ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8187/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 365 A din 16

decembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru muncă și familie, a admis în parte apelul declarat de

reclamantul N.L. și continuat de succesorii N.L.M., R.L.M. și N.L. jr.

împotriva Sentinței civile nr. 147 din 19 februarie 2010 a Tribunalului Cluj. A

schimbat în parte sentința cu privire la cuantumul despăgubirilor cuvenite

reclamantului, stabilite la 95.312 euro sau echivalentul în lei la cursul

B.N.R. din ziua plății, în loc de 80.688 euro. A menținut restul dispozițiilor

sentinței și a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Statul Român,

prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.,

obligând pârâtul la 1.193 RON cheltuieli de judecată către reclamanți.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut, în esență, faptul că art. 44 alin. (3) din

Constituția României care prevede că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru

o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și

prealabilă despăgubire are o forță juridică superioară art. 26 din Legea nr.

33/1994.

Suma de 95.312 euro

reprezintă o justă și prealabilă despăgubire în sensul textului constituțional,

întrucât este de notorietate împrejurarea că, de la sfârșitul anului 2008 și

până în prezent, piața imobiliară este într-o continuă scădere, iar la acest

moment este prăbușită pentru terenurile aflate în extravilanul localităților,

astfel încât oricâte expertize de evaluare a terenurilor expropriate, la

momentul întocmirii lor, se vor efectua, acestea vor indica în mod necesar o

valoare de circulație mult inferioară chiar și celei stabilite prin hotărârile

de expropriere.

Motivul de apel al

reclamantului privitor la faptul că tribunalul nu a acordat despăgubiri și

pentru terenul în suprafață de 906 mp identificat cu nr. cad. X nu este fondat

deoarece reclamantul a înțeles să solicite în contradictoriu cu pârâtul doar

obligarea acestuia la plata despăgubirilor calculate la valoarea reală de

circulație pentru cele două terenuri menționate în hotărârile de expropriere.

Nu este întemeiată

nici critica reclamantului referitoare la faptul că prima instanță nu a ținut

cont de prevederile art. 38 din Legea nr. 33/1994, acest text neaplicându-se în

speță.

2.1. Motive

Pârâtul Statul Român,

prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. a

declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., criticile vizând următoarele aspecte:

Instanța de apel a

încălcat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 întrucât a acordat

despăgubirile astfel cum au fost stabilite pentru data când a avut loc

exproprierea, iar nu raportat la data la care s-a dispus efectuarea raportului

de expertiză în instanță.

Deși instanța a

încuviințat obiecțiunile formulate de părți la raportul de expertiză, comisia

de experți a refuzat să țină seama de solicitarea instanței și, cu toate

acestea, s-a respins cererea de contraexpertiză formulată de toate părțile din

proces.

2.2. Întâmpinarea

Intimații au

solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat. S-a arătat că,

față de dispozițiile art. 44 alin. (3) din Constituție, hotărârea instanței de

apel este corectă.

Recurentul invocă

trunchiat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 care impune să se

aibă în vedere și prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere.

Este adevărat că și

intimații au solicitat în fața instanței de apel efectuarea unei

contraexpertize, însă faptul că instanța a respins această cerere nu înseamnă

că nu ar fi manifestat rol activ.

2.3. Analiza

recursului

Recursul este

întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente:

Conform art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții,

precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile

prezentate de aceștia.

Instanța de apel a

înlăturat aplicarea acestui text pe motiv că ar contraveni art. 44 alin. (3)

din Constituția României care impune să se acorde pentru expropriere o justă și

prealabilă despăgubire. Or, în opinia instanței, despăgubirea ar fi justă numai

dacă s-ar ține cont de prețul cu care se vindeau terenuri similare la momentul

exproprierii autorului intimaților, astfel încât aceștia să nu suporte scăderea

de preț de pe piața imobiliară.

Această interpretare

a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 este eronată, și nu este de natură să

respecte nici textul constituțional menționat, care nu îngăduie, pentru

determinarea justeții cuantumului despăgubirilor, să se judece în echitate. Ca

atare, cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit prin raportare la momentul

arătat în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, indiferent după cum prețul

imobilelor la data întocmirii raportului de expertiză este mai mic sau mai mare

decât prețul de la data hotărârii de expropriere.

Pe cale de

consecință, stabilind cuantumul despăgubirii în funcție de prețul terenurilor

la nivelul anului 2008, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală

decurgând din interpretarea greșită a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

motiv pentru care critica recurentului întrunește cerințele art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În raport de

dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi admis și hotărârea

din apel va fi casată cu trimitere spre rejudecarea apelurilor, fiind necesară

efectuarea unei noi expertize pentru a se determina cuantumul despăgubirilor în

raport de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, terenuri de aceeași

natură, în zona în care se află terenurile expropriate.

În fond după casare,

instanța nu va mai cerceta acele critici din apelul declarat de N.L. pe care

prima instanță de apel le-a analizat și le-a considerat neîntemeiate, întrucât

prin neatacarea soluției de către succesorii apelantului, aceste aspecte au

intrat în puterea lucrului judecat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România SA împotriva Deciziei nr. 365 A din 16 decembrie

2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie.

Casează decizia

recurată și trimite cauza aceleiași curți de apel spre rejudecarea apelurilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 noiembrie 2011.