ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1022/2011

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 16 iunie 2010

contestatorul M.C.G. a formulat contestație la titlu împotriva deciziei nr. l/

R din 6 ianuarie 20101 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială,

în dosarul nr. 6430/62/2009, împotriva deciziei nr. 93/ R din 2 martie 2010

pronunțată în dosarul 49/64/2010 de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și

împotriva sentinței civile nr. 1500/ C din 6 octombrie 2009 a Tribunalului

Brașov, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.

6430/62/2009.

Prin încheierea

din Camera de Consiliu pronunțată la data de 8 iulie 2010 de Curtea de Apel

Brașov, secția comercială, a fost respinsă cererea formulată de M.C.G. privind

suspendarea executării silite a deciziei nr. l/ R din 6 ianuarie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, a deciziei nr. 93/ R din 2 martie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Brașov și a sentinței civile nr. 1500/ C din 6

octombrie 2009 a Tribunalului Brașov.

Pentru a se

pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că suspendarea executării

presupune achitarea anticipată a cauțiunii (aspect ce a fost probat conform

recipisei de consemnare aflată la dosar) și dovedirea caracterului vătămător și

crearea unui prejudiciu grav și iremediabil deținătorului obligației.

Instanța a

apreciat că prejudiciul grav și iremediabil de recuperat ce s-ar crea în

patrimoniul contestatorului, respectiv imposibilitatea restabilirii situației

anterioare nu a fost probat în sensul art. 1169 C. civ., motiv pentru care a

respins cererea de suspendare a executării silite formulată de M.C.G.

Împotriva

menționatei încheieri, în termen legal, M.C.G. a declarat recurs, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din Camera de Consiliu de la

8 iulie 2010 și admiterea cererii de suspendare.

După o scurtă

prezentare a situației de fapt, recurentul critică hotărârea atacată,

susținând, în esență, existența unor inadvertențe conținute de textul

încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 8 iulie 2010, care

dovedesc, în opinia sa, nelegalitatea și netemeinicia soluției pronunțate,

respectiv respingerea cererii de suspendare a executării silite.

În drept, au

fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Analizând

hotărârea recurată în raport de criticile formulate, temeiurile de drept

invocate, în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Deși recurentul

a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 5,

6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., indicarea acestora are un caracter pur formal,

recurentul criticând reținerile instanței fără a sintetiza și argumenta în ce

constă nelegalitatea încheierii atacate în sensul expres și limitativ prevăzut

de textele legale evocate.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurentul se prevalează de sintagma „informația juridică

reală” susținând că încheierea recurată cuprinde în conținutul ei inadvertențe,

care în opinia sa dovedesc netemeinicia și nelegalitatea soluției pronunțate.

Simpla relatare

a situației de fapt, precum și nemulțumirea părții cu privire la soluția

pronunțată, nu este suficientă, întinderea controlului judiciar fiind

condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și

limitele conferite de dispozițiile legale ale art. 304 C. proc. civ., criticile

recurentului vizând „inserierea falsă a stării de fapt și de drept” exced

controlului de legalitate pe care instanța de recurs învestită cu soluționarea

unei cereri în materială comercială îl poate efectua în virtutea normelor de

procedură civilă.

Susținerea

recurentului în sensul că procedura de citare nu a fost îndeplinită se

circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 5 al art. 304 C. proc.

civ., dar criticile recurentului vizând absența acestuia de la judecata

cererii, nu pot fi primite câtă vreme Curtea a reținut în practicaua încheierii

recurate prezența și susținerile acestuia.

În ceea ce

privește motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile pct. 6 al art. 304 C.

proc. civ., vizând împrejurarea în care instanța a dat mai mult decât s-a cerut

ori ce nu s-a cerut, se reține că recurentul l-a invocat doar formal fără a

argumenta în ce constă nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva

cerințelor textului legal evocat, iar din dezvoltarea motivelor de recurs nu se

desprinde nicio critică ce ar putea fi încadrată în acest temei legal.

Potrivit

dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea este nelegală când „nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii

ori străine de natura pricinii”.

Textul de lege

evocat vizează nemotivarea hotărârii, precum și motivarea contradictorie, dar

decizia atacată cuprinde elementele obligatorii prevăzute de dispozițiile art.

261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv motivele de fapt și de drept care

au format convingerea instanței.

De asemenea, nu

se poate reține existența unor contradicții și nici a unor considerente străine

de natura pricinii, ci dimpotrivă argumentele instanței se constituie într-o

înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a

fundamentat soluția pronunțată.

Susținerile

recurentului vizând probatoriul administrat în cauză, faptul că instanța a

invocat art. 1169 C. civ., fără a menționa și dispozițiile art. 1170 C. civ.,

exced controlului de legalitate, aceasta întrucât nemulțumirea părții cu

privire la administrarea și interpretarea probelor nu se încadrează în motivele

expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304, recursul fiind o cale

de atac nedevolutivă care nu-și propune o reapreciere a probelor.

Prin urmare,

criticile recurentei vizând probele administrate în cauză nu pot fi analizate,

reaprecierea probelor nemaifiind posibilă în această etapă procesuală odată cu

abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., prin O.U.G. nr. 138/2000 și ale

art. 304 pct. 10 C. proc. civ., prin dispozițiile Legii nr. 219/2005.

Potrivit

dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea este nelegală „când

instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura

ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”.

Este de

necontestat că obiectul dedus judecății în Camera de Consiliu de la 8 iulie

2010 l-a constituit cererea de suspendare a executării silite a deciziei nr. l/

R din 6 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, a deciziei nr. 93/ R

din

2 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov și a sentinței

civile nr. 1500/ C din 6 octombrie 2009 a Tribunalului Brașov, cerere pe care

M.C.G. a formulat-o în cadrul contestației la titlu a hotărârilor menționate.

Astfel, motivul

de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 nu-și găsește incidența în

cauza de față, având în vedere că instanța în mod judicios a calificat cererea

formulată de M.C.G. ca fiind cerere de suspendare a executării silite, cerere

soluționată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 403 alin. (3) C. proc.

civ.

Nefondate sunt

și criticile recurentului sub aspectul instituit de pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 403 alin. (1) C. proc. civ., măsura suspendării executării

silite are un caracter facultativ și poate fi luată „după depunerea cauțiunii

fixată de instanță” doar dacă s-ar produce prejudicii grave și dificil de

remediat părții care o solicită.

În speța de

față, contestatorul M.C.G. nu a arătat, în mod concret, care sunt prejudiciile

grave și iremediabile care s-ar produce prin executare în patrimoniul său,

respectiv nu a dovedit imposibilitatea restabilirii situației anterioare,

aspecte ce au fost corect analizate și reținute de instanța care a soluționat

cererea.

În consecință,

împrejurarea că petentul a depus cauțiunea în cuantumul solicitat de către

instanță, nu conduce automat la admiterea cererii vizând suspendarea executării

silite, iar criticile recurentului sub acest aspect sunt nefondate, instanța

dând o corectă eficiență textelor legale aplicabile speței.

Pentru toate

argumentele de fapt și de drept care preced, recursul este nefondat și în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins,

menținându-se încheierea din Camera de Consiliu din 8 iulie 2010 a Curții de

Apel Brașov, secția comercială, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de M.C.G. împotriva încheierii din Camera de Consiliu din 8

iulie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 martie 2011.