ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 608/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 405 din 30 martie 2011, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a acțiunii prin care reclamanta SC "R&M T.I." S.R.L., prin lichidator judiciar SC AMT S.DE I. SPRL Craiova, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș - Activitatea de inspecție fiscală, contesta Decizia nr. 6/2010 emisă de autoritatea pârâtă. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, că obiectul judecății îl constituie o decizie ce se referă la suma de 606.435 RON și că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care, raportat la criteriul valoric, atrage competența curții de apel.

Prin Sentința nr. 526 din 15 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că actul contestat nu privește taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale și, drept urmare, întrucât este emis de o autoritate locală, atrage competența de judecată a tribunalului. Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc.

civ. Verificând cauza, Curtea constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În cauză a fost solicitată anularea unui act administrativ emis de o autoritate locală, respectiv Decizia nr. 6/2010 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Timiș - Activitatea de inspecție fiscală, prin care a fost soluționată contestația reclamantei împotriva unei dispoziții a aceleiași autorități administrative prin care se stabilea în sarcina acesteia obligația de a lua două măsuri: a) de diminuare din evidența contabilă a unei obligații de plată în sumă de 498.403,8 RON, pe care reclamanta ar fi avut-o față de un asociat care s-ar fi subrogat, prin plată, în drepturile unui terț; b) de diminuare a pierderii fiscale la data de 30 iunie 2006 cu suma de 606.435 RON, pe care reclamanta pretinde că ar fi cheltuit-o cu servicii de asistență juridică.

Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". În interpretarea și aplicarea normelor de competență prevăzute de dispoziții legale citate, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, cu caracter unitar, că ele instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: - criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, respectiv căreia îi revine obligația corelativă dreptului legitim invocat de reclamant, în cazul actelor administrative cu caracter general; - criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei,

contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale. Cum, în speță, actul administrativ contestat nu privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale sau accesorii ale acestora iar emitentul acestuia este o autoritate publică de nivel local, conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 2 C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului ca instanță de contencios administrativ. Față de cele arătate, urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC "R&M T.I." S.R.L., prin lichidator judiciar SC AMT S. DE I. SPRL Craiova, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș - Activitatea de inspecție fiscală, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2012.