ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6822/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6822/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05 mai 2008 reclamanta H.D.A.

a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, să dispună:

1.

Obligarea pârâtului la plata sumei de 148.000 RON cu titlu de despăgubire constând

în valoarea reală a imobilul în suprafață de 156 mp situat în municipiul Cluj-Napoca,

înscris în CF nr. C1. S. nr. T1./1 și T2./1/1, imobil supus exproprierii conform

Legii nr. 198/2004 privind unele masuri prealabile lucrărilor de construcție de

autostrăzi și drumuri naționale;

2.

Obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantei a sumei de 65.520 RON cu titlu

de despăgubire constând în prejudiciul cauzat reclamantei prin lipsa de folosința

a imobilului situat în municipiul Cluj-Napoca, înscris în CF nr. C1. S., nr. T1./1

și T2./1/1;

3.

Obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 957 din 12

noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 1833/117/2008 s-a admis

în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta H.D.A. în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român prin C.N.A.D.N.R. din România S.A. de sub autoritatea Ministerului

Transportului, Construcțiilor și Turismului, având ca obiect despăgubiri expropriere,

și în consecință:

Pârâtul a fost obligat să plătească în

favoarea reclamantei despăgubiri în sumă de 25.436 RON, reprezentând echivalentul

a 5.930 euro, pentru terenul în suprafață de 156 mp. situat în mun. Cluj-Napoca,

categoria de folosință fânețe, înscris în CF. nr. C1. S., nr. T1./1/1 și T2./1/1,

identificat prin nr. cadastral C2.

Totodată, pârâtul a fost obligat să plătească

în favoarea reclamantei suma de 2.485 RON, reprezentând cuantumul prejudiciului

cauzat prin expropriere, precum și cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 2.400

RON.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut următoarele:

Potrivit Hotărârii nr. V1. din 21

aprilie 2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Cluj, s-a aprobat acordarea

de despăgubiri pentru imobilul expropriat situat în mun. Cluj-Napoca, categoria

de folosință fânețe, înscris în CF. nr. C1. S. nr. T1./1/1 și T2./1/1 în suprafață

de 156 mp., identificat prin nr. cadastral C2. (art. 1).

Conform art. 2 din aceeași hotărâre, despăgubirea

a fost stabilită în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 198/2004 în cuantum de

20.409 RON, despăgubire ce reprezintă contravaloarea imobilului și tot ce se incorporează

și se unește cu acesta la data exproprierii, excepție făcând construcțiile, așa

cum sunt definite de lege.

Pentru stabilirea valorii de piață a imobilului

instanța a încuviințat efectuarea unei expertize prin care s-a stabilit că valoarea

de circulație a terenului este de 22.944 RON echivalentul a 6240 euro.

La solicitarea reclamantei instanța a încuviințat

efectuarea unei contraexpertize de către comisia formată din experții C.C., E.G.

și C.D. Experții au concluzionat în sensul că valoarea terenului este de 5930 euro

echivalentul a 25436 RON (38 euro/mp.) Prejudiciul produs reclamantei a fost estimat

la suma de 2485 RON. Experții au stabilit valorile anterior menționate raportat

la data de 23 octombrie 2009, data inspecției proprietății. Raportul a fost depus

la dosarul cauzei la data de 16 aprilie 2010.

Prin răspunsul formulat de experți la obiecțiunile

pârâtei cu privire la momentul stabilirii valorii, experții au arătat că lasă la

aprecierea instanței cuantumul despăgubirilor, apreciind însă că în perioada octombrie

2009 - aprilie 2010 a avut loc o scădere a prețurilor terenurilor cuprinsă între

10-20%, în funcție de amplasament. Experții au arătat că sunt neîntemeiate susținerile

pârâtei cu privire la sporul de valoare al terenului rămas neexpropriat, care ar

putea fi determinat de construirea variantei de ocolire Cluj-Est, deoarece traficul

rutier care urmează să fie dirijat pe această variantă de ocolire oricum este suportat

în momentul de față de DN 1C, la care are front acest teren.

