ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2293/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2293/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând

asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul

cauzei a constatat următoarele:

I.

Tribunalul București, secția I-a penală, prin sentința penală nr. 865/F din 15

noiembrie 2010 pronunțată în dosar nr. 40312/3/2010 a condamnat pe inculpatul

M.F. zis B. recidivist pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic ilicit

de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 74 alin. (2),

art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 80 C. pen., la pedeapsa principală de:

- 6

(șase) ani închisoare și interzicerea pe durata de 4 ani după executarea

pedepsei principale a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. (pedeapsa complementară).

În baza

art. 71 alin. (2) și (3) C. proc. pen., pe durata executării pedepsei principale

i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

Conform

art. 350 raportat la art. 300

2

și art. 160

b

alin. (1) și

(3) C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului

iar în baza art. 88 C. pen. i s-a computat din pedeapsa durata reținerii și

arestării preventive de la 30 iunie 2010 la zi.

[Prin

aceeași sentință coinculpata A.M. concubina inculpatului M.F. a fost condamnată

în calitate de coautoare a infracțiunii de trafic de droguri comisă de acesta

din urmă la pedeapsa principală de 4 ani închisoare a cărei executare a fost

suspendată sub supraveghere în condițiile art. 86

1

și următoarele C.

pen. De asemenea, inculpații S.D. și S.F. pentru săvârșirea în aceeași perioadă

a unor infracțiuni similare, separate au fost condamnați la pedepsele

principale de 4 ani închisoare și respectiv 5 ani închisoare și pedepse

complementare arătate prin sentință].

În baza

art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea specială

către stat de la inculpații amintiți a cantităților de heroină de 0,55 gr.,

0,37 gr. și 0,22 gr. – constatându-se consumate în procesul analizelor de

laborator cantitatea de 0,07 gr. heroină și cofeină, 0,17 gr.heroină și paracetomol,

0,14 gr.heroină, cafeină și paracetamol, 0.08 gr. heroină și respectiv o,09 gr.

heroină – precum și a sumelor de bani de 50 lei, 300 lei și respectiv 125 lei

[iar în baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen. a fost restituite către

inculpații A.M. și M.F. sumele de 1.100 lei și 300 Euro depuse la CEC Bank

conform recipiselor de consemnare nr. 2605691/1 din 17 august 2010 și respectiv

2605687/1 din 17 august 2010].

În fapt,

instanța a reținut că în data de 21 aprilie 2010 în jurul orelor 13

00

investigatorul sub acoperire cu nume de cod „S.C.” s-a întâlnit cu

colaboratorul „M.C.” în vederea efectuării unei cumpărări autorizate de

droguri, de la inculpatul M.F. zis B. sens în care i-a efectuat o percheziție

corporală și i-a înmânat suma de 150 lei.

Sub supravegherea

investigatorului sub acoperire, colaboratorul s-a deplasat la locuința

inculpatului M.F., care se afla împreună cu coinculpatul A.M. zisă „M.”.

Întrucât

inculpatul M.F. era imobilizat la pat, colaboratorul a fost abordat de

inculpata A.M., căreia i-a spus că dorește un gram de heroină, înaintându-i

suma de 150 lei. Aceasta s-a deplasat în bucătărie și după scurt timp s-a

reîntors și i-a dat colaboratorului o punguță din celofan.

Tranzacția

a fost înregistrată audio-video în mediu ambiental conform autorizației nr.

444/AI din 20 aprilie 2010 emisă de Tribunalul București.

După

efectuarea tranzacției, colaboratorul a plecat din locuința inculpaților și s-a

îndreptat înspre locul în care îl aștepta investigatorul sub acoperire, căruia

i-a predat drogurile cumpărate în modalitatea descrisă mai sus.

Din

raportul de constatare tehnico-științifică nr. 917688 din 23 aprilie 2010

rezultă că proba înaintată în cauză conține 0,63 grame heroină.

Declarația

colaboratorului se coroborează cu procesul verbal de redare a raportului

întocmit de investigatorul sub acoperire, planșele fotografice precum și cu

procesul verbal de redare a discuțiilor interceptate și înregistrate

audio/video în mediul ambiental.

