ÎCCJ, Decizia nr. 59/2018

Asupra apelurilor de față

Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 978 din data de 01 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x din 2014 a fost admisă cererea formulată de inculpatul A. de judecare conform procedurii simplificate prevăzute de art. 375 C. proc. pen. raportat la art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

În baza art. 66 C. pen. anterior a fost aplicată inculpatului A. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani.

În baza art. 255 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data comiterii faptelor) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (trei acte materiale) cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 375 C. proc. pen. raportat art. 374 alin. (4) C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior, art. 34 lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani.

Au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. anterior, a fost dedusă din pedeapsa rezultantă perioada reținerii și arestului preventiv de la 12 noiembrie 2013 la 10 martie 2014 și perioada arestului la domiciliu de la 11 martie 2014 la 08 decembrie 2014 inclusiv.

În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data comiterii faptelor) raportat la art. 248 și art. 2481 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 8 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior, art. 34 lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului C. în pedeapsa cea mai grea respectiv pedeapsa principală de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară de 5 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. anterior a fost dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului C. perioada reținerii de la 11 februarie 2014 la 12 februarie 2014.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data comiterii faptelor) raportat la art. 248 și art. 2481 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior, art. 34 lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului D. în pedeapsa cea mai grea respectiv pedeapsa principală de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară de 4 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior.

În baza art. 88 C. pen. anterior a fost dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului D. perioada reținerii de la 11 februarie 2014 la 12 februarie 2014 și perioada arestului la domiciliu de la 13 februarie 2014 la 25 februarie 2015 inclusiv.

Totodată, s-a constatat că Unitatea Administrativ Teritorială Județul Prahova - prin Consiliul Județean Prahova, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. anterior raportat la art. 257 alin. (2) C. pen. anterior a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 1.260.042,85 RON.

În temeiul art. 112 lit. e) C. pen. raportat la art. 291 alin. (2) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul B. a sumei de 1.260.042,85 RON.

În temeiul art. 118 lit. e) raportat la art. 254 alin. (3) C. pen. anterior a dispus confiscarea de la inculpatul C. a sumei de 1.890.064,27 RON și de la inculpatul D. a sumei de 130.000 RON.

În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. anterior a dispus confiscarea de la fiecare din inculpații C. și D. a sumei de câte 1.816.821,49 RON.

A fost menținută măsura sechestrului asigurător instituit în cauză prin Ordonanța nr. 183/P/2013 din 28 februarie 2014 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești asupra bunurilor imobile aparținând inculpaților A., B., C. și D.

Inculpații B., C. și D. au fost obligați la plata sumei de câte 10.000 RON cheltuieli judiciare statului.

Inculpatul A. a fost obligat pe la plata sumei de 8.000 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x din 2013 din data de 10 aprilie 2014 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Ploiești, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 11 aprilie 2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- luare de mită, faptă prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale) și a art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de director executiv al Direcției Patrimoniu din cadrul Consiliului Județean Prahova, având în subordine Serviciul Achiziții Publice și Contracte, precum și Serviciul Urmărire Lucrări Publice ar fi primit, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2012 - 2013, de la inculpatul A. suma totală de 130.000 RON, pentru a-și încălca atribuțiile de serviciu rezultate din fișa postului și din lege și a favoriza S.C. E. S.R.L. Blejoi, S.C. F. S.R.L. Bănești și S.C. G. S.R.L. Mănești în obținerea de la Consiliul Județean Prahova a lucrărilor "Modernizare DJ 101 I H., județul Prahova", "Lucrări și servicii privind întreținerea curentă a drumurilor publice - plombe" și "Întreținerea curentă a drumurilor județene pe timp de iarnă 2012 - 2013", respectiv în decontarea sumelor solicitate la plată.

- abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale) și a art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de director executiv al Direcției Patrimoniu din cadrul Consiliului Județean Prahova, având în subordine Serviciul Achiziții Publice și Contracte, precum și Serviciul Urmărire Lucrări Publice, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2012 - 2013 și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu rezultate din fișa postului și din lege și ar fi favorizat S.C. E. S.R.L. Blejoi, S.C. F. S.R.L. Bănești și S.C. G. S.R.L. Mănești în obținerea de la Consiliul Județean Prahova a lucrărilor "Modernizare DJ 101 I H., județul Prahova", "Lucrări și servicii privind întreținerea curentă a drumurilor publice - plombe" și "Întreținerea curentă a drumurilor județene pe timp de iarnă 2012 - 2013", respectiv în decontarea sumelor solicitate la plată, ceea ce a avut ca rezultat prejudicierea bugetului județului Prahova cu suma de 6.077.273,24 RON.

- trafic de influență, faptă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) și a art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că,împreună cu inculpatul B. prin acte materiale repetate și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2012 - 2013, ar fi pretins și ar fi primit de la mai mulți reprezentanți ai unor societăți comerciale - denunțători în cauză - respectiv I. (administrator la S.C. E. S.R.L. Blejoi), J. (director la S.C. F. S.R.L. Bănești) și K. (administrator la S.C. F. S.R.L. Bănești) importante sume de bani (4.410.149,97 RON) disimulate în contravaloarea unor lucrări subcontractate fictiv de aceste societăți către S.C. L. S.R.L. Ploiești și S.C. M. S.R.L. Ploiești - controlate în fapt de A., în schimbul intervenției la factorii de decizie din cadrul Consiliului Județean Prahova (inculpații C. și D.), în scopul obținerii de către aceste societăți de la respectiva instituție publică a mai multor lucrări ("Modernizare DJ 101 I H., județul Prahova", "Lucrări și servicii privind întreținerea curentă a drumurilor publice - plombe" și "Întreținerea curentă a drumurilor județene pe timp de iarnă 2012 - 2013") și a decontării cu prioritate a unor lucrări deja efectuate.

