ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4197/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 16 noiembrie 2005, reclamanta SC I.G.G. SRL a chemat în judecată pe pârâții D.N.M., E.D.L., G.I.S., S.M.C., SC A.A.A.P.R. SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: 1. obligarea pârâtului D.N.M. să-i respecte proprietatea și posesia asupra unei suprafețe de 265,16 mp teren și construcții situat în intravilanul comunei Bascov, județul Argeș ce face parte din suprafața totală de 26.516 mp cumpărată de pârât prin contractul de vânzare-cumpărare din 14 mai 2004; 2. obligarea pârâtei E.D.L. să-i respecte proprietatea și posesia asupra unor suprafețe de 10.315,68 mp teren, 6776,71 mp teren curți-construcții, 3851,23 mp teren curți-construcții, 3.028,56 mp.

teren curți-construcții aflate în intravilanul comunei Bascov, județul Argeș; 3. obligarea pârâtului G.I.S. să-i respecte proprietatea și posesia asupra unor construcții situate în intravilanul comunei Bascov, unele dintre acestea fiind cumpărate de pârât prin contractul de vânzare-cumpărare din 24 septembrie 2004 de BNP C.V. și C.M.; 4. obligarea pârâtului S.M.C. să-i respecte proprietatea și posesia asupra suprafeței de 1738,27 mp teren curți-construcții ce au fost cumpărate de pârât prin contractul de vânzare-cumpărare din 25 octombrie 2004 de BNP C.V. și C.M.; 5. obligarea pârâtei SC A.A.A.P.R. SRL să-i respecte proprietatea și posesia asupra terenului în suprafață de 11.685,92 mp și asupra construcțiilor situate pe acesta, imobilele fiind cumpărate de pârâtă prin contractul de vânzare-cumpărare din 20 aprilie 2004 de BNP C.V.

și C.M.; 6. rectificarea CF a localității Bascov cu privire la pozițiile nr. 835 din 30 ianuarie 2004, 6703 din 24 iunie 2004 precum și a CF la poziția nr. 8213 din 04 august 2004 și a CF la poziția nr. 12.012 din 02 noiembrie 2004 precum și a altor cărți funciare ale localității Bascov, însoțită de radierea drepturilor de proprietate întabulate de către pârâți. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că toate parcelele de teren revendicate au format un trup comun aflat în proprietatea SC S.T.R.D.C. SRL, aceasta din urmă fiind și proprietara construcțiilor revendicate. La cererea creditoarei SC U.S.G. SA împotriva debitoarei SC S.T.R.D.C. SRL a fost pornită urmărirea silită a acestor imobile, executarea fiind încuviințată de către instanță în temeiul sentinței civile nr. 982/C din 19 noiembrie 1998 a Tribunalului Sibiu.

A arătat reclamanta că a participat la licitația publică prin care bunurile au fost vândute și cumpărate conform procesului verbal de licitație din data de 22 mai 2002, ulterior fiind emis în favoarea sa actul de adjudecare din data de 6 octombrie 2004 de către executorul judecătoresc F.E. în Dosarul nr. 793 din 2001. Deși imobilele au fost cumpărate în urma executării silite imobiliare, ulterior au fost încheiate o serie de contracte de vânzare-cumpărare în care a fost menționată existența unei somații cu nr. 1318 din 18 iulie 2001 transmisă de executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria Pitești la cererea U.S.G. SA, sens în care a indicat certificatul de sarcini nr. 112 din 29 ianuarie 2004. Astfel, a indicat inopozabilitatea încheierii contractelor de vânzare-cumpărare în ceea ce o privește, iar pe de altă parte a precizat că actul său de adjudecare le este opozabil celorlalți pârâți.

S-a impus totodată, din perspectiva reclamantei, a se dispune rectificarea cărților funciare prin radierea dreptului de proprietate intabulat de pârâți. În termen legal, la data de 4 ianuarie 2006, pârâții D.N.M. și G.I.S. au formulat întâmpinare prin care au invocat necompetența materială a Judecătoriei Pitești, insuficienta timbrare a acțiunii, autoritatea de lucru judecat cu privire la ultimul capăt de cerere privind rectificarea cărților funciare, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D.M. În motivarea apărărilor, au susținut că toate contractele de vânzare-cumpărare încheiate de ei sunt perfect valide și neatacate pe cale judiciară, pârâtul nemaiavând posesia bunului imobil, astfel încât nu poate fi conceptat în calitate de pârât în cauză.

Pe fondul cauzei au invocat nulitatea absolută a vânzării la licitație și a actului de adjudecare, precum și excepția de inadmisibilitate a acțiunii în rectificarea cărții funciare. Pe de altă parte, au arătat că înscrierea drepturilor reale în cartea funciară este constitutivă de drepturi și înțeleg să se prevaleze de dispozițiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, respectiv ocrotirea legală a bunei credințe a dobânditorului de drept real dacă „la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nicio acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare, sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între acestea și situația juridică reală.

