ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3449/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 180/64/2012 pe rolul Curții de Apel Brașov reclamanta A.S.V. Auto SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții D.I.D., D.G. și D.H., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună aplicarea fiecăruia dintre pârâți a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere, începând din data de 19 februarie 2012 și până la executarea obligației stabilite prin sentința civilă nr. 206 din 22 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 804/64/2010, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 229 din 19 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii se arată că, prin sentința menționată mai sus, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov a fost obligată la soluționarea în fond a contestației pe care reclamanta a introdus-o împotriva raportului de inspecție fiscală din 23 iulie 2010 corectată în data de 03 august 2010, a deciziei de impunere fiscală din 23 iulie 2010 corectată în data de 03 august 2010 și a procesului verbal din 23 iulie 2010, urmare a anularii de către instanță a deciziei nr. 1525 din 21 septembrie 2010 prin care organul de soluționare a contestațiilor din cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov suspendase în mod nelegal soluționarea contestației.

La data de 25 ianuarie 2012 reclamanta a înaintat Directorului executiv al Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov adresa prin care a solicitat reluarea soluționării contestației, însoțită de certificatul din data de 23 ianuarie 2012 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu privire la respingerea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov împotriva sentinței nr. 206/2010. Pârâții, prin întâmpinare au solicitat respingerea acțiunii motivând că nu sunt în culpă, iar contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere din 23 iulie 2010 este în curs de soluționare.

În raport de actele depuse și de susținerile părților Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 6/F/CC a admis cererea formulată de reclamantă și a aplicat fiecăruia dintre pârâți o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere, începând din data de 19 februarie 2012 și până la executarea obligației stabilite prin sentința civilă nr. 206 din 22 decembrie 2010 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 229 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință s-a apreciat de prima instanță că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin care este prevăzut imperativ norma juridică care cuprinde termenul de cel mult 30 de zile de la data rămâneri irevocabile a hotărârii, termen în cadrul căruia trebuia executată sentința civilă nr. 206/F/2010, respectiv a obligației înscrise în titlul executoriu. Au fost înlăturate motivat apărările pârâților din întâmpinare apreciindu-se că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003 și că pârâții nu au probat existența vreunei cauze exoneratoare de răspundere în ceea ce privește neîndeplinirea de către aceștia, în termenul limită de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 206/F/2010 a obligației înscrise în titlul executoriu.

Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri, în termen pârâtul G.D. și respectiv pârâții D.I.D și H.D., motivate pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate de recurenții D.I.D. și H.D. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în raport de dispozițiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. care devine aplicabile pe situația de fapt în ceea ce privește soluționarea contestației formulate de intimată înregistrată la data de 26 ianuarie 2012. Se arată în motivele de recurs că în mod nelegal au fost aplicate de prima instanță dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în condițiile în care în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 70 din O.G.

nr. 92/2003 și nu dispozițiile normei generale prin care era reglementat termenul de 30 de zile privind obligația soluționării contestației. Pe lângă aspectele formulate privind înregistrarea și comunicarea contestației formulate și a actelor anexă se arată de recurenții-pârâți faptul că nerealizarea obligației în termenul de 30 zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost una de natură obiectivă deoarece cauza supusă soluționării era deosebit de complexă presupunând verificări suplimentare, documente de analizat, lipsa unor relații privind sediul soluționării procesului penal.

Pe de altă parte însăși contestatoarea - intimată și-a completat contestația cu motive și documente noi la data de 20 martie 2012, iar în raport de aceste noi date s-a emis adresa din 11 aprilie 2012 pentru completarea referatului cu propuneri de soluționare a contestației în raport de documentația prezentată și în raport de această situație au devenit aplicabile dispozițiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003 care nu au fost reținute greșit de instanța de fond. În recursul declarat de pârâtul - recurent G.D. motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.

invocându-se motivul de casare, respectiv necompetența materială a instanței de fond care a pronunțat sentința recurată și a soluționat cererea în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004 și aplicarea greșită a legii în ceea ce privește soluționarea acțiunii întemeiată pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 în raport de dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și de dispozițiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. se invocă de recurentul-pârât pronunțarea sentinței de o instanță necompetentă material. Se apreciază că în raport de dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, nu era instanța de executare în sensul dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Se arată că instanța de executare era Tribunalul Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, deoarece actul ce trebuia emis privind soluționarea contestației era de competența D.G.F.P. Brașov - autoritate locală, fiind aplicabile dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Se solicită, în raport de acest motiv de recurs casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se invocă greșita aplicare a dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 sub două aspecte.

Primul vizează lipsa calității sale procesuale pasive în raport de dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pe motiv că recurentul nu are calitatea de conducător al autorității publice sau de persoana obligată a executa conform legii și a atribuțiilor de serviciu sentința civilă nr. 206/F din 22 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov rămasă definitivă și irevocabilă. Al doilea aspect de nelegalitate privește aprecierea greșită în sensul aplicării și îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul neexecutării obligației privind soluționarea contestației formulate în „cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”.