Referitor la primul aspect examinat, Tribunalul

a constatat că experții au avut nevoie de 6 luni pentru redactarea raportului de

expertiză. Or, eventuala diminuare a valorii terenului între momentul efectuării

inspecției proprietății (care trebuia să fie un moment apropiat de redactarea raportului)

și prezentarea raportului de expertiză instanței nu poate fi suportată de către

reclamantă. Statuarea în sensul solicitat de pârâtă ar fi de natură să nesocotească

dreptul reclamantei la un proces echitabil, drept ocrotit de art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru motivele expuse, Tribunalul a apreciat

că se impune stabilirii despăgubirii conform raportului de expertiză examinat, respectiv

25436 RON, reprezentând echivalentul a 5930 euro.

Reclamanta a formulat și o cerere având

ca obiect stabilirea despăgubirii pentru prejudiciul ce i s-a cauzat prin ocuparea

terenului de către expropriator, anterior exprimării consimțământului în acest sens,

solicitare întemeiată pe dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994. Potrivit

textului legal menționat, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului

și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La termenul din data de 13 februarie 2009

instanța a pus în discuție cererile în probațiune privitoare la solicitarea de acordare

a despăgubirilor subsidiare, reclamanta afirmând că terenul a fost ocupat anterior

exproprierii. La acel termen reprezentantul pârâtei a precizat că expropriatorul

a intrat pe terenul expropriatului numai cu acordul acestuia. Reprezentantul reclamantei

a arătat că, în măsura în care se va depune la dosarul cauzei dovada exprimării

consimțământului scris al expropriatului, această cerere nu va mai fi susținută.

Pârâta prin reprezentant nu a depus la dosar înscrisul menționat.

În vederea stabilirii momentului ocupării

terenului reclamantei instanța a încuviințat audierea a doi martori. Martorul O.V.N.

a precizat în cuprinsul depoziției sale că, începând de la sfârșitul lunii februarie

2007, terenul în cauză a fost ocupat de barăci și containere și au început lucrările

executate de către pârâtă. Martorul are cunoștință despre acest fapt deoarece face

zilnic deplasări spre localitatea A. și astfel trece zilnic pe lângă terenul proprietatea

reclamantei. Totodată, martorul O.R.I. a arătat că terenul a fost ocupat de utilaje

începând din primăvara anului 2007.

Experții au stabilit că valoarea prejudiciului

cauzat reclamantei prin ocuparea terenului este de 2485 RON, iar pretențiile reclamantei

sunt întemeiate în condițiile în care pârâtul nu a făcut dovada exprimării consimțământului

de către reclamantă în vederea ocupării terenului la începutul anului 2007. Este

de remarcat faptul că Procesul verbal nr. V1. din 21 aprilie 2008 a fost întocmit

la data de 21 aprilie 2008.

Pentru considerentele expuse, Tribunalul

a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată în parte, în limitele arătate.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs,

recalificat ca apel, reclamanta H.D.A. și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.,

Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj.

Prin apelul formulat de reclamanta H.D.A.

s-a solicitat schimbarea sentinței

civile nr. 957/2010 a Tribunalului Cluj în sensul admiterii în totalitate a acțiunii

formulate.

În motivare, s-a arătat că sentința a fost

pronunțată cu interpretarea eronată a dispozițiilor legale, respectiv a art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Acest text de lege prevede că la calcularea cuantumului

despăgubirilor experții și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în

mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data

întocmirii raportului de expertiză, luând în considerare și dovezile prezentate

de persoanele îndreptățite.

Raportul de expertiză avut în vedere de

către instanță la soluționarea cauzei nu a stabilit valoarea imobilului expropriat

la data întocmirii raportului de expertiză, adică 25 septembrie 2008, în consecință

instanța stabilind valoarea despăgubirilor cu încălcarea art. 26 alin. (2) din Legea

nr, 33/1994, având în vedere valoarea imobilului la data inspecției terenului în

vederea efectuării contraexpertizei.

Contraexpertiza dispusă în cauză a avut

menirea de a verifica acurateței expertizei din 2008 și nu de a stabili valoarea

terenului la finalul anului 2009, rolul contraexpertizei fiind acela de a stabili

valoarea terenului dar raportat la situația existentă la data efectuării primei

expertize.

Dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994 au fost încălcate și prin aceea că experții și instanța de judecată

nu au avut în vedere și dovezile prezentate de către reclamantă, respectiv cele

6 contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri învecinate.

Se arată că au fost încălcate și prevederile

art. 129 alin. (5) C. proc. civ., obiecțiunile formulate la raportul de contraexpertiza

fiind respinse în mod eronat de către instanță.

