ÎCCJ, decizie (scj.ro #81870)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81870) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
1.
Expropriere. Stabilirea cuantumului despăgubirilor
.
Cuprins
pe materii :
Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate
Index
alfabetic :
despăgubire
-
expropriere
Legea nr. 33/1994, art. 26
Înlăturarea
de către instanță a art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, în
stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru un teren expropriat, pe motiv
că ar contraveni art. 44 alin. 3 din Constituția României, care
impune să se acorde pentru expropriere o justă și prealabilă
despăgubire precum și interpretarea în sensul că
despăgubirea ar fi justă numai dacă s-ar ține cont de
prețul cu care se vindeau terenuri similare la momentul exproprierii,
astfel încât părțile să nu suporte scăderea de preț de
pe piața imobiliară, sunt eronate
și
nu sunt de natură să respecte textul constituțional
menționat, care nu îngăduie, pentru determinarea justeții
cuantumului despăgubirilor, să se judece în echitate.
Ca
atare, cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit prin raportare la
momentul arătat în art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, indiferent
după cum prețul imobilelor la data
întocmirii
raportului de expertiză este mai mic sau mai mare decât prețul de la
data hotărârii de expropriere.
ICCJ, Secția
I-a Civilă, decizia civilă nr. 8187 din 17 noiembrie 2011
Prin
decizia civilă nr. 365 A din 16 decembrie 2010, Curtea de Apel Cluj,
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru
muncă și familie a admis în parte apelul declarat de reclamantul N.L.
și continuat de succesorii N.L.M., R.L.M. și N.L. jr. împotriva
sentinței civile nr. 147 din 19 februarie 2010 a Tribunalului Cluj. A schimbat în parte sentința cu privire la cuantumul
despăgubirilor cuvenite reclamantului, stabilite la 95.312 euro sau
echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății, în loc de 80.688
euro. A menținut restul dispozițiilor sentinței și a
respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania
Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din
România S.A.
Instanța
de apel a reținut, în esență, faptul că art. 44 alin. 3 din
Constituția României care prevede că nimeni nu poate fi expropriat
decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit
legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire are o forță
juridică superioară art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Suma
de 95.312 euro reprezintă o justă și prealabilă
despăgubire în sensul textului constituțional, întrucât este de
notorietate împrejurarea că, de la sfârșitul anului 2008 și
până în prezent, piața imobiliară este într-o continuă
scădere, iar la acest moment este prăbușită pentru
terenurile aflate în extravilanul localităților, astfel încât oricâte
expertize de evaluare a terenurilor expropriate, la momentul întocmirii lor, se
vor efectua, acestea vor indica în mod necesar o valoare de circulație
mult inferioară chiar și celei stabilite prin hotărârile de
expropriere.
Motivul
de apel al reclamantului privitor la faptul că tribunalul nu a acordat
despăgubiri și pentru terenul în suprafață de 906 mp
identificat cu nr. cad. 12702/1 nu este fondat deoarece reclamantul a
înțeles să solicite în contradictoriu cu pârâtul doar obligarea
acestuia la plata despăgubirilor calculate la valoarea reală de
circulație pentru cele două terenuri menționate în
hotărârile de expropriere.
Nu
este întemeiată nici critica reclamantului referitoare la faptul că
prima instanță nu a ținut cont de prevederile art. 38 din Legea
nr. 33/1994, acest text neaplicându-se în speță.
Pârâtul
Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și
Drumuri Naționale din România S.A. a declarat recurs, întemeiat în drept
pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile vizând
următoarele aspecte:
Instanța
de apel a încălcat prevederile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994
întrucât a acordat despăgubirile astfel cum au fost stabilite pentru data
când a avut loc exproprierea, iar nu raportat la data la care s-a dispus
efectuarea raportului de expertiză în instanță.
Deși
instanța a încuviințat obiecțiunile formulate de părți
la raportul de expertiză, comisia de experți a refuzat să
țină seama de solicitarea instanței și, cu toate acestea,
s-a respins cererea de contraexpertiză formulată de toate
părțile din proces.
Recursul
este întemeiat și a fost admis pentru următoarele considerente:
Conform
art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994,
la calcularea
cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța
vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,
imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la
data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse
proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând
în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Instanța
de apel a înlăturat aplicarea acestui text pe motiv că ar contraveni
art. 44 alin. 3 din Constituția României care impune să se acorde
pentru expropriere o justă și prealabilă despăgubire. Or,
în opinia instanței, despăgubirea ar fi justă numai dacă
s-ar ține cont de prețul cu care se vindeau terenuri similare la
momentul exproprierii autorului intimaților, astfel încât aceștia
să nu suporte scăderea de preț de pe piața imobiliară.
Această
interpretare a
art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 este eronată, și
nu este de natură să respecte nici textul constituțional
menționat, care nu îngăduie, pentru determinarea justeții
cuantumului despăgubirilor, să se judece în echitate. Ca atare,
cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit prin raportare la momentul
arătat în art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, indiferent după cum
prețul imobilelor la data
întocmirii raportului de
expertiză este mai mic sau mai mare decât prețul de la data
hotărârii de expropriere.
Pe cale
de consecință, stabilind cuantumul despăgubirii în funcție
de prețul terenurilor la nivelul anului 2008, instanța de apel a
pronunțat o hotărâre nelegală decurgând din interpretarea
greșită a art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, motiv pentru care
critica
recurentului întrunește cerințele art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În
raport de dispozițiile art. 312 alin. 3 C.proc.civ. recursul a fost admis și hotărârea din apel a fost casată cu trimitere spre rejudecarea
apelurilor, fiind necesară efectuarea unei noi expertize
pentru a se determina cuantumul despăgubirilor în raport de
prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, terenuri de aceeași
natură, în zona în care se află terenurile expropriate.
În fond
după casare, instanța nu va mai cerceta acele critici din apelul
declarat de N.L. pe care prima instanță de apel le-a analizat și
le-a considerat neîntemeiate, întrucât prin neatacarea soluției de
către succesorii apelantului, aceste aspecte au intrat în puterea lucrului
judecat.