ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1837/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 184/CA/2008 - PI din 27 octombrie

2008 a Curții de Apel Oradea a fost respinsă acțiunea reclamantei A.J.V.P.S. –

Bihor formulată în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R., privind anularea

Ordinului nr. 331 din 24 mai 2008.

Instanța de fond a reținut

că ordinul atacat, privind practicarea pescuitului recreativ/sportiv a fost

emis cu respectarea dispozițiilor legale, prin armonizarea legislativă cu

reglementările U.E.

Astfel, instanța de fond a

reținut că potrivit

O.U.G. nr. 23/2008, A.N.P.A. elaborează strategia națională și reglementările

referitoare la, conservarea și managementul resurselor acvatice vii existente

în apele maritime și continentale, la acvacultură, la structurile de pescuit și

stabilește condițiile privind activitatea de pescuit recreativ/sportiv, iar

ordinul atacat a fost emis în scopul elaborării strategiei naționale de

conservare și asigurare a unui management corect al resurselor acvatice vii.

S-a precizat că la nivelul

internațional este recunoscută necesitatea conservării și exploatării durabile

a resurselor acvatice vii, astfel încât ordinul atacat este în deplină

concordanță cu dispozițiile legale interne și internaționale.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a declarat recurs reclamanta, invocând ca temei legal,

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9

C. proc. civ.

și solicitând admiterea recursului

și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de anulare a

Ordinului nr. 332/2008.

Printr-un prim motiv de

recurs, recurenta-reclamantă a susținut că un motiv de nelegalitate al

Ordinului nr. 331/2008 rezidă în efectele ce decurg din emiterea acestuia, în

sensul că rămân fără obiect contractele de administrare a fondului piscicol,

date fiind prevederile art. 4 din ordin, raportat la art. 69 din O.G. nr. 23/2008,

potrivit cu care, la data intrării în vigoare a acestuia,

A.D.S.

se subrogă C.N.A.F.P. în ceea ce

privește drepturile și obligațiile ce rezultă din contractele încheiate de

aceasta cu agenții contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări

piscicole.

Recurenta a susținut,

contrar celor reținute de instanța de fond, că odată cu apariția ordinului

contestat, contractele sale de administrare a fondului piscicol nu au mai fost

luate în considerare întrucât A.N.P.A., organizând concursuri în baza

planurilor de management pe toate acumulările, inclusiv pe cele contractate, nu

a mai luat în considerare contractele în derulare, numai planurile de

management.

Printr-un al doilea motiv de

recurs recurenta-reclamantă arată că art. 6 din Ordinul nr. 331/2008 contravine

prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 23/2008, fiind totodată de natură a genera

abuzuri în sensul că A.N.P.A., fără a oferi criterii de performanță sau de

utilitate publică, poate alege între unul sau altul dintre planurile supuse

aprobării ei,după bunul plac, elaborarea strategiei naționale în sarcina A.N.P.A.

fiind nu numai un atribut, cum reține instanța de fond, ci chiar o obligație.

În fine,

recurenta-reclamantă a menționat că este prejudiciată de ordinul emis prin

pierderea dreptului de gestionare a resursei acvatice vii și implicit a

dreptului de organizare a activității de pescuit recreativ-sportiv, cu

retragerea membrilor pescari din asociație, care toți solicită restituirea a

cel puțin ½ din cotizația achitată pentru anul 2008, ca și prin lipsa

obiectului de activitate al asociației, ceea ce poate conduce chiar la

desființarea acesteia.

Recursul nu este fondat,

pentru considerentele în continuare arătate.

Prin acțiunea promovată pe

calea contenciosului administrativ, recurenta-reclamantă a solicitat anularea

ca nelegal a Ordinului nr. 331 din 24 mai 2008, privind practicarea pescuitului

recreativ/sportiv, emis de ministrul autorității pârâte, în sensul că art. 4 al

acestui ordin încalcă prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 23/2008, în esență,

prin obligarea sa la întocmirea unor planuri de management a resursei acvatice

vii, deși o astfel de obligație este stabilită în sarcina A.N.P.A. din

subordinea pârâtului.

Art. 4 alin. (1) din Ordinul

nr. 331/2008, emis la 24 mai 2008 și publicat în M. Of. nr. 405 din 29 mai 2008,

stipulează că practicarea pescuitului recreativ/sportiv prin asociațiile de

pescari sportivi, legal constituite, se face pe baza unui plan de management,

elaborat pe o perioadă de 5 ani.

