ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1587/2015

Deliberând, asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 111/C din 17 decembrie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a admis apelul formulat de apelanții reclamanți S.N. și S.U. împotriva sentinței civile nr. 4611/2013 pronunțată de Tribunalul Constanța. A schimbat în tot hotărârea apelată, în sensul că a admis acțiunea. A anulat în parte hotărârea nr. 36 din 29 mai 2012 emisă de Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate Medgidia și a stabilit că valoarea depăgubirii pentru terenul expropriat de 5304 mp, parcela A 1028/21/2, situat în Medgidia, proprietatea reclamanților este de 7744 RON. A obligat intimatul pârât la 1500 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expertiză imobiliară.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că l a calcularea despăgubirilor potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 experții precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel precum și de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. Prin urmare, legiuitorul a statuat că despăgubirea cuvenită persoanelor expropriate este formată din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau unor terți, prin măsura exproprierii. În ceea ce privește prima componentă a despăgubirii “valoarea reală” a bunului expropriat, aceasta este determinată de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, sens în care este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia civilă nr. 581/2011).

Procesul de evaluare este un sistem complex ce conține toate cercetările, informațiile, raționamentele, analizele și concluziile necesare pentru a ajunge la valoarea de piață a imobilului, aceasta din urma fiind definită în standardele internaționale de evaluare IVS, ca fiind suma estimată pentru o proprietate ce va fi schimbată la data evaluării, într-o tranzacție cu preț determinat obiectiv. Prin urmare, valoarea de piață a imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare la amplasamentul acestuia, în speță teren amplasat în extravilanul localității Medgidia, de destinația lui la momentul exproprierii - teren agricol utilizat exclusiv pentru producția agricolă; de inexistența unui plan de dezvoltare sau de schimbare a destinației acestui teren la momentul exproprierii și nu în ultimul rând de criteriul cerere-ofertă pe piața imobiliară, la momentul evaluării judiciare.

Referitor la momentul la care se stabilește valoarea imobilului expropriat atât în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și în jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat că acesta este determinat de data la care se realizează expertiza judiciară de evaluare a bunului, conform dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în fața instanței de judecată, iar nu data evaluării bunului în procedura administrativă, când expropriatorul realizează o evaluare a tuturor imobilelor supuse exproprierii. În acest sens, prin Decizia nr. 23 din 21 ianuarie 2014 publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 138/25.02.2014 Curtea Constituțională a României a statuat că „instanța de judecată nu se poate raporta la valoarea despăgubirilor stabilită la momentul emiterii actului de expropriere, deoarece tocmai contestarea valorii despăgubirii stabilite la acel moment a declanșat procesul între părți, respectiv faza judiciară a procedurii de expropriere.

Creșterea sau descreșterea valorii imobilului supus exproprierii, consecință a fluctuației pieței în domeniul imobilelor, are un caracter general, iar corecția acestui fenomen a generat necesitatea stabilirii valorii despăgubirilor prin raportare la valoarea de piață a imobilului la momentul „cel mai apropiat de finalizarea procedurii de expropriere”. A mai reținut în considerentele aceleiași decizii că instanța nu poate stabili, fără a prejudicia părțile, o altă valoare a despăgubirilor decât cea rezultată în urma raportului de expertiză efectuat în cursul judecății cauzei și „nici nu poate avea în vedere un alt cuantum al despăgubirilor, stabilit în etapa administrativă a procedurii de expropriere, pe care părțile însele nu l-au acceptat la acel moment”.

În același sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat că dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 reprezintă o garanție pentru proprietarul expropriat că nu este supus unei măsuri abuzive din partea autorităților astfel încât despăgubirea acordată pentru exproprierea imobilului trebuie să reflecte valoarea de piață a acestuia la data întocmirii raportului de expertiză, nu o valoare anterioară, ci una contemporană momentului transferului dreptului de proprietate, tocmai pentru a asigura o reparație completă și integrală pentru cel expropriat (decizia nr. 8187 din 17 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție). Raportat la această jurisprudență relativ recentă a instanței supreme, Curtea a constatat că și în prezenta cauză se impune ca instanța să se raporteze, în vederea stabilirii cuantumului despăgubirii cuvenite reclamantei pentru terenul expropriat la momentul efectuării expertizei judiciare.

Curtea a constatat că hotărârea primei instanțe nu răspunde exigențelor art. 26 din Legea nr. 33/1994, prima instanță având în vedere ca moment la care a stabilit valoarea despăgubirilor anul 2011 - luna februarie, “când expertul G.N. a întocmit expertiza care a stat la baza deciziei de expropriere nr. 604 din 19 mai 2011”. Data evaluării terenului în procedura administrativă este chiar anterioară emiterii hotărârii nr. 36 din 29 mai 2012, situație în care se impune reformarea hotărârii Tribunalului Constanța, în raport de cerințele art. 26 din Legea nr. 33/1994, care impun ca despăgubirea să fie determinată în raport cu data raportului de expertiză judiciară.

Conform expertizei judiciare realizată în apel - supliment, expertiză ce a fost realizată exclusiv pe baza unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate pentru terenuri similar-agricole extravilane din UAT Medgidia și înregistrate în evidențele fiscale ale localității Medgidia, astfel cum au fost comunicate expropriatorului Statul Român de către Primăria Medgidia cu adresa din 21 mai 2014, experții judiciari cu opinie majoritară au concluzionat că valoarea de circulație a terenului expropriat în raport de prețul practicat pe piața liberă, care a variat intre 1,20 RON/mp și 1,89 RON/mp, este de 1,46 RON/mp, valoarea totală a despăgubirii pentru 5304 mp teren expropriat fiind de 7743,84 RON la momentul evaluării.