Poziția procesuală a pârâtului Statul Român

prin C.N.A.D.N.R. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj la recursul declarat

de către reclamantă a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar la data de

03 februarie 2011.

Pârâtul a solicitat respingerea recursului

ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată, arătând că în cauză au fost efectuate

două rapoarte de expertiză prin care s-a stabilit valoarea imobilului expropriat.

Cel de-al doilea raport a fost încuviințat ca urmare a contestării primului, în

aceste condiții fiind normal ca instanța să se raporteze la acesta, fiind singurul

valabil întocmit.

Textul art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994 vizează expertiza agreată de instanță, iar nu expertiza înlăturată motivat.

Român prin C.N.A.D.N.R., Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj s-a solicitat

schimbarea sentinței în sensul respingerii contestației formulate de către reclamantă,

menținându-se ca temeinică și legală hotărârea comisiei de expropriere.

În motivare, s-a arătat că sentința a fost

pronunțată cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, comisia de experți care

a întocmit raportul de contraexpertiză stabilind valoarea despăgubirilor la data

la care a avut loc inspecția proprietății, iar nu la data întocmirii raportului

de expertiză.

Experții nu au rezolvat integral problema

care trebuia clarificată, precizând că de la data inspecției proprietății și până

la data întocmirii raportului de expertiză s-a produs o diminuare a valorii între

10 și 20% în funcție de caracteristicile terenului, fără a preciza concret procentul

de diminuare a valorii terenului.

În cauză a mai fost efectuat un raport

de evaluare în care s-a stabilit un cuantum al despăgubirilor de 22.944 RON, anterior

scăderii prețurilor pe piața imobiliară, creându-se un paradox prin stabilirea unui

cuantum mai mic al despăgubirilor anterior scăderii prețurilor pe piața imobiliară.

Se impune deci completarea raportului de expertiză întocmit în cauză.

Instanța de fond a greșit și în ceea ce

privește acordarea cheltuielilor de judecată, neținându-se cont de faptul că acțiunea

a fost admisă numai în parte, fiind vorba despre o valoare relativ redusă a despăgubirii

acordată în plus față de cea stabilită prin hotărârea de expropriere.

Prin întâmpinare reclamanta H.D.A. a solicitat

respingerea recursului declarat de către Statul Român.

În motivare au fost reluate susținerile

din recursul declarat referitor la modul în care trebuie interpretate prevederile

art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată

s-a arătat că acestea au fost acordate parțial, fiind reduse proporțional cu partea

în care s-au acordat despăgubiri.

La solicitarea părților în cauză s-a încuviințat

efectuarea unui supliment la raportul de expertiză întocmit în dosarul de fond,

lucrarea de specialitate întocmită de către experții C.S.C., E.G. și C.D. fiind

anexate la dosar, răspunsul la obiecțiunile încuviințate de către instanță la suplimentul

raportului de expertiză fiind anexat la filele 110 și următoarele din dosar.

Prin decizia civilă nr. 281VA din 29

septembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie a admis în parte apelul declarat de reclamanta H.D.A.,

pe care a schimbat-o, în sensul că a obligat pârâtul să plătească reclamantei despăgubiri

în sumă de 31.140 RON pentru terenul expropriat; a menținut restul dispozițiilor

sentinței și a respins apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel

a reținut următoarele:

Ambele părți prin apelurile declarate contestă

valoarea stabilită pentru imobilul expropriat prin sentința civilă nr. 957/2010

a Tribunalului Cluj, punându-se în discuție prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994

și modul în care acestea au fost interpretate și aplicate de către instanța de fond.

La art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

text de lege la care se face trimitere prin art. 9 și 18 din Legea nr. 198/2004,

se prevede că la calcularea cuantumului despăgubirilor experții și instanța vor

ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în

unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, luând

în considerare și dovezile prezentate de către proprietar sau alte persoane îndreptățite.

Raportat la acest text de lege reclamanta

a apreciat că valoarea imobilului expropriat trebuia stabilită având în vedere valoarea

imobilului la data întocmirii primului raport de expertiză încuviințat în cauză,

respectiv 25 septembrie 2008, chiar dacă în cauză a fost întocmit un raport de contraexpertiză,

la solicitarea expresă a reclamantei.

