ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 30 mai 2023

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 03.04.2023 a Judecătoriei Suceava, secția penală s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava invocată din oficiu.

În temeiul art. 342 C. proc. pen. rap. la art. 50 C. proc. pen. și art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost declinată competența soluționării cauzei privind pe inculpații: A., trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea a două infracțiuni de viol în formă continuată, două infracțiuni de agresiune sexuală în formă continuată și a două infracțiuni de rele tratamente aplicate minorului (în formă continuată), fapte prev. și ped. de: - art. 218 alin. (1), alin. (2), alin. (3) lit. a), b), c) și alin. (3

1

) teza I C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., - art. 219 alin. (1), (2), lit. a), b) și c) și (2

1

) teza I C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și de - art. 197 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1), (2) C. pen., (persoane vătămate minore B. și C.); și B. pentru săvârșirea a două infracțiuni de rele tratamente aplicate minorului, în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 197 C. pen., fiecare cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În baza art. 275 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., onorariile parțiale ale apărătorilor din oficiu, pentru persoanele vătămate, în cuantum de 400 RON fiecare, conform delegațiilor pentru asistență judiciară obligatorie 717/2023 și 716/2023, precum și onorariul apărătorului din oficiu al inculpatei, în cuantum de 600 RON, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 715/2023, au rămas în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile speciale ale Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, întemeiată pe dispozițiile art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Suceava a constatat că, potrivit normelor de procedură penală, competenta teritoriala a unei instanțe este determinata de 4 criterii: locul săvârșirii infracțiunii; locul în care a fost prins suspectul/inculpatului; locuința suspectului sau inculpatului persoana fizica (...) la momentul la care a săvârșit fapta; locuința sau după caz, sediul persoanei vătămate.

Așa cum rezultă din cuprinsul rechizitoriului inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de viol în formă continuată, două infracțiuni de agresiune sexuală în formă continuată și a două infracțiuni de rele tratamente aplicate minorului (în formă continuată), constând în aceea că în perioada cuprinsă între vara anului 2017 - aprilie 2022, profitând de vârsta fragedă a victimei minore B., de situația materială precară a acesteia, de situația familială dificilă, de imposibilitatea de a-și exprima în mod liber și conștient voința și de faptul că minora locuia în același imobil cu inculpatul A., acesta din urmă, în mod repetat, la diferite intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în alte împrejurări decât cele ce fac obiectul infracțiunii de agresiune sexuală reținute, a exercitat mai multe acte de natură sexuală asupra minorei B., în vârstă de 12 ani la momentul debutului activității infracționale, în sensul că, în perioada cuprinsă între vara anului 2017 - vara anului 2021 în timp ce minora se afla în camera acestuia din locuința din localitatea Bucșoaia, str. x, orașul Frasin, jud. Suceava, pentru a se uita la filme sau pentru a se juca apoi, în vara anului 2019 și în vara anului 2020, în timp ce minora se afla într-o unitate de cazare din stațiunea Costinești, jud. Constanța, și resp. în perioada vara anului 2021 - aprilie 2022, în preajma Sărbătorilor Pascale, în timp ce minora se afla în spațiul aparținând S.C. D. S.R.L. din mun. București, str. x, cartierul Colentina, i-a solicitat acesteia să se dezbrace, a atins-o pe corp în zonele intime, pe sâni, i-a introdus degetul în vagin și apoi a întreținut raporturi sexuale cu aceasta, uneori și masturbându-se în fața acesteia și determinând-o să-i atingă organul genital.