Înalta Curte, apreciază, în

acord cu instanța de fond, că nu se poate reține nelegalitatea acestui ordin,

și cu precădere a articolului menționat, raportat la prevederile art. 8 lit. d)

și ale art. 23 alin. (2) din O.U.G. nr. 23/2008, privind pescuitul și

acvacultura, în baza cărora a fost emis, astfel cum rezultă din preambulul său.

Nu este fondată critica

recurentei-reclamante în sensul că prin stabilirea obligației în sarcina

asociațiilor de pescari sportivi de a întocmi un plan de management, elaborat

pe o perioadă de 5 ani rămân fără obiect contractele valabile încheiate.

Raportat la norma legală în

baza căreia a fost emis Ordinul nr. 331/2008, o astfel de interpretare nu poate

fi reținută căci nu se prevede nici direct și nici indirect rezilierea

contractelor existente în derulare, valabil încheiate. O eventuală aplicare

necorespunzătoare a acestor prevederi, de către intimata A.N.P.A., susținută de

către recurentă dar fără a și fi probată, nu conduce însă și nici nu atrage

nelegalitatea prevederii din actul contestat, căci aceasta nu contravine formal

textului de lege în executarea căruia a fost emis.

Nefondată este și critica

vizând nelegalitatea art. 6 alin. (1) din același ordin potrivit cu care

practicarea pescuitului recreativ/ sportiv pe o anumită zonă se face de un

singur organism al cărui plan de management a fost aprobat de A.N.P.A.,

raportat la art. 4 din O.U.G. nr. 23/2008. Potrivit acestui din urmă text de

lege atributul A.N.P.A. este acela de a elabora strategia națională și

reglementările referitoare la conservarea și managementul resurselor acvatice

vii existente în apele maritime și continentale, la acvacultură, la organizarea

pieței produselor pescărești, precum și implementarea și controlul aplicării și

respectării acestora.

Rezultă așadar, din

compararea textelor, că față de competențele legal oferite A.N.P.A. prin art. 4

din O.U.G. nr. 23/2008, ca instituție publică de interes național, organ de

specialitate al administrației publice centrale ce răspunde de pescuit și

acvacultură, prevederea cuprinsă în art. 6 din Ordin, vizând aprobarea planului

de management nu apare ca fiind nelegală, nici stabilită peste competențele

deja conferite, situațiile, mai mult sau mai puțin teoretice, reținute de

recurentă fiind, din nou, mai degrabă aspecte, eventuale, legate de

implementarea ordinului dar nu de legalitatea acestuia.

Nu se poate susține că

ordinul contestat este nelegal în condițiile în care, așa cum s-a și reținut

deja, protecția, conservarea și utilizarea durabilă a patrimoniului natural

sunt obiective de interes național fiind și obiective ale strategiei naționale

pentru dezvoltarea durabilă.

Nu sunt întemeiate și nu vor

fi primite nici criticile vizând pretinsa pierdere de către

reclamanta-recurentă a dreptului de gestionare a resursei acvatice vii,

întrucât potrivit art. 5 din Ordin, prin nerespectarea condițiilor asumate de

asociațiile de pescari sportivi prin planul de management se pierde numai

dreptul acestei asociații de a pescui recreativ/sportiv în zona solicitată, nu

și dreptul de gestionare a resurselor acvatice vii,membrii putând practica

pescuitul în măsura în care dețin permise valabile eliberate de A.N.P.A.,

pretinsa pagubă emitentă, nefiind așa cum corect a stabilit și instanța de

fond, o amenințare actuală.

În fine, ca un argument

suplimentar în sensul netemeiniciei acțiunii ca și a prezentului recurs, de

natură a demonstra că pretinsele pagube înfățișate de recurenta-reclamantă nu

se susțin, rezidă în împrejurarea că ordinul contestat nu mai este în vigoare

din data de 24 decembrie 2008 când a fost publicat în M. Of. nr. 876 din 24

decembrie 2008, Ordinul nr. 753/2008, emis de aceeași autoritate, privind

condițiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv în bazinele piscicole

naturale, prin care s-a prevăzut expres (art. 8) că pe data intrării sale în

vigoare, se abrogă Ordinul nr. 331/2001, publicat în M. Of. nr. 405 din 29 mai 2008.

Față de toate cele mai

sus-arătate, apreciind că nu sunt fondate criticile recurentei - reclamante,

circumscrise prevederilor art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

, și nici art. 304

1

C. proc. civ.,

întrucât nu subzistă motive

legale de casare sau de modificare a sentinței atacate, în temeiul art. 312

C. proc. civ.

, Înalta Curte va respinge

ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.J.V.P.S. Bihor împotriva

sentinței nr. 184/CA/2008 - PI din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 31 martie 2009.