ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4197/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4197/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Constată că, prin

acțiunea înregistrată la data de 16 noiembrie 2005, reclamanta SC I.G.G. SRL a

chemat în judecată pe pârâții D.N.M., E.D.L., G.I.S., S.M.C., SC A.A.A.P.R.

SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

pârâtului D.N.M. să-i respecte proprietatea și posesia asupra unei suprafețe de

265,16 mp teren și construcții situat în intravilanul comunei Bascov, județul

Argeș ce face parte din suprafața totală de 26.516 mp cumpărată de pârât prin

contractul de vânzare-cumpărare din 14 mai 2004;

E.D.L. să-i respecte proprietatea și posesia asupra unor suprafețe de 10.315,68

mp teren, 6776,71 mp teren curți-construcții, 3851,23 mp teren

curți-construcții, 3.028,56 mp. teren curți-construcții aflate în intravilanul

comunei Bascov, județul Argeș;

pârâtului G.I.S. să-i respecte proprietatea și posesia asupra unor construcții

situate în intravilanul comunei Bascov, unele dintre acestea fiind cumpărate de

pârât prin contractul de vânzare-cumpărare din 24 septembrie 2004 de BNP C.V.

și C.M.;

pârâtului S.M.C. să-i respecte proprietatea și posesia asupra suprafeței de

1738,27 mp teren curți-construcții ce au fost cumpărate de pârât prin

contractul de vânzare-cumpărare din 25 octombrie 2004 de BNP C.V. și C.M.;

A.A.A.P.R. SRL să-i respecte proprietatea și posesia asupra terenului în

suprafață de 11.685,92 mp și asupra construcțiilor situate pe acesta, imobilele

fiind cumpărate de pârâtă prin contractul de vânzare-cumpărare din 20 aprilie 2004

de BNP C.V. și C.M.;

localității Bascov cu privire la pozițiile nr. 835 din 30 ianuarie 2004, 6703

din 24 iunie 2004 precum și a CF la poziția nr. 8213 din 04 august 2004 și a CF

la poziția nr. 12.012 din 02 noiembrie 2004 precum și a altor cărți funciare

ale localității Bascov, însoțită de radierea drepturilor de proprietate

întabulate de către pârâți.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut că toate parcelele de teren revendicate au

format un trup comun aflat în proprietatea SC S.T.R.D.C. SRL, aceasta din urmă

fiind și proprietara construcțiilor revendicate. La cererea creditoarei SC U.S.G.

SA împotriva debitoarei SC S.T.R.D.C. SRL a fost pornită urmărirea silită a

acestor imobile, executarea fiind încuviințată de către instanță în temeiul

sentinței civile nr. 982/C din 19 noiembrie 1998 a Tribunalului Sibiu.

A arătat reclamanta

că a participat la licitația publică prin care bunurile au fost vândute și

cumpărate conform procesului verbal de licitație din data de 22 mai 2002,

ulterior fiind emis în favoarea sa actul de adjudecare din data de 6 octombrie 2004

de către executorul judecătoresc F.E. în Dosarul nr. 793 din 2001. Deși

imobilele au fost cumpărate în urma executării silite imobiliare, ulterior au

fost încheiate o serie de contracte de vânzare-cumpărare în care a fost

menționată existența unei somații cu nr. 1318 din 18 iulie 2001 transmisă de

executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria Pitești la cererea U.S.G. SA,

sens în care a indicat certificatul de sarcini nr. 112 din 29 ianuarie 2004.

Astfel, a indicat

inopozabilitatea încheierii contractelor de vânzare-cumpărare în ceea ce o

privește, iar pe de altă parte a precizat că actul său de adjudecare le este

opozabil celorlalți pârâți.

S-a impus totodată,

din perspectiva reclamantei, a se dispune rectificarea cărților funciare prin

radierea dreptului de proprietate intabulat de pârâți.

În termen legal, la

data de 4 ianuarie 2006, pârâții D.N.M. și G.I.S. au formulat întâmpinare prin

care au invocat necompetența materială a Judecătoriei Pitești, insuficienta

timbrare a acțiunii, autoritatea de lucru judecat cu privire la ultimul capăt

de cerere privind rectificarea cărților funciare, excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei precum și excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului D.M.

În motivarea

apărărilor, au susținut că toate contractele de vânzare-cumpărare încheiate de

ei sunt perfect valide și neatacate pe cale judiciară, pârâtul nemaiavând

posesia bunului imobil, astfel încât nu poate fi conceptat în calitate de pârât

în cauză.

Pe fondul cauzei au

invocat nulitatea absolută a vânzării la licitație și a actului de adjudecare,

precum și excepția de inadmisibilitate a acțiunii în rectificarea cărții

funciare.

Pe de altă parte, au

arătat că înscrierea drepturilor reale în cartea funciară este constitutivă de

drepturi și înțeleg să se prevaleze de dispozițiile art. 34 alin. (2) din Legea

nr. 7/1996, respectiv ocrotirea legală a bunei credințe a dobânditorului de

drept real dacă „la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în

folosul său, nu a fost notată nicio acțiune prin care se contestă cuprinsul

cărții funciare, sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții

funciare nu reiese vreo neconcordanță între acestea și situația juridică reală.