S-a mai reținut că în perioada începutul anului 2021 - aprilie 2022, profitând de vârsta fragedă a victimei minore C., de situația materială precară a acesteia, de situația familială dificilă, de imposibilitatea de a-și exprima în mod liber și conștient voința și de faptul că minora locuia în același imobil cu inculpatul A., acesta din urmă, în mod repetat, la diferite intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în alte împrejurări decât cele ce fac obiectul infracțiunii de agresiune sexuală reținute, a exercitat mai multe acte de natură sexuală asupra minorei C., în vârstă de 13 ani la momentul debutului activității infracționale, în sensul că în timp ce aceasta se afla în camera acestuia din locuința din localitatea Bucșoaia, strada x, nr. 4, orașul Frasin, jud. Suceava, pentru a se uita la filme sau pentru a se juca (în perioada începutul anului 2021 - aprilie 2022 în preajma Sărbătorilor Pascale), și resp. în timp ce se afla în spațiul aparținând S.C. D. S.R.L. din mun. București, str. x, Sector 2 (în perioada februarie- aprilie 2022, în preajma Sărbătorilor Pascale), i-a solicitat acesteia să se dezbrace, a atins-o pe corp în zonele intime, pe sâni, i-a introdus degetul în vagin și apoi a întreținut raporturi sexuale cu aceasta, uneori și masturbându-se în fața acesteia și determinând-o să-i atingă organul genital,

De asemenea, în perioada începând cu vara anului 2016 - anul 2017, profitând de vârsta fragedă a victimei minore B. de situația materială precară a acesteia, de situația familială dificilă, de imposibilitatea de a-și exprima în mod liber și conștient voința și de faptul că minora locuia în același imobil cu inculpatul A., acesta din urmă, în mod repetat, la diferite intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în alte împrejurări decât cele ce fac obiectul infracțiunii de viol reținute, a exercitat mai multe acte de natură sexuală asupra victimei minore B., în vârstă de 11 ani la momentul debutului activității infracționale, în sensul că în timp ce aceasta se afla în camera acestuia din locuința din localitatea Bucșoaia, strada x, nr. 4, orașul Frasin, jud. Suceava, pentru a se uita la filme sau pentru a se juca, și respectiv în camera minorei din același imobil, în timp ce se afla în pat pentru a dormi alături de sora și mama sa, la începutul perioadei peste îmbrăcăminte, și apoi după ce a dezbrăcat-o, a atins-o pe corp cu mâinile sau cu organul genital, în zona sânilor și în zona organelor genitale, uneori și masturbându-se în fața acesteia și determinând-o să-i atingă organul genital,

Totodată, în perioada începând cu vara anului 2017 - aprilie 2022, profitând de vârsta fragedă a victimei minore C., de situația materială precară a acesteia, de situația familială dificilă, de imposibilitatea de a-și exprima în mod liber și conștient voința și de faptul că minora locuia în același imobil cu inculpatul A., acesta din urmă, în mod repetat, la diferite intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în alte împrejurări decât cele ce fac obiectul infracțiunii de viol reținute, a exercitat mai multe acte de natură sexuală asupra victimei minore C., în vârstă de 8 ani la momentul debutului activității infracționale, în sensul că (în perioada vara anului 2017 - aprilie 2022) în timp ce aceasta se afla în camera acestuia din locuința din localitatea Bucșoaia, strada x, nr. 4, orașul Frasin, jud. Suceava, pentru a se uita la filme sau pentru a se juca, apoi în camera minorei din același imobil, apoi în timp ce se afla în pat pentru a dormi alături de sora și de mama sa, și respectiv în timp ce se afla în spațiul aparținând S.C. D. S.R.L. din mun. București, str. x, Sector 2 (în perioada februarie - aprilie 2022, până în preajma Sărbătorilor Pascale), la începutul perioadei peste îmbrăcăminte, și apoi, după ce a dezbrăcat-o, a atins-o pe corp cu mâinile sau cu organul genital, în zonele sânilor, a fundului, a picioarelor și a organelor genitale, uneori și masturbându-se în fața acesteia și determinând-o să-i atingă organul genital,

Și în perioada cuprinsă între vara anului 2017- aprilie 2022, comportându-se în fapt ca un părinte al persoanelor vătămate minore B. și C., fiind perceput în acest fel de către acestea, îngrijindu-se de creșterea victimelor minorelor, deși nu avea vreo obligație legală, prin acțiunile sale de natură penală, respectiv prin supunerea în mod repetat a acestora, în aceeași perioadă, la abuzuri de natură sexuală, a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a acestora.

