ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 501/2021

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, solicitând instanței obligarea acesteia la încheierea unui act adițional la contractul nr. x/26.03.2007, ca urmare a subrogării Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultura în drepturile și obligațiile Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol pentru o perioadă de 10 ani, în conformitate cu dispozițiile art. II din Legea nr. 317 din 13 octombrie 2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura și art. 1 din Ordinul nr. 60/2017 privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului recreativ în habitatele piscicole naturale, cu excepția Rezervației Biosferei "Delta Dunării" emis de ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, cu cheltuieli de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 71/CA/2018-PI din 24 aprilie 2018, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și, pe cale de consecință, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor, în interesul pârâtei.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A. a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că prin modificările succesive a legislației în materie, Agenția Naționala pentru Pescuit și Acvacultura s-a subrogat în drepturile și obligațiile Agenției Domeniilor Statului, respectiv în drepturile și obligațiile Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol, preluând, în calitate de administrator al resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale ale României, astfel cum se poate deduce din art. 4 alin. (3) din O.G. nr. 23/2008, toate contractele încheiate de foștii administratori. După cum se poate observa și din cadrul motivării sentinței recurate, singurul element analizat de către instanța de fond și care a stat la baza pronunțării hotărârii a constat în aceea că a survenit încetarea de drept a contractului, ca urmare a intrării în vigoare a Ordinului nr. 15/2011. Analizând cuprinsul contractului nr. x/26.03.2007 se poate remarca faptul că părțile nu au stabilit că acesta va înceta de drept în cazul apariției modificărilor prevederilor legale. Or, în acest context, în măsura în care se dorea încetarea contractului era absolut necesară o notificare prealabilă în acest sens din partea intimatei, ceea ce în realitatea nu a avut loc. Ci din contră, de-a lungul timpului, au existat din partea ANPA manifestări de voință clare în sensul valabilității contractului. Așa cum rezultă din extrasul de pe site-ul ANPA în anul 2017 contractul nr. x/26.03.2007 este în derulare, informațiile fiind făcute publice pe site-ul ANPA chiar de către intimată, dar imediat după ce i se comunică cererea de chemare în judecată constată, în mod arbitrar, ca acesta ar fi caduc ca urmare a modificărilor legislative. Potrivit art. 14 din Ordinul nr. 60/2017 "Contractele aflate în derulare produc efecte juridice până la termenul prevăzut în contract"." Or, este evident faptul că din moment ce în anul 2007 când a fost semnat contractul nr. x/26.03.2017 nu era o astfel de dispoziție legală, putându-se încheia mai multe contracte cu privire la același curs de apă, așa cum este normal și firesc din punct de vedere al valabilității contractului, dispozițiile legale ale Ordinului nr. 15/2011 nefiind aplicabile. Se mai arată că la momentul semnării contractului era aplicabilă Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul și acvacultura, lege care nu cuprinde nicio dispoziție legală prin care se limitează la doar un contract de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ pe o anumită zona de pescuit recreativ. Prin interpretarea conferită de instanță s-a nesocotit unul dintre principiile esențiale ale dreptului civil, respectiv principiul neretroactivității legii. Principiul neretroactivității se traduce prin faptul că un act normativ nu se aplica unor fapte din trecut, iar contractele încheiate sub imperiul legilor anterioare își produce efectele și funcționează sub acestea, potrivit principiului tempus regit actum. Din moment ce nicio dispoziție legală nu limita numărul de contracte de exploatare în anul 2007 când a fost încheiat contractul, prin aplicarea principiului neretroactivității legii la speță, rezultă fără putință de tăgadă faptul că pot exista mai multe contracte de exploatare prin pescuit recreativ-sportiv a resursei acvatice vii existente în bazinele naturale. În aceste condiții din moment ce potrivit art. 3.1 din contract: "contractul este valabil pe perioada existenței asociației dacă niciuna dintre părți nu comunică celeilalte părți intenția de încetare sau dacă nu intervine una din celelalte cauze prevăzute la cap. IX, cap. X din prezentul contract", adică