S-a apreciat de către Curte că interpretarea

dată de către reclamantă prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 este

discutabilă, fiind evident că legiuitorul nu a avut în vedere situația în care în

cauză se efectuează mai multe expertize de specialitate, rămânând în sarcina instanței

să interpreteze sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză" pe baza

principiilor generale de drept. În aceste condiții, Curtea apreciază că legiuitorul

nu a putut avea în vedere decât data întocmirii raportului de expertiză valabil

și care este avut în vedere ca și probă la pronunțarea soluției în cauză.

Problema care s-a pus însă în cauză în

ceea ce privește valoarea reală a imobilului expropriat, valoare care trebuie stabilită

de către instanță prin aplicarea art. 27 din Legea nr. 33/1994 rezultă din suplimentul

la raportul de expertiză întocmit în fața instanței de apel. În condițiile în care

prin hotărârea atacată, respectiv hotărârea nr. V1. din 21 aprilie 2008 emisă de

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Cluj-Napoca s-au stabilit despăgubiri

pentru imobilul expropriat de la reclamantă în cuantum de 20.409 RON este evident

că demersul reclamantei este cel puțin parțial unul întemeiat.

Instanța de fond încuviințând efectuarea

unui raport de contraexpertiză la solicitarea reclamantei, a înlăturat concluziile

primului raport întocmit apreciind ca pertinente susținerile reclamantei în sensul

că acesta nu ar fi fost corect întocmit, neputând fi avut în vedere la soluționarea

cauzei. însă prin întocmirea raportului de contraexpertiză raportat la situația

faptică din momentul descinderii în teren, respectiv situația din momentul întocmirii

raportului de contraexpertiză, reclamanta a fost prejudiciată în contextul scăderii

accentuate a pieții imobiliare în această perioadă.

Din această perspectivă a apreciat Curtea

că susținerile reclamantei sunt întemeiate, neexistând nici o prevedere legală și

nici un considerent logic din care să poată fi trasă concluzia că reclamanta trebuie

să suporte scăderea valorilor pe piața imobiliară deși din probele administrate

rezultă că într-adevăr la momentul exproprierii valoarea despăgubirilor nu a fost

stabilită în mod corect iar primul raport de expertiză nu a putut fi avut în vedere

la soluționarea cauzei independent de vreo culpă a reclamantei.

Valoarea care a fost avută în vedere de

către Curte a fost deci cea stabilită în raportul de contraexpertiză și suplimentul

la acesta, ținându-se cont de valorile de la data întocmirii primului raport de

expertiză, astfel cum s-a solicitat de către reclamantă, respectiv 31.140 RON, echivalentul

a 8.470 euro.

În ceea ce privește valoarea calculată

de către comisia de experți, s-a apreciat că aceasta este una reală, fiind respectate

la întocmirea lucrării de specialitate criteriile prevăzute la art. 26 din Legea

nr. 33/1994, avându-se în vedere inclusiv dovezile prezentate de părți în acest

sens, chiar dacă nu au fost considerate relevante toate contractele de vânzare cumpărare

invocate de părți. Cele două contracte de vânzare cumpărare depuse la dosar de către

reclamantă, pot fi avute în vedere și de către instanță raportat la prevederile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 pentru a stabili cuantumul despăgubirilor

dar Curtea a apreciat că acestea nu sunt de natură a schimba valoarea stabilită

de către experți. Prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel

în unitatea administrativ teritorială rezultă din cele 4 contracte avute în vedere

de către experți, în care sunt stabilite valori apropiate, fiind de aproximativ

80-90 euro/m.p. teren., valorile din cele două contracte autentice depuse la dosar

de către reclamantă fiind mult mai mari și neputându-se aprecia că reflectă prețul

cu care se vând în mod obișnuit imobilele mai ales că este vorba despre același

cumpărător, SC S.A.C. SA

În consecință în temeiul art. 296 C.

proc. civ. Curtea a admis în parte apelul declarat de reclamanta H.D.A. împotriva

sentinței civile numărul 957 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului Cluj, pronunțată

în Dosar nr: 1833/117/2008, pe care a schimbat-o, în sensul că a obligat pârâtul

să plătească reclamantei despăgubiri în sumă de 31.140 RON pentru terenul expropriat,

menținându-se restul dispozițiilor sentinței.

Având în vedere considerentele expuse,

apelul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. a fost respins ca neîntemeiat.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată

s-a reținut că acestea au fost acordate în mod corect de către instanța de fond

care a făcut aplicarea art 274, 276 C. proc. civ., cheltuielile de judecată nefiind

acordate integral conform actelor justificative, ci numai parțial în măsura în care

au fost admise pretențiile reclamantei.

