ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2201/2012

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 119/P/2012 al Parchetului de pe lângă I.C.C.J. au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, printre alții, inculpații C.F., G.S.M. și N.A. pentru următoarele fapte: - G.S.M. la data de 01 ianuarie 2012, în timp ce se afla într-un separeu al Clubului Bamboo împreună cu inculpații C.F., S.E., D.E. și N.A., au lovit cu pumnii și picioarele la nivelul capului partea vătămată B.B.P. pe care anterior au imobilizat-o și au introdus-o într-un grup sanitar, iar ulterior a lovit-o și cu un extinctor în cap în mod repetat, agresiune care a durat aproximativ 6 minute și care a încetat numai datorită avertizării venirii organelor de poliție, faptă ce întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor simplu, prev. de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.; - C.F., D.E., S.E. și N.A., care în data de 01 ianuarie 2012, au lovit, în mod repetat, împreună cu inculpatul G.S.M. partea vătămată B.B.P., cu pumnii și picioarele, inculpatul G.S.M. lovind-o și cu extinctor, ajutându-l astfel pe G.S.M. la comiterea infracțiunii de tentativă de omor și prin sprijinul moral acordat, prin diminuarea posibilității victimei de a se apăra prin imobilizarea și introducerea ei în grupul sanitar și împiedicarea pătrunderii altor persoane, în scopul de a salva victima, prin amenințare cu acte de violență atât verbale cât și cu corpuri contondente, faptă ce întrunește elementele constitutive ale complicității la tentativa la infracțiunea de omor, prev. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art.7 5 alin. (1) lit. a) C. pen.; - C.F., G.S.M., S.E., N.A. , D.E. și G.M., în data de 01 ianuarie 2012, între orele 02.36-02.55, în timp ce se aflau în Clubul Bamboo cu ocazia petrecerii Anului Nou, împreună, au provocat și au participat la un scandal public ce a avut o amploare deosebită, producând o stare de indignare și de panică generală în rândul clienților și personalului clubului, fiind tulburată în mod însemnat ordinea și liniștea publică, scandal pe parcursul căruia au fost agresate fizic, insultate și amenințate mai multe persoane și au fost distruse unele bunuri (scaune, sticle), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.; - C.F., D.E. și N.A. în data de 01 ianuarie 2012, împreună și cu alte persoane, în timp ce se aflau în incinta Clubului Bamboo au amenințat verbal și cu corpuri contondente (scrumieră de sticlă, cuțite, briceag) cu acte de violență persoana vătămată G.S. pe care au înconjurat-o, inculpatul N.A. încercând să-l lovească cu un cuțit dacă încearcă să intervină pentru a acorda ajutor părții vătămate B.B.P. agresată în grupul sanitar, producându-i astfel o stare de temere, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 C. pen. cu aplicarea art.75 alin. (1) lit. a) C. pen.; - C.F., D.E., G.S.M. și N.A.

în data de 01 ianuarie 2012 cu ocazia sărbătoririi Anului Nou au purtat fără drept, în loc public, respectiv în incinta Clubului Bamboo, cuțite, briceag, castet, obiecte pe care le-au folosit la amenințarea și lovirea unor persoane, fapt ce reiese din declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de port fără drept a unei arme albe, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată. Inculpații au fost arestați preventiv pe o durată de 29 de zile în baza încheierii din 23 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțate în dosarul nr. 1479/2/2012, reținându-se că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpați a faptelor pentru care sunt cercetați, iar în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc.

pen. lăsarea acestora în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică în raport de circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte.. Măsura a fost prelungită și menținută de instanța de judecată în temeiul art. 300 ind. 1 și art. 300 ind. 2 C. proc. pen. După sesizarea instanței de judecată la 16 martie 2012 s-a procedat la audierea inculpaților, a unui martor și la ultimul termen a părților vătămate. Totodată, s-a procedat la vizionarea în ședință publică a imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere și s-a dispus efectuarea mai multor expertize: expertiză medico-legală asupra părții vătămate, expertiză criminalistică traseologică asupra presupusului agent vulnerant, expertiză criminalistică dactiloscopică asupra presupusului agent vulnerant, ca și testarea poligraf a inculpaților G.S., N.A.

