ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 39/2012

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 83 din 1 martie 2011,

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis,

în parte, acțiunea formulată de reclamanta SC „R & M T.I." SRL,

reprezentantă de lichidatorul judiciar A.M.T. SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL Craiova,

în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș -

Activitatea de inspecție fiscală, Agenția Națională de Administrare Fiscală și

Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor. Pe cale de consecință, instanța a

anulat, în parte, Decizia nr. 113 din 03 aprilie 2009 emisă de pârâta ANAF -

Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Raportul de inspecție

fiscală încheiat la 14 februarie 2007 de pârâta DGFP Timiș și înregistrat la

pârâtă sub nr. 933 din 16 februarie 2007, Decizia de impunere privind

obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.

227 din 21 februarie 2007, emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală Timiș și

procesul-verbal încheiat la 10 martie 2006 de consilierii superiori și

inspectorii asistenți din cadrul DGFP Bihor, până la suma de 1.332.243 RON. De

asemenea, instanța de judecată a obligat pârâții la plata către reclamantă a

sumei de 4.000 RON, reprezentând onorariu parțial expert.

Împotriva acestei

soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâtele,

reiterând apărările invocate în fața instanței de fond și, în plus, invocând

excepția lipsei capacității de folosință a societății intimate, ca urmare a

radierii acesteia din Registrul Comerțului, la data de 17 ianuarie 2011.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile

legale referitoare la capacitatea procesuală a persoanelor juridice, incidente

în cauză, Curtea constată că recursurile sunt fondate.

Astfel, conform

prevederilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile

comerciale, „Societatea comercială este persoană juridică de la data

înmatriculării în registrul comerțului" iar potrivit art. 33 alin. (1) din

Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice,

„Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea

drepturi și obligații de la data înregistrării lor".

De asemenea, Codul de

procedură civilă prevede că „Orice persoană care are folosința drepturilor

civile poate să fie parte în judecată" (art. 41 alin. (1)) iar „Lipsa

capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice

stare a pricinii" (art. 43 alin. (1)).

Rezultă, deci, că

pentru a fi parte în procesul civil se impune a fi îndeplinite cumulativ mai

multe condiții, printre care și cea a calității și a capacității procesuale.

Capacitatea

procesuală constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații

pe plan procesual (capacitate procesuală de folosință), de a-și valorifica

singură drepturile procesuale și de a-și îndeplini obligațiile procedurale

(capacitate procesuală de exercițiu).

În cazul persoanelor

juridice, capacitatea procesuală de folosință se dobândește la data înregistrării

lor, societatea comercială devenind persoană juridică de la data înmatriculării

în R.C., așa cum prevăd dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

mai sus citat.

Din adresa nr. 1969

din 12 ianuarie 2011 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiș, rezultă că

societatea comercială reclamantă, SC „R & M T.I." S.R.L., a fost

radiată din Registrul Comerțului, în urma încheierii procedurii de insolvență

la data de 25 noiembrie 2011, dispusă prin Sentința nr. 1757 din 25 noiembrie

2010 a Tribunalului Timiș.

Așa fiind, de la data radierii, intimata-reclamantă

a încetat să mai existe ca persoană juridică și deci nu mai are capacitate

procesuală de folosință în litigiul dedus judecății.

Pe cale de

consecință, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția invocată de

recurente și, fiind de prisos să mai examineze celelalte critici, urmează să

admită recursurile și să modifice sentința atacată, în sensul respingerii

acțiunii formulate de reclamanta SC „R & M T.I." SRL, pentru lipsa

capacității procesuale de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursurile

declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș -

Activitatea de inspecție fiscală, Agenția Națională de Administrare Fiscală și

Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor împotriva Sentinței nr. 83 din 1

martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC „R & M

T.I." SRL, pentru lipsa capacității procesuale de folosință.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 ianuarie 2012.