Se arată că în cauză nu erau aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ci dispozițiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003 în sensul că termenul de soluționare de 45 de zile de la înregistrare se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data solicitării și data primirii informațiilor solicitate. Aceasta deoarece însăși intimata a depus acte și motive noi privind soluționarea contestației formulate, contestație deosebit de complexă și care nu putea fi soluționată în lipsa punctului de vedere al organului de inspecție fiscală conform art. 213 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003. Iar conform art. 213 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 prin adresa din 20 martie 2012 documentele depuse de reclamanta intimată au fost transmise D.G.F.P.

Brașov - Activitatea de Inspecție Fiscală pentru a se pronunța asupra acestora, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 70 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. Se arată că organele de soluționare a contestației au întreprins diligențele necesare pentru a se soluționa contestația în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ci dispozițiile art. 70 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004. Se solicită, în raport de acest motiv de recurs modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii ca nefondate. În susținerea recursurilor se depun acte conform art. 305 C. proc. civ. La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Analizând recursurile declarate, în raport de motivele de recurs, Curtea va aprecia pentru următoarele considerente, comune ambelor recursuri că acestea sunt fondate, în cauză fiind incidente condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - aplicarea greșită a legii. Motivul de recurs, de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. invocat de recurentul G.D. nu este fondat. În cauză sentința recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca instanță de executare, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu dispozițiile art. 25 alin. (1) din același act normativ.

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a susținut fondul litigiului contencios administrativ și a pronunțat sentința civilă nr. 206 din 22 decembrie 2010 în Dosarul nr. 804/64/2010 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 229 din 19 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Fiind învestită cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, era instanța de executare competentă material conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 554/2004. Motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de recurenți, care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. aplicarea și interpretarea greșită a legii. Prin sentința recurată s-a admis acțiunea formulată de reclamanta-intimată în baza art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 și a fost aplicată fiecăruia dintre recurenți începând cu data de 19 februarie 2012 amenda prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 până la executarea obligației stabilite prin sentința civilă nr. 206 din 22 decembrie 2010 rămasă irevocabilă. Prin sentința civilă care constituie titlu executoriu s-a dispus anularea deciziei nr. 1525 din 21 septembrie 2010 emisă de pârâtă D.G.F.P.

Brașov și a fost obligată pârâta să soluționeze pe fond contestația fiscală a reclamantei - intimate înregistrate din 31 august 2010. Curtea analizând sentința atacată apreciază că în mod greșit prima instanță a apreciat că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 ca procedură specială de executare aplicabilă în cazul în care autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative. Curtea apreciază că în prezenta cauză obiectul executării menționat în sentința civilă nr. 206 din 22 decembrie 2010 al Curții de Apel Brașov nu se încadrează în art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea cuprinzând în concret obligația soluționării unei contestații fiscale.

Pe cale de consecință în raport de acest obiect în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., dispoziții invocate de recurenți prin întâmpinare, înlăturate nejustificat de prima instanță și care au fost reiterate în motivele de recurs. În conformitate cu dispozițiile art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. în situațiile în care pentru soluționarea cererii sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, termenul de soluționare se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate. Aceste dispoziții speciale sunt aplicabile în prezenta cauză pentru două motive.

Primul vizează obiectul obligației respectiv soluționarea unei contestații fiscale și al doilea faptul că soluționarea acestei contestații înregistrată la data de 31 august 2010 reprezenta un volum de muncă complex, are presupunea verificarea de documente și obținerea de relații care nu puteau fi efectuate în termenul de 45 zile prevăzut de art. 70 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003. Pe de altă parte cu ocazia soluționării contestației însăși reclamanta - intimată a depus la dosar data de 20 martie 2012 acte și motive noi ale contestației acte care presupun verificări suplimentare și un punct de vedere din partea organelor de inspecție fiscală. În acest sens prin adrese repetate din 12 martie 2012 și respectiv 11 aprilie 2012 s-au solicitat informații suplimentare de la D.G.F.P.

Brașov și D.G.F.P. Satu Mare necesare soluționării contestației fiscale și care să aibă în vedere înscrisurile noi care nu au fost prezentate anterior. În cauză Curtea apreciază că în raport de obiect și de situația de fapt nu sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 ci dispozițiile speciale prevăzute de art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 în sensul că termenul de soluționare se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate. Iar față de procedura specială, Curtea apreciază că organele de soluționare a contestației au aplicat corect dispozițiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește termenul de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 206/F/2010 în raport de obiectul obligației înscrise în titlul executoriu.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursurile și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de D.I.D., H.D. și de G.D. împotriva sentinței nr. 6/F/CC din 20 aprilie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de A.S.V. Auto SRL Ghimbav, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 septembrie 2012.