ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1329/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția civilă, la 4 ianuarie 2006, reclamantul C.L.M. a chemat în judecată Primăria comunei Botoșana, prin primar, pentru ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea dispoziției nr. 7 din 14 septembrie 2005 emisă de primar și obligarea la restituirea în natură a terenului solicitat prin notificare. În motivarea cererii s-a arătat că prin notificare adresată Primăriei comunei Botoșana în temeiul Legii nr. 247/2005 reclamantul a solicitat restituirea în natură a două suprafețe de teren situate pe raza acestei comune, de 39 ari intravilan și 13 ari extravilan.

Terenurile au aparținut bunicii paterne a reclamantului și au fost preluate de la aceasta cu ocazia colectivizării. Prin sentința civilă nr. 121 din 31 ianuarie 2006 Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis contestația și a anulat Dispoziția nr. 7 din 14 septembrie 2005 emisă de Comuna Botoșana, prin primar. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că deși cererea de restituire a fost notificată pârâtei în temeiul Legii nr. 247/2005, aceasta s-a pronunțat asupra ei și a emis o dispoziție în condițiile art. 23-24 din Legea nr. 10/2001. Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 101 din 13 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă.

În considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că la data înregistrării notificării la Primăria comunei Botoșana era în vigoare Legea nr. 247/2005. În lipsa unor dispoziții tranzitorii, de ultraactivitate a legii vechi sau de retroactivitate, întreaga procedură privind inițierea și derularea demersului persoanei îndreptățite de a beneficia de prevederile reparatorii ale acestei legi este guvernată de noua lege și nu de cele ale Legii nr. 10/2001. Așa fiind, apelanta nu mai era competentă să soluționeze notificarea depusă de contestator. Împotriva acestei hotărâri apelanta pârâtă a declarat recurs, nemotivat în drept, critica vizând următoarele aspecte: Cererea contestatorului a fost depusă potrivit Legii nr. 10/2001, față de modul de comunicare, prin executorul judecătoresc și obiectul ei, teren și construcții.

Instanța nu a avut în vedere faptul că reclamantul a considerat în mod greșit că prin Legea nr. 247/2005 se face o repunere în termen pentru cei care nu au depus cereri potrivit Legii nr. 10/2001. Cererea sa formulată potrivit Legii nr. 18/1991 a fost rezolvată prin sentința civilă nr. 250/2006 a Judecătoriei Suceava. Prin hotărârile date în cauza de față, instanțele nu-l lămuresc pe reclamant că cererea sa trebuie analizată potrivit legilor fondului funciar, că dispoziția 100 emisă de primărie este nulă ba, prin respingerea acțiunilor recurentei îl determină să creadă că cererea sa trebuie admisă de primărie. Hotărârile pronunțate nu-i folosesc la nimic reclamantului, deoarece primarul nu este obligat să emită o altă dispoziție.

Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate înaintea primei instanțe, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente: Prin notificarea nr. 911 din 9 august 2005 C.L.M. a solicitat, în temeiul Legii nr. 247/2005, restituirea în natură a unor suprafețe de teren situate în intravilanul și extravilanul comunei Botoșana, județ Suceava.

Conform art. 22 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate, punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate, în cazul persoanelor fizice, se fac de către comisiile locale și comisiile județene sau de prefect, în conformitate cu prevederile art. 12 și art. 51-59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr.169/1997, cu prevederile Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G.

nr. 1172/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu respectarea prevederilor acestei legi. În aceste condiții, fiind sesizată cu o notificare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005, pârâta recurentă trebuia să aprecieze că intenția notificatorului a fost de a-și valorifica dreptul în condițiile Legii nr. 18/1991, iar nu ale Legii nr. 10/2001. Drept urmare, trebuia să transmită notificarea comisiei constituite în sistemul acestei legi. Faptul că notificarea a fost transmisă prin executorul judecătoresc nu constituie o dovadă că trebuia analizată potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001. După cum, față de cele ce preced, este lipsit de relevanță în cadrul procesual fixat prin contestația cu care a fost sesizată instanța, dacă, pe fond, contestatorul are sau nu dreptate.

Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanțele de fond au făcut aplicarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința păstrării hotărârii atacate. În raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. recurenta căzută în pretenții prin respingerea recursului va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta comuna Botoșana, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 101 din 13 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă. Obligă pe recurentă la 1200 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant C.L.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2007.