De asemenea, inculpata B. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de rele tratamente aplicate minorului, în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 197 C. pen., fiecare cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. -persoane vătămate minore B., C. constând în aceea că în perioada vara anului 2017- aprilie 2022, nu a luat măsurile necesare pentru a împiedica abuzurile de natură sexuală comise de către numitul A. în aceeași perioadă asupra fiicelor sale minore, B. și C., prin faptul că, prin atitudinea sa pasivă, a permis continuarea abuzurilor sexuale de către inculpatul A. împotriva fiicelor sale minore, aceste omisiuni punând în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a acestora.

Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Suceava a reținut că în cazul infracțiunilor continuate sau continue, susceptibile de mai multe acte material și de o întindere în timp, fiecare acțiune săvârșită în locuri diferite, competența de judecare revine oricăreia dintre instanțele în raza cărora s-a comis fie și un singur act material, neexistând între ele o ordine de prioritate. Prin urmare, pe raza de componență a instanței sesizate trebuie să se săvârșească cel puțin un act material al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.

Analizând rechizitoriul nr. x/2022 Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Suceava a constatat că singura referire la vreo activitate a inculpatului A. desfășurată pe raza de competență teritorială a Judecătoriei Suceava este cea cu privire iarna anului 2016, cel mai probabil luna decembrie, când persoanele vătămate ar fi locuit câteva zile la locuința inculpatului din municipiul Suceava, cartierul Obcini, însă, se menționează expres că în această perioadă scurtă, persoanele vătămate nu au fost supuse unui abuz de natură sexuală din partea numitului A..

Astfel, prin raportare la toate aceste aspecte și la acuzațiile aduse inculpaților, judecătorul de cameră preliminară a constatat că locurile săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina acestora sunt localitatea Bucșoaia, strada x, nr. 4, orașul Frasin, jud. Suceava, stațiunea Costinești, jud. Constanța respectiv spațiul aparținând S.C. D. S.R.L. din mun. București, str. x, Sector 2 București.

Prin urmare, analizând ordinea de prioritate instituită de art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. instanțele competente teritorial pentru soluționarea pe camera preliminară și pe fond sunt Judecătoria Gura Humorului, Judecătoria Constanța și Judecătoria Sector 2 București. Normele de procedura privind competenta teritoriala de soluționare a cauzei sunt imperative și de stricta interpretare neputând fi pusa în discuție o competenta alternativa cu judecătoria în raza căreia se află parchetul care a efectuat urmărire penală, astfel că, în mod evident, rezulta necompetenta teritoriala de soluționare a dosarului de către Judecătoria Suceava, ceea ce impune aplicarea dispozițiilor art. 47 alin. (3) C. proc. pen. coroborat cu art. 50 alin. (1) C. proc. pen., în sensul declinării competentei de soluționare a dosarului de către una dintre cele trei instanțe anterior amintite.

În aceste condiții, neputându-se reține ca loc al săvârșirii infracțiunii, în sensul alin. (2), mun. Suceava, întrucât, din actele dosarului nu rezultă că inculpații ar fi desfășurat vreo activitate infracțională pe acest teritoriu, având în vedere și faptul că cele mai recente acte materiale reținute ca săvârșite, s-au desfășurat în preajma sărbătorilor Pascale din anul 2022 în Sectorul 2 București, Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Suceava a apreciat că se impune trimiterea cauzei la instanța corespondentă competentă teritorial.

Prin încheierea din 08.05.2023 a Judecătoriei Sectorului 2 București, secția Penală, în temeiul art. 342 C. proc. pen.. rap. la art. 47 alin. (2) și (3) C. proc. pen.., s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2, invocată de judecătorul de cameră preliminară din oficiu.

