ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1587/2015

Deliberând, asupra cauzei civile de față, a

reținut următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 111/C din 17 decembrie 2014,

Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a admis apelul formulat de apelanții

reclamanți S.N. și S.U. împotriva sentinței civile nr. 4611/2013 pronunțată de

Tribunalul Constanța.

A

schimbat în tot hotărârea apelată, în sensul

că a admis acțiunea. A anulat în parte hotărârea nr. 36 din 29 mai 2012 emisă

de Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate Medgidia și a stabilit că

valoarea depăgubirii pentru terenul expropriat de 5304 mp, parcela A 1028/21/2,

situat în Medgidia, proprietatea reclamanților este de 7744 RON.

A obligat intimatul pârât la 1500 RON

cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expertiză imobiliară.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că

l

a

calcularea despăgubirilor potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

experții precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod

obișnuit imobilele de același fel precum și de daunele aduse proprietarului,

sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile

prezentate de aceștia.

Prin urmare, legiuitorul a statuat că

despăgubirea cuvenită persoanelor expropriate este formată din valoarea reală a

imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau unor terți, prin măsura

exproprierii.

În ceea ce privește prima componentă a

despăgubirii “valoarea reală” a bunului expropriat, aceasta este determinată de

prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, sens în

care este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia civilă nr.

581/2011).

Procesul de evaluare este un sistem complex

ce conține toate cercetările, informațiile, raționamentele, analizele și

concluziile necesare pentru a ajunge la valoarea de piață a imobilului, aceasta

din urma fiind definită în standardele internaționale de evaluare IVS, ca fiind

suma estimată pentru o proprietate ce va fi schimbată la data evaluării, într-o

tranzacție cu preț determinat obiectiv.

Prin urmare, valoarea de piață a imobilului

expropriat se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile

bunului prin raportare la amplasamentul acestuia, în speță teren amplasat în

extravilanul localității Medgidia, de destinația lui la momentul exproprierii -

teren agricol utilizat exclusiv pentru producția agricolă; de inexistența unui

plan de dezvoltare sau de schimbare a destinației acestui teren la momentul

exproprierii și nu în ultimul rând de criteriul cerere-ofertă pe piața

imobiliară, la momentul evaluării judiciare.

Referitor la momentul la care se stabilește

valoarea imobilului expropriat atât în practica Înaltei Curți de Casație și

Justiție, cât și în jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat că acesta

este determinat de data la care se realizează expertiza judiciară de evaluare a

bunului, conform dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în fața instanței

de judecată, iar nu data evaluării bunului în procedura administrativă, când

expropriatorul realizează o evaluare a tuturor imobilelor supuse exproprierii.

În acest sens, prin Decizia nr. 23 din 21

ianuarie 2014 publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 138/25.02.2014

Curtea Constituțională a României a statuat că „instanța de judecată nu se

poate raporta la valoarea despăgubirilor stabilită la momentul emiterii actului

de expropriere, deoarece tocmai contestarea valorii despăgubirii stabilite la

acel moment a declanșat procesul între părți, respectiv faza judiciară a

procedurii de expropriere. Creșterea sau descreșterea valorii imobilului supus

exproprierii, consecință a fluctuației pieței în domeniul imobilelor, are un

caracter general, iar corecția acestui fenomen a generat necesitatea stabilirii

valorii despăgubirilor prin raportare la valoarea de piață a imobilului la

momentul „cel mai apropiat de finalizarea procedurii de expropriere”.

A mai reținut în considerentele aceleiași

decizii că instanța nu poate stabili, fără a prejudicia părțile, o altă valoare

a despăgubirilor decât cea rezultată în urma raportului de expertiză efectuat

în cursul judecății cauzei și „nici nu poate avea în vedere un alt cuantum al

despăgubirilor, stabilit în etapa administrativă a procedurii de expropriere,

pe care părțile însele nu l-au acceptat la acel moment”.