și S.E. La termenul din 15 iunie 2012 inculpații C.F., G.S. și N.A. au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligări de a nu părăsi localitatea arătând că în urma ascultării părților civile s-au schimbat temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive, astfel că nu se mai justifică menținerea acestei măsuri preventive. Prin încheierea din 18 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală, în baza art. 139 C. proc. pen. s-au admis cererile inculpaților C.F., N.A., G.S. de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. In baza art. 145 alin. (1) 1 ) C. proc. pen., s-a dispus ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpații C.F., N.A., G.S.

să fie obligați să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; b) să se prezinte la Poliția sector 2 București, conform programului de supraveghere întocmit de organul de supraveghere sau ori de câte ori este chemat; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme. In baza art. 145 alin. (1) 2 ) lit. c) C. proc. pen., s-a impus inculpaților ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarea obligație: să nu se apropie de coinculpați, persoanele vătămate, membrii familiei acestora, martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

In baza art. 145 alin . (2) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpaților asupra faptului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive. S-a dispus punerea în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut, în ceea ce privește propunerea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, analizată prin raportare la dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., art. 136 C. proc. pen. și a principiilor generale în aceasta materie stabilite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (obligatorie pentru instanțele naționale o data cu ratificarea de către România a Convenției Europene a Drepturilor Omului) în aplicarea art. 5 p aragraf 1 lit. c) și art. art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

S-a arătat că, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit principiul general în aceasta materie în hotărârea Wemhoff c. Germaniei: „detenția preventiva trebuie sa aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normala și ea nu trebuie sa se prelungească dincolo de limite rezonabile independent de faptul ca ea se va imputa sau nu din pedeapsa". Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărei cauze pentru a vedea în ce măsura "exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" ( Labita c. Italiei).

Persistenta motivelor plauzibile de a crede ca persoana in cauza a săvârșit o infracțiune este o condiție sine qua non a conformității lipsirii de libertate cu dispozițiile art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Cu toate acestea, după o anumita perioada de timp, aceste motive nu mai sunt suficiente pentru a justifica privarea sa de libertate (Wc. Elveției si Stasaitis c. Lituaniei).

Curtea a constatat că temeiul de fapt determinant la luarea și menținerea măsurii arestării preventive a fost tentativa la infracțiunea de omor, a cărei încadrare juridică a fost determinată în mod esențial de instrumentul utilizat (extinctorul), apreciat de acuzare ca fiind un obiect apt de a ucide în condițiile în care, raportul de expertiză medico-legală asupra părții vătămate B. concluzionează că leziunile suferite de aceasta au putut fi produse prin lovire cu corp dur și necesită 30-35 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, fără să fi pus în primejdie viața victimei. Singurul mijloc de probă ce susține folosirea de către inculpați a acestui instrument apt de a produce decesul este declarația părții vătămate Badea, în timp ce nici unul dintre martorii audiați în cauză nu a văzut efectiv momentul lovirii, astfel încât nu au fost în măsură să dea amănunte cu privire la agentul vulnerant.

La stabilirea acestei încadrări juridice, Parchetul a mai avut în vedere ca dovezi referitoare la folosirea extinctorului raportul de constatare tehnico-științifică nr. 135755 din 21 februarie 2012 care a stabilit dimensiunile acestuia, că pe suprafața acestuia sunt mai multe depuneri de substanță maro-roșcat și că pe suprafața corpului cilindric nu au fost observate urme de deformare și raportul de constatare tehnico-științifică nr. 136818 din 12 martie 2012 care a concluzionat că extinctorul prezintă urme de sânge uman, una dintre urme aparținând probabil grupei sanguine AII, iar celelalte două aparținând probabil grupei sanguine AII sau OI, iar partea vătămată B. are grupa sanguină AII (aspect stabilit prin procesul-verbal de constatare a comunicării de către partea vătămată prin SMS a grupei sale sanguine, deci, fără a fi stabilit prin vreun act medical - fila 116 vol. II dup).

S-a arătat că la termenul din 15 iunie 2012, instanța a procedat la audierea nemijlocită a părții vătămate B. a cărei declarații prezintă mai multe contradicții și inconsistențe, atât în raport de declarațiile date în cursul urmăririi penale, cât și de precizările date la un moment ulterior, dar în cursul aceleiași ședințe de judecată.

In condițiile în care partea vătămată a precizat că a fost diagnosticată cu schizofrenie paranoidă anterior incidentului, că a luat tratament pentru această patologie psihiatrică, pe care 1-a oprit din proprie inițiativă cu aproximativ 5 ani înainte de data faptei și că în prezent ia tratament în același scop, nefiind în măsură să ofere explicații plauzibile cu privire la contradicțiile constatate, nici după ce a vizionat în ședință publică imaginile înregistrate, Curtea apreciază că există serioase semne de întrebare cu privire la credibilitatea declarației acestei părți și că are nevoie de elemente suplimentare de probă care să indice care dintre variantele susținute de aceasta trebuie luată în considerare.

