ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1331/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1331/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;în baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 94 din 2 iunie 2010 Tribunalul Hunedoara, secția

penală s-a dispus:

- 1 (un) an închisoare pentru instigare la comiterea infracțiunii de

mărturie mincinoasă, prev. și

ped. de

art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1)

C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

În baza art. 81, art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare

compus din cuantumul acesteia, la care se adaugă un interval de timp de 2 (doi)

ani.

Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.

Inculpatul a fost privat de exercițiul

drepturilor civile prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării

pedepselor accesorii aplicate inculpatului, pe durata suspendării condiționate

a executării pedepsei principale.

- 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de mărturie

mincinoasă, prev. și

ped. de

art.

260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

În baza art. 81, art. 82 C. pen.,s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare

compus din cuantumul acesteia, la care se adaugă un interval de timp de 2 (doi)

ani.

Au fost puse in vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.

A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor civile

prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării

pedepselor accesorii aplicate inculpatului, pe durata suspendării condiționate

a executării pedepsei principale.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen.,au fost obligați inculpații

O.G.C.

și G.V.R. la plata sumei de câte

200

lei fiecare - cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,instanța de fond a reținut, în

esență,că începând cu data de 18 decembrie 2005,

inculpatul O.G.C.

, având gradul profesional de agent de poliție, și-a

desfășurat activitatea la Poliția Târgu Jiu, în cadrul Biroului Siguranța

Circulației în Mediul Urban, din data de 16 martie 2007 având atribuții de

organ de cercetare al poliției judiciare.

conform planificării curente, îndrumarea, supravegherea și controlul traficului

rutier în zona intersecției dintre străzile U. și P. din municipiul Târgu Jiu.

În aceeași zi, în jurul orei 12.45, martorul B.V., salariat al SC C.E.Z.

OLTENIA - Distribuție, se deplasa, în exercitarea atribuțiilor de serviciu

(citirea consumului de energie electrică al marilor consumatori), pe strada V.

din municipiul Târgu Jiu, la volanul autoturismului de serviciu, înmatriculat

sub numărul, în același autoturism

aflându-se

colegii săi de serviciu, martorii T.M. - pe bancheta din

spate - și

martorul C.R. - pe scaunul din dreapta conducătorului auto.

Martorul B.V. a pătruns în intersecția semaforizată a străzilor V. și U.,

pe culoarea verde a semaforului, când cronometrul descrescător al culorilor

indica secunda 6 pentru culoarea verde, a virat dreapta pe strada U.,

continuându-și deplasarea pe direcția Râmnicu Vâlcea, însă a fost oprit de

inculpatul O.G.C.

, care se afla în zona

cunoscută sub denumirea „Piața cu flori", la o distantă de cea 60-80 m de

intersecția semaforizată.

In calitatea sa de agent al Poliției

Rutiere, deși de la distanța și din

locul în care se afla nu putea

remarca decât prezența fizică a semaforului, nu și culorile afișate de acesta,

inculpatul i-a reproșat martorului B.V. că a pătruns în intersecție pe culoarea

roșie a semaforului, i-a întocmit proces verbal de contravenție, care a fost

semnat, în calitate de martor asistent, de inculpatul G.V.R., rudă de gradul

IV

cu inculpatul O., cu toate că acesta nu observase maniera

în care a pătruns martorul B.V. în intersecție și nici măcar nu a fost prezent

la momentul opririi martorului B. de către inculpatul O., ci a sosit în locul

respectiv după cea 10 minute de la eveniment, la solicitarea telefonică a

inculpatului O.

Prin procesul verbal seria PCA nr. 0980778 din 02 aprilie 2007, prin care

se constata contravenția prev. de art. 100 alin. (3) lit. d) din O.U.G.

nr. 195/2002, martorului B.V. i-a fost aplicată

amenda de 156 lei,

4 puncte de penalizare și sancțiunea complementară a

suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de

zile.

După ce plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție a

fost admisă iar actul constatator a fost anulat, martorul B.V. a formulat

plângere penală împotriva inculpatului O.G.C., sub aspectul comiterii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de

art. 246 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. și uz de fals,

prev. de art. 291 C. pen., plângere înregistrată la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Gorj sub nr. 478/P/2007. În acest dosar, inculpatul G.V.R., audiat

în calitate de martor la data de 10 octombrie 2007 (f.29-31 d.u.p.), la

propunerea inculpatului O.G.C., a declarat, contrar adevărului, că, în data de

02 aprilie 2007, între orele 11.00-12.00, se afla, în calitate de pieton, în

zona „Pieței cu flori din municipiul Târgu Jiu, unde a observat doi agenți de

circulație, iar pe unul dintre ei l-a auzit spunând: „pun pariu că o să treacă

cineva pe roșu." A mai susținut inculpatul, în declarația de martor, că a

văzut culoarea verdea semaforului care dirija circulația în intersecție - deși

probațiunea administrată atestă că, din locul respectiv, nu puteau fi remarcate

culorile semaforului, ci doar existența fizică a acestuia - apoi a observat că

agenții de poliție opriseră un autoturism Dacia cu carlinga de culoare albă,

anume cel condus de B.V. A mai precizat inculpatul G.V.R., în aceeași calitate

de martor, că nu a observat prezența altor persoane în autoturismul condus de

B.V. și a realizat că unul dintre agenții

de

circulație estet vărul său, O.G.C., doar după ce s-a

antrenat în

discuții.

