ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1331/2011

Asupra recursului de față;în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 94 din 2 iunie 2010 Tribunalul Hunedoara, secția penală s-a dispus: 1. Condamnarea inculpatului O.G.C., la: - 1 (un) an închisoare pentru instigare la comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. și ped. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. În baza art. 81, art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul acesteia, la care se adaugă un interval de timp de 2 (doi) ani. Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.

Inculpatul a fost privat de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpatului, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale. 2. Condamnarea inculpatului G.V.R la: - 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. și ped. de art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. În baza art. 81, art. 82 C. pen.,s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul acesteia, la care se adaugă un interval de timp de 2 (doi) ani.

Au fost puse in vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpatului, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen.,au fost obligați inculpații O.G.C. și G.V.R. la plata sumei de câte 200 lei fiecare - cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință,instanța de fond a reținut, în esență,că începând cu data de 18 decembrie 2005, inculpatul O.G.C. , având gradul profesional de agent de poliție, și-a desfășurat activitatea la Poliția Târgu Jiu, în cadrul Biroului Siguranța Circulației în Mediul Urban, din data de 16 martie 2007 având atribuții de organ de cercetare al poliției judiciare.

1. în data de 02 aprilie 2007, inculpatul O.G.C. trebuia să asigure, conform planificării curente, îndrumarea, supravegherea și controlul traficului rutier în zona intersecției dintre străzile U. și P. din municipiul Târgu Jiu. În aceeași zi, în jurul orei 12.45, martorul B.V., salariat al SC C.E.Z. OLTENIA - Distribuție, se deplasa, în exercitarea atribuțiilor de serviciu (citirea consumului de energie electrică al marilor consumatori), pe strada V. din municipiul Târgu Jiu, la volanul autoturismului de serviciu, înmatriculat sub numărul, în același autoturism aflându-se colegii săi de serviciu, martorii T.M. - pe bancheta din spate - și martorul C.R. - pe scaunul din dreapta conducătorului auto.

Martorul B.V. a pătruns în intersecția semaforizată a străzilor V. și U., pe culoarea verde a semaforului, când cronometrul descrescător al culorilor indica secunda 6 pentru culoarea verde, a virat dreapta pe strada U., continuându-și deplasarea pe direcția Râmnicu Vâlcea, însă a fost oprit de inculpatul O.G.C. , care se afla în zona cunoscută sub denumirea „Piața cu flori", la o distantă de cea 60-80 m de intersecția semaforizată. In calitatea sa de agent al Poliției Rutiere, deși de la distanța și din locul în care se afla nu putea remarca decât prezența fizică a semaforului, nu și culorile afișate de acesta, inculpatul i-a reproșat martorului B.V. că a pătruns în intersecție pe culoarea roșie a semaforului, i-a întocmit proces verbal de contravenție, care a fost semnat, în calitate de martor asistent, de inculpatul G.V.R., rudă de gradul IV cu inculpatul O., cu toate că acesta nu observase maniera în care a pătruns martorul B.V.

în intersecție și nici măcar nu a fost prezent la momentul opririi martorului B. de către inculpatul O., ci a sosit în locul respectiv după cea 10 minute de la eveniment, la solicitarea telefonică a inculpatului O. Prin procesul verbal seria PCA nr. 0980778 din 02 aprilie 2007, prin care se constata contravenția prev. de art. 100 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, martorului B.V. i-a fost aplicată amenda de 156 lei, 4 puncte de penalizare și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile. După ce plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție a fost admisă iar actul constatator a fost anulat, martorul B.V. a formulat plângere penală împotriva inculpatului O.G.C., sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen.

și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., plângere înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj sub nr. 478/P/2007. În acest dosar, inculpatul G.V.R., audiat în calitate de martor la data de 10 octombrie 2007 (f.29-31 d.u.p.), la propunerea inculpatului O.G.C., a declarat, contrar adevărului, că, în data de 02 aprilie 2007, între orele 11.00-12.00, se afla, în calitate de pieton, în zona „Pieței cu flori din municipiul Târgu Jiu, unde a observat doi agenți de circulație, iar pe unul dintre ei l-a auzit spunând: „pun pariu că o să treacă cineva pe roșu." A mai susținut inculpatul, în declarația de martor, că a văzut culoarea verdea semaforului care dirija circulația în intersecție - deși probațiunea administrată atestă că, din locul respectiv, nu puteau fi remarcate culorile semaforului, ci doar existența fizică a acestuia - apoi a observat că agenții de poliție opriseră un autoturism Dacia cu carlinga de culoare albă, anume cel condus de B.V.