La data de 27 ianuarie 2006, pârâta SC A.A.A.P.R. SRL a invocat excepția lipsei de competență a Judecătoriei Pitești, insuficienta timbrare, excepția lipsei calității procesuale active, iar pe fond a invocat nulitatea absolută a vânzării la licitație și a actului de adjudecare emis. Reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul micșorării câtimii suprafeței de teren pe care a revendicat-o de la pârâtul D.N.M., al renunțării la judecata capătului nr. 4 de cerere, cu indicarea unor erori materiale cu privire la rectificare cărții funciare. Prin sentința civila nr. 4112 din 4 octombrie 2006 a Judecătoriei Pitești a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș. Prin încheierea din 13 iulie 2007 a Tribunalului Argeș a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, acest aspectul rectificării cărții funciare a mai fost analizat prin sentința civilă nr. 891/2005 a Judecătoriei Pitești și Decizia civilă nr. 1224/2005 al Tribunalului Argeș.

Analizând cele două acte de proprietate invocate de părți, respectiv actul de adjudecare invocat de reclamantă și întocmit de executorul judecătoresc la 6 octombrie 2004 și cele două contracte de vânzare - cumpărare, prin care D.N.M. a dobândit suprafețele de 22.001,66 mp. și 41.911,97 mp., tribunalul a constatat că titlul pârâtului este mai bine caracterizat, motiv pentru care, prin sentința nr. 297 din 23 decembrie 2008 a respins acțiunea reclamantei. Pentru a pronunța această hotărâre, a reținut următoarele: La data de 29 iunie 2001 a fost încuviințată cererea de începere a executării silite de către SC U.S.G. împotriva SC S.T.R.D.C. SRL în paralel cu deschiderea procedurii de lichidare și reorganizare judiciară la cererea aceluiași creditor.

În același timp a fost propus de către debitoare și acceptat de către creditori, inclusiv de SC U.S.G. un plan de reorganizare judiciară ce a fost publicat în M. Of. al României nr. 387/2003. Acest plan de reorganizare a fost realizat, datoriile au fost achitate în întregime către creditori, motiv pentru care instanța a dispus închiderea procedurii de reorganizare ca urmare a realizării planului propus și confirmat prin sentința civilă nr. 3933/2003. Contractele prin care D.N.M. a devenit proprietarul terenurilor, datează din 4 mai 2004 și 24 septembrie 2004 fiind anterioare actului de adjudecare, iar documentația cadastrală a fost efectuată înainte de înscrierea făcută de reclamantă la 2 decembrie 2004, aceasta se suprapune cu alte lucrări anterior realizată așa cum rezultă din fișa corpului de proprietate.

Deci, este de reținut că, așa cum rezultă din actul autentic nr. 1560 din 20 aprilie 2004, înstrăinarea imobilelor ce fac obiectul actului s-a făcut în conformitate cu planul de reorganizare judiciară aprobat de judecătorul sindic, prețul încasat folosindu-se pentru achitarea creanțelor. Ca urmare, la data de 20 aprilie 2004 SC S.T.R.D.C. SRL era în reorganizare judiciară, iar D.N.M. a dobândit aceste imobile în temeiul unui act valabil, neexistând nici un motiv de nulitatea a acestui act. Drept urmare, și actele subsecvente încheiate de ceilalți pârâți sunt valabile întrucât aceștia sunt cumpărători de bună credință. Prin Decizia nr. 135/A din 23 octombrie 2009, Curtea de Apel Pitești a admis apelul reclamantei și schimbând sentința apelată, a admis acțiunea dedusă judecății menținând doar dispoziția privind soluționarea capătului de cerere privind rectificarea de carte funciară.

Instanța de apel a reținut următoarele: Acțiunea formulată de apelanta-reclamantă are ca obiect principal revendicarea, o acțiune prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar. Ca mijloc specific de apărare a dreptului de proprietate, acțiunea în revendicare are caracter petitoriu, deoarece tinde să stabilească direct existența acestui drept în patrimoniul reclamantului, ea având totodată caracter real, întrucât însoțește, apără și se întemeiază pe cel mai important dintre drepturile reale. În speța dedusă judecății, ambele părți se prevalează de titluri de proprietate, situație față de care instanțele sunt datoare să stabilească, potrivit regulilor ce guvernează acțiunea în revendicare, care dintre titluri este preferabil, fiind mai bine caracterizat.

