ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3175/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3175/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursurilor
de față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.
42 din 15 martie 2012, Tribunalul Sibiu a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit.
a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului T.L.C.
pentru infracțiunile prevăzute de art. 264 C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 25 C.
pen., raportat la art. 260 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul a
fost condamnat, la un an și 4 luni închisoare, pentru instigare la infracțiunea
de mărturie mincinoasă.
În baza art. 71 alin.
(2) C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării
pedepsei închisorii.
În baza art. 11 pct. 2
lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul L.I.C., a fost
achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 260 C.
pen., inculpatul a fost condamnat la un an închisoare pentru infracțiunea de
mărturie mincinoasă.
În baza art. 71 alin.
(2) C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei
închisorii.
În baza art. 11 pct. 2
lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul S.C.G., a fost
achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 260 C.
pen., inculpatul a fost condamnat la un an închisoare pentru infracțiunea de
mărturie mincinoasă.
S-a constatat că
infracțiunea de mai sus este concurentă cu infracțiunile prevăzute de art. 321 alin.
(1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen.
și art. 180 alin. (2) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat prin
sentința penală nr. 479 din 09 martie 2010 a Judecătoriei Sibiu, modificată
prin decizia penală nr. 307 din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului Sibiu.
A fost descontopită
pedeapsa rezultantă de un an și 2 luni închisoare, stabilită prin decizia
penală nr. 307 din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului Sibiu, în pedepsele
componente de un an și 2 luni închisoare, 2.000 lei amendă și 2.000 lei amendă.
Au fost contopite
pedepsele de un an, un an și 2 luni, 2.000 lei și 2.000 lei și s-a dispus ca
inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 2 luni sporită la un an și 4 luni
închisoare.
În baza art. 71 alin.
(2) C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării
pedepsei închisorii.
S-a constatat că
inculpatul a executat din pedeapsă perioada cuprinsă între 23 februarie 2010 - 4
ianuarie 2011.
În baza art. 11 pct. 2
lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul V.L.I., a fost
achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 260 C.
pen., inculpatul a fost condamnat la un an închisoare pentru infracțiunea de mărturie
mincinoasă.
S-a constatat că
infracțiunea de mai sus este concurentă cu infracțiunea prevăzută de art. 26 C.
pen., raportat la art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și art.
78 alin. (1) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de
3 ani închisoare prin sentința penală nr. 99 din 2 martie 2009 a Judecătoriei
Sibiu, modificată prin decizia penală nr. 100 din 23 aprilie 2010 a
Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 153 din 10 iunie
2010 a Curții de Apel Alba Iulia și pentru care s-a dispus suspendarea sub
supraveghere pe o perioadă de 8 ani.
În baza art. 86
5
C. pen., raportat la art. 85 C. pen., a fost anulată suspendarea sub
supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani închisoare.
A fost înlăturată
aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 34 lit.
b) C. pen., au fost contopite pedepsele de un an și 3 ani închisoare și s-a
dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 alin.
(2) C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării
pedepsei închisorii.
În baza art. 11 pct. 2
lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul R.C. a fost
achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 260 C.
pen., inculpatul a fost condamnat la un an închisoare pentru infracțiunea de
mărturie mincinoasă.
În baza art. 71 alin.
(2) C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării
pedepsei închisorii.
În baza art. 11 pct. 2
lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul N.G. a fost
achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 11 pct. 2
lit. b) raportat la art. 10 lit. i
1
) C. proc. pen., a încetat
procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.
260 C. pen.
În baza art. 191 C. proc.
pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte 1.000 lei
cheltuieli judiciare.
S-a dispus ca
onorariile pentru avocații desemnați din oficiu să fie plătite din fondurile
Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța
această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În după-amiaza zilei
de 28 ianuarie 2007, inculpații T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.L.I. și numiții O.D.,
A.M.C., L.B., precum și victima M.I., se aflau în trecere pe str. Luptei din
Sibiu cu intenția de a servi masa la un restaurant situat pe B-dul G-ral. Erau
în două autoturisme grupați astfel: inculpații T.L.C., V.L.I., împreună cu
numiții L.B., O.D. și A.C.M. se aflau în autoturismul primului dintre aceștia,
condus chiar de către el, iar inculpații L.I.C. și S.C.G., împreună cu victima
M.I. se aflau în autoturismul inculpatului L.I.C., care se afla la volan.