În temeiul art. 274, 276 C. proc. civ.

Curtea a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.000 RON cu

titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial, la stabilirea

cheltuielilor de judecată avându-se în vedere faptul că apelul declarat de către

reclamantă a fost admis numai parțial.

Împotriva deciziei mai sus menționată,

a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R., prin

Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, pentru motive de nelegalitate întemeiate

pe dispozițiile art 304 pctl și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor formulate, pârâtul

a arătat următoarele:

cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 care dispune că la calcularea

cuantumului despăgubirilor comisia de experți va ține seama de prețul cu care se

vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială

la data întocmirii raportului de expertiză.

Raportat acestor dispoziții legale, consideră

recurentul că valoarea despăgubirilor astfel cum aceasta a fost acordată de către

instanța de apel este incorectă.

În cazul dat, prin suplimentul la raportul

de expertiză ce s-a efectuat în cauză, s-a cerut comisiei de experți să stabilească

valoarea despăgubirilor prin raportare la patru momente, și anume: - momentul la

care a avut loc exproprierea suprafeței de teren, respectiv data de 21 aprilie 2008;-

momentul întocmirii primului raport de expertiză, efectuat în fața instanței de

fond, adică 25 septembrie 2008; -momentul întocmirii raportului de contraexpertiză,

efectuat tot în fata instanței de fond, respectiv 14 aprilie 2010;și momentul întocmirii

suplimentului la raportul de contraexpertiză, efectuat în fata instanței de apel,

adică 28 aprilie 2011;

Prin decizia civilă recurată instanța de

apel a procedat la acordarea cuantumului despăgubirilor, raportat la data întocmirii

primului raport, stabilind astfel cuantumul despăgubirilor la suma de 31.140 RON

cu titlu de despăgubiri pentru suprafața de teren expropriată.

Motivarea făcută de către instanță pentru

acordarea cuantumului despăgubirilor raportat la acest moment a fost aceea că „nu

există nici o prevedere legală și nici un considerent logic din care să poată fi

trasă concluzia că reclamanta trebuie să suporte scăderea valorilor pe piața imobiliară

deși din probele administrate rezultă că într-adevăr la momentul exproprierii valoarea

despăgubirilor nu a fost stabilită în mod corect iar primul raport de expertiză

nu a putut fii avut în vedere la soluționarea cauzei independent de vreo culpă a

reclamantei."

Consideră recurentul că instanța a făcut

o aplicare greșită a prevederilor legale aplicabile în materie, având în vedere

că prin art. 26 din Legea nr. 33/1994 se precizează că valoarea despăgubirilor se

va raporta la data întocmirii raportului de expertiză.

Susține recurentul că în contextul în care

primul raport de expertiză a fost contestat de către contestatoare, cel de-al doilea

raport de expertiză a fost contestat de către ambele părți, situație în care rămâne

valabil doar cel de-al treilea raport de expertiză, corecta aplicare a dispoziției

normative mai sus evocată trebuie să aibă în vedere valoarea cuantumului despăgubirilor

la data întocmirii raportului de expertiză, adică aprilie 2011.

Apreciază că nu poate fi luată în considerare

ca data de referință pentru stabilirea cuantumului despăgubirii, data primului raport

de expertiză, deoarece aceasta ar presupune acordarea de despăgubiri la nivelul

anului 2008, luna septembrie ceea ce contravine flagrant art. 26 din lege. Refacerea

raportului de expertiză nu poate fi imputată pârâtei recurente și ca urmare nimic

nu justifică obligarea sa să suporte consecința scăderii preturilor pe piața imobiliară.

Se invocă că motivarea deciziei recurate

este contradictorie câtă vreme prin considerente se retine textual că „în aceste

condiții, Curtea apreciază că legiuitorul nu a putut avea în vedere decât „data

întocmirii raportului de expertiză valabil și care este avut în vedere ca și probă

la pronunțarea soluției în cauză".

Analizând recursul formulat, în raport

de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru următoarele

considerente:

Modificarea unei hotărâri se poate cere

în considerarea dispozițiilor înscrise în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atunci

când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii.

În baza acestui motiv de recurs înscris

în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât formulează critici ce vizează

nerespectarea

criteriilor înscrise în art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru

cauză de utilitate publică în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor

cuvenite reclamantei-intimate. Criticile formulate sub acest aspect sunt întemeiate.

Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea

nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică „despăgubirea

se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului

sau altor persoane", iar potrivit alineatului 2 al aceluiași articol „ la calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel și imobilele administrativ-teritoriale,

la data întocmirii raportului de expertiză...".

Rezultă astfel că textul mai sus menționat

consacră metoda comparației directe astfel încât la calcularea despăgubirilor cuvenite

trebuie să se țină seama de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

cu caracteristici similare amplasate în aceeași unitate administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză.

În mod greșit instanța de apel în stabilirea

cuantumului despăgubirilor a efectuat, potrivit considerentelor sale, un melanj

între valoarea stabilită în raportul de contraexpertiză și suplimentul la acesta,

ținând cont, totodată, de valorile de la data întocmirii primului raport de expertiză.

Raționamentul astfel uzitat de instanța

de apel este eronat și contravine criteriului instituit prin art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994 care determină cuantumul despăgubirilor raportat la momentul arătat

expres în textul sus menționat indiferent după cum prețul imobilului la data întocmirii

raportului este mai mic nu mai mare decât prețul de la data hotărârii de expropriere.

Instanța de apel a încuviințat efectuarea

unei contraexpertize tocmai la solicitarea reclamantei, înlăturând concluziile primului

raport întrucât au fost apreciate drept pertinente susținerile reclamantei asupra

aspectelor de nelegalitate invocate. Expertiza însușită de instanța de fond stabilește

însă corect cuantumul despăgubirilor privind metoda comparației directe. Astfel,

selectarea metodelor de evaluare și modalitatea de aplicare s-a realizat de către

experții evaluatori ținând cont de statutul proprietății la data inspecției realizată,

iar analiza comparativă efectuată de experți a fost evaluată prin estimarea valorii

de piață în urma examinării unor proprietăți similare și compararea acestora cu

cea evaluată care face obiectul litigiului de fața. Se constată astfel o valoare

estimată a proprietății prin metoda evidențiată de experți, implică un minimum de

corecții, ținând cont și de fluctuațiile intervenite pe piața imobiliară, aspect

- de altfel - confirmat chiar prin contractele de vânzare-cumpărare prezentate chiar

de reclamant.

Nu poate fi luată în considerare ca dată

de referință, pentru stabilirea cuantumului despăgubirii, data primului raport de

expertiză - atâta timp cât acesta ar implica acordarea unor despăgubiri stabilite

la nivelul anului 2008, moment care ar fi contrar dispozițiilor legale înscrise

în art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În consecință, se constată că instanța

de fond în mod judicios a determinat valoarea despăgubirilor, ținând cont în stabilirea

cuantumului de momentul efectuării inspecției proprietății și care respectă prevederile

art. 26 din Legea nr. 33/1994, drept pentru care, sub acest aspect, recursul se

vădește a fi întemeiat.

Critica recurentului axată pe motivul de

recurs înscris în art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este însă nefondată. Hotărârea instanței

de apel răspunde exigențelor legale înscrise în art. 261 C. proc. civ., raționamentul

instanței fiind expus în cadrul considerentelor deciziei pronunțate, astfel încât

se constată că motivul de nelegalitate invocat nu poate fi reținut ca incident în

cauză.

În consecință, pentru considerentele mai

sus evocate, reținând că instanța de apel a realizat o aplicare și interpretare

greșită a dispozițiilor legale ce guvernează materia, urmează ca în baza dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Înalta Curte să admită recursul promovat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj. Drept urmare, decizia recurată

va fi modificată în parte, în sensul că se va dispune respingerea și a apelului

declarat de reclamanta H.D.A. împotriva sentinței civile nr. 957 din 12 noiembrie

2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă.

Dispozițiile deciziei atacate vor fi menținute

în ceea ce privește respingerea apelului declarat de pârâtul Statul Român împotriva

aceleiași sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Statul

Român prin C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj împotriva

deciziei nr. 281 A din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă,

de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Modifică, în parte, decizia atacată în

sensul că respinge și apelul declarat de reclamanta H.D.A. împotriva sentinței

nr. 957 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului Cluj, secția civilă.

Menține

dispozițiile deciziei privind respingerea apelului declarat de pârâtul Statul Român

prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva aceleiași sentințe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2012.