Astfel, reclamanta invocă ca titlu de proprietate actul de adjudecare emis la data de 6 octombrie 2004, ca urmare a faptului că terenurile ce fac obiectul procesului de față a fost dobândit la licitație-publică conform procesului-verbal de licitație din data de 22 mai 2002. Pârâtul D.N.M. invocă ca titlu de proprietate dobândirea terenurilor în cadrul procedurii de reorganizare și lichidare judiciară inițiată în anul 2000, de către creditoarea lui SC S.T.R.D.C. SRL (autoarea lor), respectiv U.S.G. SA, după deschiderea acestei proceduri dispusă de Curtea de Apel Alba Iulia la 17 septembrie 2001 prin Decizia nr. 289/2001, operând transferul dreptului de proprietate prin acte autentice încheiate sub supravegherea administratorului judiciar.

Ulterior, prin acte autentice de vânzare-cumpărare pârâtul D.N.M. a vândut către ceilalți pârâți anumite suprafețe de teren, care așa după cum a rezultat în mod cert din rapoartele de expertiză tehnică efectuate în cauză, se suprapun în totalitate cu terenurile dobândite de către apelanta-reclamantă prin actul de adjudecare din data de 6 octombrie 2004. Potrivit dispozițiilor art. 497 alin. (4) C. proc. civ. „din momentul notării somației în cartea funciară orice act de înstrăinare sau constituire de drepturi reale cu privire la imobilul urmărit este inopozabil”. Rezultă că, reclamantei în calitate de adjudecatară a imobilelor nu-i sunt opozabile înstrăinările realizate prin contractele de vânzare-cumpărare încheiat între SC S.T.R.D.C.

SRL și pârâtul D.N.M. și nici cele încheiat dintre acesta din urmă și ceilalți pârâți. De altfel, actul de adjudecare al reclamantei le este opozabil pârâților, deoarece potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 7/1996 „dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiuni, accesiune, vânzare silită și uzucapiune”. În condițiile arătate mai sus, făcând aplicabilitatea principiilor consacrate de practica judecătorească, în considerarea dispozițiilor art. 480 C. civ., Curtea a constatat că titlul de proprietate al reclamantei este mai bine caracterizat.

Soluția a fost considerată justă cu atât mai mult cu cât ea apare și ca o aplicație a principiului potrivit căruia nimeni nu poate să transmită și să transfere mai multe drepturi decât are, sens în care au fost invocate dispozițiile Deciziei civile nr. 281/R/2004, pronunțată de Tribunalul Argeș prin care fost respinsă irevocabil contestația la executare formulată de către SC S.T.R.D.C.

SRL, iar toate apărările și chestiunile de drept invocate de către pârâți îi cadrul procesului de față (faptul că actul de adjudecare este nelegal, că sunt primii care ai dobândit titlu de proprietate în cadrul procedurii de reorganizare judiciară, invocarea dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 64/1995), au fost tranșate în mod irevocabil de către o instanță prin decizia arătată mai sus, stabilindu-se că la data de 22 mai 2002, când a avut loc adjudecarea silită în cadrul Dosarului nr. 793/2001 al executorului judecătoresc F.E., procedura reorganizării și a falimentului nu era pornită efectiv. Mai mult decât atât, prin aceeași decizie s-a stabilit că actul de adjudecare emis în favoarea reclamantei a fost încheiat anterior declanșării proceduri judiciare, neoperând dispozițiile art. 35 din Legea nr. 64/1995, în sensul suspendări executării.

Prin efectele sale, puterea de lucru judecat este opozabilă astfel nu numai persoanei fizice sau juridice care a fost parte în procesul în care s-a dat o hotărâre judecătorească (respectiv SC S.T.R.D.C. SRL), ci și pârâților în calitate de succesori cu titlu particular al uneia din părțile din proces, întrucât dispozițiile art. 1201 C. civ., întrebuințează expresia „aceleași părți, în aceeași calitate”, având în vedere astfel calitatea lor juridică.

Așa cum s-a precizat mai sus, chiar și în situația în care s-ar considera că titlurile provin de la același autor, se observă că de la regula opozabilității față de terți a drepturilor reale, înscrise în cartea funciară pe baza actelor juridice, prin care ele s-au constituit, au fost transmise ori modificate în mod valabil, art. 26 din Legea nr. 7/1996, prevede o serie de excepții și anume că dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară când provin din vânzare silită. Or, această excepție face ca actele de vânzare-cumpărare încheiate ulterior în mod succesiv de către pârâți să fie lovite de ineficiență juridică, potrivit tocmai criteriului opozabilității reciproce a titlurilor ce se opun, nu numai în raport cu dispozițiile art. 497 alin. (4) C. proc.

civ., care în plus se observă nu face nici o distincție după cum dreptul a fost dobândit înainte sau după notare, ci și în raport cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 7/1996. Dispozițiile art. 517 și art. 518 C. proc. civ., nu sancționează în nici un mod adjudecatarul pentru neînscrierea actului de adjudecare în cartea funciară care astfel și-ar consolida mai rapid dreptul său, iar sub acest aspect norma generală nu derogă de la cea specială, dispozițiile particulare, cuprinse în prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 în ceea ce privește dreptul de dispoziție, neputând fi altfel interpretate decât prin perspectiva conținutului juridic al dreptului de proprietate și a atributelor sale, respectiv de a-l înstrăina și de a-l transmite, inalienabilitatea fiind în acest caz vremelnică.

