Decizia nr. 3658/2010 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal · Dosar nr. 469/100/2009 — recurs împotriva sentinței nr. 104/2010 a Curții de Apel Cluj

Obiectul acțiunii. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 1809/33/ 2009, reclamantul R.G. a solicitat instanței învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 539 din 01 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj. Curtea de Apel Cluj, prin încheierea nr. 491/2009, a admis excepția netimbrării și a anulat cererea ca netimbrată. În urma admiterii recursului declarat de reclamant împotriva încheierii nr. 491/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, cererea fiind scutită de plata taxei de timbru.

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința nr. 104 din 13 mai 2010, Curtea de Apel Cluj, rejudecând cauza, a respins cererea formulată de reclamantul R.G. în contradictoriu cu pârâtele C.S.E.P.H.A. și C.E.M.P.H.A. Maramureș.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței. Instanța de fond a reținut că prin sentința a cărei investire cu formulă executorie se cere, a fost anulat atât Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 39725 din 22 februarie 2007 emis de C.E.M.P.H.A. Maramureș cât și Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 4476 din 06 iunie 2007 emisă de C.S.E.P.H.A. din cadrul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, a fost obligată C.E.M.P.H.A. Maramureș să emită un alt certificat de încadrare a reclamantului în grad de handicap accentuat, a fost respinsă cererea reclamantului de despăgubiri materiale în sumă de 40.000 lei și au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 100 lei către reclamant. Având în vedere dispozițiile art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004 în temeiul cărora a fost formulată acțiunea reclamantului, precum și dispozițiile art. 22 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a constatat că autoritatea publică pârâtă a pus deja în executare hotărârea judecătorească atât cu privire la emiterea certificatului de încadrare în grad de handicap accentuat, cât și cu privire la drepturile bănești, inclusiv cheltuieli de judecată.

Recursul declarat de R.G. împotriva Sentinței civile nr. 104 din 13 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Recurentul invocă împrejurarea că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului, nu a administrat proba din care să rezulte achitarea cheltuielilor de judecată parțiale în cuantum de 100 lei. Se mai solicită despăgubiri în valoare de 350 lei și despăgubiri pentru întârziere așa cum s-a dispus prin Decizia nr. 5849 din 16 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Întâmpinarea formulată de D.G.A.S.P.D.C. Maramureș, autoritate ce a preluat atribuțiile C.E.M.P.H.A. Maramureș. Intimata solicită respingerea recursului, ca nefondat, întrucât prin Sentința civilă nr. 229 din 20 mai 2009 a Curții de Apel Cluj pronunțată în Dosar nr. 469/100/2009 s-a dispus respingerea cererii reclamantului pentru plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată parțiale acordate prin Sentința civilă nr. 539 din 1 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj în Dosar nr. 3770/100/2007”. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 2. Prin Decizia nr. 5849 din 16 decembrie 1009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosar nr. 1809/33/2009, s-a stabilit conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., că temeiul juridic al cererii formulate de reclamant este cel prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată. Dezlegarea în drept dată de instanța de recurs este obligatorie pentru judecătorul fondului. 3. În acest sens, în mod corect, prin sentința recurată în prezenta cauză, s-a constatat că hotărârile judecătorești prin care s-au acordat cheltuieli de judecată se investesc cu formulă executorie și se execută silit, potrivit dreptului comun. 4. S-a mai reținut că, în raport de dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, autoritatea pârâtă a executat prevederile Sentinței civile nr. 539/2007. 5. În aceste condiții, recurentul - reclamant are obligația să ceară executarea prin cerere separată întemeiată pe dispozițiile dreptului comun.

Nu pot fi luate în considerare apărările intimatei, avându-se în vedere că prin Sentința nr. 229/2003 s-a dispus respingerea cererii reclamantului pentru plata sumei de 100 lei ca urmare a faptului că solicitarea nu poate fi soluționată în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, existând deja un titlu executoriu.

Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.