- dare de mită, faptă prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale) și a art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada 2012 - 2013, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, ar fi remis președintelui Consiliului Județean Prahova - C. o parte din sumele pretinse și primite de la reprezentanți ai unor societăți comerciale - denunțători în cauză - respectiv I. (administrator la S.C. E. S.R.L. Blejoi), J. (director la S.C. F. S.R.L. Bănești) și K. (administrator la S.C. G. S.R.L. Mănești) - respectiv 10% (în cuantum total de 1.890.064,27 RON) din contravaloarea lucrărilor contractate de la Consiliul Județean Prahova de firmele menționate, pentru ca președintele autorității publice județene - inculpatul C., prin încălcarea atribuțiilor de serviciu rezultate din lege, să faciliteze, în urma derulării unor proceduri de achiziție publică cu nerespectarea dispozițiilor legale, încheierea contractelor cu societățile arătate și decontarea cu prioritate a sumelor solicitate la plată.

- trafic de influență, faptă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale corespunzătoare celor trei lucrări) și a art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada 2012 - 2013, împreună cu inculpatul A., prin acte materiale repetate și în baza aceleiași rezoluții infracționale, ar fi pretins și ar fi primit de la mai mulți reprezentanți ai unor societăți comerciale - denunțători în cauză - respectiv I. (administrator la S.C. E. S.R.L. Blejoi), J. (director la S.C. F. S.R.L. Bănești) și K. (administrator la S.C. G. S.R.L. Mănești) importante sume de bani (4.410.149,97 RON) disimulate în contravaloarea unor lucrări subcontractate fictiv de aceste societăți către S.C. L. S.R.L. Ploiești și S.C. M. S.R.L. Ploiești - controlate în fapt de inculpatul A., în schimbul intervenției la factorii de decizie din cadrul Consiliului Județean Prahova (inculpații C. și D.), pe lângă care aveau influență, în scopul obținerii de către aceste societăți de la respectiva instituție publică a mai multor lucrări ("Modernizare DJ 101 I H., județul Prahova", "Lucrări și servicii privind întreținerea curentă a drumurilor publice - plombe" și "Întreținerea curentă a drumurilor județene pe timp de iarnă 2012 - 2013") și a decontării cu prioritate a unor lucrări deja efectuate.

- luare de mită, faptă prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale) și a art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2010 - 2011, în calitate de președinte al Consiliului Județean Prahova, ar fi pretins de la O. (decedat în iulie 2011) - pe atunci reprezentantul legal al S.C. F. S.R.L. Bănești - județul Prahova, sumele de 200.000 RON și 700.000 RON, din care a primit 200.000 RON și 350.000 RON, disimulate în contravaloarea unor suprafețe de teren arabil situate în extravilanul unor localități de pe raza județului Prahova, obiect al contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x din 09.11.2010 la Biroul notarului public P. din Câmpina și sub nr. x din 18.01.2011 la Biroul notarului public Q. din Ploiești (fiica inculpatului), în baza cărora societatea respectivă le-a achiziționat de la persoane interpuse de inculpat, apropiate familiei sale, la prețuri supraevaluate, în schimbul decontării cu prioritate a sumelor datorate de Consiliul Județean Prahova pentru lucrări executate; iar în perioada 2012 - 2013 a primit de la inculpatul A. o parte din sumele pretinse și primite de acesta de la mai mulți reprezentanți ai unor societăți comerciale - denunțători în cauză - și anume I. (administrator la S.C. E. S.R.L. Blejoi), J. (director la S.C. F. S.R.L. Bănești) și K. (administrator la S.C. G. S.R.L. Mănești) - respectiv 10% (în cuantum total de 1.890.064,27 RON) din contravaloarea lucrărilor contractate de la Consiliul Județean Prahova de firmele menționate, pentru ca, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu rezultate din lege să faciliteze, în urma derulării unor proceduri de achiziție publică cu nerespectarea dispozițiilor legale, încheierea contractelor "Modernizare DJ 101 I H., județul Prahova", "Lucrări și servicii privind întreținerea curentă a drumurilor publice - plombe" și "Întreținerea curentă a drumurilor județene pe timp de iarnă 2012 - 2013" cu societățile arătate și decontarea cu prioritate a sumelor solicitate la plată;

- abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale corespunzătoare celor trei lucrări) și a art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de președinte al Consiliului Județean Prahova, în perioada 2012 - 2013, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu rezultate din lege (art. 103 alin. (1) și (2), art. 104 alin. (1) lit. c) și e), alin. (4) lit. a), alin. (6) lit. a), b), c), f) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 a finanțelor publice locale și art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii) ar fi facilitat, în urma derulării unor proceduri de achiziție publică cu nerespectarea dispozițiilor legale, încheierea contractelor aferente lucrărilor "Modernizare DJ 101 I H., județul Prahova", "Lucrări și servicii privind întreținerea curentă a drumurilor publice - plombe" și "Întreținerea curentă a drumurilor județene pe timp de iarnă 2012 - 2013" cu reprezentanți ai unor societăți comerciale - denunțători în cauză - respectiv I. (administrator la S.C. E. S.R.L. Blejoi), J. (director la S.C. F. S.R.L. Bănești) și K. (administrator la S.C. G. S.R.L. Mănești), precum și decontarea cu prioritate a sumelor solicitate la plată de acestea, ceea ce a avut ca rezultat prejudicierea bugetului județului Prahova cu suma de 6.077.273,24 RON.

