ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1871/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil

de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Suceava la 6 februarie 2006 reclamantul B.S. a formulat o

contestație împotriva dispoziției nr. 2 din 17 ianuarie 2006 emisă de primarul

comunei Ostra.

Tribunalul Suceava prin sentința nr.

359 din 2 martie 2006 a respins cererea.

S-a reținut că în dispoziția atacată

s-a respins notificarea de restituire în natură a suprafeței de 776 mp teren,

ca tardiv formulată.

Tribunalul a constatat că în mod corect

s-a respins notificarea ca tardivă în raport de data depunerii acesteia, 22

septembrie 2005 deși termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 era de 6 luni de la

intrarea în vigoare a legii, cu prelungirile succesive.

S-a constatat astfel că

nerespectarea termenelor prevăzute de lege, conform art. 21 alin. (5) [actualul

art. 22 alin. (5)] conduce la pierderea dreptului de a solicita în justiție

măsuri reparatorii.

Curtea de Apel Suceava prin decizia

nr. 117 din 16 iunie 2006 a respins ca nefondat recursul constatând că

notificarea s-a depus peste termenul de 14 februarie 2002 termenul limită

prevăzut de Legea nr. 10/2001 și anume la 22 septembrie 2005.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta.

Recursul nu a fost motivat în drept

iar în fapt s-a invocat împrejurarea că cererea de revendicare a fost depusă

după apariția Legii nr. 247/2005. Recurentul a făcut un istoric al cauzei și

și-a mai manifestat indignarea față de informațiile greșite pe care le-a primit

de la diferiți funcționari în legătură cu cauza sa.

Recursul este nefondat și se va

respinge pentru motivele ce urmează:

Dispozițiile art. 22 alin. (5) [fost

art. 21 alin. (5)] din Legea nr. 10/2001, cât privește termenul de depunere a

notificării potrivit procedurilor prevăzute de această lege, sunt clare și

imperative și atrag, în caz de nerespectare, sancțiunea expres prevăzută și

anume pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri compensatorii sau

prin echivalent.

Sub acest aspect instanțele au făcut

o corectă aplicare a legii.

În lipsă de dispoziții exprese

contrare și potrivit unui principiu de drept consacrat, necunoașterea legii sau

primirea de îndrumări greșite nu pot fi luate în considerare pentru diminuarea

efectului categoric al dispozițiilor mai sus menționate.

Pentru aceste considerente și văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul B.S. împotriva deciziei nr. 117 din 16 iunie 2006 a

Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie

2007.