Inculpații se
întâlniseră cu câteva ore înainte deoarece T.L.C. și L.I.C. fuseseră anunțați
de către inculpatul R.C. și de către martorul M.M. că numiții T.C.A. și J.F.A.,
însoțiți de alți tineri din anturajul lor, se deplasaseră în cursul acelei
dimineți în incinta sălii de jocuri aparținând SC A.M. SRL situată pe str.
Tribunei din Sibiu, unde l-au bruscat pe patron, inculpatul R.C. și l-au
amenințat că dacă nu își va schimba bodiguarzii, pe învinuiții T.L.C. și L.I.C.,
îi vor agresa fizic atât pe aceștia, cât și pe el.
În momentul
deplasării celor două autoturisme prin fața restaurantului „K.”, situat pe str.
Luptei, în fața primului dintre acestea a sărit numitul J.F.A. Acesta servise
anterior masa în respectivul local însoțit martorul C.A. și de numiții B.F.J. și
V.A.N. și se afla pe trotuarul din fața restaurantului în așteptarea unui
taximetru. Inculpatul T.L.C. l-a ocolit cu autoturismul și a oprit după
aproximativ 15-20 de metri. În apropierea lui J.F.A. rămas pe mijlocul
carosabilului, a oprit autoturismul condus de către învinuitul L.I.C.,
autoturism pe care numitul J.F.A. nu l-a observat venind. Din rulare, în mod
aleatoriu, autoturismul a fost oprit cu portiera din partea stângă spate în dreptul
numitului J.F.A. Pe locul din spatele șoferului în autoturism se afla victima M.I.,
care s-a coborât imediat din acesta, după oprire. Pe fondul unor adversități
anterioare, între numitul J.F.A. și victima M.I. a avut loc o altercație în
cadrul căreia din cauza stării de oboseală în care se afla, cauzată de nesomn
și de consumul exagerat de băuturi alcoolice și de substanțe stupefiante,
metamfetamine (ecstasy), precum și datorită faptului că s-a trezit dintr-o dată
în apropierea unor persoane pe care le considera dușmani și a căror apariție nu
o anticipase, numitul J.F.A.F. i-a aplicat victimei M.I. o lovitură de cuțit în
dreptul inimii, după care a fost împins și lovit de către inculpații L.I.C. și
S.C.G., în prima fază, și apoi și de către inculpații T.L.C., V.L.I. și numiții
O.D., A.C.M., L.B., care s-au deplasat și ei între timp, la locul altercației,
din celălalt autoturism.
Persoanele care îl
însoțeau pe J.F.A. și anume martorul C.A., B.F.J. și V.A.N. nu au intervenit în
mod direct în conflict, primii doi dintre aceștia fiind loviți de la distanță
de obiecte contondente aruncate de către ocupanții celor două autoturisme. De
altfel, chiar în timpul altercației, martorul C.A. și V.A.N. au fugit prin latura
stângă a restaurantului „K.” în holul unui bloc din apropiere de unde au chemat
un taximetru, cu care s-au deplasat la locuința numitului T.C.A. pe care l-au
trezit din somn și i-au povestit ceea ce s-a întâmplat. B.F.J. a rămas pe tot
timpul desfășurării incidentului la o oarecare distanță de locul de producere
al acestuia încercând verbal să îi determine pe cei care îl loveau pe J.F.A. să
înceteze să facă acest lucru. După terminarea incidentului, s-a deplasat la Spitalul Clinic Județean Sibiu cu Ambulanța care l-a transportat pe J.F.A. în vederea acordării
de îngrijiri. Prietenii victimei M.I. s-au deplasat cu acesta la Spital
înaintea venirii Ambulanței, deoarece au constatat că nu se simțea bine și că
pe tricoul pe care îl purta, în dreptul pieptului, apăruse o pată de sânge.
