ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6630/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 216 din 11 martie

2010, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a admis excepția tardivității declarării recursului invocată de

intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București și a

respins recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva deciziei nr. 260 din 4

martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.

Instanța de recurs a reținut, în

esență, că hotărârea recurată, de declinare a competenței soluționării cauzei

în favoarea unei alte instanțe, a fost pronunțată la data de 4 martie 2009,

astfel încât, recursul formulat împotriva acesteia, la data de 18 ianuarie 2010,

a fost declarat cu depășirea termenului prevăzut de art. 158 alin. (3) teza I C.

proc. civ., pentru exercitarea căii de atac a recursului în ipoteza dată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul C.G., criticând-o pentru nelegalitate, sens în care

a invocat greșita reținere a necompetenței instanței sesizate.

Referitor la calea de arac dedusă

judecății, cu privire la care, din oficiu, a fost invocată excepția inadmisibilității,

se constată următoarele:

Potrivit art. 299 C. proc. civ.

„hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în

condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională sunt supuse recursului”.

Așadar, căii de atac a recursului îi

sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 C. proc.

civ.

Pe de altă parte, din dispozițiile

art. 377 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile,

raportat la art. 299 din același cod, rezultă că sistemul român de jurisdicție

a statuat principiul unicității recursului, dreptul la această cale de atac

stingându-se prin exercitare.

Drept urmare, este exclusă

posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri.

Or, în speță, recurentul reclamant a

declarat prezentul recurs împotriva unei decizii prin care un alt recurs

exercitat de aceeași parte a fost respins.

În consecință, cum recursul dedus

judecății nu privește o hotărâre din cele prevăzute de art. 299 C. proc. civ.,

rezultă că decizia criticată nu este susceptibilă de reformare, potrivit

dreptului comun, pe această cale, motiv pentru care acesta va fi respins ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul

declarat de reclamantul C.G. împotriva deciziei nr. 216 din 11 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8

decembrie 2010.