În data

de 23 aprilie 2010 în jurul orelor 12,00 investigatorul sub acoperire cu nume

de cod „S.C.” s-a întâlnit cu colaboratorul „M.C.” în vederea efectuării un ei

cumpărări autorizate de droguri, de la inculpatul M.F. zis B. sens în care i-a

efectuat o percheziție corporală și i-a înmânat suma de 150 lei.

Sub

supravegherea investigatorului sub acoperire, colaboratorul s-a deplasat la

locuința inculpatului M.F., care se afla împreună cu coinculpata A.M. zisă

„M.”. Colaboratorul i-a înmânat acesteia din urmă suma de 150 lei, primind în

schimb o punguță din celofan în care se găsea o substanță pulverulentă.

Tranzacția

a fost înregistrată audio/video în mediu ambiental conform autorizației nr.

444/AI din 20 aprilie 2010 emisă de Tribunalul București.

După

efectuarea tranzacției, colaboratorul a plecat din locuința inculpaților și s-a

îndreptat înspre locul în care îl aștepta investigatorul sub acoperire, căruia

i-a predat drogurile cumpărate în modalitatea descrisă mai sus.

Din

raportul de constatare tehnico-științifică nr. 917690 din 26 aprilie 2010

rezultă că proba înaintată în cauză conține 0,46 grame heroină.

Cantitatea

de 0,37 grame pulbere care conține heroină a fost predată la camera de corpuri

delicte conform Dovezii seria H. nr. 0002628.

Declarația

colaboratorului se coroborează cu procesul verbal de redare a raportului

întocmit de investigatorul sub acoperire și planșe fotografice.

Din

cauza unor probleme tehnice procesul verbal de redare a discuțiilor dintre

colaborator și inculpați nu a putut fi întocmit.

Cu ocazia

efectuării percheziției domiciliare din data de 30 iunie 2010, în baza

autorizației nr. 359 din 28 iunie 2010 emisă de Tribunalul București, într-o

dependință a locuinței celor doi inculpați M.F. zis B. și A.M. a fost găsită

cantitatea de 0,53 grame heroină (Raportul de Constatare Tehnico Științifică

nr. 918398 din 30 iunie 2010 – filele 23-241).

Întrucât

din declarațiile celor doi inculpați rezultă că nu sunt consumatori de droguri,

coroborat cu notele de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice

rezultă că heroina menținută mai sus era destinată vânzării.

În

sprijinul celor afirmate se subscriu și declarațiile martorilor R.C.A. și

B.A.D. (filele 259-262) din care rezultă cu certitudine săvârșirea

infracțiunilor pentru care urmează să fie trimiși în judecată.

Astfel,

activitatea infracțională desfășurată de inculpatul M.F. zis B. rezultă și din

notele de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice care se

coroborează cu declarațiile martorilor menționați.

Astfel

martorul R.C.A. a precizat următoarele: „pe numitul B. care locuiește în

Ferentari îl cunosc din luna martie 2010. De la B. am cumpărat heroină în

cursul anului 2010, până ce acesta a fost arestat. Cu ocazia tranzacțiilor cu

droguri îl sunam pe acesta pe telefonul mobil”. După ce martorului i s-au pus

la dispoziție notele de redare a convorbirilor telefonice purtate cu inculpatul

a confirmat că este vorba de tranzacții cu heroină, care au fost finalizate

(filele 260-261). De asemenea din declarația martorei B.A.D. (filele 261-262)

rezultă că inculpatul M.F. zis B. a desfășurat o intensă activitate de

comercializare de droguri de mare risc (heroină și cocaină), fiind confirmate

de asemenea discuțiile telefonice privind tranzacțiile cu droguri (filele

104-105, 113-114, 116, 120,122,165, 167).

II.

Împotriva sentinței amintite au declarat în termen apeluri inculpații M.F.,

A.M. și S.D., solicitând reducerea pedepselor aplicate ca fiind greșit

individualizate în raport cu dispozițiilor art. 72 și urm. C. pen.

În acest

sens inculpatul M.F. a susținut că pedeapsa stabilită de tribunal în cuantum de

6 ani închisoare este prea mare în raport cu circumstanțele sale personale,

solicitând reducerea acesteia, prin reținerea și a dispozițiilor art. 74 alin.

(1) lit. c) C. pen. și acordarea unei eficiențe sporite prevederilor art. 76

alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere că, anterior comiterii faptelor, a

desfășurat o activitate socială utilă, fiind angajat în muncă și obținând

venituri în mod licit, și se află într-o relație de concubinaj cu inculpata

A.M., din care a rezultat un copil minor.

