ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 296/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, petentul M.I. a solicitat instanței

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită plângerea formulată de acesta

în sensul desființării referatului de clasare întocmit în dosarul nr.

477/VIII/1/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și a soluției

din dosarul nr. 703/II/2/2009, cu trimiterea cauzei la procuror în vederea

începerii urmăririi penale sau să fie reținută cauza pentru judecata în fond.

În motivarea

plângerii petentul a arătat că prin acțiunile sale făptuitorul a încălcat

legea, inserând în cuprinsul sentinței nr. 584/2008 a Tribunalului Cluj fapte

neconforme cu adevărul și a dat o soluție bazată pe falsuri, fără a respecta

limitele rejudecării, întrucât judecătorul a introdus sintagma „victima a suferit

o tăietură de 10 cm” care nu se regăsește în probele dosarului.

Petentul a apreciat

că trebuiau verificate și analizate aceste fapte prin care i s-au încălcat

drepturile constituționale, respectiv dreptul la un proces echitabil. A arătat

că judecătorul și-a motivat sentința pe declarația martorei M.A.M., care nu

este semnată, iar pentru toate acestea a apreciat că există indicii temeinice

privind faptele reclamate.

Prin sentința penală

nr. 84 din 12 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori,

în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul M.I. împotriva referatului din 03

iulie 2009, întocmit în dosarul nr. 477/VIII/1/2009 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Cluj și a adresei din 04 septembrie 2009, întocmită în dosarul

nr. 703/II/2/2009 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Cluj.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Plângerea formulată

de petentul M.I. împotriva referatului din 3 iulie 2009, întocmit în dosarul

nr. 477/VIII/1/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și a adresei

din 4 septembrie 2009, întocmită în dosarul nr. 703/II/2/2009 de procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj este nefondată întrucât

judecătorul J.E. a menționat în considerentele sentinței penale pe care acesta

a pronunțat-o probe pe care le-a considerat utile cauzei, iar dacă petentul

este nemulțumit de probele care au stat la baza hotărârii sau dacă apreciază că

acestea nu există sau că nu au fost administrate în mod corect, are

posibilitatea, în căile de atac, să solicite fie înlăturarea acestora, fie să

nu se țină seama de probele care au fost administrate contrar legii.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul M.I., solicitând

admiterea acestuia astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, Înalta

Curte constată următoarele:

Referitor la excepția

de neconstituționalitate invocată de recurentul petent (dosar instanță) se

reține că aceasta a fost soluționată prin Decizia nr. 690 din 31 mai 2011 a

Curții Constituționale, în sensul respingerii, ca inadmisibilă (dosar

instanță), motiv pentru care reiterarea în aceeași cauză a aceleiași cereri

este inoportună.

Referitor la recursul

formulat în cauză constată următoarele:

La data de 16 iunie

2009, petentul M.I. a formulat o plângere penală la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Cluj împotriva judecătorului J.E. de la Tribunalul Cluj pentru

săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin.

(2) C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor persoanei în formă

calificată prevăzută de art. 248

1

C. pen. raportat la art. 246 C.

pen., pe considerentul că acesta a inserat afirmații neconforme cu adevărul și

nu a interpretat în mod corespunzător probele cu ocazia pronunțării și

motivării sentinței penale nr. 584 din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj

prin care s-a dispus condamnarea petentului la pedeapsa de 4 ani închisoare

pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor.

Prin referatul din 3

iulie 2009, întocmit în dosarul nr. 477/VIII/1/2009, procurorul de la Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Cluj a apreciat că se impune clasarea și arhivarea

lucrării întrucât nu există niciun indiciu cu privire la săvârșirea vreunei

fapte prevăzută de legea penală de către judecătorul J.E., de la Tribunalul

Cluj.

De asemenea, s-a arătat

că persoana nemulțumită de hotărârea judecătorului poate exercita căile legale

de atac împotriva acesteia.

La data de 3 iulie

2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a comunicat petentului că, în

urma verificării aspectelor semnalate, nu au rezultat indicii cu privire la

săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală de către judecătorul J.E.,

de la Tribunalul Cluj.

La data de 24

septembrie 2009, petentul a formulat plângere la instanță împotriva soluției de

netrimitere în judecată.

Instanța de judecată

a respins, ca nefondată, plângerea petentului, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Potrivit art. 278

1

alin. (1) și (2) C. proc. pen., după respingerea plângerii, conform art.

275-278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței

ori, după caz, a rezoluției de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și

orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere,

în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de

rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia

i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Din examinarea acestui

text de lege rezultă că numai împotriva rezoluției de clasare se poate formula

plângere și, prin urmare, referatul de clasare nu face parte din această

categorie.

Instanța de fond nu a

analizat conținutul referatului din 3 iulie 2009 întocmit în dosar nr.

477/VIII/1/2009 potrivit cu care procurorul a apreciat că se impune clasarea și

arhivarea lucrării întrucât nu există niciun indiciu cu privire la săvârșirea

vreunei fapte prevăzute de legea penală de către intimatul J.E.

În aceste condiții,

instanța de fond nu a verificat dacă în raport de conținutul referatului astfel

întocmit, actul de procedură care trebuia să consfințească soluția procurorului

este referat sau rezoluție.

Totodată, Înalta

Curte constată că prima instanță a procedat la analizarea pe fond a plângerii

formulate de petent, deși aceasta a antamat și aspectul admisibilității în

considerentele hotărârii, fără a lămuri.

În consecință, Înalta

Curte apreciază că soluția care se impune este aceea de casare a sentinței

pronunțate de instanța de fond și de trimitere a cauzei la această instanță

pentru a rejudeca și a pronunța o soluție în raport de aspectele avute în

vedere la data judecării cauzei, întrucât există contradicție între

considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia, fapt ce nu permite

exercitarea reală și efectivă a controlului judiciar în cauză, aspect care se

circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 9

teza a II-a C. proc. pen.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de petentul M.I.

împotriva sentinței penale nr. 84 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj,

secția penală și de minori, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre

rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de petentul M.I. împotriva sentinței penale nr. 84 din 12 noiembrie

2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează sentința

penală atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 ianuarie 2012.