ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4748/2010

Asupra

contestației în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ

și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul K.S. a

solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Solidarității Sociale

și Familiei anularea Hotărârii nr. 2129 din 2 noiembrie 2007 prin care i s-a

respins acordarea drepturilor pentru persecuție politică în baza Decretului-lege

nr. 118/1990.

Prin sentința

civilă nr. 357 din 13 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr. 5276/117/2008 al

Tribunalului Cluj, s-a respins contestația în anulare formulată de

contestatorul K.S. în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Muncii,

Solidarității și Familiei. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că,

reclamantul a solicitat stabilirea calității de persoană persecutată pe motive

politice însă cererea sa cu nr. 06 martie 2006 a fost respinsă prin hotărârea

nr. 2296 din 29 martie 2006 a Comisiei de Aplicare a Decretului-lege nr.

118/1990, hotărâre care a fost menținută prin decizia nr. 82 din 10 mai 2006 ,

iar din contestația formulată de reclamant nu rezultă ca acesta să fi invocat

motivele prevăzute de art. 317 C. proc. civ. Prin contestația în anulare,

contestatorul a arătat aspecte care au fost puse în discuție cu ocazia

judecării fondului cauzei, respectiv contestatorul a arătat persecuțiile

politice la care a fost supus fără ca să se invoce un motiv de anulare a

hotărârii atacată cu contestație în anulare.

Având în

vedere această situație, tribunalul a apreciat contestația în anulare ca

inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile necesare admiterii acestei cereri.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul K.S. solicitând admiterea

acestuia așa cum a fost formulat în scris.

In dezvoltarea

motivelor de recurs, reclamantul a arătat, în esență, hotărârea instanței de

fond este nelegală întrucât nu a ținut seama că a fost persecutat politic din

anul 1967 până în anul 1986, an în care s-a refugiat politic în Austria.

Intimatul

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin întâmpinarea depusă la

data de 7 august 2009 a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

In dezvoltarea

motivelor întâmpinării, intimatul a arătat că, sentința civilă nr. 357 din 13

februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj este temeinică și legală.

Solicitarea

reclamantului privind contestația în anulare a Hotărârii nr. 2129 din 2

noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj a mai format obiectul dosarului

nr. 1458/117/2008 aflat pe rolul aceleiași instanțe.

Prin Decizia

nr. 2202 din 28 septembrie 2009 Curtea de Apel Cluj a respins recursul declarat

de reclamantul K.S. împotriva sentinței nr. 357 din 13 februarie 2009

pronunțată în dosarul nr. 5276/117/2008 al Tribunalului Cluj.

Analizând

recursul declarat de către reclamantul K.S. prin prisma dispozițiilor art. 317

și următoarele C. proc. civ. și a înscrisurilor existente la dosar, Curtea 1-a

apreciat ca fiind nefondat.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs K.S., recurs respins ca inadmisibil prin

Decizia nr. 1925 din 16 aprilie 2010 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Cu privire la

decizia nr. 1925 din 16 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție K.S.

a formulat contestație în anulare.

Referitor la

cererea contestatorului K.S. reprezentanta intimatului a susținut că aceasta nu

întrunește cerințele de admisibilitate, sub mai multe aspecte.

Pe de o parte

textul art. 318 teza

I

C. proc. civ. vizează greșelile

de fapt involuntare, iar nu greșelile de judecată.

Verificând

admisibilitatea contestației în anulare prin prisma dispozițiilor art. 318 C.

proc. civ., Înalta Curte reține că hotărârile instanțelor de recurs pot fi

atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei

greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-1 numai

în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de

modificare sau de casare.

Contestația în

anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv

pentru situațiile de la art. 317 C. proc. civ. și art. 318 C. proc. civ.

(greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs).

Dispozițiile art. 318 teza

I

C. proc. civ. vizează

greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei

soluții eronate, iar nu greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care

sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs, nu și în

contestația în anulare.

Cu privire la

cel de-al doilea motiv prevăzut de art. 318 teza a II-a C. proc. civ. -

omisiunea cercetării unui motiv de modificare sau de casare, Înalta Curte

constată de asemenea că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a căii

de atac, pentru că prin prezenta cerere, contestatorul aduce critici cu privire

la temeinicia hotărârii, fiind evident că este nemulțumit de felul în care

instanța a interpretat elementele de fapt ale cauzei.

Un alt aspect

care face evident faptul că nu este vorba despre aplicabilitatea, în cazul de

față, a dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., constă în aceea că prin decizia

nr. 1925 din 16 aprilie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca

inadmisibil recursul declarat de K.S. împotriva Deciziei nr. 2202 din 28

septembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

S-a reținut că

față de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc . civ., Decizia nr. 2202 din 28

septembrie 2009 nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de

dispozițiile sus-menționate, fiind pronunțată în recurs și, deci, irevocabilă.

Astfel fiind,

criticile invocate de contestator nu se încadrează în motivele prevăzute

expres, de dispozițiile legale citate mai sus, ceea ce atrage inadmisibilitatea

contestației în anulare, care urmează să fie respinsă ca atare, în temeiul art.

320 C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

contestația în anulare formulată de K.S. împotriva Deciziei nr. 1925 din 16

aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010.