În temeiul art. 346 alin. (7) C. proc. pen.. rap. la art. 50 C. proc. pen.., a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

În temeiul art. 346 alin. (7) C. proc. pen.. rap. la art. 51 C. proc. pen.., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare constând în onorariul avocatului din oficiu al inculpatei B., în cuantum de 863 RON, au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare constând în onorariile avocaților din oficiu ai persoanelor vătămate/părților civile B. și C., în cuantum de 510 RON fiecare, au rămas în sarcina statului.

Analizând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2, invocată de judecătorul de cameră preliminară din oficiu, a constatat că prin rechizitoriul nr. x/2022 din 31.01.2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, înregistrat pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 31.01.2023, sub nr. x/2023, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de două infracțiuni de viol în formă continuată, două infracțiuni de agresiune sexuală în formă continuată și două infracțiuni de rele tratamente aplicate minorului (în formă continuată), fapte prev. și ped. de art. 218 alin. (1), alin. (2), alin. (3) lit. a), b), c) și alin. (3

1

) teza I C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 219 alin. (1), (2), lit. a), b) și c) și (2

1

) teza I C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și de art. 197 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1), (2) C. pen. și B. sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de rele tratamente aplicate minorului, în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 197 C. pen., fiecare cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen., persoane vătămate fiind B. și C..

În dosarul nr. x/2023, în procedura de cameră preliminară, la termenul de judecătă din data 31.03.2023, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava a pus în discuție cererile și excepțiile formulate de inculpatul A. și, după dezbateri contradictorii pe marginea legalității sesizării instanței, legalității administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală, judecătorul a rămas în pronunțare asupra acestora, amânând pronunțarea la data de 31.03.2023.

La data de 31.03.2023, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava a repus cauza pe rol pentru a se pune în discuție, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava, a fixat termen de judecată la data de 03.04.2023, în cameră de consiliu, pentru când se au fost citați inculpații și persoanele vătămate atât la adresa de domiciliu, cât și prin afișare la ușa instanței.

La termenul de judecată din data 03.04.2023, din oficiu, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava, pe care a admis-o, dispunând declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

La termenul de judecată din data 08.05.2023, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 2 București a pus în discuție, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, rămânând în pronunțare asupra acesteia.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 342 din C. proc. pen.., obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Totodată, conform art. 346 alin. (6) din C. proc. pen.., dacă apreciază că instanța sesizată nu este competentă, judecătorul de cameră preliminară procedează potrivit art. 50 și 51 C. proc. pen.., care se aplică în mod corespunzător.

În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor privitoare la "sesizarea instanței", aceasta are în vedere încălcarea dispozițiilor privitoare la "sesizarea primară" (sesizarea prin rechizitoriu), "sesizarea suplimentară" (extinderea acțiunii penale, extinderea procesului penal) și "sesizarea de trimitere" (casarea cu trimitere, declinarea competenței, regulatorul de competență, strămutarea). Sesizarea derivată și subsecventă, prin declinare, este doar indicativă de competență, la fel ca rechizitoriul, ceea ce înseamnă că judecătorul din cadrul Judecătoriei Sectorului 2, își va verifica propria competență și legalitatea sesizării prin raportare la toate dispozițiile legale incidente în cauză, având în vedere atât actul de sesizare primară, cât și actul de sesizare derivată.

În acest sens, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că, așa cum s-a arătat și în literatura de specialitate, cu toate că de esența fazei procesuale a camerei preliminare este verificarea actelor de urmărire penală și a rechizitoriului, prin Legea nr. 187/2012, legiuitorul a adăugat acestor verificări și pe aceea privind competența instanței sesizate prin rechizitoriu. Adăugirea a fost considerată necesară pentru următoarele motive: între condițiile privind valabila învestire a unei instanțe cu soluționarea fondului, chestiunea competenței primează asupra tuturor celorlalte; competența judecătorului de cameră preliminară coincide cu cea a instanței, astfel că efectuarea verificărilor asupra actului de sesizare și asupra lucrărilor de urmărire penală nu putea reveni decât acelui judecător care, în prealabil, și-a stabilit competența materială, după calitatea persoanei sau teritorială; mai mult, dacă verificarea competenței instanței ar fi avut loc abia în faza de judecată, s-ar fi putut ajunge la inacceptabila situație în care actele procurorului să fi fost validate sau invalidate de un judecător de cameră preliminară de la o instanță, iar judecata să aibă loc la o altă instanță, aceea ulterior stabilită ca fiind competentă.

Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că excepția de necompetență este mijlocul procesual prin care se invocă necompetență unui organ judiciar sesizat cu o cauză penală, solicitându-se totodată trimiterea cauzei organului judiciar competent. În ceea ce privește regimul juridic al excepției de necompetență, judecătorul de cameră preliminară mai reține că actualul C. proc. pen. a prevăzut expres termenele în care pot fi invocate excepțiile de necompetență. Astfel, potrivit art. 47 alin. (1) C. proc. pen.., excepția de necompetență materială sau după calitatea persoanei a instanței inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii definitive. Conform alin. (2) al art. 47 C. proc. pen., excepția de necompetență materială sau după calitatea persoanei a instanței superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea cercetării judecătorești. Potrivit alin. (3) al art. 47 C. proc. pen., excepția de necompetență teritorială poate fi invocată în condițiile alin. (2), respectiv până la începerea cercetării judecătorești.

Prin urmare, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 342 C. proc. pen.., art. 346 alin. (6) din C. proc. pen.. și art. 47 C. proc. pen.., judecătorul de cameră preliminară trage concluzia că, în cauzele care parcurg faza camerei preliminare, excepția necompetenței teritoriale se impune a fi invocată și soluționată, in limine litis, în termenul prevăzut de lege (înainte de începerea cercetării judecătorești aferentă camerei preliminare), cu prioritate față de celelalte cereri și excepții vizând legalitatea sesizării instanței, precum și a probelor și actelor de procedură din faza de urmărire penală, întrucât o eventuală necompetență a judecătorului de cameră preliminară și ulterior, a instanței de judecată constituie un impediment legal imperativ în privința analizării celorlalte cereri și excepții, indiferent că sunt invocate din oficiu, de procuror ori de către părți. Ca atare, verificarea competenței trebuie să primeze luării oricăror alte măsuri. Declinarea se va dispune prin încheiere definitivă, în favoarea instanței competente, al cărei judecător de cameră preliminară va efectua procedura specifică acestei faze procesuale.

În opinia judecătorului de cameră preliminară, depășirea momentului începerii cercetării judecătorești circumscrise obiectului camerei preliminare face ca instanța să rămână competentă teritorial să judece cauza, competența acesteia fiind câștigată prin prorogare legală de competență - extindere pe orizontală a competenței teritoriale a unei instanțe de judecată, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, asupra unei cauze penale cu care a fost sesizată, dar care nu intră în competența sa obișnuită.

În acest sens, judecătorul de cameră preliminară a reamintit că, în mod constant, în literatura de specialitate și în jurisprudența instanțelor, s-a apreciat că este nelegală hotărârea prin care prima instanță, considerându-se necompetentă din punct de vedere teritorial, și-a declinat pe acest temei competența, dacă excepția de necompetență teritorială a fost pusă în discuția părților după începerea cercetării judecătorești. (a se vedea, în acest sens, Trib. Suprem, s.pen., dec. nr. 4205/1971 în R.R.D. nr. 12/1971, Trib. Suprem, s.pen., dec. nr. 507/1978 în R.R.D. nr. 8/1976, T. Constanța, dec. pen. nr. 849/1976, în R.R.D. nr. 8/1976, apud. Gh. Mateuț, Procedură penală Partea generală, Ed. Universul Juridic, București, 2019, p. 351)