În curtea Spitalului Clinic
Județean Sibiu s-au adunat prietenii victimei M.I., atât cei aflați la
incidentul de pe str. Luptei, cât și alții, precum și organe de poliție și
jandarmi, printre acestea aflându-se și membrii ai echipelor de intervenție
rapidă.
La aflarea celor întâmplate,
numitul T.C.A. a luat hotărârea de a se deplasa împreună cu mai mulți
cunoscuți, dovediți ulterior ca făcând parte din grupul lui infracțional
organizat, la Spital Clinic Județean pentru a-l salva pe numitul J.F.A., despre
care credeau că va fi arestat pentru fapta comisă. Astfel și-a luat și le-a
înmânat și fiecăruia dintre cei chemați, C.A., V.A.G., C.R., S.I. și L.N.D.,
câte o armă albă și anume cuțite, topoare, săbii și alte obiecte
tăietor-înțepătoare și cu autoturismul lui, s-au deplasat la Spitalul Clinic Județean Sibiu. Numitul T.C.A. a intrat cu autoturismul în curtea Spitalului,
după care, la comanda lui, s-au coborât toți din acesta. În continuare, agitând
armele albe pe care le aveau asupra lor, au încercat să lovească pe cine puteau
și să pătrundă în incinta Spitalului. Singurul care a reușit să facă acest
lucru a fost numitul T.C.A. care a spart sticla ușii de acces și care, în holul
de intrare în Unitatea de Primiri Urgențe, i-a aplicat o lovitură de sabie de
sus în jos, în zona capului, inculpatului T.L.C., producându-i leziuni atât la
cap, în zona urechii stângi, cât și în zona falangei proximale a degetului V de
la mâna stângă.
După câteva minute în
care activitatea unității spitalicești a fost practic blocată de panica creată,
numiții T.C.A., S.I., B.F.J., C.R., L.N.D. și martorul C.A. au fost imobilizați
de către organele de poliție. Vizitiu A.N. a fugit deoarece a ajuns în clădirea
principală a Spitalului din care a reușit să iasă prin altă parte în stradă.
În aceeași dată s-a
procedat la intervenția chirurgicală asupra victimei M.I., dar aceasta nu a mai
putut fi salvată, decedând la Spital în data de 02 februarie 2007 din cauza
loviturii aplicate cu cuțitul în inimă de către numitul J.F.A.
În aceeași dată, 28
ianuarie 2007, s-a procedat la audierea în calitate de martori a inculpaților T.L.C.,
L.I.C., S.C.G., V.L.I. și a numiților A.M.C., O.D., L.B., care toți, cu
excepția lui O.D., au arătat că au văzut când numitul J.F.A. i-a aplicat o
lovitură de cuțit în zona inimii victimei M.I. Aceștia au fost audiați atât de
către procurorul criminalist în dosarul penal nr. 68/P/2007 al Parchetului de
pe lângă Tribunalul Sibiu având ca obiect comiterea infracțiunilor de omor
calificat și tentativă la omor calificat, cât și de către organele de poliție
în dosarul penal cu nr. unic 332/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria
Sibiu, având ca obiect comiterea infracțiunilor de ultraj contra bunelor
moravuri și tulburare gravă a liniștii și ordinii publice, distrugere și port
fără drept de cuțit în locuri publice. Ulterior, cele două dosare au fost
conexate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, declinate către
D.I.I.C.O.T. – B.T. Sibiu și conexate la dosarul penal nr. 7/D/P/2007 al
acestei instituții în care numiții T.C.A., J.F.A. și alte persoane erau
cercetate pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup
infracțional organizat, trafic de persoane, trafic de droguri de mare risc și
deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu. În acest dosar
inculpații T.L.C., L.C.I., S.C.G., V.L.I. și numiții A.C.M., O.D., L.B. au fost
reaudiați, de fiecare dată arătând că autorul faptei de omor calificat de pe
str. Luptei din Sibiu este numitul J.F.A., iar cel care l-a lovit în mod
intenționat cu sabia pe inculpatul T.L.C. în secția de Urgențe, în aceeași
dată, este numitul T.C.A. Mai mult decât atât, inculpatul T.L.C. a formulat,
prin avocat ales, în data de 13 februarie 2007, o plângere penală împotriva
numitului T.C.A. pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat
pentru cele petrecute în data de 28 ianuarie 2007 la Spitalul Clinic Județean Sibiu. În aceasta spune și faptul că în aceeași zi numitul J.F.A. a
înjunghiat-o pe victima M.I. cu un cuțit în zona inimii.
