ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3342/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 35/F din 24

februarie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 599 din 14 septembrie

2005 emisă de C.S.R.B.I. care au aparținut C.R.R., formulată de petenta comuna

Hăghig prin Primar în contradictoriu cu intimatele P.R. Hăghig și Școala cu

clasele I-VIII Hăghig, în dosarul nr. 930/305/2009 al Judecătoriei Sf.Gheorghe;

a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de

petentă.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Prin Decizia nr. 599 din 14

septembrie 2005, C.S.R.B.I. care au aparținut C.R.R. a decis retrocedarea

imobilului compus din construcție și terenul aferent, situat în localitatea

Hăghig, județul Covasna, înscris în cartea funciară nr. 928 a localității Hăghig, nr. top 641, 642, P.R. Hăghig, jud. Covasna.

Instanța a reținut faptul că, în

speță, criticile aduse acestei decizii de către Primăria Comunei Hăghig, prin

formularea excepției de nelegalitate, se conturează în două sensuri, respectiv,

pe de o parte este vizată restituirea unui imobil care s-a aflat în domeniul

public al statului și care este afectat de activități de interes public din

învățământ (s-a invocat încălcarea art. 136 din Constituție și art. 10 și art. 11

din Legea nr. 213/1998), iar pe de altă parte se susține că s-a restituit un

imobil care a fost construit în perioada comunistă, din fondurile statului [s-a

invocat încălcarea art. 1 alin. (3) și (4)

din

O.U.G. nr. 94/2000 și art. 166 alin. (4

1

) din Legea nr. 84/1995].

Cu privire la primul aspect invocat,

raportat la susținerea de către petentă a încălcării de către Comisie, prin

emiterea Deciziei nr. 599/2005, a dispozițiilor art. 136

din

Constituție și art. 10 și art. 11 din

Legea nr. 213/1998, instanța de fond a constatat că O.U.G. nr. 94/2000, în

forma republicată la 01 septembrie 2005, reglementează în cadrul art. 1 alin. (7)

situația imobilelor retrocedate

aflate

în domeniul public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale,

susținerile petentei, privitoare la nulitatea absolută a deciziei motivat de

faptul că pe această cale s-a restituit un bun care aparținea domeniului

public, fiind în realitate o critică adusă dispozițiilor legale ale O.U.G. nr.

94/2000, iar nu o critică la adresa Comisiei de retrocedare, ce avea

la

dispoziție un text legal pentru a

dispune retrocedarea unui bun ce s-a aflat în domeniul public al statului, iar,

prin prisma dispozițiilor art. 1 alin. (10) din același act normativ, ce era

afectat unei activități de interes public din învățământ.

Mai mult, corelarea acestor

dispoziții legale cu cele ale art. 136 din Constituție și art. 10 și art. 11

din

Legea nr. 213/1998 nu putea face

obiectul analizei în prezenta cauză, în care urma a se verifica numai dacă

Decizia nr. 599/2005 a fost emisă cu respectarea normelor legale în executarea

cărora a fost emisă.

Ca urmare, s-a reținut faptul că în

cauză nu s-a făcut dovada încălcării textelor de lege mai sus menționate.

Referitor la cel de-al doilea motiv

de nelegalitate invocat, s-a constatat că decizia a cărei nelegalitate s-a

invocat a fost emisă potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 94/2000 și normelor

metodologice de aplicare a acestui act normativ, Primăria comunei Hăghig punând

la dispoziția comisiei informații privind situația juridică a imobilului obiect

al cererii de restituire, conform prevederilor art. 3 alin. (8).

Instanța de fond a mai subliniat că

existența unor înscrisuri privind executarea unei construcții pe terenul școlii

în anul 1979, ulterior preluării abuzive a imobilului de către stat, dar și

mențiunea cuprinsă în protocolul de predare-primire și punere în posesie

încheiat în executarea deciziei de retrocedare, încheiat între Primăria comunei

Hăghig și P.R. Hăghig, privind o construcție nouă de cărămidă ce rămâne în

proprietatea școlii, au evidențiat de fapt invocarea de către petentă, pe calea

excepției de nelegalitate, a temeiniciei actului administrativ, iar nu a

legalității acestuia în raport de

dispozițiile

art. 1 și art. 3 din O.U.G. nr. 94/2000 și art. 166

alin.

(4

1

) din Legea nr. 84/1995, aceste motive de

netemeinicie putând face obiectul analizei doar în cadrul unei acțiuni în

anulare.

Pentru toate aceste considerente,

nefiind făcută în cauză dovada încălcării vreunui text de lege, instanța de

fond, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2005, a respins excepția de nelegalitate

a Deciziei nr. 599/2009 emisă de C.S.R.B.I. care au aparținut C.R.R.

î

mpotriva acestei hotărâri, pârâta comuna

Hăghig prin Primar a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie,invocând următoarele

motive:

- instanța de fond nu s-a pronunțat

asupra a ceea ce i s-a cerut, în sensul că nu a analizat legalitatea deciziei în

raport cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000, statuând doar că prevederile O.U.G. nr.

94/2000 respectă principiul constituțional al inalienabilității bunurilor din

domeniul public;

- instanța nu a răspuns nicăieri în

considerente dacă decizia atacată respectă prevederile art. 1 alin. (3) și (4)

din actul normativ menționat, prevederi prin care se interzice restituirea

terenurilor ocupate de construcții noi, edificate de statul român.

Recurenta nu a încadrat în drept,

din punct de vedere procedural, motivele de recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului

de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat,

pentru următoarele considerente:

Într-adevăr, instanța de fond a fost

sesizată de autorul excepției de nelegalitate cu problema legalității deciziei

nr. 599/2005 în raport de prevederile art. 1 alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 94/2000.

- norme care interzic restituirea

terenurilor ocupate de construcții noi, edificate de statul român, iar ca probe

au fost invocate o autorizație de construire emisă de fostul Comitet Executiv

al Consiliului Popular Județean Covasna (nr. 170/1979), precum și expertiza

topografică ce a stat la baza emiterii deciziei, probe din care ar rezulta

existența unei clădiri noi, cu destinația de școală.

Instanța de fond nu a răspuns

acestei probleme, omițând să stabilească situația de fapt în legătură cu

construcția având destinația de școală și nu a răspuns nici problemei de drept

invocată de reclamantă, limitându-se la descrierea cadrului juridic general în

care se emit deciziile Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri mobile

care au aparținut C.R.R., cu mențiunea că acest cadru a fost respectat.

Este nelegală aprecierea instanței

că în cadrul excepției de nelegalitate nu poate fi analizată „temeinicia”

actului administrativ, (eventuale erori de fapt ce ar fi stat la baza emiterii

actului), în realitate analiza legalității actului cuprinzând atât aspectele de

fond, cât și pe cele de formă, art. 4 din Legea nr. 554/2004 nefăcând

distincție între aceste aspecte.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte apreciază că în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ. se impune casarea

cu trimitere a sentinței, pentru ca instanța să se pronunțe pe fondul cauzei, în

raport de problemele de fapt și de drept invocate de autorul excepției de

nelegalitate – comuna Hăghig, inclusiv în ceea ce privește existența și regimul

juridic al imobilului – construcție nouă cu destinația de școală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de comuna Hăghig prin

Primar împotriva sentinței nr. 35/F din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 iunie

2010.