În același sens este și jurisprudența Înaltei

Curți de Casație și Justiție care a statuat că dispozițiile art. 26 din Legea

nr. 33/1994 reprezintă o garanție pentru proprietarul expropriat că nu este

supus unei măsuri abuzive din partea autorităților astfel încât despăgubirea

acordată pentru exproprierea imobilului trebuie să reflecte valoarea de piață a

acestuia la data întocmirii raportului de expertiză, nu o valoare anterioară,

ci una contemporană momentului transferului dreptului de proprietate, tocmai

pentru a asigura o reparație completă și integrală pentru cel expropriat (decizia

nr. 8187 din 17 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Raportat la această jurisprudență relativ

recentă a instanței supreme, Curtea a constatat că și în prezenta cauză se

impune ca instanța să se raporteze, în vederea stabilirii cuantumului

despăgubirii cuvenite reclamantei pentru terenul expropriat la momentul

efectuării expertizei judiciare.

Curtea a constatat că hotărârea primei

instanțe nu răspunde exigențelor art. 26 din Legea nr. 33/1994, prima instanță

având în vedere ca moment la care a stabilit valoarea despăgubirilor anul 2011 -

luna februarie, “când expertul G.N. a întocmit expertiza care a stat la baza deciziei

de expropriere nr. 604 din 19 mai 2011”.

Data evaluării terenului în procedura

administrativă este chiar anterioară emiterii hotărârii nr. 36 din 29 mai 2012,

situație în care se impune reformarea hotărârii Tribunalului Constanța, în

raport de cerințele art. 26 din Legea nr. 33/1994, care impun ca despăgubirea

să fie determinată în raport cu data raportului de expertiză judiciară.

Conform expertizei judiciare realizată în

apel - supliment, expertiză ce a fost realizată exclusiv pe baza unor contracte

de vânzare-cumpărare încheiate pentru terenuri similar-agricole extravilane din

UAT Medgidia și înregistrate în evidențele fiscale ale localității Medgidia,

astfel cum au fost comunicate expropriatorului Statul Român de către Primăria

Medgidia cu adresa din 21 mai 2014, experții judiciari cu opinie majoritară au

concluzionat că valoarea de circulație a terenului expropriat în raport de

prețul practicat pe piața liberă, care a variat intre 1,20 RON/mp și 1,89 RON/mp,

este de 1,46 RON/mp, valoarea totală a despăgubirii pentru 5304 mp teren

expropriat fiind de 7743,84 RON la momentul evaluării.

Instanța de apel a înlăturat suplimentul la

raportul de expertiză conform căruia, valoarea terenului expropriat la momentul

evaluării judiciare este de 50123 RON, întrucât în cadrul acestui punct de

vedere, expertul judiciar nu a valorificat criteriile ce vizau categoria de

folosință și destinația agricolă a terenului expropriat. Astfel, expertul M.G.

a selectat din cadrul adresei din 13 mai 2014 eliberată de către Serviciul de

Impozite și taxe locale Medgidia, contractele de vânzare-cumpărare cu prețurile

cele mai mari și care au avut ca obiect terenuri cultivate cu viță de vie și

pentru care prețurile au variat între 2,70 RON și 35,74 RON, expertul realizând

o medie a acestor prețuri în funcție de care a estimat valoarea terenului

expropriat ca fiind de 9,45 RON/mp.

Curtea a constatat că terenul supus

exproprierii, în suprafață totală de 5304 mp, a fost la momentul exproprierii

un teren agricol extravilan, destinat cultivării cerealelor, nefiind inclus în

nicio plantație viticolă, iar reclamanții nu au produs nicio dovadă din care să

rezulte că anterior exproprierii au efectuat investiții în vederea cultivării

acestui teren cu viță de vie.

Simpla amplasare a acestui teren într-o zonă

preponderent viticolă nu este suficientă pentru a-i schimba destinația, terenul

nepuând fi evaluat ca și amenajare viticolă, cât timp categoria sa de folosință

la momentul exproprierii a fost aceea de teren agricol.

