ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1598/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 19 decembrie 2005, reclamanta A.G.V.P.S. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.P.D.R., solicitând anularea art. 7, modificarea anexelor 1 și 2 și anularea anexei 3 din Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1134 din 28 octombrie 2005, suspendarea aplicării ordinului până la soluționarea acțiunii, obligarea pârâților la cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că ordinul atacat contravine prevederilor Legii nr. 192/2001, modificată. Prin aplicarea unei viniete pe permisul de pescuit comercial, acesta se transformă și în permis de pescuit recreativ-sportiv. Pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând concordanța ordinului atacat cu Legea nr. 192/2001 și Legea nr. 113/2005.

Prin încheierea de ședință din 29 martie 2006, s-a dispus admiterea în principiu a cererii de intervenție în interesul pârâților formulată de C.N.A.F.P. Prin sentința civilă nr. 863 din 12 aprilie 2006, pronunțată în dosarul nr. 38868/2/2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.P.D.R., a respins ca neîntemeiată acțiunea și a admis cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâților. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut că ministerul are calitate procesuală pasivă, deoarece este emitentul ordinului atacat. Pe fondul cauzei, instanța de fond a apreciat că actul administrativ a fost emis în limita competențelor legale, dreptul de pescuit în bazinele piscicole naturale aparține statului, iar atribuirea acestui drept se face prin autorizarea de către administratorii fondului piscicol.

Vinieta dă dreptul membrilor asociației să pescuiască și în alte bazine piscicole care nu sunt prevăzute în contractele încheiate cu gestionarii resurselor acvatice vii. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A.G.V.P.S., invocând prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. - Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Instanța de fond nu a motivat și argumentat de ce ordinul atacat este legal, cum au susținut pârâții și de se este ilegal, cum a susținut recurenta. - Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin introducerea vinietei prevăzută în art. 7 din Ordinul nr. 1134/2005, Statul dorește să vândă ce a mai vândut odată. Cele 53 de asociații și membrii lor au dobândit, potrivit Legii nr. 192/2003, modificată, dreptul de a pescui în bazinele piscicole înainte de înființarea organismelor.

Asociațiile au încheiat contracte cu Statul pentru care au achitat contravaloarea dreptului de pescuit în bazinele piscicole naturale cu mult înainte de adoptarea vinietei, aceste contracte fiind în vigoare și astăzi. Obiectul nu este în circuitul civil, deoarece el a fost înstrăinat, asociațiile au făcut importante investiții, astfel încât se atentează la dreptul de proprietate al altuia. Intimata - intervenientă C.N.A.F.P. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Intimata consideră că recurenta-reclamantă nu se poate prevala de un monopol de fapt asupra activității de pescuit recreativ-sportiv, aceasta nu are un drept de proprietate asupra bazinelor piscicole.

Intimata concluzionează în sensul că aplicarea art. 7 se face în concordanță cu Legea nr. 192/2001 modificată, Ordinul nr. 1134/ 2005 și Ordinul nr. 1134/2005, prevăd că pentru a desfășura activitatea de pescuit recreativ-sportiv în orice zonă din România este necesară existența unui permis de pescuit valabil și a unei viniete. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 13 din Legea nr. 192/2001, modificată și completată, dreptul de pescuit în bazinele piscicole naturale aparține statului și se atribuie de către A.N.P.A., în calitate de administrator al resurselor acvatice vii, în conformitate cu prevederile legii. Conform art. 15 din aceeași lege, dreptul de pescuit obținut în baza unei autorizații piscicole se exercită prin permisul de pescuit.

Art. 21 alin. (3) din Legea nr. 192/2001, pescuitul recreativ-sportiv se poate exercita și în amenajări piscicole și în lacuri de acumulare în care se practică acvacultura, în condițiile și pe baza regulamentului de pescuit recreativ-sportiv, întocmit de către administratorii acestora. Legea nu intervine ca deținătorii de permis de pescuit, fie comercial, fie recreativ-sportiv să pescuiască în scop recreativ-sportiv în orice bazin piscicol natural de pe teritoriul României. Prin contractele încheiate de recurentă cu Statul, asociațiile nu au un drept exclusiv asupra bazinului piscicol și nici un drept de proprietate asupra acestora. Este nereală afirmația recurentei, în sensul că obiectul contractului nu este în circuitul civil, fiind înstrăinat către asociații.

Prevederea din Ordinul nr. 1134/2005, care dă dreptul deținătorilor de permis de pescuit să pescuiască în orice bazin piscicol natural din România în baza unor viniete speciale emise de C.N.A.F.P., aplicată pe permis, nu contravine Legii nr. 192/2001, modificată și completată. Recurenta nu deține un monopol asupra activității de pescuit recreativ, având dreptul doar să exploateze resursele acvatice vii existente într-un anumit bazin piscicol, în calitate de gestionar delegat și nu de proprietar. Motivarea instanței de fond urmează să fie complinită prin considerentele instanței de recurs, soluția dată de Curtea de apel fiind legală. În consecință, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta A.G.V.P.S., împotriva sentinței nr. 863 din 12 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 38868/2/2005 în contradictoriu cu M.A.P.D.R. și F.G., ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2007.