A mai precizat inculpatul G.V.R., în aceeași calitate de martor, că nu a observat prezența altor persoane în autoturismul condus de B.V. și a realizat că unul dintre agenții de circulație estet vărul său, O.G.C., doar după ce s-a antrenat în discuții. Prin Ordonanța nr. 478 din 13 mai 2008 (f. 2-4 d.u.p.), Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a dispus, în baza art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. și art. 18 1 , art. 90 C. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului O.G.C. și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 300 lei, pentru faptele de a căror comitere a fost acuzat.

Depoziția martorului G.V.R., precum și cea a martorului B.R.M., colegul de serviciu al învinuitului O., au fost înlăturate ca nesincere, reținându-se fie gradul de rudenie, fie relația de serviciu, dintre martori și învinuit, precum și contradicțiile evidente între cele declarate și realitatea faptică oferită de ansamblul probator, cu privire la calitatea de martori oculari, a orei opririi în trafic a contravenientului B.V. și cu privire la documentele întocmite. Prin sentința penală nr. 691 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 10017/95/2008, definitivă prin decizia penală nr. 411 din 21 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, plângerea învinuitului O.G.C. împotriva ordonanței nr. 478/P din 13 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost respinsă ca nefondată (f. 19-22 dosar tribunal Hunedoara).

2. În data de 08 mai 2007, în jurul orei 16.00, martorul D.L. se deplasa pe strada V. din municipiul Târgu Jiu, la volanul autoturismului înmatriculat sub numărul. A pătruns în i ntersecția semaforizată dintre străzile V. și U., virând dreapta pe strada U., pe culoarea verde a semaforului. În zona „Pieței cu flori" a fost oprită în trafic de inculpatul O.G.C., care își desfășura activitatea de agent al poliției rutiere, în imediata apropiere a intersecției străzilor U. și P., loc dispus în unghi de 90° față de intersecția semaforizată și de unde nu putea observa culorile semaforului. După ce i-a adus la cunoștință martorei că a pătruns în intersecție pe culoarea roșie a semaforului - împrejurare negată de martor - inculpatul i-a întocmit procesul verbal de contravenție seria PCA nr. 0982810 din 08 mai 2007, în care a consemnat săvârșirea contravenției prev. de art. 100 alin. (3) lit. d) din O.U.G.

nr. 195/2002, aplicând amenda de 156 lei și procedând la reținerea permisului de conducere al martorei contraveniente, care a refuzat să semneze actul constatator. Cu toate că inculpatul G.V.R. nu a fost de față și, ca atare, nu a semnat procesul verbal de contravenție, inculpatul O.G.C. I-a menționat pe cel dintâi ca martor asistent în actul constatator (f.60 d.u.p.). Ca urmare a plângerii civile formulată de D.L. împotriva procesului verbal de contravenție, înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. 7616/318/2007, a fost citat ca martor inculpatul G.V.R. Acesta, în depoziția sa din 08 octombrie 2007, a învederat instanței date mincinoase, aflate în evidentă contradicție, care vizau aspecte esențiale ale cauzei, precizând că: „Eu eram pieton și în dreptul magazinului cu flori din fața Școlii nr.8 am auzit echipajul de poliție care a spus că <pun pariu că cineva va trece pe roșu>, eu fiind cu fața spre Piața Mare am văzut semaforul...care era verde.

Recunosc petenta în sala de judecată...stând pe loc am fost rugat de poliție să semnez procesul verbal...nu știu dacă petenta a trecut pe roșu sau nu...știu că petenta nu a semnat procesul verbal...am semnat acest proces verbal în față la flori. Revin și arăt că nu am semnat acest proces verbal"(f.9 d.u.p.). Prin sentința civilă nr. 6712 din 08 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. 7616/318/2007, definitivă la data pronunțării și irevocabilă prin decizia nr. 127 din 22 februarie 2008 a Tribunalului Gorj, prin care s-a respins ca nefondat recursul I.P.J. Gorj, plângerea petentei D.L. împotriva procesului verbal de contravenție sus-menționat a fost admisă, actul constatator a fost anulat, cu consecința înlăturării tuturor măsurilor sancționatorii dispuse (f.61-65 d.u.p.).

Înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală, provenind de la companiile de telefonie, înscrisuri care se constituie în probe indirecte, atestă că între cei doi inculpați au existat numeroase convorbiri telefonice în preajma datelor calendaristice la care inculpatul G.V.R. trebuia să se prezinte în fața organelor judiciare pentru audiere în calitate de martor. Audiat fiind în prezenta cauză (f.38 dosar Tribunal Hunedoara), inculpatul G.V.R. a precizat că, din locul în care se afla - așadar, din locul în care se afla și inculpatul O.G.C. - nu se putea observa culoarea afișată de semaforul electric aflat în funcțiune, ci evaluările în legătură cu culoarea incidență a semaforului s-au realizat în funcție de contextul în care rulau, în intersecție, pe alte sensuri de mers, celelalte autovehicule.

Împotriva acestei soluții au declarat apel inculpații solicitând modificarea hotărârii pronunțate de prima instanță și achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 95/A din 7 octombrie 2010 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații O.G.C. și G.R.V. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpați să plătească statului suma de câte 135 lei cheltuieli judiciare, din care câte 75 lei reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu pentru cei doi inculpați, în cotă procentuală, vor fi avansate din fondurile MJLC. Instanța de apel a reținut ca din probele administrate se poate reține în sarcina inculpaților săvârșirea faptelor pentru care au fost cercetați astfel că nu se impune achitarea acestora.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații O.G.C. și G.R.V. solicitând admiterea recursului astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii. Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele: 1) Recursul declarat de inculpatul O.G.C. întemeiat pe cazul de casare prev. de disp. art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. - instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale , de natură să influențeze soluția, Înalta Curte constată că această critică este nefondată întrucât instanța a cărei hotărăște atacată a avut în vedere întreg probatoriul administrat în cauza analizându-l și valorificându-I.

De altfel inculpatul nu a arătat în mod concret ce probe nu au fost analizate. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. susținut oral de apărătorul inculpatului O.G.C. , dar fără a-l dezvolta, Înalta Curte urmează sa-l respingă ca nefondat, hotărârea atacată fiind legală, instanța de apel făcând o corectă aplicare a legii. Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpatul O.G.C. întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri de condamnare sau achitare), în sensul că s-a pronunțat o hotărâre greșită privind pe recurentul inculpat în privința săvârșirii infracțiunii instigare la comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. și ped.

de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., Înalta Curte constată că această critică este nefondată, pentru următoarele considerente: Din probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, rezultă în mod clar că inculpatul O.G.C. în virtutea relațiilor de rudenie dintre cei doi inculpați l-a instigat pe inculpatul G.R.V. să declare mincinos în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței. Din listingul convorbirilor telefonice rezultă că aceștia au purtat discuții în perioada proximă audierii ca martor. Corect s-a ajuns la concluzia de către instanța de fond și de apel în sensul că declarațiile date de inculpatul G.R.V.

au fost influențate de inculpatul O.G.C. în condițiile în care inculpatul G.R.V. nu a fost prezent la momentul opririi martorilor B.V. și D.L. 2) Recursul declarat de inculpatul G.R.V. întemeiat pe motivul de casare prevăzut art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. (când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri de condamnare sau achitare), în sensul că s-a pronunțat o hotărâre greșită privind pe recurentul inculpat în privința săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. și ped. de art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., Înalta Curte constată că această critică este nefondată, pentru următoarele considerente: Din întreg materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești reiese în mod cert ca inculpatul G.R.V.

a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă întrucât acesta nici nu era la fața locului, iar din poziția în care se afla nu putea vedea desfășurarea evenimentului. Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile inculpaților, potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE R espinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații O.G.C. și G.R.V. împotriva deciziei penale nr. 95/A din 7 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul inculpat O.G.C. la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat G.R.V. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2011.