Coinculpata

A.M., a criticat sentința sub aspectul duratei prea mari a termenului de

încercare stabilit de judecătorul fondului, arătând că, în raport cu faptul că

nu este cunoscută cu antecedente penele, are un copil minor în întreținere,

rezultat din relația de concubinaj cu inculpatul M.F., a desfășurat o

activitate lucrativă anterior arestării, iar, în prezent, este angajată pe o

perioadă de probă la o societate comercială, care urmează să o angajeze, scopul

pedepsei poate fi atins și prin fixarea unui termen de încercare mai mic, în

limitele prevăzute de art. 86

2

C. pen.

Inculpatul

S.D., prezent personal în instanță la termenul de judecată din 07 ianuarie 2011

și asistat fiind de apărătorul din oficiu, a declarat oral că își retrage

apelul formulat în cauză solicitând Curții să ia act de manifestarea sa de

voință în acest sens.

Curtea de

Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 51

din 15 martie 2011 în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondată

recursurile inculpaților M.F. și A.M., menținând ca legală și temeinică

sentința atacată [cu privire la apelul coinculpatului S.D. luându-se act de

retragerea acestuia potrivit art. 369 alin. (1) C. proc. pen.]

Decizând

astfel, Curtea a verificat sentința sub aspectul motivelor de apel invocate,

cât și din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate

aspectele de fapt și de drept, deduse judecății, constatând următoarele:

A.

Aprecierea și interpretarea probelor administrate potrivit art. 63 C. proc.

pen. atestă în mod indubitabil – astfel cum în mod corect a statuat și instanța

de fond – că faptele ilicite există, au fost comise cu vinovăție de inculpați

și realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic ilicit de droguri

de mare risc deduse judecății prin rechizitoriu.

Deși cei

doi inculpați au avut o atitudine oscilantă pe parcursul cercetărilor,

inculpatul M.F. refuzând în cursul urmăririi penale să colaboreze cu organele

de anchetă, pentru ca, în fața judecătorului fondului, să recunoască, fără

rezerve, comiterea faptelor de care este acuzat, iar inculpata A.M.

prevalându-se pe parcursul urmăririi penale de dreptul de a nu da declarație,

ulterior, în fața judecătorului învestit cu soluționarea propunerii de arestare

preventivă, recunoscând parțial săvârșirea infracțiunii, iar, cu ocazia

prezentării materialului de urmărire penală și a audierii de către instanța de

apel, recunoscând în totalitate acuzațiile ce i-au fost aduse prin actul de

sesizare, Curtea a constatat, astfel cum a reținut și instanța de fond, că

vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită de întregul material probator

administrat în cauză, concludente în acest sens fiind procesele verbale de

consemnare a declarațiilor colaboratorului sub acoperire cu nume de cod „M.C.”,

întocmite de procuror la data de 27 aprilie 2010, procesele verbale de

consemnare a declarațiilor investigatorului sub acoperire cu nume de cod „S.C.”

întocmite la datele de 21 aprilie 2010 și 23 aprilie 2010, procesele verbale

din 23 aprilie 2010 și 7 iulie 2010, de redare a discuțiilor purtate în mediul

ambiental între colaboratorul sub acoperire și inculpați, însoțite de planșele

foto, rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. 917688 din 23 aprilie 2010,

nr. 917690 din 26 aprilie 2010 și nr. 918398 din 30 iunie 2010, transcrierile

convorbirilor telefonice purtate de inculpatul M.F. la datele de 25 martie

2010, 28 martie 2010, 30 martie 2010, 5 aprilie 2010, 10 aprilie 2010, 23

aprilie 2010, 1 mai 2010, 8 mai 2010, 9-11 mai 2010, 17 iunie 2010, procesul

verbal de percheziție domiciliară efectuată în data de 30 iunie 2010 la

locuința inculpaților, declarațiile martorilor E.M., R.C.A. și B.A.D., precum

și declarațiile inculpaților date în fața instanțelor de fond și respectiv, de

apel, în care au recunoscut, fără rezerve, comiterea faptelor.

B.

