ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1329/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1329/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.
civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului
Suceava, secția civilă, la 4 ianuarie 2006, reclamantul C.L.M. a
chemat în judecată Primăria comunei Botoșana, prin primar,
pentru ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să dispună
anularea dispoziției nr. 7 din 14 septembrie 2005 emisă de primar
și obligarea la restituirea în natură a terenului solicitat prin
notificare.
În motivarea cererii s-a arătat că prin
notificare adresată Primăriei comunei Botoșana în temeiul Legii
nr. 247/2005 reclamantul a solicitat restituirea în natură a două
suprafețe de teren situate pe raza acestei comune, de 39 ari intravilan
și 13 ari extravilan.
Terenurile au aparținut bunicii paterne a
reclamantului și au fost preluate de la aceasta cu ocazia
colectivizării.
Prin sentința civilă nr. 121 din 31
ianuarie 2006 Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis
contestația și a anulat Dispoziția nr. 7 din 14 septembrie 2005
emisă de Comuna Botoșana, prin primar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță
a reținut că deși cererea de restituire a fost notificată
pârâtei în temeiul Legii nr. 247/2005, aceasta s-a pronunțat asupra ei
și a emis o dispoziție în condițiile art. 23-24 din Legea nr.
10/2001.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei
sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 101 din
13 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția
civilă.
În considerentele hotărârii sale instanța
de apel a arătat că la data înregistrării notificării la
Primăria comunei Botoșana era în vigoare Legea nr. 247/2005. În lipsa
unor dispoziții tranzitorii, de ultraactivitate a legii vechi sau de
retroactivitate, întreaga procedură privind inițierea și
derularea demersului persoanei îndreptățite de a beneficia de prevederile
reparatorii ale acestei legi este guvernată de noua lege și nu de
cele ale Legii nr. 10/2001.
Așa fiind, apelanta nu mai era competentă
să soluționeze notificarea depusă de contestator.
Împotriva acestei hotărâri apelanta pârâtă
a declarat recurs, nemotivat în drept, critica vizând următoarele aspecte:
Cererea contestatorului a fost depusă potrivit
Legii nr. 10/2001, față de modul de comunicare, prin executorul
judecătoresc și obiectul ei, teren și construcții.
Instanța nu a avut în vedere faptul că
reclamantul a considerat în mod greșit că prin Legea nr. 247/2005 se
face o repunere în termen pentru cei care nu au depus cereri potrivit Legii nr.
10/2001. Cererea sa formulată potrivit Legii nr. 18/1991 a fost
rezolvată prin sentința civilă nr. 250/2006 a Judecătoriei
Suceava.
Prin hotărârile date în cauza de față,
instanțele nu-l lămuresc pe reclamant că cererea sa trebuie
analizată potrivit legilor fondului funciar, că dispoziția 100
emisă de primărie este nulă ba, prin respingerea acțiunilor
recurentei îl determină să creadă că cererea sa trebuie
admisă de primărie. Hotărârile pronunțate nu-i folosesc la
nimic reclamantului, deoarece primarul nu este obligat să emită o
altă dispoziție.
Analizând hotărârea atacată, în limitele
criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile
administrate înaintea primei instanțe, Înalta Curte a apreciat că
recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin notificarea nr. 911 din 9 august 2005 C.L.M. a
solicitat, în temeiul Legii nr. 247/2005, restituirea în natură a unor
suprafețe de teren situate în intravilanul și extravilanul comunei
Botoșana, județ Suceava.
Conform art. 22 din
Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată și completată
prin Legea nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate, punerea în
posesie și eliberarea titlurilor de proprietate, în cazul persoanelor
fizice, se fac de către comisiile locale și comisiile județene
sau de prefect, în conformitate cu prevederile art. 12 și art. 51-59 din
Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și
completările ulterioare, Legii nr.169/1997, cu prevederile Regulamentului
privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea
comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra
terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de
proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G.
nr. 1172/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum
și cu respectarea prevederilor acestei legi.
În aceste condiții, fiind sesizată cu o
notificare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005, pârâta
recurentă trebuia să aprecieze că intenția notificatorului
a fost de a-și valorifica dreptul în condițiile Legii nr. 18/1991,
iar nu ale Legii nr. 10/2001. Drept urmare, trebuia să transmită
notificarea comisiei constituite în sistemul acestei legi.
Faptul că notificarea a fost transmisă prin
executorul judecătoresc nu constituie o dovadă că trebuia analizată
potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001.
După cum, față de cele ce preced, este
lipsit de relevanță în cadrul procesual fixat prin contestația
cu care a fost sesizată instanța, dacă, pe fond, contestatorul
are sau nu dreptate.
Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta
Curte a apreciat că instanțele de fond au făcut aplicarea
corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză, astfel
încât criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc.
civ.
În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul
va fi respins ca nefondat, cu consecința păstrării
hotărârii atacate.
În raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ.
recurenta căzută în pretenții prin respingerea recursului va fi
obligată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta comuna
Botoșana, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 101 din 13 iunie 2006
pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă.
Obligă pe recurentă la 1200 lei cheltuieli
de judecată către intimatul reclamant C.L.M.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 februarie 2007.