La data de 27

ianuarie 2006, pârâta SC A.A.A.P.R. SRL a invocat excepția lipsei de competență

a Judecătoriei Pitești, insuficienta timbrare, excepția lipsei calității

procesuale active, iar pe fond a invocat nulitatea absolută a vânzării la

licitație și a actului de adjudecare emis.

Reclamanta și-a

precizat acțiunea în sensul micșorării câtimii suprafeței de teren pe care a

revendicat-o de la pârâtul D.N.M., al renunțării la judecata capătului nr. 4 de

cerere, cu indicarea unor erori materiale cu privire la rectificare cărții

funciare.

Prin sentința civila nr.

4112 din 4 octombrie 2006 a Judecătoriei Pitești a fost declinată competența

soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Prin încheierea din

13 iulie 2007 a Tribunalului Argeș a fost admisă excepția autorității de lucru

judecat, acest aspectul rectificării cărții funciare a mai fost analizat prin

sentința civilă nr. 891/2005 a Judecătoriei Pitești și Decizia civilă nr. 1224/2005

al Tribunalului Argeș.

Analizând cele două

acte de proprietate invocate de părți, respectiv actul de adjudecare invocat de

reclamantă și întocmit de executorul judecătoresc la 6 octombrie 2004 și cele

două contracte de vânzare - cumpărare, prin care D.N.M. a dobândit suprafețele

de 22.001,66 mp. și 41.911,97 mp., tribunalul a constatat că titlul pârâtului

este mai bine caracterizat, motiv pentru care, prin sentința nr. 297 din 23

decembrie 2008 a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța

această hotărâre, a reținut următoarele:

La data de 29 iunie 2001

a fost încuviințată cererea de începere a executării silite de către SC U.S.G.

împotriva SC S.T.R.D.C. SRL în paralel cu deschiderea procedurii de lichidare

și reorganizare judiciară la cererea aceluiași creditor.

În același timp a

fost propus de către debitoare și acceptat de către creditori, inclusiv de SC U.S.G.

un plan de reorganizare judiciară ce a fost publicat în M. Of. al României nr. 387/2003.

Acest plan de

reorganizare a fost realizat, datoriile au fost achitate în întregime către

creditori, motiv pentru care instanța a dispus închiderea procedurii de

reorganizare ca urmare a realizării planului propus și confirmat prin sentința

civilă nr. 3933/2003. Contractele prin care D.N.M. a devenit proprietarul

terenurilor, datează din 4 mai 2004 și 24 septembrie 2004 fiind anterioare

actului de adjudecare, iar documentația cadastrală a fost efectuată înainte de

înscrierea făcută de reclamantă la 2 decembrie 2004, aceasta se suprapune cu

alte lucrări anterior realizată așa cum rezultă din fișa corpului de proprietate.

Deci, este de reținut

că, așa cum rezultă din actul autentic nr. 1560 din 20 aprilie 2004,

înstrăinarea imobilelor ce fac obiectul actului s-a făcut în conformitate cu

planul de reorganizare judiciară aprobat de judecătorul sindic, prețul încasat

folosindu-se pentru achitarea creanțelor.

Ca urmare, la data de

20 aprilie 2004 SC S.T.R.D.C. SRL era în reorganizare judiciară, iar D.N.M. a

dobândit aceste imobile în temeiul unui act valabil, neexistând nici un motiv

de nulitatea a acestui act.

Drept urmare, și

actele subsecvente încheiate de ceilalți pârâți sunt valabile întrucât aceștia

sunt cumpărători de bună credință.

Prin Decizia nr. 135/A

din 23 octombrie 2009, Curtea de Apel Pitești a admis apelul reclamantei și

schimbând sentința apelată, a admis acțiunea dedusă judecății menținând doar

dispoziția privind soluționarea capătului de cerere privind rectificarea de

carte funciară.

Instanța de apel a

reținut următoarele:

Acțiunea formulată de

apelanta-reclamantă are ca obiect principal revendicarea, o acțiune prin care

proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestuia de la

posesorul neproprietar.

Ca mijloc specific de

apărare a dreptului de proprietate, acțiunea în revendicare are caracter

petitoriu, deoarece tinde să stabilească direct existența acestui drept în

patrimoniul reclamantului, ea având totodată caracter real, întrucât însoțește,

apără și se întemeiază pe cel mai important dintre drepturile reale.

În speța dedusă judecății,

ambele părți se prevalează de titluri de proprietate, situație față de care

instanțele sunt datoare să stabilească, potrivit regulilor ce guvernează

acțiunea în revendicare, care dintre titluri este preferabil, fiind mai bine caracterizat.

Astfel, reclamanta

invocă ca titlu de proprietate actul de adjudecare emis la data de 6 octombrie 2004,

ca urmare a faptului că terenurile ce fac obiectul procesului de față a fost

dobândit la licitație-publică conform procesului-verbal de licitație din data

de 22 mai 2002.

