ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.02.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1329/2007

HOTĂRÂRE
13.02.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1329/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Suceava, secția civilă, la 4 ianuarie 2006, reclamantul C.L.M. a

chemat în judecată Primăria comunei Botoșana, prin primar,

pentru ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să dispună

anularea dispoziției nr. 7 din 14 septembrie 2005 emisă de primar

și obligarea la restituirea în natură a terenului solicitat prin

notificare.

În motivarea cererii s-a arătat că prin

notificare adresată Primăriei comunei Botoșana în temeiul Legii

nr. 247/2005 reclamantul a solicitat restituirea în natură a două

suprafețe de teren situate pe raza acestei comune, de 39 ari intravilan

și 13 ari extravilan.

Terenurile au aparținut bunicii paterne a

reclamantului și au fost preluate de la aceasta cu ocazia

colectivizării.

Prin sentința civilă nr. 121 din 31

ianuarie 2006 Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis

contestația și a anulat Dispoziția nr. 7 din 14 septembrie 2005

emisă de Comuna Botoșana, prin primar.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că deși cererea de restituire a fost notificată

pârâtei în temeiul Legii nr. 247/2005, aceasta s-a pronunțat asupra ei

și a emis o dispoziție în condițiile art. 23-24 din Legea nr.

10/2001.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei

sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 101 din

13 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

civilă.

În considerentele hotărârii sale instanța

de apel a arătat că la data înregistrării notificării la

Primăria comunei Botoșana era în vigoare Legea nr. 247/2005. În lipsa

unor dispoziții tranzitorii, de ultraactivitate a legii vechi sau de

retroactivitate, întreaga procedură privind inițierea și

derularea demersului persoanei îndreptățite de a beneficia de prevederile

reparatorii ale acestei legi este guvernată de noua lege și nu de

cele ale Legii nr. 10/2001.

Așa fiind, apelanta nu mai era competentă

să soluționeze notificarea depusă de contestator.

Împotriva acestei hotărâri apelanta pârâtă

a declarat recurs, nemotivat în drept, critica vizând următoarele aspecte:

Cererea contestatorului a fost depusă potrivit

Legii nr. 10/2001, față de modul de comunicare, prin executorul

judecătoresc și obiectul ei, teren și construcții.

Instanța nu a avut în vedere faptul că

reclamantul a considerat în mod greșit că prin Legea nr. 247/2005 se

face o repunere în termen pentru cei care nu au depus cereri potrivit Legii nr.

10/2001. Cererea sa formulată potrivit Legii nr. 18/1991 a fost

rezolvată prin sentința civilă nr. 250/2006 a Judecătoriei

Suceava.

Prin hotărârile date în cauza de față,

instanțele nu-l lămuresc pe reclamant că cererea sa trebuie

analizată potrivit legilor fondului funciar, că dispoziția 100

emisă de primărie este nulă ba, prin respingerea acțiunilor

recurentei îl determină să creadă că cererea sa trebuie

admisă de primărie. Hotărârile pronunțate nu-i folosesc la

nimic reclamantului, deoarece primarul nu este obligat să emită o

altă dispoziție.

Analizând hotărârea atacată, în limitele

criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile

administrate înaintea primei instanțe, Înalta Curte a apreciat că

recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prin notificarea nr. 911 din 9 august 2005 C.L.M. a

solicitat, în temeiul Legii nr. 247/2005, restituirea în natură a unor

suprafețe de teren situate în intravilanul și extravilanul comunei

Botoșana, județ Suceava.

Conform art. 22 din

Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată și completată

prin Legea nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate, punerea în

posesie și eliberarea titlurilor de proprietate, în cazul persoanelor

fizice, se fac de către comisiile locale și comisiile județene

sau de prefect, în conformitate cu prevederile art. 12 și art. 51-59 din

Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și

completările ulterioare, Legii nr.169/1997, cu prevederile Regulamentului

privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea

comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de

proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G.

nr. 1172/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum

și cu respectarea prevederilor acestei legi.

În aceste condiții, fiind sesizată cu o

notificare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005, pârâta

recurentă trebuia să aprecieze că intenția notificatorului

a fost de a-și valorifica dreptul în condițiile Legii nr. 18/1991,

iar nu ale Legii nr. 10/2001. Drept urmare, trebuia să transmită

notificarea comisiei constituite în sistemul acestei legi.

Faptul că notificarea a fost transmisă prin

executorul judecătoresc nu constituie o dovadă că trebuia analizată

potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001.

După cum, față de cele ce preced, este

lipsit de relevanță în cadrul procesual fixat prin contestația

cu care a fost sesizată instanța, dacă, pe fond, contestatorul

are sau nu dreptate.

Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta

Curte a apreciat că instanțele de fond au făcut aplicarea

corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză, astfel

încât criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul

va fi respins ca nefondat, cu consecința păstrării

hotărârii atacate.

În raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

recurenta căzută în pretenții prin respingerea recursului va fi

obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta comuna

Botoșana, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 101 din 13 iunie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă.

Obligă pe recurentă la 1200 lei cheltuieli

de judecată către intimatul reclamant C.L.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-10-19
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6908/2007
365 mp situat în str. C.; 1736 mp situat în str. I.C. nr. 100; 250 mp situat în str. P. nr. 46; 350 mp situat în str. I.C. nr. 30; 450 mp situat în str. G. nr. 8, din municipiul Botoșani. Totodată, a respins capătul de cerere privind obliga
ÎCCJ 2007-09-25
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6041/2007
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, reclamanta C.D. a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Botoșani pentru
ÎCCJ 2005-06-27
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5629/2005
onat, faptul că este unică moștenitoare a acestora și faptul că a notificat deținătoarea terenului, cererea sa fiind respinsă prin dispoziția atacată. Din actele dosarului rezultă că terenul nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de
ÎCCJ 2007-06-06
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4600/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: C.J. a chemat în judecată Municipiul Botoșani prin primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând retrocedarea imobilului situat în
ÎCCJ 2008-03-05
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1483/2008
nefondată, pentru următoarele considerente: Soluția instanței de fond, de anulare a dispoziției ce face obiectul litigiului, este nelegală întrucât o primă notificare pe care reclamantele au adresat-o Primăriei Unțeni în anul 2001 [nr. 832
Sursă