ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 751/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2

iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, în temeiul art. 281

1

C. proc. civ., a respins, ca

neîntemeiată, cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 269 din

24 ianuarie 2007, cerere formulată de petentul M.G. în cauza privind pe

reclamanta U.N.N.P.R. și pârâții M.J. și C.N.C.D.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că cererea este nefondată, întrucât

dispozitivul hotărârii atacate este clar și fără posibilitate de echivoc și nu

necesită alte clarificări, interpretări sau lămuriri, că raportat la

solicitările noi ale petentului, se apreciază că nu se pot aduce completări

dispozitivului hotărârii cu pretenții care nu au fost valorificate în cursul

judecății acestei cauze și cu care instanța nu a fost investită.

S-a

reținut în considerentele arătate că, prin procedura reglementată de

dispozițiile legale criticate, partea care formulează o cerere de lămurire nu

urmărește schimbarea soluției pronunțate de instanța de judecată, ci doar

lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii

judecătorești, iar instanța care soluționează o astfel de cerere nu judecă

fondul cauzei, precum și faptul că această instituție poate fi folosită numai

dacă partea justifică un interes, care poate fi legat tocmai de ambiguitatea

hotărârii sau de imposibilitatea punerii în executare a dreptului valorificat.

Or, în speță, prin hotărâre irevocabilă s-a constatat îndeplinirea obligațiilor

și punerea în executare a hotărârii ce se dorește a fi lămurită.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs petentul M.G. criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea

recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., se

arată că prin

cererea de clarificare a

dispozitivului nu „se aduc cereri noi”, astfel că susținerea din î

ncheierea instanței de fond este total eronată.

Se

mai arată că mențiunile referitoare la obligația M.J. de modifica Regulamentul

de punere în aplicare a legii notarilor publici și a activității notariale nu

pot fi considerate pretenții noi, iar referirile la Decizia nr. 33/2007 a Curții Constituționale nu-și au locul sau sunt forțate.

Recurentul

arată că se impune a arăta și poziția U.N.N.P.R. față de atitudinea M.J., în

ceea ce privește emiterea unui ordin cu privire la stabilirea condițiilor

speciale de examinare, aceasta fiind o cerere indirectă de clarificare a

dispozitivului.

Recurentul

solicită admiterea recursului și schimbarea în tot a încheierii atacate.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Astfel, Înalta Curte

are în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la

înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta

cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat

hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Din economia textului

de lege susmenționat rezultă că obiect al unei atare cereri îl constituie, după

caz, lămurirea înțelesului dispozitivului, lămurirea întinderii acestuia, a

modului de aplicare a dispozitivului, sau lămurirea cuprinsului dispozitivului

atunci când acesta cuprinde dispoziții potrivnice.

În consecință, prin

lămurirea dispozitivului hotărârii acesta nu poate fi modificat, ci doar se

clarifică, se interpretează măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei

lămurire se dorește. Această procedură a fost pusă la dispoziția părții

interesate atunci când, din culpa instanței, dispozitivul hotărârii nu este

suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți la executare.

În orice caz, această

procedură este folosită numai atunci când există contradicții în cadrul

dispozitivului, iar nu și atunci când se invocă existența unor contradicții

între dispozitiv și considerente.

În raport cu

dispozițiile legale anterior menționate și prin prisma actelor dosarului,

Înalta Curte constată că în mod corect a soluționat instanța de fond cererea

formulată de reclamant, reținând, pe de o parte, că raportat la solicitările

noi ale petentului, nu se pot aduce completări dispozitivului hotărârii cu

pretenții care nu au fost valorificate în cursul judecății acestei cauze, iar,

pe de altă parte, că prin hotărâre irevocabilă s-a constatat îndeplinirea

obligațiilor și punerea în executare a hotărârii ce se dorește a fi lămurită,

astfel că în speță nu se justifică un interes, nefiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 281

1

C. proc. civ.

Pentru considerentele

anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de M.G. împotriva Încheierii din 2 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2011.