Pârâtul D.N.M. invocă

ca titlu de proprietate dobândirea terenurilor în cadrul procedurii de

reorganizare și lichidare judiciară inițiată în anul 2000, de către creditoarea

lui SC S.T.R.D.C. SRL (autoarea lor), respectiv U.S.G. SA, după deschiderea

acestei proceduri dispusă de Curtea de Apel Alba Iulia la 17 septembrie 2001

prin Decizia nr. 289/2001, operând transferul dreptului de proprietate prin

acte autentice încheiate sub supravegherea administratorului judiciar.

Ulterior, prin acte

autentice de vânzare-cumpărare pârâtul D.N.M. a vândut către ceilalți pârâți

anumite suprafețe de teren, care așa după cum a rezultat în mod cert din

rapoartele de expertiză tehnică efectuate în cauză, se suprapun în totalitate

cu terenurile dobândite de către apelanta-reclamantă prin actul de adjudecare

din data de 6 octombrie 2004.

Potrivit

dispozițiilor art. 497 alin. (4) C. proc. civ. „din momentul notării somației

în cartea funciară orice act de înstrăinare sau constituire de drepturi reale

cu privire la imobilul urmărit este inopozabil”.

Rezultă că,

reclamantei în calitate de adjudecatară a imobilelor nu-i sunt opozabile

înstrăinările realizate prin contractele de vânzare-cumpărare încheiat între SC

S.T.R.D.C. SRL și pârâtul D.N.M. și nici cele încheiat dintre acesta din urmă

și ceilalți pârâți.

De altfel, actul de

adjudecare al reclamantei le este opozabil pârâților, deoarece potrivit

dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 7/1996 „dreptul de proprietate și celelalte

drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea

funciară, când provin din succesiuni, accesiune, vânzare silită și uzucapiune”.

În condițiile arătate

mai sus, făcând aplicabilitatea principiilor consacrate de practica

judecătorească, în considerarea dispozițiilor art. 480 C. civ., Curtea a

constatat că titlul de proprietate al reclamantei este mai bine caracterizat.

Soluția a fost

considerată justă cu atât mai mult cu cât ea apare și ca o aplicație a

principiului potrivit căruia nimeni nu poate să transmită și să transfere mai

multe drepturi decât are, sens în care au fost invocate dispozițiile Deciziei civile

nr. 281/R/2004, pronunțată de Tribunalul Argeș prin care fost respinsă

irevocabil contestația la executare formulată de către SC S.T.R.D.C. SRL, iar

toate apărările și chestiunile de drept invocate de către pârâți îi cadrul

procesului de față (faptul că actul de adjudecare este nelegal, că sunt primii

care ai dobândit titlu de proprietate în cadrul procedurii de reorganizare

judiciară, invocarea dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 64/1995), au fost

tranșate în mod irevocabil de către o instanță prin decizia arătată mai sus,

stabilindu-se că la data de 22 mai 2002, când a avut loc adjudecarea silită în

cadrul Dosarului nr. 793/2001 al executorului judecătoresc F.E., procedura

reorganizării și a falimentului nu era pornită efectiv.

Mai mult decât atât,

prin aceeași decizie s-a stabilit că actul de adjudecare emis în favoarea

reclamantei a fost încheiat anterior declanșării proceduri judiciare, neoperând

dispozițiile art. 35 din Legea nr. 64/1995, în sensul suspendări executării.

Prin efectele sale,

puterea de lucru judecat este opozabilă astfel nu numai persoanei fizice sau

juridice care a fost parte în procesul în care s-a dat o hotărâre

judecătorească (respectiv SC S.T.R.D.C. SRL), ci și pârâților în calitate de

succesori cu titlu particular al uneia din părțile din proces, întrucât

dispozițiile art. 1201 C. civ., întrebuințează expresia „aceleași părți, în

aceeași calitate”, având în vedere astfel calitatea lor juridică.

Așa cum s-a precizat

mai sus, chiar și în situația în care s-ar considera că titlurile provin de la

același autor, se observă că de la regula opozabilității față de terți a

drepturilor reale, înscrise în cartea funciară pe baza actelor juridice, prin

care ele s-au constituit, au fost transmise ori modificate în mod valabil, art.

26 din Legea nr. 7/1996, prevede o serie de excepții și anume că dreptul de

proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără

înscrierea în cartea funciară când provin din vânzare silită.

Or, această excepție

face ca actele de vânzare-cumpărare încheiate ulterior în mod succesiv de către

pârâți să fie lovite de ineficiență juridică, potrivit tocmai criteriului

opozabilității reciproce a titlurilor ce se opun, nu numai în raport cu

dispozițiile art. 497 alin. (4) C. proc. civ., care în plus se observă nu face

nici o distincție după cum dreptul a fost dobândit înainte sau după notare, ci

și în raport cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 7/1996.