De asemenea, a fost
audiat în data de 05 aprilie 2007 și inculpatul R.C., patronul sălii de jocuri
mecanice de pe str. Tribunei din Sibiu în care numiții T.C.A. și J.F.A. au
intenționat să își impună proprii oameni ca și bodiguarzi și care a fost
șantajat de către aceștia să renunțe la proprii oameni de ordine și anume la
inculpații T.L.C. și L.I.C. Cu toate că din cercetările întreprinse a reieșit
că inculpatul R.C. a fost amenințat și insultat cu acea ocazie de către numiții
T.C.A., J.F.A., A.N., C.A., V.A.G. și B.F.J., ultimul dintre aceștia punându-i
la spate un cuțit, și că i s-a cerut să renunțe la cei doi bodiguarzi, chiar
fiindu-i adus cu acea ocazie un alt bodyguard pe care să îl angajeze, G.F.,
acesta a ascuns adevărul, arătând în mod neadevărat că nu s-a întâmplat nimic
cu acea ocazie și că a purtat o discuție pașnică cu numitul T.C.A. și cu cei
care îl însoțeau. Acestea sunt infirmate, pe lângă cele rezultate din
administrarea altor mijloace de probă care se coroborează între ele, chiar și
de propriile mențiuni făcut în fața acelorași organe de urmărire penală pe care
nu a dorit să le insereze însă în depoziția scrisă, atât cu ocazia audierii din
data de 05 aprilie 2007, când a fost înregistrat ambiental audio-video în baza
Ordonanței provizorii a procurorului confirmată de Tribunalul Sibiu, cât și în
data de 14 martie 2007, când, de asemenea, în prezența numitului B.R.P., audiat
și el ca martor în acel dosar, a arătat acelorași organe de urmărire penală că
nu dorește să dea declarație cu privire la cele care s-au întâmplat în
realitate și că, în situația în care va fi solicitat să dea totuși o
declarație, nu va arăta adevărul în aceasta.
În același dosar a
fost audiat în data de 14 februarie 2007, în calitate de martor sub identitatea
protejată M.C., și inculpatul N.G., fostul antrenor de box al martorului C.A. care
a arătat că a doua zi după comiterea faptei de omor de pe str. Luptei din Sibiu
acesta l-a căutat spunându-i că ceilalți membrii ai grupului organizat al lui T.C.A.
care nu fuseseră arestați, și anume numiții B.F.J., A.N., C.D.G., D.L. și V.A.G.,
i-au solicitat să recunoască că el este autorul atât al faptei de pe str.
Luptei în dauna victimei M.I. , cât și al tentativei de omor din incinta
Spitalului Clinic Județean Sibiu comisă asupra inculpatului T.L.C. De asemenea,
martorul i-a mai relatat și că aceleași persoane i-au spus că i-l vor angaja pe
același avocat pe care îl au și numiții T.C.A. și J.F.A. Cu acea ocazie
inculpatul N.G. a arătat că l-a sfătuit pe martorul C.A. să nu recunoască
comiterea respectivelor infracțiuni în situația în care nu este vinovat și i-a
recomandat un alt avocat care să îl reprezinte în cauză. A mai arătat în
declarația pe care a dat-o cu identitate conspirată că avea cunoștință de
faptul că de aproximativ un an de zile numitul T.C.A. îl recrutase pe martorul
C.A. lăsându-l să locuiască într-unul dintre apartamentele sale, prin
promisiunea că îi va aranja meciuri de box profesionist în Spania, și prin
aceea că l-a angajat pe acesta în calitate de bodyguard la unele baruri din
Sibiu controlate de el, și anume la D.M și la N.
