ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 972/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 972/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 26 mai
2005, reclamanta A.J.V.P.S. Arad a solicitat, în condițiile art. 14 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării H.G. nr. 2151/2004, privind
instituirea regimului de arie naturală pentru noi zone.
În motivarea cererii, reclamanta a
arătat că prin dispozițiile art. 1 pct. IV și VI din H.G. nr. 2151/2004,
membrii săi sunt împiedicați să practice vânătoarea și pescuitul.
Prin încheierea din 3 august 2005,
Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, a respins cererea
reclamantei, constatând că aceasta viza actul normativ în integralitatea sa, în
timp ce plângerea prealabilă avea în vedere numai dispozițiile art. 1.
Împotriva acestei încheieri a
declarat recurs, A.J.V.P.S. Arad care a invocat prejudiciul iminent,
concretizat prin imposibilitatea realizării activităților de administrare și
amenajare a fondului de vânătoare.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispozițiile art.
14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ: „în
cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu
sesizarea, în condițiile art. 7, a autorităților publice care au emis actul,
persoana vătămată poate să ceară instanței competente, să dispună suspendarea
executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond”.
Cu alte cuvinte, suspendarea
executării unui act administrativ este condiționată de dovedirea unor situații
bine justificate și de iminența producerii unei pagube.
Or, în cauză, petiționara nu a făcut
dovada unor asemenea situații, simpla susținere despre împiedicarea membrilor
săi de a desfășura activități sportive de pescuit și vânătoare, nefiind de
natură să convingă asupra oportunității măsurii executării actului.
Astfel fiind și cum reclamanta a
contestat parțial H.G. nr. 2151/2004, solicitarea suspendării actului în
integralitatea sa, în mod legal și temeinic a fost respinsă.
Văzând dispozițiile art. 312 C.
proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
A.J.V.P.S. Arad împotriva încheierii de ședință din 3 august 2005, dosar nr.
5999/2005, al Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 22 martie 2006.