majoritar M. cu titlul de aport în numerar la capitalul social al societății fără a avea mandatul senatului universității și fără a informa ulterior atât senatul cât și biroul de senat, plăți efectuate într-un scop contrar universității și pentru a crea aparența că acționarul majoritar a vărsat cota sa de aport, modalitate în care a fost prejudiciat cu suma de 10.939.180.265 ROL, prejudiciu reflectat și în cota de participație la capitalul social al societății astfel încât, în mod real, universitatea trebuia să aibă 89,6845 % din cota de capital social în loc de 49,88% cât i-a fost atribuită.

În modalitățile arătate mai sus au fost încălcate dispozițiile art. 92 alin. (3) lit. g), art. 146 și 147 din Legea Învățământului nr. 84/1995 și art. 67 și 68 din Legea nr. 128/1997 privind statutul cadrelor didactice, respectiv dispozițiile art. 5.3.4. din Carta universității și art. 266 din Legea nr. 31/1990, respectiv art. 18 din Legea nr. 213/1998 și art. 10 lit. g) din O.U.G. nr. 119/1999.

Împotriva Deciziei nr. 266/A din data de 2 august 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2012, în termen legal, au declarat recursuri în casație inculpații A., D., B. și C.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 27 februarie 2018 sub nr. 555/1/2018.

Prin încheierea din data de 30 martie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de A., D., B. și C. împotriva Deciziei nr. 266/A din data de 2 august 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2012.

A trimis cauza pentru judecarea recursurilor în casație la Completul nr. 5 pentru termenul de judecată din data de 27 aprilie 2018, cu citarea inculpaților precum și a părților civile Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, SC O. SRL, SC P. SA, SC L. SA.

Inculpații A., D. și B., prin apărător, au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la alin. (3) al aceluiași articol, admiterea recursurilor în casație, casarea în parte a deciziei penale atacate și achitarea pentru infracțiunea de abuz în serviciu, respectiv complicitate la abuz în serviciu în ceea ce îl privește pe inculpatul B., în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În motivarea recursurilor în casație, recurenții inculpați A., D. și B. au susținut, în esență, că recursul vizează latura penală a cauzei, fiind întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", cu referire la condamnarea acestora pentru fapte greșit caracterizate juridic ca abuz în serviciu, arătând, în acest sens, că faptele pentru care au fost condamnați nu sunt prevăzute de legea penală ca urmare a dezincriminării abuzului în serviciu în varianta normativă privitoare la încălcarea unor atribuții de serviciu prevăzute în acte normative din legislația secundară, instanța dispunând condamnarea inculpaților pentru comiterea unor activități scoase din sfera ilicitului penal.

Astfel, inculpații au susținut, în esență, că faptele concrete reținute prin hotărârea de condamnare nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare a abuzului în serviciu, așa cum a fost aceasta reconfigurată prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 405/2016, în sarcina inculpaților nefiind reținută încălcarea unor atribuții de serviciu reglementate în legislația primară.

În motivarea recursului în casație, recurentul inculpat C. a susținut, în esență, că acțiunile reținute în sarcina acestuia nu sunt fapte prevăzute de legea penală, ci reprezintă activități pe care le-ar fi desfășurat în temeiul unor dispoziții legislative de natură civilă, precum și faptul că, în mod nelegal, s-a dispus condamnarea întrucât fapta reținută în sarcina sa nu ar fi produs nicio pagubă.

Analizând cererile de recurs în casație formulate de inculpații A., D., B. și C., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recur