Procedura de cameră preliminară.

Prin Încheierea nr. 475 din 20 mai 2014, pronunțată în prezenta cauză, judecătorul de cameră preliminară a respins cererile și excepțiile cu privire la nelegalitatea efectuării actelor de urmărire penală, neregularități ale actului de sesizare și cu privire la nelegalitatea administrării probelor formulate de inculpații B., C., D. și A., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x din 2013 din 11 aprilie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și a dispus începerea judecății.

Încheierea respectivă a rămas definitivă prin Încheierea nr. 28 din 25 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x din 2014, fiind respinse ca nefondate contestațiile formulate de inculpații B. și C.

Judecata.

În faza de judecată instanța a procedat la audierea inculpaților.

Inculpatul A. a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat judecarea în baza procedurii simplificate.

Inculpații C., B. și D. nu au recunoscut comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată. Susținerile detaliate ale acestor inculpați, cu privire la fiecare dintre acuzațiile aduse, au fost consemnate în declarațiile aflate la dosar.

Avându-se în vedere poziția procesuală a inculpaților dar și existența unei situații de indivizibilitate între infracțiunile pentru care a fost cercetat inculpatul A. și ceilalți inculpați, instanța a dispus continuarea procesului penal urmând să se pronunțe asupra cererii acestui inculpat odată cu fondul.

În ceea ce privește martorii, instanța de fond a procedat la audierea nemijlocită a martorilor menționați în rechizitoriu cu excepția numiților R., S., T., U., V., față de care s-a constatat imposibilitatea audierii, fiind făcută aplicația dispozițiilor art. 381 alin. (7) C. proc. pen.

Totodată, conform încheierilor aflate la dosar, la solicitarea inculpaților instanța de fond a încuviințat administrarea de noi probe, fiind audiați în calitate de martori numiții: W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ.

De asemenea, prin încheierea din data de 2 decembrie 2014 s-a încuviințat efectuarea unei expertize complexe, tehnico-contabile, obiectivele acesteia fiind menționate în cuprinsul încheierii. În calitate de expert contabil a fost desemnată numita KK. iar în calitate de expert tehnic a fost numit, inițial, în cauză dl. LL.

Prin încheierea din 24 martie 2015, dl. LL., expert tehnic a fost înlocuit cu dl. MM.

Întrucât s-a constatat că raportul de expertiză depus la dosar de dl. MM. nu respectă exigențele legii, respectiv dispozițiile art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000, la termenul din 23 noiembrie 2015 s-a dispus înlocuirea acestuia și refacerea raportului de expertiză iar în baza art. 221 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 s-a dispus retragerea onorariul acordat .

Noul expert tehnic numit în cauză a fost dl. NN., raportul de expertiză întocmit de acesta fiind depus la dosar.

Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, atât pe parcursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, Înalta Curte, secția penală a constatat următoarele:

I. Cu privire la starea de fapt.

Înalta Curte, secția penală a constatat că, în raport de aspectele menționate în rechizitoriu, analiza stării de fapt trebuie făcută separat întrucât, deși ca încadrare juridică s-a reținut infracțiunea continuată, în privința inculpatului C. sunt prezentate două situații distincte.

Astfel, pe de o parte, s-a reținut că este vorba de două cumpărări de terenuri, considerate de organul de urmărire penală ca fiind două acte materiale distincte ale infracțiunii de luare de mită, acte materiale în care ceilalți inculpați nu sunt implicați și, pe de altă parte, de alte trei acte materiale distincte ale infracțiunii de luare de mită, corespunzătoare celor trei lucrări publice menționate de rechizitoriu și în raport de care este descrisă și implicarea celorlalți inculpați.

A. Actele materiale din perioada 2010 - 2011.

Înalta Curte, secția penală, a reținut că succesiunea actelor de vânzare-cumpărare a terenurilor din comuna Bărăitaru și a celor din comuna Aricești Rahtivani este cea prezentată de rechizitoriu.

Astfel, cele două terenuri arabile în suprafețe de 4.961 mp. și de 2.502 mp. situate în extravilanul comunei Drăgănești, sat Bărăitaru, apar ca fiind cumpărate de numita OO. (în prezent OO.), conform contractele de vânzare-cumpărare nr. x din 27 august 2008 și x din 27 august 2008 autentificate la Biroul Notarului Public Q., de la martorii PP., QQ. și de la RR. - soția martorului S., la prețul de 3.000 RON, respectiv 6.000 RON.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP "SS." sub nr. x din 28 aprilie 2010 OO. a vândut terenurile respective către TT. la prețul de 11.000 RON .

Ulterior, la data de 09 noiembrie 2010 cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x la Biroul Notarului Public "P." din municipiul Câmpina, județul Prahova, numitul TT. a vândut către S.C. F. S.R.L. Bănești - reprezentată legal de UU. (angajata societății și fina de cununie a lui O.) cele două terenuri menționate mai sus, la prețul de 200.000 RON. Prețul a fost achitat de societatea cumpărătoare prin transfer bancar în baza a două ordine de plată emise în lunile august 2010, respectiv octombrie 2010 (ordinele de plată sunt emise anterior datei încheierii contractului întrucât exista un antecontract de vânzare-cumpărare din 01 iunie 2010)

Deși în declarația dată în fața instanței martorul VV. a negat faptul că inculpatul C. i-ar fi cerut în mod direct să se ocupe de identificarea unor terenuri în vederea cumpărării, totuși acesta recunoaște faptul că în ceea ce privește terenul ce a aparținut lui RR. el este cel care i-a spus soțului acesteia, martorul S., că "dacă vrea sa vândă teren sa vină la sediul din Bărăitaru pt. că îl cumpără tot dl. C.".

