ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1598/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

19 decembrie 2005, reclamanta A.G.V.P.S. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.P.D.R.,

solicitând anularea art. 7, modificarea anexelor 1 și 2 și anularea anexei 3

din Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1134 din 28 octombrie 2005, suspendarea aplicării

ordinului până la soluționarea acțiunii, obligarea pârâților la cheltuieli de

judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că ordinul atacat contravine prevederilor Legii nr.

192/2001, modificată.

Prin aplicarea unei viniete

pe permisul de pescuit comercial, acesta se transformă și în permis de pescuit

recreativ-sportiv.

Pârâții au solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând concordanța ordinului atacat cu

Legea nr. 192/2001 și Legea nr. 113/2005.

Prin încheierea de ședință

din 29 martie 2006, s-a dispus admiterea în principiu a cererii de intervenție

în interesul pârâților formulată de C.N.A.F.P.

Prin sentința civilă nr. 863

din 12 aprilie  2006, pronunțată în dosarul nr. 38868/2/2005, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.P.D.R., a respins ca

neîntemeiată acțiunea și a admis cererea de intervenție accesorie în favoarea

pârâților.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de apel a reținut că ministerul are calitate procesuală pasivă, deoarece

este emitentul ordinului atacat.

Pe fondul cauzei, instanța

de fond a apreciat că actul administrativ a fost emis în limita competențelor

legale, dreptul de pescuit în bazinele piscicole naturale aparține statului,

iar atribuirea acestui drept se face prin autorizarea de către administratorii

fondului piscicol.

Vinieta dă dreptul membrilor

asociației să pescuiască și în alte bazine piscicole care nu sunt prevăzute în

contractele încheiate cu gestionarii resurselor acvatice vii.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamanta A.G.V.P.S., invocând prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

- Art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Instanța de fond nu a motivat și

argumentat de ce ordinul atacat este legal, cum au susținut pârâții și de se

este ilegal, cum a susținut recurenta.

- Art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin introducerea vinietei prevăzută

în art. 7 din Ordinul nr. 1134/2005, Statul dorește să vândă ce a mai vândut

odată.

Cele 53 de asociații și

membrii lor au dobândit, potrivit Legii nr. 192/2003, modificată, dreptul de a

pescui în bazinele piscicole înainte de înființarea organismelor.

Asociațiile au încheiat

contracte cu Statul pentru care au achitat contravaloarea dreptului de pescuit

în bazinele piscicole naturale cu mult înainte de adoptarea vinietei, aceste

contracte fiind în vigoare și astăzi.

Obiectul nu este în

circuitul civil, deoarece el a fost înstrăinat, asociațiile au făcut importante

investiții, astfel încât se atentează la dreptul de proprietate al altuia.

Intimata - intervenientă C.N.A.F.P.

a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Intimata consideră că

recurenta-reclamantă nu se poate prevala de un monopol de fapt asupra

activității de pescuit recreativ-sportiv, aceasta nu are un drept de

proprietate asupra bazinelor piscicole.

Intimata concluzionează în

sensul că aplicarea art. 7 se face în concordanță cu Legea nr. 192/2001

modificată, Ordinul nr. 1134/ 2005 și Ordinul nr. 1134/2005, prevăd că pentru a

desfășura activitatea de pescuit recreativ-sportiv în orice zonă din România

este necesară existența unui permis de pescuit valabil și a unei viniete.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 13 din Legea

nr. 192/2001, modificată și completată, dreptul de pescuit în bazinele

piscicole naturale aparține statului și se atribuie de către A.N.P.A., în

calitate de administrator al resurselor acvatice vii, în conformitate cu

prevederile legii.

Conform art. 15 din aceeași

lege, dreptul de pescuit obținut în baza unei autorizații piscicole se exercită

prin permisul de pescuit.

Art. 21 alin. (3) din Legea

nr. 192/2001, pescuitul recreativ-sportiv se poate exercita și în amenajări

piscicole și în lacuri de acumulare în care se practică acvacultura, în

condițiile și pe baza regulamentului de pescuit recreativ-sportiv, întocmit de

către administratorii acestora.

Legea nu intervine ca

deținătorii de permis de pescuit, fie comercial, fie recreativ-sportiv să

pescuiască în scop recreativ-sportiv în orice bazin piscicol natural de pe

teritoriul României.

Prin contractele încheiate

de recurentă cu Statul, asociațiile nu au un drept exclusiv asupra bazinului

piscicol și nici un drept de proprietate asupra acestora.

Este nereală afirmația

recurentei, în sensul că obiectul contractului nu este în circuitul civil,

fiind înstrăinat către asociații.

Prevederea din Ordinul nr.

1134/2005, care dă dreptul deținătorilor de permis de pescuit să pescuiască în

orice bazin piscicol natural din România în baza unor viniete speciale emise de

C.N.A.F.P., aplicată pe permis, nu contravine Legii nr. 192/2001, modificată și

completată.

Recurenta nu deține un

monopol asupra activității de pescuit recreativ, având dreptul doar să

exploateze resursele acvatice vii existente într-un anumit bazin piscicol, în

calitate de gestionar delegat și nu de proprietar.

Motivarea instanței de fond

urmează să fie complinită prin considerentele instanței de recurs, soluția dată

de Curtea de apel fiind legală.

În consecință, în temeiul

art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul formulat de reclamanta A.G.V.P.S., împotriva sentinței nr. 863 din 12

aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 38868/2/2005 în contradictoriu

cu M.A.P.D.R. și F.G., ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2007.