ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3839/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Petentul M.I. la data de 16 iunie 2009 a

formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva

intimatului J.E., judecător la tribunalul Cluj pentru săvârșirea infracțiunii

de neglijență în serviciu.

În fapt petentul a

învederat că activitatea făptuitorului constă în înserarea de afirmații

neconforme cu adevărul și interpretarea necorespunzătoare a probelor.

Prin referatul din 3

iulie 2009 întocmit în Dosarul nr. 477/VIII/1/2009 Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Cluj a casat plângerea formulată de petent cu motivarea că atribuțiile

de serviciu ale judecătorilor vizează soluționarea cauzelor cu care sunt

investiți, iar eventuale erori apărute în acest proces nu sunt în mod

obligatoriu rezultatul comiterii vreunei fapte prevăzută de legea penală.

Împotriva acestui

referat petentul a formulat plângere iar prin adresa nr. 703/II/2/2009

întocmită de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj,

s-a răspuns că plângerea formulată de petent nu îndeplinește condițiile

prevăzute pentru declanșarea unui proces penal.

Împotriva referatului

și a răspunsului primit, petentul s-a adresat instanței. Prin Sentința penală

nr. 84 din 12 noiembrie 2009 Curtea de Apel Cluj a respins plângerea petentului

ca fiind nefondată.

Împotriva acestei

hotărâri petentul a declarat recurs iar prin Decizia penală nr. 296 din 31

ianuarie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul petentului

și a dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță, întrucât există contradicții

între considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia.

În rejudecare, prin

Sentința penală nr. 59 din 8 iunie 2012 Curtea de Apel Cluj, secția penală și

de minori, a respins ca fiind inadmisibilă plângerea petentului adresată

instanței în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. întrucât numai rezoluțiile

sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată pot forma obiectul

controlului judiciar, în procedura reglementată prin acest text lege.

Împotriva acestei

hotărâri petentul a declarat recurs.

Recursul este

inadmisibil.

Cauza la care se referă

recurentul a fost soluționată definitiv prin Sentința penală nr. 59 din data de

8 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Având în vedere

dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. ce arată în mod limitativ care

sunt hotărârile ce puteau fi atacate cu recurs, văzând că Decizia penală

definitivă nr. 59 din data de 8 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

secția penală și de minori, nu face parte dintre aceste hotărâri, Înalta Curte

va respinge ca inadmisibil recursul petentului M.I. cu obligarea acestuia la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petentul M.I. împotriva Sentinței penale nr.

59 din 8 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AA