În ceea ce privește terenul lui PP., acesta din urmă a afirmat, inclusiv în fața instanței, că reprezentarea sa a fost în sensul că vinde terenul lui C., din moment ce banii i-a primit direct de la acesta, la sediul fostului WW., în prezența și a lui VV. Martorul VV. știe de asemenea de vânzarea terenului de către PP., tot către C., afirmând că, în momentul în care PP. s-a prezentat la sediul fostei Stațiuni pentru Mecanizarea Agriculturii Bărăitaru să-și primească banii, la îndrumat către biroul de contabilitate în care se afla în acel moment C.

Referitor la terenului ce a aparținut lui RR., instanța de fond a reținut că în realitate acesta a fost proprietatea atât a lui RR. cât și a surorii sale, martora QQ. care a afirmat în fața instanței că a însoțit-o pe sora sa la notar, a semnat alături de ea actul de vânzare-cumpărare iar banii i-a primit de la o femeie, reprezentarea sa fiind că i-a primit de la doamna notar (Q.).

Martora OO., în declarația dată în fața instanței, a arătat că, fiind angajata Biroului Notarial "Q." a acceptat să cumpere pe numele său niște terenuri pentru "doamna notar".

Chiar dacă martora OO. a avut reprezentarea că terenurile din comuna Bărăitaru ar fi fost cumpărate de notarul public Q., succesiunea evenimentelor rezultată din coroborarea declarațiilor de mai sus, conduce instanța la concluzia că adevăratul cumpărător al terenurilor a fost, de fapt, inculpatul C.

Inculpatul C. a negat implicarea sa în cumpărarea terenurilor din comuna Bărăitaru, susținând doar faptul că italienii de la S.C. XX. S.R.L., care se ocupau cu agricultura, luau în arendă terenuri în zonă. Totodată, inculpatul a susținut că banii pe care i-a primit PP. reprezentau, probabil, un avans la arendarea terenului dar și faptul că terenurile din com. Bărăitaru erau favorabile dezvoltării unor parcuri fotovoltaice, pentru a justifica cumva cumpărarea lor ulterioară de către S.C. F. S.R.L.

Susținerile inculpatului C. s-a reținut a fi infirmate de probe. Așa cum s-a arătat mai sus, banii către proprietarii inițiali au fost înmânați fie direct de către C., fie de către fiica acestuia, numita Q. iar atât reprezentarea proprietarilor inițiali cât și actul aparent a fost aceea că s-a încheiat o vânzare - cumpărare și nicidecum o arendare.

În ceea ce privește terenurile din comuna Aricești Rahtivani, Înalta Curte, secția penală, a reținut că acestea au fost achiziționate conform contractelor nr. x și y autentificate la data de 05 august 2009 la Biroul Notarului Public Q. din Ploiești, de la martorele T. și U., de către YY. - reprezentată de mandatarul TT., la prețul de 12.500 RON fiecare (în total 25.000 RON).

În realitate, prețul vânzării a fost de 52.000 RON (câte 26.000 RON pentru fiecare) iar banii le-au fost înmânați de către notarul public Q.

Persoana de legătură între proprietarii inițiali și notarul public Q. a fost martorul ZZ.

Acest martor a arătat în declarația dată la instanță, faptul că notarul public Q. s-a arătat interesată de cumpărarea unor terenuri în comuna Aricești Rahtivani, în zona unde anterior martorul intermediase cumpărarea unor terenuri pentru S.C. AAA. S.R.L. (societate care era reprezentată de un cetățean spaniol și care intenționa deschiderea unei balastiere). Martorul a identificat proprietarii unor terenuri, vecine cu terenurile cumpărate de S.C. AAA. S.R.L. și i-a condus la notarul public Q.

Rezultă așadar că numita YY. - cumnata lui C., a avut doar rolul de persoană interpusă.

În ceea ce privește adevăratul cumpărător al terenurilor Înalta Curte, secția penală a constatat că nu poate stabili însă dacă acesta a fost inculpatul C. ori fiica sa, Q.

Ulterior, terenul respectiv a fost vândut, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 18 ianuarie 2011 la Biroul Notarului Public "Q.", de către YY., prin mandatar TT., tot către S.C. F. S.R.L. Bănești la prețul de 700.000 RON (rezultat din contract), din care a fost achitată doar suma de 350.000 RON, prin virament bancar, în contul mandatarului TT.

În acest context, declarația numitului TT., dată în fața instanței la data de 23 februarie 2015 a fost apreciată ca fiind total nesinceră.

Astfel, referitor la terenurile din com. Bărăitaru, instanța de fond a reținut că dacă numitul O., reprezentantul S.C. F. S.R.L. (firmă ce aparținea BBB., așa cum s-a arătat mai sus) ar fi dorit să dezvolte pe acestea un parc fotovoltaic (așa cum susține martorul și cum lasă să se înțeleagă inculpatul C.) este de neînțeles de ce O. nu le-a cumpărat direct și i-ar fi propus lui TT. să cumpere acele terenuri, pe numele său, pentru ca ulterior să le revândă S.C. F. S.R.L. la un preț de aproximativ 20 de ori mai mare.