Instanța de apel a înlăturat suplimentul la raportul de expertiză conform căruia, valoarea terenului expropriat la momentul evaluării judiciare este de 50123 RON, întrucât în cadrul acestui punct de vedere, expertul judiciar nu a valorificat criteriile ce vizau categoria de folosință și destinația agricolă a terenului expropriat. Astfel, expertul M.G. a selectat din cadrul adresei din 13 mai 2014 eliberată de către Serviciul de Impozite și taxe locale Medgidia, contractele de vânzare-cumpărare cu prețurile cele mai mari și care au avut ca obiect terenuri cultivate cu viță de vie și pentru care prețurile au variat între 2,70 RON și 35,74 RON, expertul realizând o medie a acestor prețuri în funcție de care a estimat valoarea terenului expropriat ca fiind de 9,45 RON/mp.

Curtea a constatat că terenul supus exproprierii, în suprafață totală de 5304 mp, a fost la momentul exproprierii un teren agricol extravilan, destinat cultivării cerealelor, nefiind inclus în nicio plantație viticolă, iar reclamanții nu au produs nicio dovadă din care să rezulte că anterior exproprierii au efectuat investiții în vederea cultivării acestui teren cu viță de vie. Simpla amplasare a acestui teren într-o zonă preponderent viticolă nu este suficientă pentru a-i schimba destinația, terenul nepuând fi evaluat ca și amenajare viticolă, cât timp categoria sa de folosință la momentul exproprierii a fost aceea de teren agricol. 2. Recursul 2.1.

Motive Pârâtul Statul Român prin Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța a declarat recurs, prin care a formulat următoarele critici: În mod greșit a considerat instanța de apel că valoarea imobilului expropriat trebuie determinată la data la care se realizează expertiza judiciară în fața instanței, iar nu la data evaluării bunului în procedura administrativă. Singurul reper temporal de stabilire a despăgubirii este cel al exproprierii în drept, moment în care proprietarul își pierde dreptul de proprietate.

În speță, transferul dreptului de proprietate a operat, conform art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010 la data emiterii deciziei de expropriere nr. 604 din 19 mai 2011. Transferul dreptului de proprietate operează întotdeauna ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii, în condițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010. Expropriatorul a procedat la consemnarea sumei individuale aferente despăgubirilor la data de 23 martie 2011. Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 ar trebui interpretat în sensul că momentul efectuării expertizei este momentul efectuării expertizei inițiale de evaluare de către expropriator, respectiv la momentul anului 2011, luna februarie. O a doua critică vizează modul în care a fost întocmit raportul de expertiză în baza căruia a fost stabilită despăgubirea de către instanțe.

Astfel, experții au utilizat patru tranzacții de vânzare-cumpărare care nu corespund dispozițiilor legale. Astfel, două tranzacții sunt din anul 2014, o tranzacție din anul 2013 și o tranzacție din anul 2012. Deci, două tranzacții sunt cu mult anterioare datei la care trebuia realizată evaluarea imobilului expropriat, motiv pentru care nu puteau fi avute în vedere de experți. Deși nici suplimentul la raportul de expertiză nu a fost realizat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, instanța de apel a validat în mod greșit concluziile opiniei majoritare și a admis apelul reclamanților. 2.2.

Analiza recursului Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Astfel, conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. Având în vedere data pronunțării hotărârii din apel, respectiv 17 decembrie 2014, Înalta Curte a considerat că instanța superioară de fond a făcut aplicarea și interpretarea corectă a acestui text de lege, câtă vreme Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale este ulterioară momentului soluționării cauzei.

Prin urmare, instanța de apel a făcut în mod corect trimitere la cele statuate printr-o Decizie anterioară a Curții Constituționale, nr. 23 din 21 ianuarie 2014, și, de altfel, la practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că, în interpretarea prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, instanța de judecată nu se poate raporta la valoarea despăgubirilor stabilită la momentul emiterii actului de expropriere, deoarece tocmai contestarea valorii despăgubirii stabilite la acel moment a declanșat procesul între părți.

Cum, pentru aplicarea corectă a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la data judecării apelului, era necesar să fie luate în considerare contracte de vânzare-cumpărare a unor terenuri similare din zona de referință, de la data efectuării raportului de expertiză, se observă că instanța a omologat raportul de expertiză prin care, în opinie majoritară, au fost avute în vedere contracte de vânzare-cumpărare din anul 2014. Așadar, raportul de expertiză care a fundamentat darea soluției în cauză a fost întocmit cu respectarea cerințelor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, motiv pentru care critica formulată nu întrunește cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În plus, contrar susținerilor recurentei, pentru stabilirea valorii terenului expropriat s-a aplicat metoda comparației directe.

În schimb, aspectul vizând faptul că experții nu au menționat în raport caracteristicile terenului expropriat este o chestiune de fapt, ce excede verificărilor ce pot fi făcute în recurs. Având în vedere cele mai sus arătate, se constată că instanța de apel a pronunțat o soluție legală, atât sub aspectul momentului la care se stabilește valoarea imobilului expropriat, cât și sub aspectul datelor de referință de care trebuie să țină cont experții la întocmirea raportului. În temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța împotriva deciziei civile nr. 111/C din 17 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2015.