ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3449/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3449/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 180/64/2012

pe rolul Curții de Apel Brașov reclamanta A.S.V. Auto SRL a solicitat, în contradictoriu

cu pârâții D.I.D., D.G. și D.H., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

aplicarea fiecăruia dintre pârâți a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe

economie, pentru fiecare zi de întârziere, începând din data de 19 februarie 2012

și până la executarea obligației stabilite prin sentința civilă nr. 206 din 22

decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ

și fiscal, în Dosarul nr. 804/64/2010, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 229

din 19 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii se

arată că, prin sentința menționată mai sus, pârâta Direcția Generală a Finanțelor

Publice Brașov a fost obligată la soluționarea în fond a contestației pe care reclamanta

a introdus-o împotriva raportului de inspecție fiscală din 23 iulie 2010 corectată

în data de 03 august 2010, a deciziei de impunere fiscală din 23 iulie 2010 corectată

în data de 03 august 2010 și a procesului verbal din 23 iulie 2010, urmare a anularii

de către instanță a deciziei nr. 1525 din 21 septembrie 2010 prin care organul de

soluționare a contestațiilor din cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov

suspendase în mod nelegal soluționarea contestației.

La data de 25

ianuarie 2012 reclamanta a înaintat Directorului executiv al Direcția Generală a

Finanțelor Publice Brașov adresa prin care a solicitat reluarea soluționării contestației,

însoțită de certificatul din data de 23 ianuarie 2012 emis de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu privire la respingerea

recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov împotriva

sentinței nr. 206/2010.

Pârâții, prin întâmpinare

au solicitat respingerea acțiunii motivând că nu sunt în culpă, iar contestația

formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere din 23 iulie 2010 este în

curs de soluționare.

În raport de actele depuse

și de susținerile părților Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 6/F/CC a admis cererea formulată de reclamantă

și a aplicat fiecăruia dintre pârâți o amendă de 20% din salariul minim brut pe

economie, pentru fiecare zi de întârziere, începând din data de 19 februarie 2012

și până la executarea obligației stabilite prin sentința civilă nr. 206 din 22

decembrie 2010 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 229 din 19 ianuarie 2012

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Pentru a pronunța această

sentință s-a apreciat de prima instanță că în cauză sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin care este prevăzut imperativ

norma juridică care cuprinde termenul de cel mult 30 de zile de la data rămâneri

irevocabile a hotărârii, termen în cadrul căruia trebuia executată sentința civilă

nr. 206/F/2010, respectiv a obligației înscrise în titlul executoriu.

Au fost înlăturate motivat

apărările pârâților din întâmpinare apreciindu-se că nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 70 din O.G. nr. 92/2003 și că pârâții nu au probat existența vreunei cauze

exoneratoare de răspundere în ceea ce privește neîndeplinirea de către aceștia,

în termenul limită de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței civile

nr. 206/F/2010 a obligației înscrise în titlul executoriu.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recursuri, în termen pârâtul G.D. și respectiv pârâții D.I.D și H.D.,

motivate pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate

de recurenții D.I.D. și H.D. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. invocându-se greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 24

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în raport de dispozițiile art. 70 din O.G. nr.

92/2003 privind C. proc. fisc. care devine aplicabile pe situația de fapt în ceea

ce privește soluționarea contestației formulate de intimată înregistrată la data

de 26 ianuarie 2012.

Se arată în motivele de

recurs că în mod nelegal au fost aplicate de prima instanță dispozițiile art. 24

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în condițiile în care în cauză erau aplicabile

dispozițiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003 și nu dispozițiile normei generale prin

care era reglementat termenul de 30 de zile privind obligația soluționării contestației.

Pe lângă aspectele formulate

privind înregistrarea și comunicarea contestației formulate și a actelor anexă se

arată de recurenții-pârâți faptul că nerealizarea obligației în termenul de 30 zile

prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost una de natură obiectivă

deoarece cauza supusă soluționării era deosebit de complexă presupunând verificări

suplimentare, documente de analizat, lipsa unor relații privind sediul soluționării

procesului penal.