Or, inalienabilitatea nu exclude apărarea dreptului de proprietate pe calea acțiunii în revendicare. Prima instanță a reținut în mod nelegal faptul că pârâții au calitatea de cumpărători de bună-credință, atâta vreme cât aceștia nu au depus minime diligențe pentru a afla care este situația juridică a terenurilor din litigiu și anume cum s-a finalizat executarea silită pornită prin somația nr. 793 din 18 iulie 2001, despre care exista mențiune expresă, chiar în cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare prin care pârâtul D.N.M. pretinde că a dobândit imobilele din litigiu. Dacă pârâții ar fi făcut aceste minime diligențe și verificări ar fi constatat că imobilele pe care le-au cumpărat făcuseră deja obiectul vânzării silite imobiliare, situație față de care nu mai operează prezumția de bună-credință, care de altfel nu are nici o relevanță juridică, actele fiind lovite de aceeași sancțiune, respectiv a inopozabilității.

În ceea ce privește critica prin care se susține că în mod greșit instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat prin încheierea din 13 iulie 2007, referitor la capătul de cerere privind rectificarea-cărții funciare, s-a reținut că această critică este nefondată și că în mod legal s-a pronunțat instanța pe această excepție, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1201 C. civ., cu atât mai mult cu cât această cerere are un caracter accesoriu, iar în cadrul acțiunii în revendicare au fost analizate titlurile de proprietate ale părților, iar prin acele soluții instanțele au reținut în mod legal faptul că acțiunile privind cererile de rectificări ale cărților funciare au caracter accesoriu față de acțiunile petitorii.

De remarcat că terenul respectiv reprezintă o suprafață mai mică dintr-un trup comun și mai mare, diferența reprezentând-o terenurile din prezentul litigiu. În cadrul procesului respectiv pârâtul D.N.M. a fost parte, fiind chemat în garanție și s-au formulat aceleași apărări de către pârâtă și chematul garanție, referitoare la pretinsa nulitate a actului de adjudecare emis în favoarea apelantei-reclamante precum și la caracterul preferabil al titlurilor lor dobândite în procedura de lichidare și reorganizare judiciară. Instanța a respins în mod irevocabil aceste apărări reținând că titlurile pârâților sunt inopozabile raportat la dispozițiile art. 497 alin. (4) C. proc. civ. și că numai apelanta-reclamantă are un titlu de proprietate opozabil erga omnes pentru terenul revendicat, iar faptul cumpărării de către D.N.M.

a terenurilor din cadrul procedurii reorganizării judiciare este irelevant pentru soluționarea litigiului. Față de cele arătate mai sus, Curtea a admis apelul și a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea. A obligat pe pârâți să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei următoarele suprafețe de teren: Pârâta SC A.A.A.P.R. SRL suprafața 11.685,92 mp. conturat pe anexa RET efectuat în apel (fila 161) cu portocaliu. Pârâta E.D.L. suprafețele de: 10.315,91 mp. conturat albastru, iar construcțiile vândute prin actul de vânzare-cumpărare nr. 2223/2004 pârâtului G.I.S., cu culoare albastră; suprafețele de 6.776,71 mp., 3.851,23 mp. și 3.028,56 mp. ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, iar construcțiile vândute prin același contract pârâtului G.I.S., hașurate cu galben pe schița anexă.

Pârâtul G.I.S. construcțiile dobândite prin contractul vânzare-cumpărare, hașurate cu albastru și construcțiile dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare, hașurate cu galben. Pârâtul D.N.M. suprafața de 14.091, 66 mp, pe care se află construcția, colorată pe schița anexă a RET cu culoarea kaki și suprafața 6.400,50 mp., identificată cu culoare roz pe anexa RET și construcțiile existente pe teren. În baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 114.626 lei cheltuieli de judecată în fond și în apel. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta SC I.G.C. SRL și pârâții E.D.L., G.I.S., respectiv pârâții D.M.N. și SC A.A.A.P.