Prin urmare, Curtea a apreciat că la momentul luării și menținerii măsurii arestării preventive, declarația părții vătămate (care susținea o singură variantă de desfășurare a incidentului) se corobora cu declarațiile martorilor (care deși nu au văzut efectiv momentul lovirii cu extinctorul, ușa fiind închisă și păzită de către inculpați, au auzit zgomote și discuții din toaletă), ca și cu cele două rapoarte de constatare tehnico-științifică pentru a oferi indicii temeinice suficiente pentru luarea măsurii privative de libertate la acel moment incipient al anchetei penale în raport de jurisprudența CEDO stabilită prin hotărârile Brogan și Murray c. Marii Britanii.

In astfel de situații, măsura preventivă este de natură a garanta buna desfășurare a procesului penal și a lămuri pe parcursul cercetărilor ulterioare săvârșirea sau nu de către inculpați a faptei, fiind necesară adăugarea unor indicii suplimentare cu valoare probatorie mai mare pentru a se putea menține arestarea preventivă. S-a arătat că în prezenta cauză, nu numai că nu s-au adăugat elemente probatorii suplimentare, dar există dubii cu privire la singurul mijloc de probă care susține folosirea extinctorului ca agent vulnerant de către inculpați.

In condițiile în care probele științifice administrate în cursul urmăririi penale nu sunt de natură a clarifica acest aspect, instanța de judecată a dispus efectuarea de expertize pentru a se lămuri cu privire la mecanismul de producere a leziunilor (expertiza medico-legală care să stabilească dacă morfologia și poziționarea leziunilor indică faptul că este posibil să se fi produs prin lovirea cu un extinctor și dacă sângele găsit pe extinctor prezintă grupa sanguină și ADN-ul părții vătămate, expertiză traseologică care să stabilească dacă modalitatea în care este distribuit sângele pe extinctor permite a se stabili dacă acesta a ajuns pe extinctor ca urmare a lovirii capului cu el, a lovirii capului de extinctor sau ca urmare a rulării extinctorului pe o suprafață acoperită de sânge și expertiză dactiloscopică care să stabilească dacă pe extinctor se regăsesc urme papilare sau palmare ale inculpaților).

In raport de concluziile acestor expertize, instanța de judecată urmează a stabili dacă inculpații au folosit efectiv extinctorul la lovirea părții vătămate, aceste probe urmând a se corobora sau nu cu declarația destul de confuză a părții vătămate dată la acest termen de judecată, oferind, astfel, instanței posibilitatea de a stabili care dintre declarațiile acestei părți urmează a fi reținută la soluționarea cauzei și care trebuie înlăturată întrucât nu se coroborează cu aspecte de fapt ce rezultă din celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Instanța a avut în vedere și faptul că extinctorul a fost ridicat de la clubul Bamboo la mai multe zile după săvârșirea faptei, timp în care, neaflându-se în custodia organelor de poliție, exista posibilitatea intervenției asupra sa de către personalul clubului care 1-a predat organelor judiciare.

Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment s-au diminuat indiciile temeinice din care să rezulte că este posibil ca inculpații să fi săvârșit tentativa (respectiv complicitate la tentativă) la infracțiunea de omor. Totodată, Curtea a apreciat că doar gravitatea faptei de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, în condițiile în care inculpații au circumstanțe personale favorabile (au familii sau sunt pe cale să le întemeieze, au surse licite de obținere a veniturilor, nu au antecedente penale), la mai mult de 5 luni de la săvârșirea faptei, nu poate justifica în mod singular menținerea arestării preventive a inculpaților.

De asemenea, instanța a avut în vedere perioada de inactivitate de pe parcursul vacanței judecătorești, precum și faptul că elementele suplimentare necesare pentru clarificarea situației vor fi obținute cel mai probabil după curgerea unei perioade mari de timp, necesare întocmirii rapoartelor de expertiză (deși instanța de judecată a dispus efectuarea de copii xerox de pe mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și judecății care vor fi înaintate pentru efectuarea expertizelor dispuse, astfel încât cercetarea judecătorească să poată continua prin audierea nemijlocită a martorilor concomitent cu administrarea probelor științifice).