Dispozițiile art. 517

și art. 518 C. proc. civ., nu sancționează în nici un mod adjudecatarul pentru

neînscrierea actului de adjudecare în cartea funciară care astfel și-ar

consolida mai rapid dreptul său, iar sub acest aspect norma generală nu derogă

de la cea specială, dispozițiile particulare, cuprinse în prevederile art. 26 alin.

(1) din Legea nr. 7/1996 în ceea ce privește dreptul de dispoziție, neputând fi

altfel interpretate decât prin perspectiva conținutului juridic al dreptului de

proprietate și a atributelor sale, respectiv de a-l înstrăina și de a-l

transmite, inalienabilitatea fiind în acest caz vremelnică.

Or, inalienabilitatea

nu exclude apărarea dreptului de proprietate pe calea acțiunii în revendicare.

Prima instanță a

reținut în mod nelegal faptul că pârâții au calitatea de cumpărători de

bună-credință, atâta vreme cât aceștia nu au depus minime diligențe pentru a

afla care este situația juridică a terenurilor din litigiu și anume cum s-a

finalizat executarea silită pornită prin somația nr. 793 din 18 iulie 2001,

despre care exista mențiune expresă, chiar în cuprinsul contractelor de

vânzare-cumpărare prin care pârâtul D.N.M. pretinde că a dobândit imobilele din

litigiu.

Dacă pârâții ar fi

făcut aceste minime diligențe și verificări ar fi constatat că imobilele pe

care le-au cumpărat făcuseră deja obiectul vânzării silite imobiliare, situație

față de care nu mai operează prezumția de bună-credință, care de altfel nu are

nici o relevanță juridică, actele fiind lovite de aceeași sancțiune, respectiv

a inopozabilității.

În ceea ce privește

critica prin care se susține că în mod greșit instanța de fond a admis excepția

autorității de lucru judecat prin încheierea din 13 iulie 2007, referitor la

capătul de cerere privind rectificarea-cărții funciare, s-a reținut că această

critică este nefondată și că în mod legal s-a pronunțat instanța pe această

excepție, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1201 C.

civ., cu atât mai mult cu cât această cerere are un caracter accesoriu, iar în

cadrul acțiunii în revendicare au fost analizate titlurile de proprietate ale

părților, iar prin acele soluții instanțele au reținut în mod legal faptul că

acțiunile privind cererile de rectificări ale cărților funciare au caracter

accesoriu față de acțiunile petitorii.

De remarcat că

terenul respectiv reprezintă o suprafață mai mică dintr-un trup comun și mai

mare, diferența reprezentând-o terenurile din prezentul litigiu.

În cadrul procesului

respectiv pârâtul D.N.M. a fost parte, fiind chemat în garanție și s-au

formulat aceleași apărări de către pârâtă și chematul garanție, referitoare la

pretinsa nulitate a actului de adjudecare emis în favoarea apelantei-reclamante

precum și la caracterul preferabil al titlurilor lor dobândite în procedura de

lichidare și reorganizare judiciară.

Instanța a respins în

mod irevocabil aceste apărări reținând că titlurile pârâților sunt inopozabile

raportat la dispozițiile art. 497 alin. (4) C. proc. civ. și că numai

apelanta-reclamantă are un titlu de proprietate opozabil erga omnes pentru

terenul revendicat, iar faptul cumpărării de către D.N.M. a terenurilor din

cadrul procedurii reorganizării judiciare este irelevant pentru soluționarea

litigiului.

Față de cele arătate

mai sus, Curtea a admis apelul și a schimbat în parte sentința, în sensul că a

admis în parte acțiunea.

A obligat pe pârâți

să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei următoarele suprafețe de

teren:

Pârâta SC A.A.A.P.R. SRL

suprafața 11.685,92 mp. conturat pe anexa RET efectuat în apel (fila 161) cu

portocaliu.

Pârâta E.D.L. suprafețele

de: 10.315,91 mp. conturat albastru, iar construcțiile vândute prin actul de

vânzare-cumpărare nr. 2223/2004 pârâtului G.I.S., cu culoare albastră;

suprafețele de 6.776,71 mp., 3.851,23 mp. și 3.028,56 mp. ce au făcut obiectul

contractului de vânzare-cumpărare, iar construcțiile vândute prin același

contract pârâtului G.I.S., hașurate cu galben pe schița anexă.

Pârâtul G.I.S. construcțiile

dobândite prin contractul vânzare-cumpărare, hașurate cu albastru și

construcțiile dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare, hașurate cu

galben.

Pârâtul D.N.M.

suprafața de 14.091, 66 mp, pe care se află construcția, colorată pe schița

anexă a RET cu culoarea kaki și suprafața 6.400,50 mp., identificată cu culoare

roz pe anexa RET și construcțiile existente pe teren.

În baza dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ. au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma

de 114.626 lei cheltuieli de judecată în fond și în apel.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs reclamanta SC I.G.C. SRL și pârâții E.D.L., G.I.S.,

respectiv pârâții D.M.N. și SC A.A.A.P. SRL, criticând-o pentru nelegalitate.