În ceea ce privește terenurile de pe raza com. Aricești Rahtivani, nejustificată a fost apreciată atitudinea lui O. care, dacă ar fi dorit să realizeze pe acestea o balastieră - așa cum susține martorul - sau parc fotovoltaic, nu le cumpără în mod direct ci apelează la același procedeu, în sensul că le cumpără de la o altă persoană la un preț de peste 10 ori mai mare.

Prin urmare, a concluzionat instanța de fond, ambele cumpărări de terenuri au reprezentat "afaceri" deosebit de păgubitoare pentru S.C. F. S.R.L. iar dacă O. ar fi discutat într-adevăr cu TT., în sensul celor arătate mai sus, este imposibil ca de aceste discuții să nu fi avut cunoștință fiul său J. sau contabila societății UU. (cea care a și reprezentat S.C. F. S.R.L. la încheierea celor două contracte și care a virat sumele arătate).

Dimpotrivă, martora UU., atât în declarația dată la urmărirea penală cât și în cea dată la instanță a arătat că O. i-ar fi spus că, va cumpăra aceste terenuri întrucât "are niște obligații" și că vor plăti sumele de bani "... când o să încasam și noi banii pt lucrările de executat sau executate. Aveam lucrări încheiate cu statul, primăriile, autoritățile locale și județene ...".

În ceea ce-l privește pe J., instanța de fond a reținut că nici acesta nu cunoștea de "afacerile" la care se referă TT. afirmând că a aflat tot de la UU. că acele cumpărări de terenuri au fost "o obligație" pe care a perceput-o ca fiind față de inculpatul C.

Așa cum s-a arătat și în rechizitoriu, terenurile respective nu au fost folosite de S.C. F. S.R.L., dimpotrivă, cele din com. Bărăitaru fiind folosite de S.C. XX. S.R.L. ca terenuri agricole.

Coroborând toate aceste aspecte cu faptul că inculpatul C. era președintele Consiliului Județean Prahova la momentul la care acele terenuri au fost cumpărate, de firma S.C. F. S.R.L., în modalitatea arătată mai sus, Înalta Curte, secția penală, a concluzionat în sensul că, operațiunile de vânzare-cumpărare arătate mai sus, au avut ca beneficiar pe inculpatul C. sau, mai precis, familia PPP., numitul TT. fiind doar o persoană interpusă.

Înalta Curte, secția penală. a reținut că este posibil ca, la momentul în care s-a realizat cumpărarea, prin persoane interpuse, de la proprietarii inițiali, inculpatul C. să fi avut în vedere posibila oportunitate a unei afaceri imobiliare, în sensul de a revinde sau de a închiria terenurile pentru realizarea unui parc fotovoltaic sau a unei balastiere însă, desfășurarea ulterioară a evenimentelor denotă faptul că "familia PPP." a găsit o altă "oportunitate", în sensul revânzării lor, la prețuri mult superioare celor de achiziție, către S.C. F. S.R.L. Bănești.

În privința semnificației acestor vânzări Înalta Curte, secția penală, nu a putut reține susținerea din rechizitoriu conform căreia s-ar fi procedat astfel pentru ca inculpatul C. să aprobe plata cu prioritate a lucrărilor pe care S.C. F. S.R.L. le executase pe raza județului Prahova.

Astfel, Înalta Curte a constatat că, pe de o parte, în rechizitoriu nu se menționează despre ce anume lucrări este vorba, în ce perioadă fuseseră executate și care erau sumele de bani datorate de CJ Prahova S.C. F. S.R.L., iar pe de altă parte, din completarea la raportul de expertiză contabilă, întocmit de expert KK. nu rezultă faptul că această societate ar fi fost plătită cu prioritate, în dauna altor furnizori de lucrări.

Mențiunile din rechizitoriu privind efectuarea de către CJ Prahova a unor plăți preferențiale către mai multe societăți comerciale printre care și S.C. F. S.R.L. Bănești (dar și S.C. E. S.R.L. Blejoi și S.C. G. S.R.L. Mănești - rechizitoriu) se referă la plăți efectuate în perioada 2012 - 2013, cu mult după ce terenurile respective fuseseră cumpărate de S.C. F. S.R.L.

Totodată, situația plăților efectuate în anii 2010 - 2011 de către Consiliul Județean Prahova către S.C. F. S.R.L. nu atestă decât faptul că plățile către această societate, pentru diferite lucrări, s-au făcut la intervale scurte de timp, în unele situații chiar în aceiași zi. Situația este însă prezentată singular, numai cu privire la S.C. F. S.R.L., fără a fi arătat și modul cum s-au efectuat plățile către alți furnizori.

Din completarea raportului de expertiză contabilă întocmit la instanță a rezultat că, în majoritatea lunilor din anii 2009-2010-2011 balanța de plăți în contul "furnizori drumuri și poduri", unde erau înscrise plățile efectuate pentru lucrări publice, a fost pe zero, ceea ce atestă că nu doar S.C. F. S.R.L. a fost plătit la scurt timp după emiterea facturilor ci și alți furnizori de lucrări publice.

Ca atare, nu s-a putut stabili care este natura "obligației" pe care O. ar fi avut-o față de C., dacă s-a apelat la acest procedeu pentru ca inculpatul C. să facă sau nu facă un act ce intra în atribuțiile sale de serviciu, în calitate de președinte al CJ Prahova.

Deoarece sarcina probei existenței unei infracțiuni revine întotdeauna organelor de urmărire penală (a se vedea de pildă Curtea Europeană a Drepturilor Omului - Telfner contra Austriei) iar prin existența unei infracțiuni se înțelege dovedirea tuturor elementelor sale constitutive, Înalta Curte, secția penală. a reținut că, în speță, cele două acte materiale la care s-a făcut referire mai sus, nu pot fi reținute în componența infracțiunii de luare de mită de care este acuzat.

