ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 39/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 83 din 1 martie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta SC „R & M T.I." SRL, reprezentantă de lichidatorul judiciar A.M.T. SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL Craiova, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș - Activitatea de inspecție fiscală, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor.

Pe cale de consecință, instanța a anulat, în parte, Decizia nr. 113 din 03 aprilie 2009 emisă de pârâta ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Raportul de inspecție fiscală încheiat la 14 februarie 2007 de pârâta DGFP Timiș și înregistrat la pârâtă sub nr. 933 din 16 februarie 2007, Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 227 din 21 februarie 2007, emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală Timiș și procesul-verbal încheiat la 10 martie 2006 de consilierii superiori și inspectorii asistenți din cadrul DGFP Bihor, până la suma de 1.332.243 RON. De asemenea, instanța de judecată a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 4.000 RON, reprezentând onorariu parțial expert.

Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâtele, reiterând apărările invocate în fața instanței de fond și, în plus, invocând excepția lipsei capacității de folosință a societății intimate, ca urmare a radierii acesteia din Registrul Comerțului, la data de 17 ianuarie 2011. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale referitoare la capacitatea procesuală a persoanelor juridice, incidente în cauză, Curtea constată că recursurile sunt fondate.

Astfel, conform prevederilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, „Societatea comercială este persoană juridică de la data înmatriculării în registrul comerțului" iar potrivit art. 33 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, „Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi și obligații de la data înregistrării lor". De asemenea, Codul de procedură civilă prevede că „Orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată" (art. 41 alin. (1)) iar „Lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii" (art. 43 alin. (1)). Rezultă, deci, că pentru a fi parte în procesul civil se impune a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiții, printre care și cea a calității și a capacității procesuale.

Capacitatea procesuală constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual (capacitate procesuală de folosință), de a-și valorifica singură drepturile procesuale și de a-și îndeplini obligațiile procedurale (capacitate procesuală de exercițiu). În cazul persoanelor juridice, capacitatea procesuală de folosință se dobândește la data înregistrării lor, societatea comercială devenind persoană juridică de la data înmatriculării în R.C., așa cum prevăd dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, mai sus citat. Din adresa nr. 1969 din 12 ianuarie 2011 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiș, rezultă că societatea comercială reclamantă, SC „R & M T.I." S.R.L., a fost radiată din Registrul Comerțului, în urma încheierii procedurii de insolvență la data de 25 noiembrie 2011, dispusă prin Sentința nr. 1757 din 25 noiembrie 2010 a Tribunalului Timiș.

Așa fiind, de la data radierii, intimata-reclamantă a încetat să mai existe ca persoană juridică și deci nu mai are capacitate procesuală de folosință în litigiul dedus judecății. Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția invocată de recurente și, fiind de prisos să mai examineze celelalte critici, urmează să admită recursurile și să modifice sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta SC „R & M T.I." SRL, pentru lipsa capacității procesuale de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș - Activitatea de inspecție fiscală, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor împotriva Sentinței nr. 83 din 1 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC „R & M T.I." SRL, pentru lipsa capacității procesuale de folosință. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2012.