Astfel, plenitudinea de jurisdicție a instanțelor judecătorești nu este absolută, ea putând fi structurată prin instituirea unor termene procesuale care asigură ordinea de drept, cu respectarea atât a intereselor generale, cât și a celor drepturilor și intereselor legitime ale celorlalți titulari. Conform art. 47 alin. (3) C. proc. pen.., și judecătorul de cameră preliminară este ținut de termenul de invocare a excepției de necompetență teritorială, respectarea acestuia fiind obligatorie nu numai atunci când excepția de necompetență teritorială este ridicată de părți sau de procuror, ci și atunci când este pusă în discuție din oficiu, întrucât, raportat la competența pe orizontală caracteristică celei teritoriale, ceea ce primează este celeritatea procesului penal. În acest caz, deși este nesocotit un termen procesual legal imperativ, nu se poate considera că operează sancțiunea decăderii cu privire la judecătorul de cameră preliminară, întrucât acesta nu are drepturi procesuale, ci obligații, dar decăderea din exercițiul dreptului de a invoca excepția necompetenței este incidentă cu privire la procuror, părți sau persoana vătămată. Pe de altă parte însă, judecătorul nu mai poate invoca excepția necompetenței teritoriale, deoarece, ca efect al depășirii acestui moment procesual, încetează vocația celorlalte instanțe la judecarea cauzei potrivit locului săvârșirii infracțiunii, iar competența recunoscută instanței prim sesizate devine efectivă prin faptul învestirii sale.

De altfel, judecătorul a subliniat că și în jurisprudența instanței supreme, relativ recentă, s-a validat acest mod de a interpreta dispozițiile ce reglementează regimul juridic al excepției de necompetență teritorială. Astfel, sub imperiul vechiul C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, prin Decizia nr. 751/2011, publicată în Buletinul Casatiei nr. 10 din 31 octombrie 2011 și în toate lucrările de specialitate relevante, a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (2) C. proc. pen.. [art. 47 alin. (3) conf. noului C. proc. pen., n.n.], excepția de necompetență teritorială poate fi ridicată numai până la citirea actului de sesizare în fața primei instanțe de judecată [începerea cercetării judecătorești conf. noului C. proc. pen., n.n.]. În consecință, dacă excepția de necompetență teritorială a fost ridicată după citirea actului de sesizare [începerea cercetării judecătorești conf. noului C. proc. pen., n.n.] hotărârea prin care prima instanță, considerându-se necompetentă din punct de vedere teritorial, și-a declinat competența pe acest temei, este nelegală, întrucât, odată cu începerea cercetării judecătorești, prima instanță a câștigat definitiv, prin prorogare legală, competența teritorială de judecată a cauzei.

Având în vedere aceste argumente, în opinia judecătorului de cameră preliminară, în condițiile în care în obiectul camerei preliminare intră și obligația de verificare a competenței instanței, competență ce se determină prin raportare la competența materială/teritorială/personală a instanței din care face parte, potrivit regulilor generale prevăzute la art. 54 rap. la 35 - 42 C. proc. pen.., dispozițiile art. 47, art. 50 și art. 51 C. proc. pen.., dispoziții generale, care se aplică, în principal, în faza de judecată sau în cauzele care nu parcurg și faza camerei preliminare (e.g. reabilitarea judecătorească, sesizarea cu acordul de recunoaștere a vinovăției, confiscarea specială, plângerea împotriva soluției de clasare etc.), sunt aplicabile, în mod corespunzător, și fazei procesuale a camerei preliminare. Astfel, așa cum s-a arătat în literatura de specialitate și în jurisprudența instanței supreme, deși C. proc. pen. nu cuprinde o reglementare explicită a acestor situații, regulile prevăzute de lege pentru soluționarea conflictului de competență în faza de judecată se aplică în mod corespunzător și în cazul în care conflictul intervine între doi judecători de drepturi și libertăți sau între doi judecători de cameră preliminară. [a se vedea, în acest sens, Î.C.C.J., secția penală, încheierea nr. 570/2016 (www. scj.ro)] De asemenea, noțiunea de "instanță" utilizată în dispozițiile art. 47 și 51 C. proc. pen.., referitoare la excepția de necompetență și conflictul de competență, include și judecătorul de cameră preliminată, întrucât una dintre atribuțiile judecătorului de cameră preliminată în procedurile reglementate în art. 341 și art. 342 C. proc. pen.. constă în verificarea propriei competențe. [a se vedea, în acest sens, Î.C.C.J., secția penală, încheierea nr. 409 din 31 octombrie 2019, Î.C.C.J., secția penală, judecător de cameră preliminară, încheierea nr. 1064 din 14 noiembrie 2017 (www. scj.ro)]

