ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1022/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 16 iunie 2010 contestatorul M.C.G. a formulat contestație la titlu împotriva deciziei nr. l/ R din 6 ianuarie 20101 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, în dosarul nr. 6430/62/2009, împotriva deciziei nr. 93/ R din 2 martie 2010 pronunțată în dosarul 49/64/2010 de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și împotriva sentinței civile nr. 1500/ C din 6 octombrie 2009 a Tribunalului Brașov, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 6430/62/2009. Prin încheierea din Camera de Consiliu pronunțată la data de 8 iulie 2010 de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a fost respinsă cererea formulată de M.C.G.

privind suspendarea executării silite a deciziei nr. l/ R din 6 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, a deciziei nr. 93/ R din 2 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov și a sentinței civile nr. 1500/ C din 6 octombrie 2009 a Tribunalului Brașov. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că suspendarea executării presupune achitarea anticipată a cauțiunii (aspect ce a fost probat conform recipisei de consemnare aflată la dosar) și dovedirea caracterului vătămător și crearea unui prejudiciu grav și iremediabil deținătorului obligației. Instanța a apreciat că prejudiciul grav și iremediabil de recuperat ce s-ar crea în patrimoniul contestatorului, respectiv imposibilitatea restabilirii situației anterioare nu a fost probat în sensul art. 1169 C. civ., motiv pentru care a respins cererea de suspendare a executării silite formulată de M.C.G.

Împotriva menționatei încheieri, în termen legal, M.C.G. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din Camera de Consiliu de la 8 iulie 2010 și admiterea cererii de suspendare. După o scurtă prezentare a situației de fapt, recurentul critică hotărârea atacată, susținând, în esență, existența unor inadvertențe conținute de textul încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 8 iulie 2010, care dovedesc, în opinia sa, nelegalitatea și netemeinicia soluției pronunțate, respectiv respingerea cererii de suspendare a executării silite. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Analizând hotărârea recurată în raport de criticile formulate, temeiurile de drept invocate, în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Deși recurentul a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., indicarea acestora are un caracter pur formal, recurentul criticând reținerile instanței fără a sintetiza și argumenta în ce constă nelegalitatea încheierii atacate în sensul expres și limitativ prevăzut de textele legale evocate. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul se prevalează de sintagma „informația juridică reală” susținând că încheierea recurată cuprinde în conținutul ei inadvertențe, care în opinia sa dovedesc netemeinicia și nelegalitatea soluției pronunțate.

Simpla relatare a situației de fapt, precum și nemulțumirea părții cu privire la soluția pronunțată, nu este suficientă, întinderea controlului judiciar fiind condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și limitele conferite de dispozițiile legale ale art. 304 C. proc. civ., criticile recurentului vizând „inserierea falsă a stării de fapt și de drept” exced controlului de legalitate pe care instanța de recurs învestită cu soluționarea unei cereri în materială comercială îl poate efectua în virtutea normelor de procedură civilă. Susținerea recurentului în sensul că procedura de citare nu a fost îndeplinită se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 5 al art. 304 C. proc.

civ., dar criticile recurentului vizând absența acestuia de la judecata cererii, nu pot fi primite câtă vreme Curtea a reținut în practicaua încheierii recurate prezența și susținerile acestuia. În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile pct. 6 al art. 304 C. proc. civ., vizând împrejurarea în care instanța a dat mai mult decât s-a cerut ori ce nu s-a cerut, se reține că recurentul l-a invocat doar formal fără a argumenta în ce constă nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva cerințelor textului legal evocat, iar din dezvoltarea motivelor de recurs nu se desprinde nicio critică ce ar putea fi încadrată în acest temei legal. Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., hotărârea este nelegală când „nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”. Textul de lege evocat vizează nemotivarea hotărârii, precum și motivarea contradictorie, dar decizia atacată cuprinde elementele obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. De asemenea, nu se poate reține existența unor contradicții și nici a unor considerente străine de natura pricinii, ci dimpotrivă argumentele instanței se constituie într-o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluția pronunțată.

Susținerile recurentului vizând probatoriul administrat în cauză, faptul că instanța a invocat art. 1169 C. civ., fără a menționa și dispozițiile art. 1170 C. civ., exced controlului de legalitate, aceasta întrucât nemulțumirea părții cu privire la administrarea și interpretarea probelor nu se încadrează în motivele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304, recursul fiind o cale de atac nedevolutivă care nu-și propune o reapreciere a probelor. Prin urmare, criticile recurentei vizând probele administrate în cauză nu pot fi analizate, reaprecierea probelor nemaifiind posibilă în această etapă procesuală odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., prin O.U.G. nr. 138/2000 și ale art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., prin dispozițiile Legii nr. 219/2005. Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea este nelegală „când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”. Este de necontestat că obiectul dedus judecății în Camera de Consiliu de la 8 iulie 2010 l-a constituit cererea de suspendare a executării silite a deciziei nr. l/ R din 6 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, a deciziei nr. 93/ R din 2 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov și a sentinței civile nr. 1500/ C din 6 octombrie 2009 a Tribunalului Brașov, cerere pe care M.C.G. a formulat-o în cadrul contestației la titlu a hotărârilor menționate.

Astfel, motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 nu-și găsește incidența în cauza de față, având în vedere că instanța în mod judicios a calificat cererea formulată de M.C.G. ca fiind cerere de suspendare a executării silite, cerere soluționată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 403 alin. (3) C. proc. civ. Nefondate sunt și criticile recurentului sub aspectul instituit de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 403 alin. (1) C. proc. civ., măsura suspendării executării silite are un caracter facultativ și poate fi luată „după depunerea cauțiunii fixată de instanță” doar dacă s-ar produce prejudicii grave și dificil de remediat părții care o solicită.

În speța de față, contestatorul M.C.G. nu a arătat, în mod concret, care sunt prejudiciile grave și iremediabile care s-ar produce prin executare în patrimoniul său, respectiv nu a dovedit imposibilitatea restabilirii situației anterioare, aspecte ce au fost corect analizate și reținute de instanța care a soluționat cererea. În consecință, împrejurarea că petentul a depus cauțiunea în cuantumul solicitat de către instanță, nu conduce automat la admiterea cererii vizând suspendarea executării silite, iar criticile recurentului sub acest aspect sunt nefondate, instanța dând o corectă eficiență textelor legale aplicabile speței. Pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, recursul este nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va fi respins, menținându-se încheierea din Camera de Consiliu din 8 iulie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.C.G. împotriva încheierii din Camera de Consiliu din 8 iulie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2011.