In raport de aceste considerente,Curtea a apreciat că s-au schimbat temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaților, întrucât in cauza se impune asigurarea prezentei și menținerea legăturii cu organele judiciare pe parcursul desfășurării procesului penal în vederea lămuririi tuturor aspectelor legate de acest caz, ca și împiedicarea acestora de a lua legătura cu părțile vătămate, coinculpații și martorii, în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea București, apreciind că nu se mai impune privarea acestora de libertate. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o prin aceea că în mod greșit au fost admise cererile inculpaților, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

A arătat că față de gravitatea faptelor comise de inculpați și urmările acestora asupra stării de sănătate a părții vătămate, modul violent în care au acționat și atitudinea de nerecunoaștere a inculpaților, se impune menținerea în stare de arest a acestora întrucât prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Recursul este fondat. Din probele existente la dosar rezultă că inculpații C.F., G.S.M. și N.A. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. cu aplic.

art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., complicitate la această infracțiune, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, amenințare și port ilegal de arme albe, reținându-se în sarcina acestora că la data de 01 ianuarie 2012, în timp ce se aflau într-un separeu al Clubului Bamboo, cu prilejul sărbătoririi Anului Nou, au lovit cu pumnii și picioarele la nivelul capului partea vătămată B.B.P., pe care anterior au imobilizat-o și au introdus-o într-un grup sanitar, iar ulterior a lovit-o și cu un extinctor în cap în mod repetat, agresiune care a durat aproximativ 6 minute și care a încetat numai datorită avertizării venirii organelor de poliție.

Cu aceeași ocazie, au provocat și au participat la un scandal public ce a avut o amploare deosebită, producând o stare de indignare și de panică generală în rândul clienților și personalului clubului, fiind tulburată în mod însemnat ordinea și liniștea publică, scandal pe parcursul căruia au fost agresate fizic, insultate și amenințate mai multe persoane și au fost distruse unele bunuri (scaune, sticle), au amenințat cu acte de violență persoana vătămată G.S. pe care au înconjurat-o, inculpatul N.A. încercând să-1 lovească cu un cuțit dacă încearcă să intervină pentru a acorda ajutor părții vătămate B.B.P. agresată în grupul sanitar, producându-i astfel o stare de temere.

Inculpații au fost arestați preventiv pe o durată de 29 de zile în baza încheierii din 23 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II a penală, pronunțată în dosarul nr. 1479/2/2012, reținându-se că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpați a faptelor pentru care sunt cercetați, iar în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. lăsarea acestora în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică în raport de circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte. Ținând cont de gradul ridicat al pericolului social al faptelor presupus a fi comise de către aceștia, concretizat prin limitele mari de pedeapsă prevăzute de normele de drept încălcate, Înalta Curte constată că instanța de apel a apreciat în mod greșit că lăsarea inculpaților în libertate nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, dar acestea prezintă puncte de interferență, astfel că, în practica judiciară s-a conturat un punct de vedere majoritar, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la fapte, adică natura și gravitatea infracțiunilor comise, cât și cu rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acestora, datele referitoare la persoana inculpaților.

Deși numai criteriul referitor la pericolul social concret sau generic al infracțiunilor săvârșite de inculpați nu poate constitui temei pentru luarea sau menținerea măsurii arestării preventive, s-a susținut în doctrină că pentru infracțiuni deosebit de grave, cum sunt cele pentru care inculpații sunt cercetați, probele referitoare la existența acestor infracțiuni și identificarea făptuitorilor constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au o rezonanță și implicații negative asupra siguranței colective. Prin urmare, există anumite tipuri de infracțiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracțional pe care îl presupun și îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivități, și care justifică luarea măsurii arestării preventive.

Din probele dosarului rezultă fără putință de tăgadă că luarea măsurii arestării preventive a inculpaților s-a făcut atât cu respectarea procedurii prevăzute de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile constituționale cât și la cele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Împrejurarea că declarația părții vătămate a părut instanței de apel destul de confuză sau că urmează a fi administrate probe în legătură cu stabilirea situației de fapt privind infracțiunea de tentativă de omor, nu constituie elemente care să conducă la schimbarea indiciilor care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților. Nici circumstanțele personale ale inculpaților, la care face referire instanța de apel, nu justifică înlocuirea măsurii arestării preventive, s-a trecut însă cu ușurință peste declarația părții vătămate din care rezultă că a primit amenințări și ale unor martori care au solicitat protejarea identității.

In acest context, Înalta Curte apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă nu numai un real pericol pentru ordinea publică, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru a-i împiedica pe inculpați să tergiverseze judecarea cauzei, să se sustragă de la judecată și de la executarea pedepsei și de a zădărnici aflarea adevărului, prin influențarea unor martori. Față de cele menționate, Înalta Curte constată că recursul declarat de parchet este fondat, urmând ca în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să fie admis. Se va casa încheierea atacată și rejudecând, se vor respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva încheierii din 18 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală, în dosarul nr. 2172/2/2012/a4. Casează încheierea atacată și rejudecând: Respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații C.F., G.S.M. și N.A. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi21 iunie 2012.