Pe de altă parte, pentru aceleași considerente, în cauzele care parcurg faza camerei preliminare, noțiunea de "cercetare judecătorească" din conținutul art. 47 C. proc. pen.. trebuie interpretată în lumina art. 342 C. proc. pen.., referindu-se la cercetarea judecătorească circumscrisă obiectului camerei preliminare, respectiv verificarea legalității sesizării instanței, legalității administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Această interpretare se impune prin prisma faptului că faza procesuală a camerei preliminare, astfel cum a fost reconfigurată prin deciziile instanței de contencios constituțional, are un caracter jurisdicțional și cunoaște, în mod obligatoriu, o etapă a cercetării judecătorești bazată pe principii precum contradictorialitatea, nemijlocirea și oralitatea, în cadrul acesteia judecătorul de cameră preliminară putând încuviința administrarea oricăror probe cu privire la aspectele ce țin de legalitatea sau loialitatea efectuării urmăririi penale. (e.g., a se vedea deciziile Curții Constituționale a României nr. 641/2014, par. 24, 26, 32 și nr. 802/2017) Sintagma "cercetare judecătorească" nu poate fi privită numai în sens restrâns, ca etapă a judecății în primă instanță. Cercetarea judecătorească trebuie văzută în concordanță cu specificul procedurii și obiectul fiecărei cauze și reprezintă întreaga activitatea procesuală desfășurată de instanța de judecată ori de judecătorul de cameră preliminară, judecătorul de drepturi și libertăți constând în administrarea și/sau analizarea probelor într-o cauză penală, cu respectarea principiului legalității administrării probelor, precum și a principiilor oralității și contradictorialității, în vederea judecării cauzei.

În opinia judecătorului de cameră preliminară, aceasta este singura interpretare coerentă. A considera că excepția necompetenței teritoriale poate fi invocată până la începerea cercetării judecătorești din faza de judecată ar echivala cu golirea de conținut a dispozițiilor art. 342 și art. 346 alin. (6) C. proc. pen.., art. 47 alin. (3) și cu nesocotirea autorității de lucru judecat a încheierii judecătorului de cameră preliminară. De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, deși legiuitorul a prevăzut posibilitatea invocării excepției necompetenței teritoriale până la începerea cercetării judecătorești, din examinarea dispozițiilor art. 47 alin. (3), cu referire la alin. (2) al aceluiași articol din C. proc. pen.., textul nu poate fi interpretat în sensul în care permite o verificare repetată a acestei chestiuni, iar aspectele referitoare la competență, care au fost lămurite în procedura camerei preliminare, nu mai puteau fi repuse în discuție, deoarece erau deja dezlegate cu caracter definitiv. [a se vedea, în acest sens, Î.C.C.J., secția. penală, încheierea nr. 1/2021 din 4 ianuarie 2021 (www. scj.ro); a se vedea și decizia Curții Constituționale a României nr. 641/2014, par. 59]

Prin urmare, având în vedere că judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava a invocat excepția de necompetență teritorială (ce atrage nulitatea relativă) cu nesocotirea termenului prevăzut de lege, după efectuarea cercetării judecătorești aferente camerei preliminare, pe baza actelor de urmărire penală, după deschiderea dezbaterilor și după rămânerea în pronunțare și repunerea cauzei pe rol, Judecătoria Suceava a devenit competentă teritorial să judecere prezenta cauză, prin prorogare legală de competență.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 2 București, pentru următoarele considerente:

Conflictul de competență reprezintă situația juridică provocată de hotărârile a două instanțe care își declină reciproc judecarea aceleiași cauze, solicitând unei a treia instanțe stabilirea competenței de soluționare a respectivului dosar.