În dezvoltarea

recursului, încadrat în prevederile art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ,

reclamanta a susținut că deși instanța de apel a reținut corect caracterul

accesoriu al petitului de cerere privind rectificarea cărților funciare față de

capătul principal al cererii introductive de instanța-revendicarea bunului

litigios, în mod greșit a păstrat soluția de respingere a acestei pretenții

pronunțată de prima instanță.

Aceasta constituie o

dispoziție contradictorie pentru că, de vreme ce instanța de apel a admis

capătul principal de cerere, în mod necesar aceeași soartă trebuia să o aibă și

cererea accesorie acestui petit.

În mod greșit s-a

reținut că hotărârile anterioare pronunțate relativ la cererea de rectificare

de carte funciară promovată pe cale separată și soluționată pe excepția

inadmisibilitații, au autoritate de lucru judecat în pricina de față, dat fiind

neîndeplinirea cerințelor legale pentru incidența acestei excepții (art. 1201 C.

civ.), dar și pentru ca hotărârea opusă și invocată cu acest efect, nu are o

atare aptitudine întrucât nu evocă fondul litigiului.

În dezvoltarea

recursului lor, încadrat în prevederile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.,

pârâții D.N.M. și SC A.A.A.P. SRL, au susținut că instanța de apel a lăsat

nesoluționat apelul declarat împotriva încheierii din 13 iulie 2007,

interlocutorie, prin care a fost lăsată nesoluționată excepția nulității

absolute a titlului de proprietate opus de reclamantă-procesul-verbal de

vânzare la licitație și actul de adjudecare.(art. 304 pct. 5 C. proc. civ.).

În aceste condiții,

instanța de apel nu se putea pronunța în fond asupra pricinii deduse judecății,

decât cu încălcarea unor norme de ordine publică și în condițiile înfrângerii

unor norme legale imperative, ceea ce ar atrage necesitatea reformării

hotărârii astfel pronunțată.

În susținerea

motivului de recurs încadrat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., după

expunerea situației de fapt din cauza dedusă judecății, recurenții au arătat că

bunul litigios a fost dobândit în cadrul procedurii reorganizării judiciare a

SC S.T.R.D.C. SRL, în condițiile în care, cunoscând dispozițiile art. 35 din Legea

nr. 64/1995, a avut credința ca orice urmărire silită a vreunei creanțe a fost

suspendata, inclusiv cea deținută de către debitoarea falită. Procedura

reorganizării judiciare a fost închisă în Dosarul nr. 4904/2000 al Tribunalului

Sibiu, urmare îndeplinirii planului de reorganizare, prin plata tuturor

creanțelor.

Pentru plata prețului

inserat în contractul de vânzare-cumpărare al întregului activ, a fost nevoit

să înstrăineze părți ale acestuia către ceilalți pârâți din cauză, transmisiune

ce s-a făcut prin acte autentice, necontestate, după deschiderea cărților

funciare pentru imobil, asigurând astfel opozabilitatea dreptului.

Înscrierile de carte

funciară au fost contestate prin acțiuni în rectificare de carte funciară,

respinse de fiecare dată de instanțele sesizate cu judecata acestora prin

hotărâri rămase definitive și irevocabile. Pentru a evita autoritatea de lucru

judecat rezultată din verificarea jurisdicțională menționată, reclamanta din

cauză a dedus justiției cererea de față, urmărind în realitate același scop -

de rectificare a înscrierilor de carte funciară și de radiere a dreptului său.

Au invocat în acest

sens și dispozițiile art. 31 din Legea nr. 7/1996 care instituie în favoarea

persoanei înscrisă în evidențele de publicitate imobiliară a unei prezumții

legale de existență a dreptului real înscris în aceste evidențe, prezumție ce

nu a fost răsturnată în cauză.

Din această

perspectivă hotărârea instanței de apel apare a fi dată cu încălcarea legii și

cu ignorarea faptului că toți pârâții au dobândit dreptul de proprietate în

baza unor titluri incontestabile și necontestate, care alăturat înscrierii

titlului, le consolidează dreptul astfel dobândit.

Instanța de apel,

însușindu-și într-o manieră fidelă cuprinsul motivelor de apel, pleacă de la o

premisa greșită privind opozabilitatea unei inscripțiuni efectuată în registrul

de transcripțiuni, respectiv a somației de începere a executării silite

imobiliare, sens în care, indicând dispozițiile art. 497 alin. (4) c.pr.civ., a

făcut o aplicare greșită a acestora raportului juridic dedus judecații.

Au relevat astfel că

dispozițiile legale menționate, în alin. (1) dispun că somația de plată va

conține mențiunea că "s-a luat măsura înscrierii în cartea funciară",

operațiune ce nu s-a putut efectua în cauză datorită inexistenței acestei

evidențe pe raza localității imobilului, nefiind îndeplinită nici cerința art. 711

C. proc. civ. care, în același scop, instituie posibilitatea transcrierii în

registrul de transcripțiuni al judecătoriei unde este așezat imobilul printre

altele, a ordonanțelor de adjudecare.

În acest fel instanța

de apel a dat o aplicare și interpretare greșită a dispozițiilor legale

reținute a fi incidente cauzei și care au constituit temeiul admiterii acțiunii

în revendicare deduse judecății.