2.1. Motive

Pârâtul Statul Român prin Departamentul

pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine reprezentat prin

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția

Regională de Drumuri și Poduri Constanța a declarat recurs, prin care a

formulat următoarele critici:

În mod greșit a considerat instanța de apel

că valoarea imobilului expropriat trebuie determinată la data la care se

realizează expertiza judiciară în fața instanței, iar nu la data evaluării

bunului în procedura administrativă.

Singurul reper temporal de stabilire a

despăgubirii este cel al exproprierii în drept, moment în care proprietarul își

pierde dreptul de proprietate. În speță, transferul dreptului de proprietate a

operat, conform art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010 la data emiterii deciziei

de expropriere nr. 604 din 19 mai 2011.

Transferul dreptului de proprietate operează întotdeauna

ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii, în condițiile art. 9 alin.

(4) din Legea nr. 255/2010. Expropriatorul a procedat la consemnarea sumei individuale

aferente despăgubirilor la data de 23 martie 2011.

Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 ar trebui

interpretat în sensul că momentul efectuării expertizei este momentul efectuării

expertizei inițiale de evaluare de către expropriator, respectiv la momentul anului

2011, luna februarie.

O a doua critică vizează modul în care a fost

întocmit raportul de expertiză în baza căruia a fost stabilită despăgubirea de către

instanțe.

Astfel, experții au utilizat patru tranzacții

de vânzare-cumpărare care nu corespund dispozițiilor legale. Astfel, două tranzacții

sunt din anul 2014, o tranzacție din anul 2013 și o tranzacție din anul 2012. Deci,

două tranzacții sunt cu mult anterioare datei la care trebuia realizată evaluarea

imobilului expropriat, motiv pentru care nu puteau fi avute în vedere de experți.

Deși nici suplimentul la raportul de expertiză

nu a fost realizat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, instanța de apel

a validat în mod greșit concluziile opiniei majoritare și a admis apelul reclamanților.

2.2. Analiza recursului

Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru

următoarele considerente:

Astfel, conform art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța

vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același

fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Având în vedere data pronunțării hotărârii din

apel, respectiv 17 decembrie 2014, Înalta Curte a considerat că instanța superioară

de fond a făcut aplicarea și interpretarea corectă a acestui text de lege, câtă

vreme Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale este ulterioară

momentului soluționării cauzei.

Prin urmare, instanța de apel a făcut în mod corect

trimitere la cele statuate printr-o Decizie anterioară a Curții Constituționale,

nr. 23 din 21 ianuarie 2014, și, de altfel, la practica constantă a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, în sensul că, în interpretarea prevederilor art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994, instanța de judecată nu se poate raporta la valoarea

despăgubirilor stabilită la momentul emiterii actului de expropriere, deoarece tocmai

contestarea valorii despăgubirii stabilite la acel moment a declanșat procesul între

părți.

Cum, pentru aplicarea corectă a art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994, la data judecării apelului, era necesar să fie luate

în considerare contracte de vânzare-cumpărare a unor terenuri similare din zona

de referință, de la data efectuării raportului de expertiză, se observă că instanța

a omologat raportul de expertiză prin care, în opinie majoritară, au fost avute

în vedere contracte de vânzare-cumpărare din anul 2014.

Așadar, raportul de expertiză care a fundamentat

darea soluției în cauză a fost întocmit cu respectarea cerințelor art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994, motiv pentru care critica formulată nu întrunește cerințele

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În plus, contrar susținerilor recurentei, pentru

stabilirea valorii terenului expropriat s-a aplicat metoda comparației directe.

În schimb, aspectul vizând faptul că experții nu au menționat în raport caracteristicile

terenului expropriat este o chestiune de fapt, ce excede verificărilor ce pot fi

făcute în recurs.

Având în vedere cele mai sus arătate, se constată

că instanța de apel a pronunțat o soluție legală, atât sub aspectul momentului la

care se stabilește valoarea imobilului expropriat, cât și sub aspectul datelor de

referință de care trebuie să țină cont experții la întocmirea raportului.

În temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul

va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul

Statul Român prin Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții

Străine reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța împotriva

deciziei civile nr. 111/C

din 17 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2015.