În cursul lunii
februarie 2007, inculpații T.L.C. și S.C.G. au fost arestați preventiv într-un
alt dosar penal al D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală București pentru comiterea
infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat și trafic de
persoane. În cursul cercetării judecătorești competența de soluționare a cauzei
a fost declinată de la Tribunalul București la Tribunalului Sibiu, situație în care cei doi învinuiți s-au întâlnit în Penitenciarul Aiud cu
numiții T.C.A., J.F.A., B.F.J. și A.N., moment în care au purtat discuții
privitoare la cele întâmplate. La ieșirea din Penitenciar, ca urmare a punerii
în libertate sub control judiciar, învinuitul T.L.C. i-a instigat pe învinuiții
L.C.I., V.L.I., A.C.M. și O.D. să își schimbe declarațiile date anterior și să
declare că nu J.F.A. a fost cel care a înjunghiat-o pe victima M.I. în data de
28 ianuarie 2007 pe str. Luptei din Sibiu și că el s-a autoaccidentat la mâna
stângă și la cap, în aceeași dată, la Spitalul Clinic Județean din Sibiu, când s-a tăiat singur în geamul ușii de acces în Unitatea
de Primiri Urgențe.
Astfel, în data de 25
februarie 2008, inculpații T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.I.L. și A.C.M. și-au
schimbat în mod intenționat declarațiile în fața Tribunalului Dolj, cu ocazia
audierii lor în calitate de martori și respectiv parte civilă, arătând în mod
mincinos că nu J.F.A. este cel care a lovit-o cu cuțitul pe victima M.I. pe
str. Luptei din Sibiu în data de 28 ianuarie 2007 și că inculpatul T.L.C. nu a
fost lovit cu sabia în aceeași dată în incinta Spitalului Clinic din Sibiu de
către numitul T.C.A.
La 25 noiembrie 2009
D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba-Iulia a emis rechizitoriul nr. 2/D/P/2009
prin care a trimis în judecată un număr de 29 de persoane în calitate de
inculpați, printre care și inculpatul T.L.C., pentru comiterea în cursul anilor
2007 și 2008 a infracțiunilor de inițiere, constituire, aderare, sprijinire a
unui grup infracțional organizat, șantaj, tentativă de omor calificat,
tâlhărie, lipsire de libertate, vătămare corporală, vătămare corporală gravă,
lovire și alte violențe, înșelăciune, violare de domiciliu, amenințare,
distrugere, portul fără drept al unor obiecte confecționate pentru lovire,
ultraj contra bunelor moravuri, nerespectarea regimului armelor și munițiilor,
purtare abuzivă și fals în înscrisuri sub semnătură privată. Respectivul grup
astfel organizat acționa la comanda lui T.C.A. și a lui J.F.A. zis S., relevantă
în acest sens fiind declarația inculpatului M.N.C. care a descris cu lux de
amănunte cum se realiza acest lucru, prin ce canale se comunica cu aceștia,
cine ținea legătura cu ei, cine îi sprijinea financiar și care erau scopurile
grupului. De asemenea, relevante în cauză sunt și convorbirile telefonice și
mesajele scrise din datele de 16 decembrie 2009 și 17 decembrie 2009 dintre
martorul U.M.A. zis B. și numitul J.F.A. în care cel de-al doilea îi spune
primului să vorbească cu C.M. zis S., arestat preventiv în Penitenciarul Aiud
în dosarul „grupării L.”, să nu îl agreseze fizic, el sau vreun alt membru al
grupului, pe învinuitul T.L.C., aflat și el în acea perioadă în Penitenciarul
Aiud arestat preventiv în același dosar penal, deoarece acesta a dat și va da
declarații în favoarea sa la Tribunalul Dolj și respectiv la Curtea de Apel Craiova.