SRL, criticând-o pentru nelegalitate. În dezvoltarea recursului, încadrat în prevederile art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ, reclamanta a susținut că deși instanța de apel a reținut corect caracterul accesoriu al petitului de cerere privind rectificarea cărților funciare față de capătul principal al cererii introductive de instanța-revendicarea bunului litigios, în mod greșit a păstrat soluția de respingere a acestei pretenții pronunțată de prima instanță. Aceasta constituie o dispoziție contradictorie pentru că, de vreme ce instanța de apel a admis capătul principal de cerere, în mod necesar aceeași soartă trebuia să o aibă și cererea accesorie acestui petit.

În mod greșit s-a reținut că hotărârile anterioare pronunțate relativ la cererea de rectificare de carte funciară promovată pe cale separată și soluționată pe excepția inadmisibilitații, au autoritate de lucru judecat în pricina de față, dat fiind neîndeplinirea cerințelor legale pentru incidența acestei excepții (art. 1201 C. civ.), dar și pentru ca hotărârea opusă și invocată cu acest efect, nu are o atare aptitudine întrucât nu evocă fondul litigiului. În dezvoltarea recursului lor, încadrat în prevederile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., pârâții D.N.M. și SC A.A.A.P. SRL, au susținut că instanța de apel a lăsat nesoluționat apelul declarat împotriva încheierii din 13 iulie 2007, interlocutorie, prin care a fost lăsată nesoluționată excepția nulității absolute a titlului de proprietate opus de reclamantă-procesul-verbal de vânzare la licitație și actul de adjudecare.(art. 304 pct. 5 C. proc.

civ.). În aceste condiții, instanța de apel nu se putea pronunța în fond asupra pricinii deduse judecății, decât cu încălcarea unor norme de ordine publică și în condițiile înfrângerii unor norme legale imperative, ceea ce ar atrage necesitatea reformării hotărârii astfel pronunțată. În susținerea motivului de recurs încadrat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., după expunerea situației de fapt din cauza dedusă judecății, recurenții au arătat că bunul litigios a fost dobândit în cadrul procedurii reorganizării judiciare a SC S.T.R.D.C. SRL, în condițiile în care, cunoscând dispozițiile art. 35 din Legea nr. 64/1995, a avut credința ca orice urmărire silită a vreunei creanțe a fost suspendata, inclusiv cea deținută de către debitoarea falită.

Procedura reorganizării judiciare a fost închisă în Dosarul nr. 4904/2000 al Tribunalului Sibiu, urmare îndeplinirii planului de reorganizare, prin plata tuturor creanțelor. Pentru plata prețului inserat în contractul de vânzare-cumpărare al întregului activ, a fost nevoit să înstrăineze părți ale acestuia către ceilalți pârâți din cauză, transmisiune ce s-a făcut prin acte autentice, necontestate, după deschiderea cărților funciare pentru imobil, asigurând astfel opozabilitatea dreptului. Înscrierile de carte funciară au fost contestate prin acțiuni în rectificare de carte funciară, respinse de fiecare dată de instanțele sesizate cu judecata acestora prin hotărâri rămase definitive și irevocabile.

Pentru a evita autoritatea de lucru judecat rezultată din verificarea jurisdicțională menționată, reclamanta din cauză a dedus justiției cererea de față, urmărind în realitate același scop - de rectificare a înscrierilor de carte funciară și de radiere a dreptului său. Au invocat în acest sens și dispozițiile art. 31 din Legea nr. 7/1996 care instituie în favoarea persoanei înscrisă în evidențele de publicitate imobiliară a unei prezumții legale de existență a dreptului real înscris în aceste evidențe, prezumție ce nu a fost răsturnată în cauză. Din această perspectivă hotărârea instanței de apel apare a fi dată cu încălcarea legii și cu ignorarea faptului că toți pârâții au dobândit dreptul de proprietate în baza unor titluri incontestabile și necontestate, care alăturat înscrierii titlului, le consolidează dreptul astfel dobândit.

Instanța de apel, însușindu-și într-o manieră fidelă cuprinsul motivelor de apel, pleacă de la o premisa greșită privind opozabilitatea unei inscripțiuni efectuată în registrul de transcripțiuni, respectiv a somației de începere a executării silite imobiliare, sens în care, indicând dispozițiile art. 497 alin. (4) c.pr.civ., a făcut o aplicare greșită a acestora raportului juridic dedus judecații. Au relevat astfel că dispozițiile legale menționate, în alin. (1) dispun că somația de plată va conține mențiunea că "s-a luat măsura înscrierii în cartea funciară", operațiune ce nu s-a putut efectua în cauză datorită inexistenței acestei evidențe pe raza localității imobilului, nefiind îndeplinită nici cerința art. 711 C. proc.