Au mai susținut că,

în analiza cauzei, instanța a omis elemente de fapt cu certă situare temporală

privind actele de transmisiune emise și încheiate cu privire la același bun

litigios, aspecte considerate relevante de recurenți.

Dezvoltând recursul

lor, încadrat pe prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., pârâții E.D.L.

și G.I.S., au susținut că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii,

este rezultatul interpretării greșite a actului dedus judecații și este lipsită

de temei legal, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 497 alin.

(4) C. proc. civ. prin raportare la dispozițiile legii speciale (Legea nr. 64/1995

de reorganizare și lichidare judiciară), în vigoare la data încheierii actelor

de transmisiune intervenite între pârâți.

S-a arătat astfel că

instanța de apel comite o gravă greșeală atunci când apreciază că dispozițiile art.

497 alin. (4) C. proc. civ. produc efecte juridice față de înstrăinările

efectuate în cadrul procedurii de reorganizare judiciară prevăzută de

dispozițiile Legea nr. 64/1995, în vigoare la data încheierii contractelor de

vânzare-cumpărare către pârâtul D.M. și apoi a celor subsecvente dintre acesta

și ceilalți pârâți.

Executarea silită

prevăzută de dispozițiile codului de procedură civilă reprezintă dreptul comun

în materia executării silite imobiliare, respectiv regula, excepția constituind-o

dispozițiile din legile speciale, printre care și aceea a insolvenței, care

prevede o procedură de executare colectivă a societăților comerciale aflate în

insolvență în vederea acoperirii creanțelor acestor societăți, debitoare față

de diverși creditori. Potrivit principiului ce consacră prioritatea legii

speciale față de cea de drept comun, au învederat că în cauză nu sunt

aplicabile dispozițiile dreptului comun reținute de instanța de apel (art. 497 alin.

(4) C. proc. civ.), instrăinările efectuate ulterior somației având loc în

cadrul procedurii de reorganizare judiciară reglementată de Legea nr. 64/1995

în baza unui plan de reorganizare aprobat de creditori și încuviințat de

judecatorul-sindic.

Până la data

deschiderii procedurii de reorganizare judiciară a societății debitoare, în

cadrul procedurii de executare silită inițiată pe dispozițiile dreptului comun,

fusese emisă doar somația de plată, fără a se întocmi procesul-verbal de

licitație ori actul de adjudecare, acte de procedură întocmite în paralel și în

cursul procedurii speciale de recuperare a creanțelor debitoarei, cu încălcarea

dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 64/1995.

De asemenea,

dispozițiile art. 55 din Legea nr. 64/1995 (art. 53 în actuala reglementare)

prevede că "bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau de

lichidator în exercițiul atribuțiilor sale prevăzute de prezenta lege sunt

dobândite libere de orice sarcini precum ipoteci, garanții reale imobiliare sau

drepturi de retenție de orice fel ori măsuri asigurătorii".

Aceasta înseamnă că

după deschiderea procedurii insolvenței, notarea somației în cartea funciară nu

produce niciun fel de efecte juridice față de înstrăinările efectuate în cadrul

acestei proceduri și că transferul dreptului de proprietate se face către dobânditori

liber de orice sarcini.

Nu pot fi invocate

dispozițiile unei hotărâri judecătorești în susținerea soluției atacate - Decizia

nr. 28/R/2004 - întrucât aceasta a fost pronunțată anterior emiterii actului de

adjudecare exhibit de reclamant, fiind astfel fără efecte cât privește

validitatea acestuia, dar și a efectelor lucrului judecat pentru neîndeplinirea

condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 1201 C. civ.

Au mai susținut că

înscrierea dreptului pârâților în cartea funciară are efecte constitutiv de

drepturi, sens în care au invocat dispozițiile art. 22 și art. 24 din Legea nr.

7/1996.

Titlul opus de

reclamantă, emis ulterior actelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâți, în

contextul legal și factual menționat, face ca, în analiza condițiilor de

admisibilitate a acțiunii în revendicare, să determine acordarea

preferabilității titlului lor, mai bine caracterizat și încheiat cu

bună-credință, prezumție instituită de lege în favoarea lor și care nu a fost

răsturnată în cauză.

Au solicitat admiterea

recursurilor și, în urma rejudecării cauzei, modificarea hotărârii atacate în

sensul respingerii apelului reclamantei și menținerii hotărârii primei

instanțe.

Referitor la calea de

atac dedusă judecății, ale cărei critici pot fi încadrate în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., celelalte invocate și încadrate în disp. art. 304 pct. 7

și 9 C. proc. civ., subsumându-se în realitate pct. 9 C. proc. civ. și

analizate din această perspectivă, se constată următoarele:

La data de 22 iunie 2001

a fost încuviințată, prin încheierea din aceeași dată pronunțată de Judecătoria

Pitești, cererea de începere a executării silite formulată de SC U.S.G. SA

împotriva SC S.T.R.D.C. SRL, pentru recuperarea creanțelor înscrise în titlu

executoriu, sentința civilă nr. 982/C din data de 19 noiembrie 1998 pronunțată

de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 5396/1998, rămasă definitivă și investită cu

formulă executorie.