Pe de altă parte însăși

contestatoarea - intimată și-a completat contestația cu motive și documente noi

la data de 20 martie 2012, iar în raport de aceste noi date s-a emis adresa din

11 aprilie 2012 pentru completarea referatului cu propuneri de soluționare a contestației

în raport de documentația prezentată și în raport de această situație au devenit

aplicabile dispozițiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003 care nu au fost reținute greșit

de instanța de fond.

În recursul declarat de

pârâtul - recurent G.D. motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304

pct. 3 și 9 C. proc. civ. invocându-se motivul de casare, respectiv necompetența

materială a instanței de fond care a pronunțat sentința recurată și a soluționat

cererea în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004 și aplicarea greșită a legii în ceea

ce privește soluționarea acțiunii întemeiată pe dispozițiile art. 24 din Legea

nr. 554/2004 în raport de dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

și de dispozițiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003.

În raport de dispozițiile

art. 304 pct. 3 C. proc. civ. se invocă de recurentul-pârât pronunțarea sentinței

de o instanță necompetentă material.

Se apreciază că în raport

de dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Curtea de Apel Brașov,

secția de contencios administrativ și fiscal, nu era instanța de executare în sensul

dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Se arată că instanța de

executare era Tribunalul Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, deoarece

actul ce trebuia emis privind soluționarea contestației era de competența D.G.F.P.

Brașov - autoritate locală, fiind aplicabile dispozițiilor art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Se solicită, în raport

de acest motiv de recurs casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă

soluționare la Tribunalul Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

În raport de dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se invocă greșita aplicare a dispozițiilor art. 24

alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 sub două aspecte.

Primul vizează lipsa calității

sale procesuale pasive în raport de dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004 pe motiv că recurentul nu are calitatea de conducător al autorității

publice sau de persoana obligată a executa conform legii și a atribuțiilor de serviciu

sentința civilă nr. 206/F din 22 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov

rămasă definitivă și irevocabilă.

Al doilea aspect de nelegalitate

privește aprecierea greșită în sensul aplicării și îndeplinirii condițiilor prevăzute

de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul neexecutării obligației privind

soluționarea contestației formulate în „cel mult 30 de zile de la data rămânerii

irevocabile a hotărârii”. Se arată că în cauză nu erau aplicabile dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ci dispozițiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003

în sensul că termenul de soluționare de 45 de zile de la înregistrare se prelungește

cu perioada cuprinsă între data solicitării și data solicitării și data primirii

informațiilor solicitate.

Aceasta deoarece însăși

intimata a depus acte și motive noi privind soluționarea contestației formulate,

contestație deosebit de complexă și care nu putea fi soluționată în lipsa punctului

de vedere al organului de inspecție fiscală conform art. 213 alin. (4) din O.G.

nr. 92/2003.

Iar conform art. 213

alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 prin adresa din 20 martie 2012 documentele depuse

de reclamanta intimată au fost transmise D.G.F.P. Brașov - Activitatea de Inspecție

Fiscală pentru a se pronunța asupra acestora, în cauză fiind aplicabile dispozițiile

art. 70 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

Se arată că organele de

soluționare a contestației au întreprins diligențele necesare pentru a se soluționa

contestația în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 ci dispozițiile art. 70 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

Se solicită, în raport

de acest motiv de recurs modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii

ca nefondate.

În susținerea recursurilor

se depun acte conform art. 305 C. proc. civ.

La dosar intimata-reclamantă

a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Analizând recursurile

declarate, în raport de motivele de recurs, Curtea va aprecia pentru următoarele

considerente, comune ambelor recursuri că acestea sunt fondate, în cauză fiind incidente

condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - aplicarea

greșită a legii.

Motivul de recurs, de

casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. invocat de recurentul G.D. nu este

fondat.

În cauză sentința recurată

a fost pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca instanță de executare, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit.

t) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu dispozițiile art. 25 alin. (1) din același

act normativ.