pe durată nedeterminată, dacă ne raportăm la art. 3 alin. (2) din Statutul Asociației, se impune constatarea valabilității contractului, în lipsa unei manifestări exprese de voință din partea părților contractante în sensul încetării raporturilor contractuale ca urmare a modificărilor legale. Pe de altă parte, ce dispoziții legale ale Ordinul nr. 60/2017 ar fi încălcate dacă se va încheia un act adițional la contractul nr. x/26.03.2007, chiar dacă avem în vedere faptul că există un alt contract, cu altă asociație în ceea ce privește bazinul Bihor, atât timp cât, chiar dispozițiile ordinului invocat - art. 14 mai precis -sunt cât se poate de clare: "Contractele aflate în derulare produc efecte juridice până la termenul prevăzut în contract". Așadar, chiar în lipsa contractului de exploatare nr. x/26.03.2007 membrii asociației care dețin permise de pescuit recreativ valabile pot să exploateze zonele pe care alte asociații au contracte încheiate, atât timp cât nu se va depăși capacitatea anuală de pescuit stabilită pe bază de studii științifice de specialitate. Se mai precizează că de la momentul încheierii contractului și până în prezent, legislația în domeniu s-a modificat succesiv în ceea de privește instituția abilitată a administra/gestiona resursele acvatice vii. Competența intimatei este exclusivă, dobândită prin subrogație legală, iar norma ce reglementează încheierea actelor adiționale are caracter imperativ. În această ambianță, refuzul intimatei, exprimat în mod implicit ca efect al necomunicării vreunui răspuns la solicitarea reclamantei se circumscrie noțiunii de refuz nejustificat, astfel cum este descris în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excesul de putere fiind reprezentat tocmai prin exercitarea dreptului de apreciere prin ignorarea competenței sale exclusive prevăzute de lege, cu efect direct asupra interesului legitim al reclamantei. La dosarul cauzei a fost depusă în acest sens minuta din 14 iulie 2016 semnată la sediul ANPA între APS Hunedoara, AJPS Arad, B. și A. și reprezentanți ai intimatei din cadrul departamentului juridic C. și D. ca urmare a întâlnirii având ca obiect discutarea încheierii unor acte adiționale la contractele încheiate între asociațiile mai sus menționate cu CNAFP. Din acesta rezultă refuzul nejustificat al acesteia de a încheia actele adiționale la contractele în derulare, deși s-a menționat expres faptul ca: "în ceea ce privește situația B. și A. care solicită încheierea actului adițional prin subrogare ANPA-CNAFP, pentru zonele pe care acestea au încheiate contracte.. .ANPA va face propunere în vederea încheierii unui act adițional de subrogare..." Nici până la acest moment nu s-a comunicat un răspuns către Asociațiile care au participat la întâlnire, acesta fiind motivul pentru care reclamanta a înțeles să formuleze plângere prealabilă și implicit introducerea cererii de chemare în judecată, în lipsa unui răspuns concret. Nu trebuie omis faptul că prin legislația în domeniu se urmărește conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole și nicidecum obținerea unui monopol asupra resurselor de apă prin încheierea contractului de utilizare de către o singură asociație de pescuit agreată în vederea obținerii unor venituri cât mai mari de către aceasta. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimatele Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor și Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatelor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă ANPA a încheiat un contract de exploatare durabilă în anul 2007 cu A., având ca obiect exploatarea durabilă prin pescuit recreativ-sportiv a resurselor acvatice vii din bazinul județului Bihor, cuprinse în anexa 1. Conform clauzei de la pct. 3.1, cap. III din contract, acesta este valabil pe perioada existenței asociației dacă nici una dintre părți nu comunică celeilalte intenția de încetare sau dacă nu a intervenit una din celelalte cauze prevăzute la cap. IX sau X. Conform prevederilor de la pct. 10.2, lit. e), cap. X din acest contract, acesta încetează ca urmare a modificărilor legislative. Contractul a fost încheiat în baza Legii nr. 192/2001, modificate prin O.U.G. nr. 69/2004. Potrivit art. 9, alin. (3) din O.U.G. nr. 23/2008, prin care s-a abrogat Legea nr. 192/2001, pe zona de pescuit recreativ nu poate fi încheiat decât un contract de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ. Înalta Curte constată că intervenienta AJVPS BIHOR a încheiat în anul 1987 cu E. contractul nr. x/1987 privind valorificarea fondului piscicol pentru anumite ape curgătoare și lacuri de acumulare din județul Bihor, contract care avea durata de valabilitate de 20 ani, adică pana la 31.12.2007. Prin Legea 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura s-a înființat Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, instituție autorizata pentru administrarea și gestionarea fondului piscicol. Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol a confirmat vechiul contract și a încheiat următoarele acte adiționale la contractul nr. x/1987: - act adițional nr. x/03.03.2003 care stabilește la art. 2 că instituția intervenientă este gestionar al resurselor acvatice vii, respectiv deținător al dreptului de pescuit recreativ/sportiv a fondului piscicol din apele menționate la anexele 1a și 2a, durata acestuia fiind până la 31.12.2007; - act adițional nr. x/14.01.2005 prin care obiectul contractului se restrângea la 6 din cele 11 poziții ale lacurilor de acumulare din anexa 1a; - act adițional nr. x/26.07.2006 prin care obligațiile părților au fost redefinite și prin care termenul contractului a fost stabilit pe durată nedeterminată. La data de 13.07.2016 a fost încheiat al 4-lea act adițional cu Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, instituție nou înființată, care a preluat atribuțiile prin subrogarea legală, întrucât prin O.U.G. nr. 23/2008 (care a abrogat Legea 192/2001) C.N.A.F.P. a fost desființată și în conformitate cu prevederile art. 69 din acest act normativ, locul C.N.A.F.P. în relația contractuală cu intervenienta a fost preluat prin subrogare legală de către Agenția Domeniului Statului, iar ulterior în temeiul art. 71 din aceeași ordonanță (astfel cum a fost modificată prin Legea 317/2009) a intervenit subrogarea A.N.P.A, în locul Agenției Domeniului Statului. Prin actul adițional nr. x durata contractului a fost stipulată ca fiind 5 ani de la încheierea acestuia, adică pana în anul 2021. Modificările legislative intervenite prin intrarea în vigoare a Ordinului 15/2011 privind condițiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv stabileau că, pentru aceeași zonă de pescuit, autoritatea care gestionează resursa de peste, în speța ANPA, nu poate să semneze mai mult de un singur contract de exploatare pentru aceeași zona geografică de pescuit. Conform Ordinului nr. 60/2017, noua reglementare prevede ca modalitate de atribuire licitația publică, situație în care ANPA a organizat deja o licitație pentru atribuirea resursei acvatice vii din apele de pe raza județului Bihor, licitație la care au participat ambele asociații și în care A. a fost descalificată iar asociației interveniente i-au fost atribuite toate apele curgătoare de pe raza județului Bihor, în baza contractului nr. x/10.10.2017. Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că solicitarea de obligare a pârâtei la perfectarea unui nou act adițional la contractul nr. x/2007 încheiat cu reclamanta este nelegală, fiind contrară dispozițiilor Ordinului 60/2017 privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului. Este evident că modificările legislative incidente contractului produc efecte directe și imediate, independent de voința părților contractante în ceea ce privește întinderea drepturilor și obligațiilor lor contractuale, durata contractului, etc. În ceea ce privește critica potrivit căreia "s-a nesocotit principiul neretroactivitatii (...) contractele încheiate sub imperiul legilor anterioare își produc efectele și funcționează sub acestea potrivit principiului tempus regim actum", Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată motiv pentru care nu poate fi primită. Principiul potrivit căruia contractele se încheie sub imperiul legilor anterioare își produc efectele și funcționează sub acestea este unul pe deplin valabil. Obligațiile asumate de părți nu pot privi decât acele drepturi și obligații valabil recunoscute conform reglementarii legale existente la data încheierii contractului. Nu pot fi recunoscute alte drepturi sau alte obligații care nu erau la momentul intrării în vigoare a contractului sau care nu mai existau. Însă, atât timp cât reglementarea actuală schimbă în întregime modalitatea de atribuire a fondului piscicol, părțile nu mai pot invoca un contract încheiat în baza unei reglementari abrogate. Conform art. 9 din O.U.G. nr. 23/2008: "Pe zona de pescuit recreativ nu poate fi încheiat decât un contract de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ" iar după apariția O.U.G. nr. 23/2008 ANPA nu mai putea intra într-un nou raport contractual cu o altă asociație de pescari. Înalta Curte are în vedere faptul că Ordinul 60/2017 prevede ca modalitate de atribuire licitația publică, care a și fost organizată de ANPA la sfârșitul anului trecut. De asemenea, Înalta Curte constată că și celelalte critici sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul va nefondat.