În data de 25
februarie 2008 a fost audiat în calitate de martor la Tribunalul Dolj și învinuitul R.C. zis C. care a arătat în mod mincinos că nu a fost supus de
nimeni nici unui șantaj și că în data de 28 ianuarie 2007 la sala de jocuri mecanice
ce aparține societății sale comerciale situată pe str. Tribunei din Sibiu a
purtat o discuție amicală cu numiții T.C.A. și J.F.A., precum și cu cei care îi
însoțeau, și că nu a fost amenințat că dacă nu își va schimba bodiguarzii va
avea de suferit.
În data de 09
februarie 2009 a fost audiat tot la Tribunalul Dolj și învinuitul N.G., cu identitatea protejată M.C., ocazie cu care acesta și-a schimbat declarația, arătând
în mod neadevărat că nu a purtat nici un fel de discuție cu martorul C.A. după
comiterea infracțiunii de omor calificat de pe str. Luptei din Sibiu din data
de 28 ianuarie 2007, că nu l-a sfătuit pe acesta să nu recunoască în fața
organelor de urmărire penală infracțiuni pe care nu le-a săvârșit și că nu i-a
recomandat acestuia, cu acea ocazie, vreun avocat.
Starea de fapt așa
cum a fost reținută este dovedită cu plângerea și declarațiile ulterioare în
calitate de parte vătămată ale inculpatului T.L.C., cu declarațiile
inculpaților date în dosarul în care au fost audiați ca martori atât în timpul
urmăririi penale cât și la cercetare judecătorească în fața Tribunalului Dolj.
La dosar se mai
găsesc acte medicale privind pe inculpatul T.L.C., procese verbale de
transcriere a unor convorbiri telefonice, mesajele telefonice ale celor implicați
precum și declarațiile martorilor menționați care se coroborează cu
declarațiile inculpaților.
Reține instanța
fondului că din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că
inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă în
forme de participație diferite, sens în care a dispus condamnarea acestora la
pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile
prevăzute de art. 72 C. pen.
Cu privire la
infracțiunea de sprijinire în orice mod a unui grup infracțional organizat
reținută în sarcina tuturor inculpaților constând în aceea că prin declarațiile
mincinoase pe care le-au făcut în fața Tribunalului Dolj, au sprijinit grupul
infracțional organizat al numiților T.C.A. și J.F.A. în sensul de a-i ajuta să
fie puși în libertate pentru a-și continua activitățile infracționale reține
instanța de fond că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei
infracțiuni.
Se reține că nu s-a
făcut dovada că cei nominalizați au fost condamnați definitiv pentru că ar fi
făcut parte dintr-o asociere și mai mult decât atât se apreciază că odată cu arestarea
celor care ar fi făcut parte din grup acesta a fost destructurat, caz în care
nu se mai pune problema sprijinirii unei entități care nu mai există.
Cu privire la
infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen., reținută în sarcina inculpatului T.L.C.
a reținut Tribunalul Sibiu că nu sunt întrunite elementele constitutive ale
infracțiunii, apreciind că declarațiile nesincere sau mincinoase ale părții
vătămate nu au caracterul unor acte concrete de ajutorare a infractorului care
să facă posibilă tragerea la răspundere penală sub aspectul comiterii
infracțiunii de favorizarea infractorului.
Împotriva acestei
sentințe, în termenul legal, prevăzut de art. 363 C. proc. pen., au declarat
apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. -
Serviciul Teritorial Sibiu și inculpații T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.L.I. și R.C.
În motivarea apelului
D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu a criticat hotărârea penală atacată sub
aspectul laturii penale, privind greșita achitare a inculpaților pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și greșita
achitare a inculpatului T.L.C. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 264
C. pen., susținându-se că activitatea grupului a continuat și după
destructurarea acestuia, iar schimbarea declarației în fața Tribunalului Dolj
întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de favorizare a infractorului
prevăzută de art. 264 C. pen.
Inculpatul V.L.I. a
criticat sentința penală atacată sub aspectul laturii penale, solicitând
încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.,
raportat la art. 10 alin. (1) lit. i
1
) C. proc. pen. și art. 260 alin.