Curtea de Apel Brașov,

secția de contencios administrativ și fiscal, a susținut fondul litigiului contencios

administrativ și a pronunțat sentința civilă nr. 206 din 22 decembrie 2010 în Dosarul

nr. 804/64/2010 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 229 din 19 ianuarie 2012 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fiind învestită cu o cerere

întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel

Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, era instanța de executare

competentă material conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 554/2004.

Motivele de nelegalitate

și netemeinicie invocate de recurenți, care se încadrează în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. aplicarea și interpretarea greșită a legii.

Prin sentința recurată

s-a admis acțiunea formulată de reclamanta-intimată în baza art. 24 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 554/2004 și a fost aplicată fiecăruia dintre recurenți începând

cu data de 19 februarie 2012 amenda prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004 până la executarea obligației stabilite prin sentința civilă nr.

206 din 22 decembrie 2010 rămasă irevocabilă.

Prin sentința civilă care

constituie titlu executoriu s-a dispus anularea deciziei nr. 1525 din 21

septembrie 2010 emisă de pârâtă D.G.F.P. Brașov și a fost obligată pârâta să soluționeze

pe fond contestația fiscală a reclamantei - intimate înregistrate din 31 august

2010.

Curtea analizând sentința

atacată apreciază că în mod greșit prima instanță a apreciat că în cauza de față

sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 ca

procedură specială de executare aplicabilă în cazul în care autoritatea publică

este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să

elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative.

Curtea apreciază că în

prezenta cauză obiectul executării menționat în sentința civilă nr. 206 din 22

decembrie 2010 al Curții de Apel Brașov nu se încadrează în art. 24 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, hotărârea cuprinzând în concret obligația soluționării unei

contestații fiscale. Pe cale de consecință în raport de acest obiect în cauză devin

aplicabile dispozițiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., dispoziții

invocate de recurenți prin întâmpinare, înlăturate nejustificat de prima instanță

și care au fost reiterate în motivele de recurs.

În conformitate cu dispozițiile

art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. în situațiile în care

pentru soluționarea cererii sunt necesare informații suplimentare relevante pentru

luarea deciziei, termenul de soluționare se prelungește cu perioada cuprinsă între

data solicitării și data primirii informațiilor solicitate. Aceste dispoziții speciale

sunt aplicabile în prezenta cauză pentru două motive. Primul vizează obiectul obligației

respectiv soluționarea unei contestații fiscale și al doilea faptul că soluționarea

acestei contestații înregistrată la data de 31 august 2010 reprezenta un volum de

muncă complex, are presupunea verificarea de documente și obținerea de relații care

nu puteau fi efectuate în termenul de 45 zile prevăzut de art. 70 alin. (1) din

O.G. nr. 92/2003.

Pe de altă parte cu ocazia

soluționării contestației însăși reclamanta - intimată a depus la dosar data de

20 martie 2012 acte și motive noi ale contestației acte care presupun verificări

suplimentare și un punct de vedere din partea organelor de inspecție fiscală. În

acest sens prin adrese repetate din 12 martie 2012 și respectiv 11 aprilie 2012

s-au solicitat informații suplimentare de la D.G.F.P. Brașov și D.G.F.P. Satu Mare

necesare soluționării contestației fiscale și care să aibă în vedere înscrisurile

noi care nu au fost prezentate anterior.

În cauză Curtea apreciază

că în raport de obiect și de situația de fapt nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 ci dispozițiile speciale prevăzute

de art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 în sensul că termenul de soluționare se

prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor

solicitate. Iar față de procedura specială, Curtea apreciază că organele de soluționare

a contestației au aplicat corect dispozițiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003, în cauză

nefiind aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea

ce privește termenul de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței civile

nr. 206/F/2010 în raport de obiectul obligației înscrise în titlul executoriu.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursurile

și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de D.I.D., H.D. și de G.D. împotriva sentinței nr. 6/F/CC din 20 aprilie 2012 a

Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea formulată de A.S.V. Auto SRL Ghimbav, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 septembrie 2012.