ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4619/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin Încheierea din 22 februarie 2010 Curtea de

Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus suspendarea

judecării cauzei potrivit dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C.

proc. civ., având ca obiect „pretenții” până la soluționarea definitivă a

dosarului penal înregistrat sub nr. 1237/P/2006 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov.

De asemenea, s-a dispus trimiterea

dosarului în arhivă spre conservare până la stăruința unei părți interesate sau

altei dispoziții ale instanței precum și emiterea unei adrese către Parchetul

de pe lângă Judecătoria Brașov prin care se va comunica faptul că în dosar s-a

dispus suspendarea potrivit dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 și alin. (2)

C. proc. civ., până la data la care se va soluționa definitiv dosarul penal.

S-a mai solicitat ca la momentul soluționării cauzei penale să se comunice

instanței soluția ce va fi adoptată pentru acest dosar penal.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de lege

pentru suspendarea cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C.

proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a

formulat recurs SC A.F. SRL Brașov care, fără a se raporta la vreunul dintre

motivele prevăzute la art. 304-304

1

C. proc. civ. a susținut, în

esență, că nu sunt îndeplinite condițiile art. 244 alin. (1) pct. 2 și alin. (2)

C. proc. civ., din moment ce în cauză, ancheta penală față de chematul în

garanție G.Y.P. se află în stadiul actelor premergătoare începerii urmăririi

penale.

Intimata-pârâtă a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, susținând că soluția

este legală și temeinică.

Recursul este întemeiat.

Din actele și lucrările cauzei rezultă

următoarele:

Prin Decizia de regularizare a situației emisă

de Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Antifraudă Vamală și înregistrată

sub nr. 5914 din 17 octombrie 2007 s-a stabilit în sarcina

recurentei-reclamante o datorie vamală în sumă de 1.135.193, reprezentând T.V.A.

(829.294 lei) și majorări de întârziere aferente (305.899 lei), cu motivarea,

în esență, că societatea reclamantă, în calitate de deținător al antrepozitului

vamal și titular al operațiunii de antrepozitare nu a respectat dispozițiile

art. 104 lit. b) din fostul Cod Vamal al României aprobat prin Legea nr. 141/1997

(preluate și în art. 122 din Codul Vamal în vigoare - Legea nr. 86/2006) referitoare

la asigurarea supravegherii mărfurilor, precum și încălcarea dispozițiilor art.

170 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal aprobat prin H.G. nr. 1114/2001

cu privire la obligația antrepozitarului de a solicita acordarea unui nou regim

vamal în cadrul termenului stabilit de autoritatea vamală.

Prin Decizia nr. 9 din 23 ianuarie

2008 A.N.A.F. - D.G.S.C. - A.N.A.F. a respins contestația administrativă

formulată de recurentă ca neîntemeiată, organul de soluționare însușindu-și

motivele de fapt și de drept ale întocmirii deciziei de regularizare.

Împotriva deciziei A.N.A.F.,

recurenta a formulat acțiune în contencios înregistrată pe rolul Curții de Apel

Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 694/64/2008.

În cadrul acestei acțiuni, deși nu a

solicitat în cadrul procedurii prealabile, a formulat cerere de chemare în

garanție a numiților G.Y.P. (asociat al societății) și G.J.P.P., prin care

solicită, în caz de respingere a acțiunii, obligarea acestora la plata

creanțelor stabilite prin decizia de regularizare, întrucât aceste persoane au

sustras din antrepozitul vamal al societății recurente 6 (șase) tractoare.

În cadrul acestui dosar, având ca

obiect anularea actului administrativ fiscal reprezentând decizia de

regularizare a situației, instanța a disjuns cererea de chemare în garanție,

formând dosarul nr. 810/64/2010 al Curții de Apel Brașov.

Ulterior, în cadrul dosarului de

fond (nr. 694/64/2008) prin sentința nr. 136/F din 11 noiembrie 2009 Curtea de

Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea,

menținând actele administrativ-fiscale contestate, iar în prezent, recursul

formulat de reclamant împotriva acestei sentințe fiind în curs de soluționare

la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Într-adevăr, potrivit prevederilor

art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținut ca temei legal de către

instanța de fond, instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea

penală pentru o infracțiune care ar fi avut o influență hotărâtoare asupra

soluției ce urmează să se dea.

Or, în cauză, cercetările penale

privindu-i pe chemații în garanție se afla în baza efectuării actelor

premergătoare începerii urmăririi penale, fără ca urmărirea penală să fi fost

începută, pentru a exista situația avută în vedere la dispozițiile art. 244

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Pe de altă parte, prin sentința

civilă nr. 136/F din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de SC

A.F. SRL pentru anularea actelor administrativ-fiscale, soluție rămasă

irevocabilă prin respingerea recursului, prin decizia civilă nr. 4166 din 7

octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Astfel fiind, recursul formulat va

fi admis, încheierea atacată va fi desființată, iar cauza va fi trimisă pentru

continuarea judecății la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A.F. SRL Brașov

împotriva Încheierii din 22 februarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea atacată și trimite cauza

pentru continuarea judecății la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

octombrie 2010.