civ. care, în același scop, instituie posibilitatea transcrierii în registrul de transcripțiuni al judecătoriei unde este așezat imobilul printre altele, a ordonanțelor de adjudecare. În acest fel instanța de apel a dat o aplicare și interpretare greșită a dispozițiilor legale reținute a fi incidente cauzei și care au constituit temeiul admiterii acțiunii în revendicare deduse judecății. Au mai susținut că, în analiza cauzei, instanța a omis elemente de fapt cu certă situare temporală privind actele de transmisiune emise și încheiate cu privire la același bun litigios, aspecte considerate relevante de recurenți. Dezvoltând recursul lor, încadrat pe prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., pârâții E.D.L. și G.I.S., au susținut că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, este rezultatul interpretării greșite a actului dedus judecații și este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 497 alin. (4) C. proc. civ. prin raportare la dispozițiile legii speciale (Legea nr. 64/1995 de reorganizare și lichidare judiciară), în vigoare la data încheierii actelor de transmisiune intervenite între pârâți. S-a arătat astfel că instanța de apel comite o gravă greșeală atunci când apreciază că dispozițiile art. 497 alin. (4) C. proc. civ. produc efecte juridice față de înstrăinările efectuate în cadrul procedurii de reorganizare judiciară prevăzută de dispozițiile Legea nr. 64/1995, în vigoare la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare către pârâtul D.M.

și apoi a celor subsecvente dintre acesta și ceilalți pârâți. Executarea silită prevăzută de dispozițiile codului de procedură civilă reprezintă dreptul comun în materia executării silite imobiliare, respectiv regula, excepția constituind-o dispozițiile din legile speciale, printre care și aceea a insolvenței, care prevede o procedură de executare colectivă a societăților comerciale aflate în insolvență în vederea acoperirii creanțelor acestor societăți, debitoare față de diverși creditori. Potrivit principiului ce consacră prioritatea legii speciale față de cea de drept comun, au învederat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun reținute de instanța de apel (art. 497 alin. (4) C. proc.

civ.), instrăinările efectuate ulterior somației având loc în cadrul procedurii de reorganizare judiciară reglementată de Legea nr. 64/1995 în baza unui plan de reorganizare aprobat de creditori și încuviințat de judecatorul-sindic. Până la data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară a societății debitoare, în cadrul procedurii de executare silită inițiată pe dispozițiile dreptului comun, fusese emisă doar somația de plată, fără a se întocmi procesul-verbal de licitație ori actul de adjudecare, acte de procedură întocmite în paralel și în cursul procedurii speciale de recuperare a creanțelor debitoarei, cu încălcarea dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 64/1995.

De asemenea, dispozițiile art. 55 din Legea nr. 64/1995 (art. 53 în actuala reglementare) prevede că "bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau de lichidator în exercițiul atribuțiilor sale prevăzute de prezenta lege sunt dobândite libere de orice sarcini precum ipoteci, garanții reale imobiliare sau drepturi de retenție de orice fel ori măsuri asigurătorii". Aceasta înseamnă că după deschiderea procedurii insolvenței, notarea somației în cartea funciară nu produce niciun fel de efecte juridice față de înstrăinările efectuate în cadrul acestei proceduri și că transferul dreptului de proprietate se face către dobânditori liber de orice sarcini.

Nu pot fi invocate dispozițiile unei hotărâri judecătorești în susținerea soluției atacate - Decizia nr. 28/R/2004 - întrucât aceasta a fost pronunțată anterior emiterii actului de adjudecare exhibit de reclamant, fiind astfel fără efecte cât privește validitatea acestuia, dar și a efectelor lucrului judecat pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 1201 C. civ. Au mai susținut că înscrierea dreptului pârâților în cartea funciară are efecte constitutiv de drepturi, sens în care au invocat dispozițiile art. 22 și art. 24 din Legea nr. 7/1996. Titlul opus de reclamantă, emis ulterior actelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâți, în contextul legal și factual menționat, face ca, în analiza condițiilor de admisibilitate a acțiunii în revendicare, să determine acordarea preferabilității titlului lor, mai bine caracterizat și încheiat cu bună-credință, prezumție instituită de lege în favoarea lor și care nu a fost răsturnată în cauză.

Au solicitat admiterea recursurilor și, în urma rejudecării cauzei, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerii hotărârii primei instanțe. Referitor la calea de atac dedusă judecății, ale cărei critici pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., celelalte invocate și încadrate în disp. art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., subsumându-se în realitate pct. 9 C. proc. civ. și analizate din această perspectivă, se constată următoarele: La data de 22 iunie 2001 a fost încuviințată, prin încheierea din aceeași dată pronunțată de Judecătoria Pitești, cererea de începere a executării silite formulată de SC U.S.G. SA împotriva SC S.T.R.D.C.