A fost declanșată

procedura de executare silită imobiliară, sens în care s-a constituit Dosarul nr.

793/2001 al Biroului individual Executor Judecătoresc F.E.

Anterior promovării

cererii de executare silită imobiliară, creditoarea a solicitat deschiderea

procedurii de lichidare și reorganizare judiciară a aceleiași debitoare, cerere

înregistrată la data de 19 septembrie 2000, în vederea recuperării aceleiași

creanțe.

Prin Decizia nr. 289

din 17 septembrie 2001 Curtea de Apel Alba Iulia a admis cererea SC U.S.G. SA

Rm. Vâlcea și a dispus deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995.

Unicul act întocmit

până în acel moment în procedura executării silite de drept comun, l-a

constituit somația (comandament) emisă de executorul judecătoresc și

înregistrat la data de 3 septembrie 2001.

Act procedural de o

deosebită importanță în procedura menționată (reglementată de dispozițiile art.

488 și urm. C. proc. civ.), somația de plată constituie un act începător de

executare, cu efecte importante, printre care, în măsura în care aceasta a fost

înscrisă în cartea funciară, și pe acela ca orice act de înstrăinare sau

constituire de drepturi reale cu privire la imobilul urmărit este neopozabil,

cu excepțiile prevăzute de textul ce consacră efectele înscrierii acestui act (art.

497 alin. (4) C. proc. civ.), inexistente în cauză.

Prin urmare, dacă, de

principiu, cu excepția situațiilor expres prevăzute de textul legal evocat –

acordul creditorului sau adjudecatorului cu privire la actul de transmisiune,

ori consemnarea sumelor de către debitor, sancțiunea ce intervine în cazul

transmisiunilor ulterioare privind bunul imobil urmărit este aceea a

inopozabilității actului încheiat în aceste condiții (ceea ce înseamnă că

urmărirea silită imobiliară nu afectează posibilitatea de înstrăinare a

imobilului, în cauza de față, datele factuale se plasează pe alte coordonate

decât cele specifice dreptului comun, datorită intervenției în cauză a

dispozițiilor unei legi speciale, cu efecte juridice specifice și de a cărei

existență și incidență nu se poate face, evident, abstracție.

Astfel, potrivit art.

35 din Legea nr. 64/1995, din momentul deschiderii procedurii (reglementată de

această lege, a reorganizării și lichidării judiciare) toate acțiunile

judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului

sau bunurilor sale se suspendă (suspendare ope legis), care intervine de drept.

În concepția legii

speciale, cererea debitorului cuprinde bunurile și drepturile patrimoniale

„care pot face obiectul unei executări silite, în condițiile codului de

procedură civilă (art. 3 din lege).

Ea se distinge de

procedura executării silite printr-o serie de caractere proprii.

Este, în principal, o

procedură colectivă, iar nu o procedură individuală cum este executarea silită,

întrucât toți creditorii, concomitent și împreună, participă la urmărire și la

împărțirea sumelor rezultate din valorificarea bunurilor. Pentru asigurarea

participării lor și, în final, a egalității dintre creditori, procedura este

însoțită de o largă publicitate.

Creditorii formează o

comunitate forțată și fortuită, iar procedura se îndeplinește în interesul

tuturor.

Ei se constituie în

adunarea generală a creditorilor, fiind reprezentați de comitetul creditorilor.

Din acest motiv,

deschiderea procedurii (astfel cum stipulează dispozițiile art. 35 din lege)

atrage suspendarea de drept a tuturor cererilor (judiciare sau extrajudiciare)

pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, care sunt

anterioare acesteia, între acestea situându-se, desigur, și suspendarea

oricărei executări silite individuale.

Este, în al doilea

rând, o procedură generală întrucât privește întreaga avere a debitorului,

adică totalitatea bunurilor și drepturilor patrimoniale ale acestuia, inclusiv

acelea dobândit în cursul procedurii, spre deosebire de procedura executării

silite în cadrul căreia creditorul are dreptul de a alege bunurile debitorului

pe care vrea să le urmărească.

În al treilea rând,

este o procedură unică și unitară, întrucât nu pot fi pornite mai multe

proceduri colective împotriva aceluiași debitor, fiind aceeași pentru toți

debitorii, indiferent de mărimea lor și de apartenența capitalului.

Procedura de

recuperare a creanțelor cuprinsă în corpul legii speciale, Legea nr. 64/1995 –

caracterizată prin trăsături distincte, deosebite de executarea silită,

instituie deci reguli specifice pentru urmărirea și realizarea creanțelor

debitorului supus acestei proceduri în scopul menționat, motiv pentru care deși

se completează cu procedura executării silite la care Legea nr. 64/1995 face

trimiteri exprese, impune realizarea creanțelor din momentul deschiderii sale,

exclusiv prin intermediul acestei proceduri.