Prin Ordonanța nr. 478 din 13 mai 2008 (f. 2-4 d.u.p.), Parchetul de pe

lângă Tribunalul Gorj a dispus, în baza

art.

11

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b

1

)

C. proc. pen. și art. 18

1

, art. 90 C. pen., scoaterea de sub urmărire

penală a învinuitului O.G.C. și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ

a amenzii în cuantum de 300 lei, pentru faptele de a căror comitere a fost

acuzat.

Depoziția martorului G.V.R., precum și cea a

martorului B.R.M., colegul de serviciu al învinuitului O.,

au

fost înlăturate ca nesincere, reținându-se fie gradul de rudenie, fie relația

de serviciu, dintre martori și învinuit, precum și contradicțiile evidente

între cele declarate și realitatea faptică oferită de ansamblul probator, cu

privire la calitatea de martori oculari, a orei opririi în trafic a

contravenientului B.V. și cu privire la documentele întocmite.

Prin sentința penală nr. 691 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de

Tribunalul Gorj în dosarul nr. 10017/95/2008, definitivă prin decizia penală

nr. 411 din 21 aprilie 2009 a Curții de Apel

Craiova, plângerea învinuitului O.G.C.

împotriva ordonanței nr. 478/P

din 13 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost respinsă ca

nefondată (f. 19-22 dosar tribunal Hunedoara).

pe strada V. din municipiul Târgu Jiu, la

volanul

autoturismului înmatriculat sub numărul. A pătruns în i

ntersecția

semaforizată dintre străzile V. și U., virând dreapta pe strada U., pe culoarea

verde a semaforului.

În zona „Pieței cu flori" a fost oprită în trafic de inculpatul

O.G.C., care își desfășura activitatea de agent al poliției

rutiere, în imediata apropiere a intersecției

străzilor U. și P.,

loc dispus în

unghi de 90° față de intersecția semaforizată și de unde nu

putea

observa culorile semaforului.

După ce i-a adus la cunoștință martorei că a pătruns în intersecție pe

culoarea roșie a semaforului - împrejurare negată de martor - inculpatul i-a

întocmit procesul verbal de contravenție seria PCA nr. 0982810 din 08 mai 2007,

în care a consemnat săvârșirea contravenției prev. de art. 100 alin. (3) lit.

d) din O.U.G. nr. 195/2002, aplicând amenda de 156 lei și procedând la

reținerea permisului de conducere al martorei contraveniente, care a refuzat să

semneze actul constatator.

Cu toate că inculpatul G.V.R. nu a fost de față și, ca atare, nu a semnat

procesul verbal de contravenție, inculpatul O.G.C. I-a menționat pe cel dintâi

ca martor asistent în actul constatator (f.60 d.u.p.).

Ca urmare a plângerii civile formulată de D.L. împotriva procesului

verbal de contravenție, înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr.

7616/318/2007, a fost citat ca martor inculpatul G.V.R. Acesta, în depoziția sa

din 08 octombrie 2007, a învederat instanței date mincinoase, aflate în

evidentă contradicție, care vizau aspecte esențiale ale cauzei, precizând că:

„Eu eram pieton și în dreptul magazinului cu flori din fața Școlii nr.8 am

auzit echipajul de poliție care a spus că <pun pariu că cineva va trece pe

roșu>, eu fiind cu fața spre Piața Mare am văzut semaforul...care era

verde. Recunosc petenta în sala de

judecată...stând pe loc am fost rugat

de poliție să semnez procesul

verbal...nu știu dacă petenta a trecut pe roșu sau nu...știu că petenta nu a

semnat procesul verbal...am semnat

acest

proces verbal în față la flori. Revin și arăt că nu am semnat acest

proces

verbal"(f.9 d.u.p.).

Prin sentința civilă nr. 6712 din 08 octombrie 2007 pronunțată de

Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. 7616/318/2007, definitivă la data

pronunțării și irevocabilă prin decizia nr. 127 din 22 februarie 2008 a

Tribunalului Gorj, prin care s-a respins ca nefondat recursul I.P.J. Gorj,

plângerea petentei D.L. împotriva procesului verbal de contravenție

sus-menționat a fost admisă, actul constatator a fost anulat, cu consecința

înlăturării tuturor măsurilor sancționatorii dispuse (f.61-65 d.u.p.).

Înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală, provenind de la

companiile de telefonie, înscrisuri care se constituie în probe indirecte,

atestă că între cei doi inculpați au existat numeroase convorbiri telefonice în

preajma datelor calendaristice la care inculpatul G.V.R. trebuia să se prezinte

în fața organelor judiciare pentru audiere în calitate de martor.

Audiat fiind în prezenta cauză (f.38 dosar Tribunal Hunedoara),

inculpatul G.V.R. a precizat că, din locul în care se afla - așadar, din locul

în care se afla și inculpatul O.G.C. - nu se putea observa culoarea afișată de semaforul

electric aflat în funcțiune, ci evaluările în legătură cu culoarea incidență a

semaforului s-au realizat în funcție de contextul în care rulau, în

intersecție, pe alte sensuri de mers, celelalte

autovehicule.

Împotriva acestei soluții au declarat apel inculpații solicitând

modificarea hotărârii pronunțate de prima instanță și achitarea lor în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 95/A din 7 octombrie

2010 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații

O.G.C. și G.R.V.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. a obligat pe inculpați să plătească

statului suma de câte 135 lei

cheltuieli judiciare, din care câte 75 lei reprezentând onorariul apărătorilor

din oficiu pentru cei doi inculpați, în cotă procentuală, vor fi avansate din

fondurile MJLC.

Instanța de apel a reținut ca din

probele administrate se poate

reține

în sarcina inculpaților săvârșirea faptelor pentru care au fost cercetați

astfel că nu se impune achitarea acestora.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, au declarat recurs

inculpații O.G.C. și G.R.V.

solicitând admiterea recursului astfel cum s-a

reținut în practicaua

prezentei decizii.

Examinând decizia penală atacată prin

prisma motivelor de recurs

formulate, cât și din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

1) Recursul declarat de inculpatul O.G.C.

întemeiat pe cazul de casare

prev. de

disp.

art. 385

9

alin. (1) pct. 10

C.

proc. pen. - instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate

ori asupra unor cereri esențiale , de natură să influențeze soluția, Înalta

Curte constată că această critică este nefondată întrucât

instanța a cărei hotărăște atacată a avut în

vedere întreg probatoriul administrat în cauza analizându-l și valorificându-I.

De altfel inculpatul nu a arătat în mod concret ce probe nu au fost analizate.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. susținut

oral de apărătorul inculpatului O.G.C. , dar fără a-l dezvolta, Înalta Curte

urmează sa-l respingă ca nefondat, hotărârea atacată fiind legală, instanța de

apel făcând o corectă aplicare a legii.

Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpatul O.G.C. întemeiat

pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (când s-a

comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri

de condamnare sau achitare), în sensul că s-a pronunțat o hotărâre greșită

privind pe recurentul inculpat în privința săvârșirii infracțiunii instigare la

comiterea infracțiunii de

mărturie

mincinoasă, prev. și

ped. de

art. 25 C. pen. raportat la art. 260

alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., Înalta

Curte constată că această critică este nefondată, pentru următoarele

considerente:

Din probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât și

în faza de cercetare judecătorească, rezultă în mod clar că

inculpatul O.G.C. în virtutea relațiilor de

rudenie dintre

cei doi inculpați l-a instigat pe inculpatul G.R.V. să

declare mincinos în fața organelor de urmărire

penală și în fața instanței.

Din listingul convorbirilor telefonice

rezultă că aceștia au purtat discuții în perioada proximă audierii ca martor. Corect

s-a ajuns la concluzia de către instanța de fond și de apel în sensul că

declarațiile date de inculpatul G.R.V. au fost influențate de inculpatul O.G.C.

în condițiile în care inculpatul G.R.V. nu a fost prezent la momentul opririi

martorilor B.V. și D.L.

2) Recursul declarat de inculpatul G.R.V. întemeiat pe motivul de casare

prevăzut art. 385

9

pct. 18

C.

proc. pen. (când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință

pronunțarea unei hotărâri de condamnare sau achitare), în sensul că s-a

pronunțat o hotărâre greșită privind pe recurentul inculpat în privința

săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. și

ped. de

art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art.

42 C. pen., Înalta Curte constată că această critică este nefondată, pentru

următoarele considerente:

Din întreg materialul probator administrat atât în faza de urmărire

penală cât și în faza cercetării judecătorești reiese în mod cert ca

inculpatul G.R.V. a săvârșit infracțiunea de

mărturie

mincinoasă întrucât acesta nici nu era la fața locului, iar din

poziția în

care se afla nu putea vedea

desfășurarea evenimentului.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va

respinge ca nefondate

recursurile

inculpaților, potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

va obliga inculpații la plata

cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

R

espinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații O.G.C.

și

G.R.V. împotriva deciziei penale nr. 95/A din 7 octombrie 2010 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul inculpat O.G.C. la

plata sumei

de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de

50 lei, reprezentând onorariul

pentru apărătorul desemnat din oficiu până

la prezentarea apărătorului

ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat G.R.V. la plata sumei de 400 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2011.