SRL, pentru recuperarea creanțelor înscrise în titlu executoriu, sentința civilă nr. 982/C din data de 19 noiembrie 1998 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 5396/1998, rămasă definitivă și investită cu formulă executorie. A fost declanșată procedura de executare silită imobiliară, sens în care s-a constituit Dosarul nr. 793/2001 al Biroului individual Executor Judecătoresc F.E. Anterior promovării cererii de executare silită imobiliară, creditoarea a solicitat deschiderea procedurii de lichidare și reorganizare judiciară a aceleiași debitoare, cerere înregistrată la data de 19 septembrie 2000, în vederea recuperării aceleiași creanțe. Prin Decizia nr. 289 din 17 septembrie 2001 Curtea de Apel Alba Iulia a admis cererea SC U.S.G.

SA Rm. Vâlcea și a dispus deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995. Unicul act întocmit până în acel moment în procedura executării silite de drept comun, l-a constituit somația (comandament) emisă de executorul judecătoresc și înregistrat la data de 3 septembrie 2001. Act procedural de o deosebită importanță în procedura menționată (reglementată de dispozițiile art. 488 și urm. C. proc. civ.), somația de plată constituie un act începător de executare, cu efecte importante, printre care, în măsura în care aceasta a fost înscrisă în cartea funciară, și pe acela ca orice act de înstrăinare sau constituire de drepturi reale cu privire la imobilul urmărit este neopozabil, cu excepțiile prevăzute de textul ce consacră efectele înscrierii acestui act (art. 497 alin. (4) C. proc.

civ.), inexistente în cauză. Prin urmare, dacă, de principiu, cu excepția situațiilor expres prevăzute de textul legal evocat – acordul creditorului sau adjudecatorului cu privire la actul de transmisiune, ori consemnarea sumelor de către debitor, sancțiunea ce intervine în cazul transmisiunilor ulterioare privind bunul imobil urmărit este aceea a inopozabilității actului încheiat în aceste condiții (ceea ce înseamnă că urmărirea silită imobiliară nu afectează posibilitatea de înstrăinare a imobilului, în cauza de față, datele factuale se plasează pe alte coordonate decât cele specifice dreptului comun, datorită intervenției în cauză a dispozițiilor unei legi speciale, cu efecte juridice specifice și de a cărei existență și incidență nu se poate face, evident, abstracție.

Astfel, potrivit art. 35 din Legea nr. 64/1995, din momentul deschiderii procedurii (reglementată de această lege, a reorganizării și lichidării judiciare) toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale se suspendă (suspendare ope legis), care intervine de drept. În concepția legii speciale, cererea debitorului cuprinde bunurile și drepturile patrimoniale „care pot face obiectul unei executări silite, în condițiile codului de procedură civilă (art. 3 din lege). Ea se distinge de procedura executării silite printr-o serie de caractere proprii. Este, în principal, o procedură colectivă, iar nu o procedură individuală cum este executarea silită, întrucât toți creditorii, concomitent și împreună, participă la urmărire și la împărțirea sumelor rezultate din valorificarea bunurilor.

Pentru asigurarea participării lor și, în final, a egalității dintre creditori, procedura este însoțită de o largă publicitate. Creditorii formează o comunitate forțată și fortuită, iar procedura se îndeplinește în interesul tuturor. Ei se constituie în adunarea generală a creditorilor, fiind reprezentați de comitetul creditorilor. Din acest motiv, deschiderea procedurii (astfel cum stipulează dispozițiile art. 35 din lege) atrage suspendarea de drept a tuturor cererilor (judiciare sau extrajudiciare) pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, care sunt anterioare acesteia, între acestea situându-se, desigur, și suspendarea oricărei executări silite individuale.

Este, în al doilea rând, o procedură generală întrucât privește întreaga avere a debitorului, adică totalitatea bunurilor și drepturilor patrimoniale ale acestuia, inclusiv acelea dobândit în cursul procedurii, spre deosebire de procedura executării silite în cadrul căreia creditorul are dreptul de a alege bunurile debitorului pe care vrea să le urmărească. În al treilea rând, este o procedură unică și unitară, întrucât nu pot fi pornite mai multe proceduri colective împotriva aceluiași debitor, fiind aceeași pentru toți debitorii, indiferent de mărimea lor și de apartenența capitalului.

Procedura de recuperare a creanțelor cuprinsă în corpul legii speciale, Legea nr. 64/1995 – caracterizată prin trăsături distincte, deosebite de executarea silită, instituie deci reguli specifice pentru urmărirea și realizarea creanțelor debitorului supus acestei proceduri în scopul menționat, motiv pentru care deși se completează cu procedura executării silite la care Legea nr. 64/1995 face trimiteri exprese, impune realizarea creanțelor din momentul deschiderii sale, exclusiv prin intermediul acestei proceduri. Procedura executării silite individuale rămâne procedura de drept comun, de generală aplicabilitate, în timp ce procedura reorganizării judiciare și a falimentului este o procedură specială.

