ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.03.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1458/2007

HOTĂRÂRE
08.03.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1458/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe

calea contenciosului administrativ, reclamanta A.J.V.P.S.S. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul M.A.P.D.R., anularea O.M.A.P.D.R. nr. 1134/2005 și

suspendarea aplicării acestuia până la soluționarea pe fond a cererii

principale.

Cererea de suspendare a

executării ordinului atacat a fost respinsă de instanța de fond, prin

încheierea din 12 aprilie 2006.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a susținut că, prin ordinul atacat, i-au fost încălcate drepturile

dobândite în mod legal, potrivit Legii nr. 192/2001, menționând că, în temeiul

unor contracte încheiate, a dobândit dreptul de pescuit recreativ sportiv în

apele colinare și de șes din județul Suceava, până la 31 decembrie 2007 și este

gestionarul legal al fondului piscicol din apele de munte ale aceluiași județ,

până la 31 decembrie 2011.

Prin sentința nr. 257 din 20

ianuarie 2006, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca

nefondată.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că prin ordinul atacat s-au luat doar

măsuri pentru organizarea activității de pescuit sportiv, conform actelor

normative specifice, iar reclamanta nu a fost vătămată într-un drept sau interes

legitim, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs reclamanta A.J.V.P.S.S.,

criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât a fost pronunțată cu greșita

aplicare a legii, întrucât pe de-o parte reprezentantul parchetului nu a pus

concluzii în speță, iar pe fond au fost greșit analizate probatoriile și

dispozițiile legale în materie.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru următoarele considerente.

Înalta Curte de Casație și

Justiție analizând actele și lucrările dosarului, vis-a-vis de dispozițiile

art. 304

1

Prima instanță a reținut

fără dubiu, că ordinul în litigiu este legal, întrucât acest act nu face decât

să pună în executare H.G. nr. 155/2005, Legea nr. 113/2005 și Legea nr.

192/2001. Prin urmare, prin acest ordin nu s-a reglementat accesul la resursele

acvatice vii în vederea practicării pescuitului, astfel cum greșit a susținut

recurenta.

Curtea de Apel a mai reținut

și faptul că în raport de prevederile art. 13 din Legea nr. 192/2001 dreptul de

pescuit în bazinele piscicole naturale, aparține statului, iar atribuirea lui

se face prin autorizare de către administratorii fondului piscicol.

Conform Legii nr. 113/2005

privind aprobarea O.U.G. nr. 69/2004, pentru modificarea și completarea Legii

nr. 192/2001, gestionar al resurselor acvatice vii din apele de munte este R.

Vinieta se emite de

C.N.A.F.P., iar contravaloarea ei se face venit la stat.

Art. 7 din ordinul atacat

stabilește că deținătorii de permise de pescuit pot pescui în baza acestei

viniete, aplicate pe permis.

Rezultă fără posibilitate de

tăgadă că și art. 8 din ordinul atacat este legal, întrucât se bazează pe art.

II din O.U.G. nr. 69/2004, care prevede derogarea art. 79 din Legea nr.

192/2001, dispunând delegarea gestiunii resurselor acvatice vii, către agenție.

Prin urmare corect prima

instanță a statuat că prin Ordinul în litigiu s-au luat măsuri legale pentru

organizarea pescuitului sportiv, conform legii, recurenta nesuportând nici un

fel de vătămare într-un drept al său prevăzut de lege, conform dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Așa fiind Înalta Curte de

Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică

motiv pentru care recursul declarat de A.J.V.P.S.S. se va respinge ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de A.J.V.P.S.S., împotriva sentinței nr. 257 din 20 noiembrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-03-31
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1837/2009
ța de fond, ci chiar o obligație. În fine, recurenta-reclamantă a menționat că este prejudiciată de ordinul emis prin pierderea dreptului de gestionare a resursei acvatice vii și implicit a dreptului de organizare a activității de pescuit r
ÎCCJ 2009-10-13
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4253/2009
copie la filele nr. 7-8 ale dosarului de fond. Tardivitatea acțiunii a fost neîntemeiat reiterată de asociația recurentă, pentru că instanța de judecată a fost sesizată la data de 9 septembrie 2008, cu respectarea termenelor prevăzute de ar
ÎCCJ 2007-03-15
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1598/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 19 decembrie 2005, reclamanta A.G.V.P.S. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.P.D.R., solicitând anularea art. 7, modificarea
ÎCCJ 2008-02-20
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 648/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. J.V.P.S.S. a solicitat în contradictor
ÎCCJ 2006-03-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 972/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 26 mai 2005, reclamanta A.J.V.P.S. Arad a solicitat, în condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea execut
Sursă