B. Actele materiale din perioada 2012 - 2013.

În ceea ce privește actele materiale din perioada 2012 - 2013, respectiv:

- lucrările de modernizare a drumului județean H.

- lucrările de plombare drumuri județene și

- lucrările de deszăpezire din iarna 2012 - 2013, Înalta Curte, după analiza tuturor probelor administrate, a constatat că starea de fapt prezentată de rechizitoriu este corectă fiind reținută ca atare.

În privința interpretării juridice a stării de fapt, Înalta Curte, secția penală conform celor ce se vor arăta ulterior, nu și-a însușit în totalitate acuzațiile din rechizitoriu.

Totodată, pentru înțelegerea exactă a situației s-a apreciat necesar a fi făcute următoarele precizări:

a) O primă precizare este aceea că, din declarațiile inculpatului A., coroborat cu imaginile scanate ale unor înscrisuri ce atestau modalitatea de împărțire a banilor, imagini stocate pe un stick ridicat de la locuința martorei DDD. cu ocazia percheziției efectuate în dosarul penal nr. x din 2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, dar și cu declarațiile date de martorii J., K., I., DDD. și alții, arătați pe larg de rechizitoriu, Înalta Curte, secția penală a reținut că s-a făcut dovada faptului că, în perioada 2012 - 2013, au avut loc mai multe întâlniri între reprezentanții celor trei societăți - S.C. F. S.R.L. Bănești, S.C. G. S.R.L. Mănești și S.C. E. S.R.L. Blejoi (și altele) și inculpatul A., întâlniri în cadrul cărora s-au încheiat înțelegeri în sensul fraudării unor licitații de lucrări publice ce urmau să se desfășoare pe raza județului Prahova.

În acest sens Înalta Curte, secția penală, a reținut afirmațiile martorului DD. care, în declarația din 13 octombrie 2015 a arătat "Fiind prieten cu A. am aflat de la acesta ca îi susținea financiar pe marii constructori și i-am văzut pe CCC. sau I. venind la A. De asemenea și dl. EEE. de la S.C. G.

I-am văzut atât împreună cât și separat deoarece A. avea relații strânse cu ei. Totodată știu că intre acești constructori există niște relații de afinitate de genul nași, fini "precum și afirmațiile martorei DDD. cu ocazia declarației din 23 februarie 2015 care a susținut "Am participat la unele discuții pe care dl. A. le-a avut cu I., K., CCC. sau FFF. reprezentanți ai unor societăți comerciale ce își desfășurau activitatea în domeniul asfaltărilor.

Precizez ca dl A. mi-a cerut sa fac niște însemnări ca un fel de concluzii ale discuțiilor pe care le avea cu persoanele menționate privind modul cum urma să-și împartă lucrările și banii rezultați din acestea.

Menționez că nu am întrebat ce înseamnă acele procente și nici acele inițiale întrucât nu îmi permiteam acest lucru. Nu am asociat acele inițiale cu numele unor persoane întrucât nu le-am dat o așa mare importanță.

Sus-numiții vorbeau între ei despre cum să procedeze dar nu au folosit vreun nume pe care sa îl rețin. Am scanat acele înscrisuri și le-am salvat pe un stick care a fost ridicat cu ocazia unei percheziții."

Cât privește pe inculpatul B., Înalta Curte, secția penală, a reținut că acesta era la curent cu activitatea desfășurată de A. și o sprijinea. De altfel, pe unele din înscrisurile scanate apar inițiala "V" - despre care A. a arătat că îl desemna pe B. - sau chiar numele "B.".

Referitor la prezența inculpatului B. la discuțiile pe care A. le avea cu reprezentanții societăților respective instanța de fond a precizat faptul că nu a fost vorba doar de o singură întâlnire ci de mai multe, neidentificate însă cu exactitate în timp și la care interlocutorii nu au fost de fiecare dată aceiași. Totodată, este de presupus că nu întotdeauna la aceste întâlniri se discuta în mod expres de licitații și bani, subiectele de discuție putând fi și altele.

Astfel s-a constata a fi explicabil de ce unii martori îl plasează și pe inculpatul B. în biroul lui A., anterior sau în timpul desfășurării unora din discuții în timp ce alții nu l-au văzut.

În același timp, instanța de fond a reținut că inculpatul B. nu a negat împrejurarea că a fost, de câteva ori, în biroul inculpatului A., de la Tătărani susținând însă că a făcut acest lucru în contextul campaniei electorale din anul 2012, iar la întâlnirile lor au mai fost de față DD., GGG., II.

Într-adevăr, martorul II. confirmă susținerile inculpatului B., instanța de fond reținând că acest lucru nu-l scoate din cauză pe inculpatul B. întrucât martorul II. nu relatează aspecte decât de la una din întâlnirile dintre B. și A. și este posibil să nu fi participat la toate discuțiile.

În ceea ce-l privește pe martorul DD., care confirmă și el această întâlnire, Înalta Curte, secția penală, a arătat că are rezerve asupra sincerității acestei părți din declarația martorului, dată fiind relația strânsă existentă între DD. și A., relație recunoscută chiar de martor, prin implicarea S.C. L. S.R.L. în circuitul financiar destinat recuperării ilegale a unor sume de bani care mai apoi erau împărțite între inculpați, conform celor arătate în rechizitoriu.