Conform art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., "când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară".

Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., "instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanța care și-a declinat cea din urmă competența".

Examinând actele și lucrările cauzei, se constată că prin rechizitoriul nr. x/2022 din 31.01.2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de două infracțiuni de viol în formă continuată, două infracțiuni de agresiune sexuală în formă continuată și două infracțiuni de rele tratamente aplicate minorului (în formă continuată), fapte prev. și ped. de art. 218 alin. (1), alin. (2), alin. (3) lit. a), b), c) și alin. (3

1

) teza I C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 219 alin. (1), (2), lit. a), b) și c) și (2

1

) teza I C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și de art. 197 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1), (2) C. pen. și B. sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de rele tratamente aplicate minorului, în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 197 C. pen., fiecare cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen., persoane vătămate fiind B. și C..

Având în vedere că locul săvârșirii infracțiunilor (localitatea Bucșoaia, strada x, nr. 4, orașul Frasin, jud. Suceava, stațiunea Costinești, jud. Constanța respectiv spațiul aparținând S.C. D. S.R.L. din mun. București, str. x, Sector 2 București) era în raza Judecătoriei Gura Humorului, Judecătoriei Constanța și Judecătoriei Sector 2 București, se constată că urmărirea penală a fost efectuată de o unitate de parchet care nu era competentă (Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava), întrucât pe raza orașului Suceava nu a avut loc nicio activitate infracțională.

Competența teritorială sau ratione loci presupune determinarea instanței în a cărei circumscripție se află locul săvârșirii infracțiunii, stabilit conform unuia dintre criteriile stabilite prin lege. Determinarea competenței teritoriale a instanțelor de judecată se realizează în funcție de criteriile prevăzute în art. 41 alin. (1) C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârșirii infracțiunii (forum delicti commissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiași text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta (forum domicilii) și locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae).

Art. 41 alin. (2) C. proc. pen. prevede că prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

Potrivit art. 41 alin. (5) C. proc. pen. ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Așa fiind, în cauză, revine ordinea de preferință generală care face ca Judecătoria Sectorului 2 București să fie competentă pentru judecarea cauzei în consisderarea unuia dintre locurile unde s-au petrecut faptele penale (S.C. D. S.R.L. din mun. București, str. x, Sector 2 București).

Procedura camerei preliminare constituie o fază de sine stătătoare a procesului penal, separată atât de faza de urmărire penală, cât și de cea de judecată. Faza procesuală a camerei preliminare are principala menire de a pregăti cauza în vederea exercitării funcției de judecată.

Procedura camerei preliminare presupune, ea înseși, stabilirea competenței (art. 342 C. proc. pen. - Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală).

În speța de față, la termenul de judecătă din data 31.03.2023, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava a pus în discuție cererile și excepțiile formulate de inculpatul A. și a rămas în pronunțare asupra acestora, amânând pronunțarea la data de 31.03.2023, când a repus cauza pe rol pentru a pune în discuție, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava și a fixat termen de judecată la data de 03.04.2023, în cameră de consiliu, pentru când au fost citați inculpații și persoanele vătămate atât la adresa de domiciliu, cât și prin afișare la ușa instanței.

Prin urmare, raportat la modul în care s-a desfășurat procedura de camerei preliminare la Judecătoria Suceava nu se poate vorbi despre dezbaterea tadivă a excepției necompetenței teritoriale, atâta vreme cât procedura camerei preliminare nu se finalizase.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A. și B. în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, instanță căreia i se trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpata B. și părțile civile C. și B., în cuantum de câte 340 RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A. și B. în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpata B. și părțile civile C. și B., în cuantum de câte 340 RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 mai 2023.