Pedepsele aplicate inculpaților M.F. și A.M., sunt în concordanță cu

dispozițiile art. 72 alin. (1) C. pen. [valorificând integral „dispozițiile

părții generale a codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”], fiind de

natură să asigure finalitatea preventiv educativă stabilită de legiuitor prin

art. 52 C. pen.

Astfel,

în ceea ce îl privește pe inculpatul M.F., tribunalul a avut în vedere și a

valorificat în mod corespunzător în procesul de individualizare judiciară a

pedepsei atât circumstanțele reale ale comiterii faptelor și gradul deosebit de

ridicat de pericol social al acestora - dedus din natura, frecvența pe care o

înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune, urmările nefaste

pe care le produce asupra sănătății publice și din numărul mare de acte materiale

săvârșite într-o perioadă relativ îndelungată de timp – cât și datele ce

caracterizează persoana inculpatului, care a manifestat o atitudine oscilantă

pe parcursul cercetărilor și nu se află la primul conflict cu legea penală,

fiind recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., cele

patru condamnări anterioare la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea

infracțiunilor de viol, tâlhărie și deținere, fără drept, de droguri de mare

risc pentru consum propriu, relevând perseverența infracțională a acestuia,

precum și faptul că sancțiunile penale aplicate anterior, ca măsură de

constrângere și mijloace de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi

infracțiuni, nu a fost atins.

În ceea

ce privește solicitarea apelantului de reținere în favoarea sa a dispozițiilor

art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., Curtea a apreciat că aceasta nu poate fi

primită, având în vedere atitudinea oscilantă pe care inculpatul a manifestat-o

pe parcursul procesului penal, încercând să denatureze adevărul și să inducă în

eroare organele judiciare. Astfel, se constată că, inițial, inculpatul a

refuzat să colaboreze cu organele de anchetă, atitudine pe care și-a menținut-o

și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, recunoscând comiterea

faptelor doar în cursul cercetării judecătorești când, în pofida datelor ce

rezultau din probatoriul administrat, a încercat să minimalizeze contribuția

inculpatei A.M., luând asupra sa întreaga răspundere a săvârșirii infracțiunii.

Sub

același aspect, Curtea a arătat, contrar susținerilor apelantului, că

publicarea în Monitorul Oficial, anterior pronunțării hotărârii tribunalului, a

Legii nr. 202/2010, nu poate avea drept consecință directă reținerea în

favoarea acestuia a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., atâta timp

cât, pe de o parte, pentru considerentele anterior expuse, nu sunt îndeplinite

în concret cerințele textului de lege menționat, iar, pe de altă parte, actul

normativ invocat nu aduce modificări respectivului text de lege, introducând

prin noua reglementare cuprinsă în art. 320

1

C. proc. pen. o cauză

de reducere a pedepsei, care nu este incidentă în speță, în raport cu

atitudinea procesuală a inculpatului și neîndeplinirea celorlalte condiții

referitoare atât la momentul până la care poate fi cerută aplicarea acesteia

(până la începerea cercetării judecătorești), cât și la neadministrarea unor

probe în cursul cercetării judecătorești, cu excepția înscrisurilor în

circumstanțiere.

Referitor

la celelalte aspecte invocate de apelantul M.F. în favoarea sa, respectiv

faptul că, anterior arestării, a fost angajat în muncă și are un copil minor în

întreținere, provenit din relația de concubinaj cu inculpata A.M., Curtea a

constatat că, deși reale, acestea nu constituie împrejurări suficient de

relevante pentru a conduce la diminuarea cuantumului sancțiunii penale, gradul

ridicat de pericol social concret al faptelor comise și datele ce

caracterizează persoana inculpatului, astfel cum au fost anterior menționate,

justificând, pe deplin, aplicarea pedepsei cu închisoarea stabilită de

tribunal, oricum redusă cu mult sub minimul special prevăzut de lege pentru

infracțiunea săvârșită.

Și în

ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatei A.M., Curtea a apreciat că

aceasta a fost corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului

(necontestat de apelantă), cât și al modalității de executare, cu luarea în

considerare a circumstanțelor reale ale comiterii faptelor, precum și a celor

personale ale inculpatei.

În

temeiul art. 383 alin. (1)

1

și alin. (2) C. proc. pen., a fost

menținută arestarea preventivă a inculpatului M.F., constatând că temeiurile

avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și impun, în continuare,

privarea de libertate a apelantului, deducând, corespunzător, din pedeapsa

aplicată acestuia timpul reținerii și arestării preventive de la 30 iunie 2010

la zi. S-a constatat de asemenea că inculpata A.M. a fost reținută și arestată

preventiv în perioada 30 iunie 2010 – 15 noiembrie 2010.

