ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4748/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul K.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei anularea Hotărârii nr. 2129 din 2 noiembrie 2007 prin care i s-a respins acordarea drepturilor pentru persecuție politică în baza Decretului-lege nr. 118/1990. Prin sentința civilă nr. 357 din 13 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr. 5276/117/2008 al Tribunalului Cluj, s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul K.S.

în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Muncii, Solidarității și Familiei. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, reclamantul a solicitat stabilirea calității de persoană persecutată pe motive politice însă cererea sa cu nr. 06 martie 2006 a fost respinsă prin hotărârea nr. 2296 din 29 martie 2006 a Comisiei de Aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990, hotărâre care a fost menținută prin decizia nr. 82 din 10 mai 2006 , iar din contestația formulată de reclamant nu rezultă ca acesta să fi invocat motivele prevăzute de art. 317 C. proc. civ. Prin contestația în anulare, contestatorul a arătat aspecte care au fost puse în discuție cu ocazia judecării fondului cauzei, respectiv contestatorul a arătat persecuțiile politice la care a fost supus fără ca să se invoce un motiv de anulare a hotărârii atacată cu contestație în anulare.

Având în vedere această situație, tribunalul a apreciat contestația în anulare ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile necesare admiterii acestei cereri. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul K.S. solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat în scris. In dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat, în esență, hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât nu a ținut seama că a fost persecutat politic din anul 1967 până în anul 1986, an în care s-a refugiat politic în Austria. Intimatul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin întâmpinarea depusă la data de 7 august 2009 a solicitat respingerea recursului ca nefondat. In dezvoltarea motivelor întâmpinării, intimatul a arătat că, sentința civilă nr. 357 din 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj este temeinică și legală.

Solicitarea reclamantului privind contestația în anulare a Hotărârii nr. 2129 din 2 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj a mai format obiectul dosarului nr. 1458/117/2008 aflat pe rolul aceleiași instanțe. Prin Decizia nr. 2202 din 28 septembrie 2009 Curtea de Apel Cluj a respins recursul declarat de reclamantul K.S. împotriva sentinței nr. 357 din 13 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr. 5276/117/2008 al Tribunalului Cluj. Analizând recursul declarat de către reclamantul K.S. prin prisma dispozițiilor art. 317 și următoarele C. proc. civ. și a înscrisurilor existente la dosar, Curtea 1-a apreciat ca fiind nefondat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs K.S., recurs respins ca inadmisibil prin Decizia nr. 1925 din 16 aprilie 2010 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cu privire la decizia nr. 1925 din 16 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție K.S. a formulat contestație în anulare. Referitor la cererea contestatorului K.S. reprezentanta intimatului a susținut că aceasta nu întrunește cerințele de admisibilitate, sub mai multe aspecte. Pe de o parte textul art. 318 teza I C. proc. civ. vizează greșelile de fapt involuntare, iar nu greșelile de judecată. Verificând admisibilitatea contestației în anulare prin prisma dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte reține că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-1 numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 317 C. proc. civ. și art. 318 C. proc. civ. (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs). Dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ. vizează greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, iar nu greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs, nu și în contestația în anulare. Cu privire la cel de-al doilea motiv prevăzut de art. 318 teza a II-a C. proc. civ. - omisiunea cercetării unui motiv de modificare sau de casare, Înalta Curte constată de asemenea că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a căii de atac, pentru că prin prezenta cerere, contestatorul aduce critici cu privire la temeinicia hotărârii, fiind evident că este nemulțumit de felul în care instanța a interpretat elementele de fapt ale cauzei.

Un alt aspect care face evident faptul că nu este vorba despre aplicabilitatea, în cazul de față, a dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., constă în aceea că prin decizia nr. 1925 din 16 aprilie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibil recursul declarat de K.S. împotriva Deciziei nr. 2202 din 28 septembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. S-a reținut că față de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc . civ., Decizia nr. 2202 din 28 septembrie 2009 nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de dispozițiile sus-menționate, fiind pronunțată în recurs și, deci, irevocabilă. Astfel fiind, criticile invocate de contestator nu se încadrează în motivele prevăzute expres, de dispozițiile legale citate mai sus, ceea ce atrage inadmisibilitatea contestației în anulare, care urmează să fie respinsă ca atare, în temeiul art. 320 C. proc.

civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge contestația în anulare formulată de K.S. împotriva Deciziei nr. 1925 din 16 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010.