Dimpotrivă, Înalta Curte, secția penală, a reținut că, însăși inculpatul B., întâlnindu-se cu martorul J., i-a spus că pentru recuperarea banilor pentru lucrările executate și neplătite de CJ Prahova, îl poate "ajuta", dar contra cost, respectiv un comision de 10% (declarația dată de J. la instanță, termenul din 8 ianuarie 2015).

Tot același martor a arătat că ulterior a fost contactat de A., care era la curent cu solicitarea lui B. și care, i-a propus ca plata celor 10% să se facă prin intermediul unui contract fictiv, pe care S.C. F. S.R.L. Bănești să îl încheie cu S.C. L. S.R.L., firmă controlată de A., astfel cum reiese din actele dosarului.

În ceea ce-l privește pe martorul I., din declarația dată în fața instanței, a rezultat că l-a întâlnit o dată pe B. la biroul lui A. dar nu știe ce s-a discutat întrucât inculpatul B. a plecat în momentul în care martorul a venit. Martorul confirmă însă faptul că A. i-a spus că va trebui să dea 10 % din câștig, prin aceiași modalitate a subcontractării cu firma S.C. L. S.R.L. și l-a lăsat să înțeleagă că datorită lui a câștigat licitațiile pentru lucrările publice pe care le-a efectuat.

Totodată martorul a arătat că, în luna septembrie 2013, în momentul în care a vrut să-l contacteze pe inculpatul C., pe care voia doar să îl salute, inculpatul B. "l-a pipăit" și l-a întrebat dacă "are tehnică pe el".

Acest aspect vine să întărească opinia instanței în sensul că atât inculpatul B. cât și C. erau la curent cu "activitățile" lui A.

Referitor la declarațiile martorului K. - reprezentantul S.C. G. S.R.L. Mănești - acesta a confirmat faptul că a avut o întâlnire la restaurantul HHH., cu inculpații A., B. și C. și, chiar dacă cu acea ocazie nu s-a discutat nimic privind licitațiile de lucrări publice, faptul că a fost contactat de inculpatul A. la scurt timp și că I s-a propus o "colaborare" în același mod, respective subcontractarea unor lucrări către S.C. L. S.R.L. în schimbul unui procent de 10 - 20%, i-a întărit acestuia convingerea că inculpații PPP. sunt la curent cu această practică. Mai mult, martorul a considerat că, în acest mod, contribuie cu bani la campania electorală a lui B. pentru alegerile parlamentare din anul 2012.

Referitor la inculpatul D., așa cum rezultă din declarația martorei III., dată la termenul din 9 februarie 2015, acesta a fost observat în mod direct de martoră în momentul în care a primit, într-un plic, suma de 20.000 RON, de la A., în biroul acestuia din urmă, situat în sat Tătărani, com. Bărcănești.

Totodată și martorul DD. l-a văzut, tot o singură dată, pe inculpatul D. în biroul lui A. de la Tătărani dar nu a observat dacă acestuia i s-au dat bani.

Coroborând aceste declarații cu susținerile inculpatului A., cu mențiunile de pe înscrisurile scanate la care s-a făcut referire și cu succesiunea concretă a evenimentelor, Înalta Curte, secția penală, a considerat că este dovedită și participarea inculpatului D. la comiterea faptelor arătate în rechizitoriu.

Cât privește pe inculpatul C., primirea de bani de la A. - în modalitatea descrisă de acesta din urmă - Înalta Curte, secția penală, a reținut că este confirmată în mod indirect de modalitatea în care s-a procedat în cele trei licitații de lucrări publice ce formează obiectul prezentului dosar.

b) O a doua precizare care se impune se referă la modalitatea în care banii (reprezentând obiectul infracțiunilor de corupție cercetate în cauză) ajungeau în posesia inculpaților.

Înalta Curte, secția penală, în acord cu rechizitoriul, a constatat că pentru acest lucru au fost folosite mai multe societăți comerciale, controlate - în fapt - de inculpatul A., (SC L. S.R.L. Ploiești și S.C. M. S.R.L. Ploiești) societăți către care reprezentanții societăților câștigătoare a licitațiilor subcontractau fictiv o parte din lucrare și în conturile cărora efectuau apoi plăți.

În acest sens au fost avute în vedere declarația martorului DD. (13 octombrie 2015), declarația martorului JJJ. (6 aprilie 2016) care se coroborează cu declarațiile lui KKK., LLL., MMM., NNN., OOO. și, desigur, declarațiile inculpatului A.

Conform tuturor acestor declarații instanța de fond a reținut că banii erau scoși numerar din conturile societăților controlate și transportați la biroul din comuna Bărcănești, sat Tătărani de către martorii KKK., LLL. și MMM., de unde erau împărțiți potrivit înțelegerilor și apoi remiși de către inculpatul A. - după reținerea propriilor "comisioane" - către inculpații PPP. - tată și fiu, precum și către inculpatul D.

c) O a treia precizare se referă la faptul că, deși pentru fiecare din cele trei lucrări publice menționate mai sus, există probe în sensul fraudării licitațiilor, prin realizarea unor înțelegeri între firmele participante, înțelegeri de care nici organizatorul licitațiilor - prin persoana inculpaților C. și D. - nu era străin, scopul acestor fraude a fost acela de a se obține un avantaj patrimonial prin suplimentarea contractelor de lucrări în mod nejustificat.

Așadar, instanța de fond a reținut că obiectul prezentei cauze nu îl constituie neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a lucrărilor pentru care s-a fraudat licitația și producerea astfel a unei pagube aferente ci analiza existenței unei justificări sau nu a actelor adiționale de suplimentare a lucrărilor inițiale.

