ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 340/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 340/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Brașov, reclamanta SC B.D. SRL prin lichidator judiciar H.D., în contradictoriu

cu pârâții P.I. și P.M. au solicitat instanței să se constate că: imobilele

înscrise la A + 6,8,9 în C.F. 4346 Buzăul Ardelean fac parte din capitalul

social al SC B.D. SRL prin aport în natură, conform actului adițional nr. 89

din 23 septembrie 1996 autentificat la BVP B.A.

Prin sentința nr. 257/C din 23 februarie 2010 a

Tribunalului Brașov, s-a admis acțiunea reclamantei și s-a constatat că

imobilele înscrise la A + 6,8,9 în C.F. 4346 Buzăul Ardelean fac parte din

capitalul social al SC B.D. SRL prin aport în natură, conform actului adițional

nr. 89 din 23 septembrie 1996 autentificat la BVP B.A.

S-a dispus radierea din C.F. a dreptului de proprietate

asupra imobilelor menționate, de pe numele vechilor proprietari P.I. și P.M. și

înscrierea dreptului de proprietate cu titlu de aport în natură la capitalul

social pe numele reclamantei SC B.D. SRL.

S-a instituit în favoarea reclamantei un drept de

superficie pe o durata de 20 de ani asupra terenurilor proprietate a pârâților

înscrise în C.F. nr. 4346 Buzăul Ardelean, pe care se află construcțiile

sus-indicate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că

atât bunurile în litigiu, cât și actul adițional sus-indicat au tăcut obiectul

unui litigiu, care s-a soluționat irevocabil prin decizia civila nr. 3967 din 4

decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

litigiu în care s-a constatat în mod irevocabil (prin respingerea cererii

reconvenționale formulate de pârâții P.I. și M.) valabilitatea actului

adițional autentificat sub nr. 189 din 23 septembrie 1996 prin care s-au adus

ca aport în natură la societatea reclamantă bunurile în litigiu.

De asemenea, s-a mai reținut că, potrivit declarației

autentificate sub nr. 2643 din 27 mai 2003, pârâții P.I. și M. au fost de acord

cu crearea unui drept de superficie pe durata de 20 de ani asupra terenurilor

pe care sunt situate construcțiile ce fac parte din capitalul social conform

actului adițional nr. 189 din 23 septembrie 1996, deci inclusiv cu privire la

terenurile pe care sunt situate construcțiile în litigiu.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții P.I.

și P.M., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin

decizia nr. 55/Ap. din 17 iunie 2010 a respins excepțiile autorității de lucru

judecat și a inadmisibilității, precum și apelul declarat de pârâții P.I. și P.M.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut,

față de precizarea petitului principal al acțiunii - înscrierea dreptului de

proprietate în cartea funciară - că prezenta acțiune are caracterul unei

acțiunii în realizare, sens în care a respins excepția inadmisibilității

acțiunii întemeiată pe art. 111 C. proc. civ., iar cu privire la excepția

autorității de lucru judecat, în raport de decizia nr. 3967 din 04 decembrie 2007

a Î.C.C.J., a constatat că cererea privind înscrierea dreptului de proprietate

în cartea funciară pentru imobilele în litigiu a rămas nesoluționată.

De asemenea, a mai reținut că reclamanții nu au

dovedit investițiile făcute la construcțiile în litigiu, iar în ceea ce

privește dreptul de superficie asupra imobilelor din litigiu, acesta a fost

instituit luându-se în considerare acordul părților exprimat prin declarația

notarială autentificată sub nr. 2643 din 27 mai 2003.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au

declarat recurs pârâții P.I. și P.M., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., susținând că în mod greșit instanța de apel a respins apelul,

iar hotărârea recurată este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea legii,

întrucât instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale ce

reglementează excepția autorității de lucru judecat, respectiv art. 1201 C.

civ. și art. 163 C. proc. civ.

Analizând decizia atacată în raport de criticile

formulate și de temeiurile de drept invocate, se constată că recursul pârâților

este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente :

Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., invocat de către recurenții se referă la greșita aplicare

a dispozițiilor legale ce reglementează excepția autorității de lucru judecat,

respectiv art. 1201 C. civ. și art. 163 C. proc. civ.

Potrivit art. 1201 C. civ. este lucru judecat atunci

când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași

cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași

calitate, iar conform art. 163 C. proc. civ. „nimeni nu poate fi chemat în

judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai

multor instanțe".

In raport de aceste texte, recurenții susțin că

anterior promovării acțiunii ce face obiectul prezentului recurs, reclamanta a

mai investit instanțele judecătorești cu aceleași petite cuprinse într-o

acțiune, care a fost soluționată în mod irevocabil prin decizia nr. 3967 din 04

decembrie 2007 a I.C.C.J., prin care s-a admis cererea reclamantei și s-a

respins cererea reconvențională a pârâților.

În acest context, recurenții arată că o a doua cerere

cum este cea de față nu mai poate fi primită, instanța neputând fi investită de

două ori cu judecata aceleiași cereri, sens în care nu pot fi reținute

considerentele deciziei atacate, potrivit cărora, excepția autorității de lucru

judecat a fost înlăturată motivat de împrejurarea că prin decizia respectivă nu

s-a soluționat cererea privind înscrierea dreptului de proprietate în cartea

funciară privind imobilele în litigiu.

Analizând condițiile de admisibilitate ale excepției

autorității de lucru judecat, respectiv existența triplei identități între cele

două cauze privind părțile, cauza și obiectul dedus judecății, se constată că

aceste nu sunt îndeplinite, așa cum prevăd dispozițiile art. 1201 C. civ.

Astfel, acțiunea ce formează obiectul prezentului

recurs a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 7/1996, obiectul acesteia

fiind acțiune în constatare privind imobilele în litigiu, ca făcând parte din

capitalul social al SC B.D. SRL, prin aport în natură, iar acțiunea soluționată

irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție a avut ca temei legal

dispozițiile Legii nr. 115/1938, iar ca obiect anularea parțială a contractului

de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 162 din 6 februarie 2002.

Prin decizia irevocabilă nr. 3967 din 04 decembrie 2007

a I.C.C.J., s-a admis recursul reclamantei SC B.D. SRL, fiind modificată

decizia atacată în sensul admiterii apelului, iar pe fond s-a admis acțiunea și

s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 162 din 6 februarie

2002, cu privire la imobilele în litigiu, fiind respinsă cererea

reconvențională a pârâților, însă cererea privind înscrierea dreptului de

proprietate în C.F. pe numele SC B.D. SRL a rămas nesoluționată.

In acest context, se constată că, în cauză nu este

îndeplinită condiția triplei identități pentru a opera principiul puterii

lucrului judecat, aspect ce împiedică judecarea unui nou proces între aceleași

părți, având același obiect și aceeași cauză.

Principiul autorității de lucru judecat corespunde

necesității de stabilitate juridică, sens în care se constată că readucerea în

fața instanțelor a unor chestiunii litigioase deja rezolvate, nu aduce atingere

dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul

de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări,

decurgând din aplicarea altor principii.

Așa fiind, se constată că în mod corect instanța de

apel a înlăturat susținerile pârâților privind existența autorității de lucru

judecat, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul declarat de pârâții P.I. și P.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D EC I D E

Respinge recursul declarat de pârâții P.I. și P.M. împotriva

deciziei nr. 55/Ap din 17 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

comercială, ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie

2011.