Procedura executării

silite individuale rămâne procedura de drept comun, de generală aplicabilitate,

în timp ce procedura reorganizării judiciare și a falimentului este o procedură

specială. Prin urmare este pe deplin aplicabil principiul specialia generalibus

derogant (regulile dintre legea generală și legea specială).

Fiind o normă de

ordine publică (art. 35 din Legea nr. 64/1995) părțile nu pot deroga de la

dispozițiile sale, prioritatea legii speciale impunându-se normelor

corespunzătoare din dreptul comun.

Prin urmare, odată

deschisă această procedură, orice executare silită individuală se suspendă.

În acest context,

continuarea formalităților de executare silită individuală, prin întocmirea

procesului-verbal de licitație din 22 mai 2002, respectiv a actului de

adjudecare din 6 octombrie 2004 (titlul reclamantei), acesta din urmă întocmit

după închiderea procedurii de reorganizare judiciară și încheierea actului de

vânzare-cumpărare exhibate de pârâți (dobânditori în cadrul procedurii,

respectiv subdobânditori), se plasează în afara prescripțiilor legale enunțate,

actele de procedură astfel întocmite neputând fi opuse cu succes dobânditorilor

din procedura legii speciale.

Din această

perspectivă, alegațiile instanței de apel privind inopozabilitatea titlului

pârâților, or reținerea principiului nemo plus juri sad alium transffere potest

quam ipse habet, sunt irelevante în cauză, întrucât emiterea somației de

executare nu are drept efect transferul dreptului de proprietate, cum eronat se

pretinde, ci are doar efect (în măsura înscrierii în evidențele de publicitate

imobiliară) de inopozabilitate a transmisiunilor ulterioare și de înștiințare a

debitorului, și nu-și găsesc corespondent în datele de fapt și normele de drept

incidente raportului juridic dedus judecății.

Nu au valoare/efecte

specifice ale autorității de lucru judecat, cum cu temei susțin recurenții

pârâți, constatările jurisdicționale din hotărârile pronunțate în litigiu având

ca obiect contestații la executare, pentru simplul motiv al neîndeplinirii

cerințelor art. 1202 C. civ.

Sunt de asemenea

greșite constatările aceleiași instanțe privind calitatea subdobânditorilor

bunului litigios, în favoarea cărora n-ar opera prezumția bune-credințe și

cărora li s-a pretins efectuarea unor verificări or „minim diligențe” pentru

verificarea situației juridice a bunului cumpărat, atâta timp cât actele de

transmisiune au fost încheiate în baza unei proceduri judiciare legal demarate,

a cărei nelegalitate nu s-a constatat vreodată și care, mai mult, a fost

finalizată potrivit prescripțiilor legii ce o guvernează.

Dimpotrivă ei sunt,

astfel cum legal a reținut prima instanță, de bună-credință, prezumție ce

operează în favoarea lor impunerea legii (art. 1899 C. civ.) și care nu a fost

răsturnată în speță, ci din contră este pe deplin consolidată dat fiind cadrul

de perfectă legalitate în care au operat transmisiunile acestor bunuri, ceea ce

face ca titlurile lor să fie preferabile celui opus de reclamantă.

Din contră, continuând

o procedură cu privire la care legea însăși dispune suspendarea de drept,

recurenta-reclamantă și-a asumat riscul ca în concursul cu dobânditorul bunului

în faza procedurii speciale, să fie expus, pierderii proprietății bunului

dobândit în temeiul unei proceduri desfășurate cu încălcarea prescripțiilor

legii.

Sunt legale însă

dispozițiile aceleiași instanțe privind soluția dată apelului reclamantului

împotriva dispozițiilor încheierii din 13 iulie 2007, prin care a fost admisă

excepția autorității de lucru judecat a capătului de cerere privind

rectificarea de carte funciară, nu în raport de considerentele instanței de

apel ci prin raportare la dispozițiile deciziei de față care, dispunând

respingerea acțiunii în revendicare, mențin ca valabile constatările

jurisdicționale privind acest capăt de cerere din litigiile anterior purtate

între părți și având același obiect.

Ca urmare, față de c

ele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând

incidența motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recursurile pârâților vor fi admise, cu consecința respingerii apelului

reclamantului și menținerii sentinței tribunalului, urmând ca pentru aceleași

considerente, recursul reclamantului să fie respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile

art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de pârâții D.N.M., E.D.L., G.I.S. și SC A.A.A.P. SRL împotriva Deciziei

nr. 135/ A din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori

și de familie pe care o modifică, în parte, în sensul că:

Respinge ca nefondat

apelul declarat de reclamanta SC I.G.C. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței

nr. 297 din 23 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă.

Menține restul

dispozițiilor sentinței apelate.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC I.G.C. SRL prin administrator judiciar BNP C.

SPRL împotriva aceleeași decizii.

Obligă recurenta

reclamantă la plata sumelor de 10.500 lei către recurentul pârât G.I.S., 6746

lei către recurenta pârâtă SC A.A.A.P. SRL și 5341 lei către recurenta pârâtă E.D.L.

cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 mai 2011.