Prin urmare este pe deplin aplicabil principiul specialia generalibus derogant (regulile dintre legea generală și legea specială). Fiind o normă de ordine publică (art. 35 din Legea nr. 64/1995) părțile nu pot deroga de la dispozițiile sale, prioritatea legii speciale impunându-se normelor corespunzătoare din dreptul comun. Prin urmare, odată deschisă această procedură, orice executare silită individuală se suspendă.

În acest context, continuarea formalităților de executare silită individuală, prin întocmirea procesului-verbal de licitație din 22 mai 2002, respectiv a actului de adjudecare din 6 octombrie 2004 (titlul reclamantei), acesta din urmă întocmit după închiderea procedurii de reorganizare judiciară și încheierea actului de vânzare-cumpărare exhibate de pârâți (dobânditori în cadrul procedurii, respectiv subdobânditori), se plasează în afara prescripțiilor legale enunțate, actele de procedură astfel întocmite neputând fi opuse cu succes dobânditorilor din procedura legii speciale.

Din această perspectivă, alegațiile instanței de apel privind inopozabilitatea titlului pârâților, or reținerea principiului nemo plus juri sad alium transffere potest quam ipse habet, sunt irelevante în cauză, întrucât emiterea somației de executare nu are drept efect transferul dreptului de proprietate, cum eronat se pretinde, ci are doar efect (în măsura înscrierii în evidențele de publicitate imobiliară) de inopozabilitate a transmisiunilor ulterioare și de înștiințare a debitorului, și nu-și găsesc corespondent în datele de fapt și normele de drept incidente raportului juridic dedus judecății. Nu au valoare/efecte specifice ale autorității de lucru judecat, cum cu temei susțin recurenții pârâți, constatările jurisdicționale din hotărârile pronunțate în litigiu având ca obiect contestații la executare, pentru simplul motiv al neîndeplinirii cerințelor art. 1202 C. civ.

Sunt de asemenea greșite constatările aceleiași instanțe privind calitatea subdobânditorilor bunului litigios, în favoarea cărora n-ar opera prezumția bune-credințe și cărora li s-a pretins efectuarea unor verificări or „minim diligențe” pentru verificarea situației juridice a bunului cumpărat, atâta timp cât actele de transmisiune au fost încheiate în baza unei proceduri judiciare legal demarate, a cărei nelegalitate nu s-a constatat vreodată și care, mai mult, a fost finalizată potrivit prescripțiilor legii ce o guvernează. Dimpotrivă ei sunt, astfel cum legal a reținut prima instanță, de bună-credință, prezumție ce operează în favoarea lor impunerea legii (art. 1899 C. civ.) și care nu a fost răsturnată în speță, ci din contră este pe deplin consolidată dat fiind cadrul de perfectă legalitate în care au operat transmisiunile acestor bunuri, ceea ce face ca titlurile lor să fie preferabile celui opus de reclamantă.

Din contră, continuând o procedură cu privire la care legea însăși dispune suspendarea de drept, recurenta-reclamantă și-a asumat riscul ca în concursul cu dobânditorul bunului în faza procedurii speciale, să fie expus, pierderii proprietății bunului dobândit în temeiul unei proceduri desfășurate cu încălcarea prescripțiilor legii. Sunt legale însă dispozițiile aceleiași instanțe privind soluția dată apelului reclamantului împotriva dispozițiilor încheierii din 13 iulie 2007, prin care a fost admisă excepția autorității de lucru judecat a capătului de cerere privind rectificarea de carte funciară, nu în raport de considerentele instanței de apel ci prin raportare la dispozițiile deciziei de față care, dispunând respingerea acțiunii în revendicare, mențin ca valabile constatările jurisdicționale privind acest capăt de cerere din litigiile anterior purtate între părți și având același obiect.

Ca urmare, față de c ele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând incidența motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursurile pârâților vor fi admise, cu consecința respingerii apelului reclamantului și menținerii sentinței tribunalului, urmând ca pentru aceleași considerente, recursul reclamantului să fie respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții D.N.M., E.D.L., G.I.S. și SC A.A.A.P. SRL împotriva Deciziei nr. 135/ A din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie pe care o modifică, în parte, în sensul că: Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC I.G.C. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței nr. 297 din 23 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă. Menține restul dispozițiilor sentinței apelate. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC I.G.C. SRL prin administrator judiciar BNP C. SPRL împotriva aceleeași decizii. Obligă recurenta reclamantă la plata sumelor de 10.500 lei către recurentul pârât G.I.S., 6746 lei către recurenta pârâtă SC A.A.A.P.

SRL și 5341 lei către recurenta pârâtă E.D.L. cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2011.