Înalta Curte, secția penală, a reținut că acesta era de fapt și mecanismul prin care inculpații C., B., D. și nu în ultimul rând A., își asigurau avantajele patrimoniale, respectiv: se încheiau contracte de lucrări publice, stabilindu-se anterior ce societate comercială va depune oferta câștigătoare, urmând ca lucrarea să fie suplimentată nelegal iar banii astfel obținuți se împărțeau conform celor arătate în rechizitoriu.

d) O a patra precizare care se impune a fi făcută este aceea că reprezentanții societăților comerciale implicate au desfășurat o activitate concordantă în sensul ca licitațiile să fie câștigate de una sau alta dintre societăți, activitate care nu a presupus neapărat o înțelege expresă, directă între participanți.

Practic, aceste societăți au fost "coordonate" în activitatea de depunere a documentațiilor de către inculpatul A. care, prin discuții cu reprezentanții lor, fie cu mai mulți odată fie separat, stabilea cine anume să depună oferta câștigătoare și pentru ce anume lucrare.

Elementul de legătură l-a constituit așadar inculpatul A. acesta fiind și "pionul" principal prin intermediul căruia firmele respective au plătit bani în vederea câștigării licitațiilor (modalitatea aleasă fiind subcontractarea lucrărilor către S.C. L. S.R.L. sau S.C. N. SRL), o parte din acești bani ajungând ulterior la inculpații C. și D.

Acest lucru rezultă cu prisosință din declarațiile lui I. (SC E. SRL) și FF. (SC QQQ. SRL) date în fața instanței.

Totodată, instanța de fond a reținut că nu s-a formulat o acuzație și nu există probe din care să rezulte că membrii comisiilor de licitație au fost la curent cu acest mod de fraudare.

e) O altă precizare care se impune a fi făcută este aceea că, deși rechizitoriul descrie întocmirea fictivă a mai multor documente nu s-a formulat și instanța nu a fost investită cu cercetarea unor infracțiuni de fals, față de niciunul dintre inculpați.

f) În fine, o ultimă precizare se referă la faptul că, în aprecierea încălcării sau nu de către inculpați a dispozițiilor legale, Înalta Curte, secția penală, s-a raportat la dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, în forma în vigoare la data încheierii acelor contracte. Deși ordonanța respectivă a fost abrogată prin Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, legalitatea încheierii/prelungirii contractelor de lucrări încheiate în anul 2012 - 2013 rămâne supusă dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 conform principiului tempus regit actum, aplicabil în materie civilă.

De asemenea mai trebuie menționat și faptul că toate contractele de concesiuni de lucrări publice (inclusiv cele la care se referă prezenta cauză) sunt încheiate în baza unui formular care transpune sub formă contractuală dispozițiile și principiile O.U.G. nr. 34/2006 astfel că, referirea în rechizitoriu sau în cuprinsul prezentei hotărâri, la încălcarea unei dispoziții contractuale trebuie înțeleasă ca referire la încălcarea unei dispoziții legale.

Cu privire la desfășurarea efectivă a faptelor Înalta Curte, secția penală, pe baza celor arătate în rechizitoriu, a reținut următoarele:

Contractul de lucrări nr. x din 19 aprilie 2012 a fost atribuit de Consiliul Județean Prahova către S.C. E. S.R.L. Blejoi prin procedura de cerere de ofertă, agentului economic care a depus oferta eligibilă cu prețul cel mai mic, acesta fiind singurul criteriu stabilit pentru atribuirea contractului.

Valoarea estimată a achiziției publice precizată în Referatul nr. x din 04.11.2011 al Direcției Tehnice din cadrul Consiliului Județean Prahova a fost în sumă de 9.215.839 RON, exclusiv TVA, însă, întrucât încheierea contractului s-a făcut la valoarea de 5.946.871,35 RON - reprezentând 64,53 % din valoarea estimată.

În acest punct al analizei, Înalta Curte, secția penală, a constatat că nu există probe care să susțină afirmația rechizitoriului că, în mod voit, s-au estimat costuri supraevaluate.

Pentru participarea la procedura de achiziție publică au depus oferte un număr de șapte societăți comerciale, respectiv:

Toate ofertele depuse care aveau un preț mai mic decât cel ofertat de S.C. E. S.R.L. au fost declarate inacceptabile și neconforme de către comisia de selecție sau au fost retrase, pentru următoarele motive:

- S.C. QQQ. S.R.L. Câmpina - nu a răspuns solicitării comisiei de evaluare privind justificarea prețului neobișnuit de scăzut;

- S.C. F. S.R.L. Bănești - și-a retras oferta depusă, motivat de volumul mare de lucrări contractate ulterior, pierzând garanția de participare la licitație în sumă de 45.000 RON;

- S.C. RRR. S.R.L. Brazi - nu a răspuns solicitării comisiei de evaluare privind clarificarea situației subcontractanților, respectiv a neconcordanței aparente între declararea valorii maxime ce putea fi subcontractată (10%) și neprecizarea subcontractanților în documentația depusă.

Având în vedere cele de mai sus, coroborat cu declarațiile inculpatului A. privind procedura de participare la licitații pe care o instituise, instanța de fond a concluzionat în sensul că cele 5 societăți comerciale cu sediul în județul Prahova au acționat în mod concordant pentru ca licitația să fie câștigată de S.C. E. S.R.L. administrată de I.

Acest lucru este afirmat în mod explicit și de martorul I. care, în declarația dată în fața instanței la termenul din 8 ianuarie 2015 a arătat că, nu a discutat în prealabil licitației cu ceilalți participanți dar că, deși se afla pe locul 3 ca ofertă de lucrări (de fapt se afla pe locul 4), A. i-a