III.

Recursul în termen legal declarat împotriva deciziei amintite de inculpatul

M.F., reiterând criticile de netemeinicie din apel circumscrise cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. este nefondat

urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.

În ceea

ce îl privește pe inculpatul M.F. tribunalul a avut în vedere și valorificat în

procesul de individualizare a pedepsei – constatare făcută și de instanța de

apel – atât circumstanțele reale ale comiterii faptelor ale comiterii faptelor

și gradul deosebit de ridicat de pericol social al acestora - dedus din natura,

frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de

infracțiune, urmările nefaste pe care le produce asupra sănătății publice și

din numărul mare de acte materiale săvârșite într-o perioadă relativ

îndelungată de timp – cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului,

care a manifestat o atitudine oscilantă pe parcursul cercetărilor și nu se află

la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist în modalitatea prevăzută

de art. 37 lit. b) C. pen., cele patru condamnări anterioare la pedepse cu

închisoarea pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, tâlhărie și deținere,

fără drept, de droguri de mare risc pentru consum propriu, relevând perseverența

infracțională a acestuia, precum și faptul că sancțiunile penale aplicate

anterior, ca măsură de constrângere și mijloace de reeducare și prevenire a

săvârșirii de noi infracțiuni, nu a fost atins.

În ceea

ce privește solicitarea apelantului de reținere în favoarea sa a dispozițiilor

art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., Curtea a apreciat în mod justificat că

această cerere nu poate fi primită, având în vedere atitudinea oscilantă pe

care inculpatul a manifestat-o pe parcursul procesului penal, încercând să

denatureze adevărul și să inducă în eroare organele judiciare. Astfel, se

constată că, inițial, inculpatul a refuzat să colaboreze cu organele de

anchetă, atitudine pe care și-a menținut-o și cu ocazia prezentării

materialului de urmărire penală, recunoscând comiterea faptelor doar în cursul

cercetării judecătorești când, în pofida datelor ce rezultau din probatoriul

administrat, a încercat să minimalizeze contribuția inculpatei A.M., luând

asupra sa întreaga răspundere a săvârșirii infracțiunii.

Sub același

aspect, contrar susținerilor apelantului, publicarea în Monitorul Oficial,

anterior pronunțării hotărârii tribunalului, a Legii nr. 202/2010, nu poate

avea drept consecință directă reținerea în favoarea acestuia a dispozițiilor

art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., atâta timp cât, pe de o parte, pentru

considerentele anterior expuse, nu sunt îndeplinite în concret cerințele

textului de lege menționat, iar, pe de altă parte, actul normativ invocat nu

aduce modificări respectivului text de lege, introducând prin noua reglementare

cuprinsă în art. 320

1

C. proc. pen. o cauză de reducere a pedepsei,

care nu este incidentă în speță [în raport cu atitudinea procesuală a

inculpatului și neîndeplinirea celorlalte condiții referitoare atât la momentul

până la care poate fi cerută aplicarea acesteia (până la începerea cercetării

judecătorești), cât și la neadministrarea unor probe în cursul cercetării

judecătorești, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere].

Referitor

la celelalte aspecte invocate de apelantul M.F. în favoarea sa, respectiv

faptul că, anterior arestării, a fost angajat în muncă și are un copil minor în

întreținere, provenit din relația de concubinaj cu inculpata A.M., Curtea a

constatat în mod corect că, deși reale, acestea nu constituie împrejurări

suficient de relevante pentru a conduce la diminuarea cuantumului sancțiunii

penale, gradul ridicat de pericol social concret al faptelor comise și datele

ce caracterizează persoana inculpatului, astfel cum au fost anterior

menționate, justificând, pe deplin, aplicarea pedepsei cu închisoarea stabilită

de tribunal, oricum redusă cu mult sub minimul special prevăzut de lege pentru

infracțiunea săvârșită.

Se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării

preventive de la 30 iunie 2010 la 07 iunie 2011.

Conform

art.192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F. împotriva deciziei penale nr.

3 din 07 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de

la 30 iunie 2010 la 07 iunie 2011.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 07 iunie 2011.