ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 751/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 2 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 281 1 C. proc. civ., a respins, ca neîntemeiată, cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 269 din 24 ianuarie 2007, cerere formulată de petentul M.G. în cauza privind pe reclamanta U.N.N.P.R. și pârâții M.J. și C.N.C.D. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că cererea este nefondată, întrucât dispozitivul hotărârii atacate este clar și fără posibilitate de echivoc și nu necesită alte clarificări, interpretări sau lămuriri, că raportat la solicitările noi ale petentului, se apreciază că nu se pot aduce completări dispozitivului hotărârii cu pretenții care nu au fost valorificate în cursul judecății acestei cauze și cu care instanța nu a fost investită.

S-a reținut în considerentele arătate că, prin procedura reglementată de dispozițiile legale criticate, partea care formulează o cerere de lămurire nu urmărește schimbarea soluției pronunțate de instanța de judecată, ci doar lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii judecătorești, iar instanța care soluționează o astfel de cerere nu judecă fondul cauzei, precum și faptul că această instituție poate fi folosită numai dacă partea justifică un interes, care poate fi legat tocmai de ambiguitatea hotărârii sau de imposibilitatea punerii în executare a dreptului valorificat. Or, în speță, prin hotărâre irevocabilă s-a constatat îndeplinirea obligațiilor și punerea în executare a hotărârii ce se dorește a fi lămurită.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul M.G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., se arată că prin cererea de clarificare a dispozitivului nu „se aduc cereri noi”, astfel că susținerea din î ncheierea instanței de fond este total eronată. Se mai arată că mențiunile referitoare la obligația M.J. de modifica Regulamentul de punere în aplicare a legii notarilor publici și a activității notariale nu pot fi considerate pretenții noi, iar referirile la Decizia nr. 33/2007 a Curții Constituționale nu-și au locul sau sunt forțate. Recurentul arată că se impune a arăta și poziția U.N.N.P.R.

față de atitudinea M.J., în ceea ce privește emiterea unui ordin cu privire la stabilirea condițiilor speciale de examinare, aceasta fiind o cerere indirectă de clarificare a dispozitivului. Recurentul solicită admiterea recursului și schimbarea în tot a încheierii atacate. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, Înalta Curte are în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice. Din economia textului de lege susmenționat rezultă că obiect al unei atare cereri îl constituie, după caz, lămurirea înțelesului dispozitivului, lămurirea întinderii acestuia, a modului de aplicare a dispozitivului, sau lămurirea cuprinsului dispozitivului atunci când acesta cuprinde dispoziții potrivnice.

În consecință, prin lămurirea dispozitivului hotărârii acesta nu poate fi modificat, ci doar se clarifică, se interpretează măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește. Această procedură a fost pusă la dispoziția părții interesate atunci când, din culpa instanței, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți la executare. În orice caz, această procedură este folosită numai atunci când există contradicții în cadrul dispozitivului, iar nu și atunci când se invocă existența unor contradicții între dispozitiv și considerente.

În raport cu dispozițiile legale anterior menționate și prin prisma actelor dosarului, Înalta Curte constată că în mod corect a soluționat instanța de fond cererea formulată de reclamant, reținând, pe de o parte, că raportat la solicitările noi ale petentului, nu se pot aduce completări dispozitivului hotărârii cu pretenții care nu au fost valorificate în cursul judecății acestei cauze, iar, pe de altă parte, că prin hotărâre irevocabilă s-a constatat îndeplinirea obligațiilor și punerea în executare a hotărârii ce se dorește a fi lămurită, astfel că în speță nu se justifică un interes, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 1 C. proc. civ. Pentru considerentele anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.G. împotriva Încheierii din 2 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2011.