ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2052/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La cererea înregistrată la 6 iunie

2003, reclamantele A.V.P.S. G. Odorheiu Secuiesc și S.V. G.T. Iași au solicitat

ca, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună suspendarea executării

prevederii din art. 2 lit. a) al anexei la Ordinul nr. 93/2003, emis de Ministrul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, până la soluționarea dosarului nr. 670/2003,

având ca obiect, acțiunea de anulare a acestui ordin.

În motivarea cererii, reclamantele

au arătat că prin prevederea contestată, s-a impus nelegal ca pentru acordarea

licenței de funcționare să facă dovada afilierii la A.G.V.P.S. din România, iar executarea acestei prevederi va produce pagube reclamantelor,

care nu își vor continua activitatea și după o perioadă de 3 luni de

imposibilitate de realizare a scopului pentru care s-au constituit, vor fi

dizolvate și lichidate.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 189 din 16

iunie 2003, prin care a admis cererea de ordonanță președințială și a dispus

suspendarea executării prevederii din art. 2 lit. a) al anexei la Ordinul nr. 93/2003, emis de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, până la

soluționarea irevocabilă a cauzei care face obiectul dosarului nr. 670/2003 al

aceleiași instanțe.

Hotărând astfel, instanța de fond a

apreciat, ca fiind îndeplinite, condițiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ.,

atât în ceea ce privește existența aparenței de drept, cât și pentru urgența

soluționării cauzei, dat fiind că dispoziția cuprinsă în ordinul contestat

afectează existența asociațiilor reclamante și realizarea scopului lor de

activitate.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs, pârâtul Ministerul Agriculturii, Alimentației

și Pădurilor, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică.

Recurentul a susținut că instanța de

fond a aplicat greșit prevederile art. 581 C. proc. civ., pentru că

intimatele-reclamante nu au dovedit paguba care s-ar produce prin executarea

actului administrativ, până la judecarea acțiunii pe fondul cauzei. De

asemenea, recurentul a arătat că nu există îndoială asupra legalității

Ordinului nr. 93/2003, care a fost emis în conformitate cu prevederile Legii nr.

654/2001, care a modificat și completat Legea nr. 103/1996, a fondului

cinegetic și a protecției vânatului.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:

Hotărârea pronunțată în cauză este

nelegală, pentru aplicarea greșită într-un litigiu de contencios administrativ,

a dispozițiilor art. 581 C. proc. civ., privind ordonanța președințială.

Acțiunea de anulare a art. 2 lit. a)

din anexa la Ordinul nr. 93/2003, a fost formulată de intimatele-reclamante, în

baza Legii nr. 29/1990 și cererea lor de suspendare a executării actului

administrativ, ca măsură provizorie, nu poate fi soluționată într-o altă

procedură judiciară, decât cea aplicabilă pentru fondul litigiului. Astfel,

dispozițiile art. 581 C. proc. civ., nu erau incidente în cauză, deoarece norma

de trimitere cuprinsă în art. 18 din Legea nr. 29/1990 are ca obiect, numai

acele prevederi de procedură, pentru care nu există o reglementare specială în

materia contenciosului administrativ.

Intimatele-reclamante au indicat ca

temei juridic al cererii lor de suspendare a executării, și dispozițiile art. 9

din Legea nr. 29/1990, dar nu au dovedit îndeplinirea cerințelor prevăzute în

acest text de lege, privind existența unor cazuri bine justificate și pericolul

producerii unei pagube iminente, prin executarea actului administrativ, până la

soluționarea pe fond a acțiunii în anulare.

De altfel, se constată că la data de

16 iunie 2003, când s-a pronunțat instanța de fond, cererea de suspendare

formulată de intimatele-reclamante, rămăsese fără obiect, pentru că Ordinul nr.

93/2003 își produsese efectele juridice prin împlinirea la 11 iunie 2003, a

termenului de 3 luni prevăzut în art. 4, pentru procedura obținerii licențelor

de funcționare, de către gestionarii care dețineau fonduri de vânătoare, în

baza contractelor de concesiune.

Expirarea la 11 iunie 2003, a

termenului-limită pentru obținerea licențelor de funcționare a fost recunoscută

și de intimatele-reclamante, în cererea lor, situație în care nu se mai impunea

a fi admisă măsura de suspendare provizorie a executării actului administrativ.

Pentru considerentele expuse, Curtea

va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va respinge cererea de

suspendare a executării formulată de cele două asociații reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului împotriva sentinței nr. 189

din 16 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond,

respinge cererea de suspendare a executării ordinului, formulată de A.V.P.S. G.

și A.V.P.S. G.T. Iași.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 mai 2004.