(2) C. pen., sau achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b
1
) C. proc.
pen.; s-a solicitat, în terțiar, suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere. Inculpatul a susținut că declarația dată în fața Tribunalului
Dolj cuprinde elemente reale, iar în fața Curții de Apel Craiova și-a menținut
declarațiile date în cursul urmăririi penale.
Inculpatul R.C. a
criticat sentința penală atacată sub aspectul laturii penale, solicitând
achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin.
(1) lit. a) C. proc. pen., deoarece cele declarate au corespuns realității,
nesimțindu-se amenințat sau insultat în discuția avută cu T., J. și B.,
împrejurare confirmată și de declarația martorului M.M.
Inculpatul T.L.C. a
criticat sentința penală atacată sub aspectul laturii penale, susținând că a
fost greșit condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la
infracțiunea de mărturie mincinoasă, deoarece fapta nu există, nefiind probată
acțiunea de determinare a inculpaților, solicitând achitarea în temeiul art. 10
alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Inculpatul L.I.C. a
criticat sentința penală atacată sub aspectul laturii penale, susținând că
fapta de mărturie mincinoasă nu există, declarația dată în fața Tribunalului
Dolj corespunzând realității.
Inculpatul S.C.G., în
motivarea orală a apelului a criticat sentința penală atacată, solicitând
achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece fapta de
mărturie mincinoasă nu există.
Prin decizia penală nr.
140/ A din 22 noiembrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate,
apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu și inculpatul T.L.C., L.I.C.,
S.C.G., V.L.I., R.C. împotriva sentinței penale nr. 42 din 15 martie 2012
pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 424/85/2011.
A obligat pe
inculpații T.L.C., L.I.C., V.L.I., R.C. să plătească fiecare statului câte 600
lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de câte 100
lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă
procentuală, s-a stabilit a fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
A obligat pe
inculpatul apelant S.C.G. să plătească statului suma de 900 lei, cheltuieli
judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 400 lei, reprezentând
onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, s-a stabilit a fi avansată din
fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul pentru
apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat N.G., în cotă procentuală,
în sumă de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de prim control judiciar a reținut că situația de
fapt a fost corect stabilită de instanța fondului în urma coroborării
întregului material probator administrat în cauză și încadrarea juridică dată
faptelor corespunde situației factuale astfel cum rezultă din conținutul
sentinței penale atacate.
Referitor la
criticile formulate de parchet sub aspectul greșitei achitări a inculpaților
pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar în cazul
inculpatului T.L.C. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen.,
reține Curtea de Apel Alba Iulia că nu sunt întemeiate cât timp la dosar nu au
fost evidențiate elementele constitutive ale celor două infracțiuni.
Împotriva acestei
decizii, au declarat recurs în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385
3
C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.
– Serviciul Teritorial Alba Iulia și de inculpații T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.L.I.
și R.C.
Criticile formulate
de parchet din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct.
18 C. proc. pen., vizează greșita achitare a inculpaților T.L.C., L.I.C., S.C.G.,
V.L.I., R.C. și N.G., sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 7
din Legea nr. 39/2003.
Se susține sub acest
aspect că probele administrate în cauză relevă că și ulterior intervenției
organelor de urmărire penală între membrii grupării a fost manifestă unitatea
de grup, coeziunea specifică entităților de această natură, ei promițându-și
protecție condiționată de prezentarea în fața instanțelor a unor declarații
mincinoase, dar favorabile membrilor grupului.
Este criticată, de
asemenea, și greșita achitare a inculpatului T.L.C. pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzută de art. 264 C. pen., susținându-se că demersul
infracțional al inculpatului se circumscrie exigențelor impuse de textul de
incriminare, prin atitudinea procesuală adoptată în calitate de parte vătămată
acesta contribuind esențial la construirea unui probatoriu favorabil
inculpatului de natură a îngreuna aflarea adevărului.
Recurentul inculpat T.L.C.
critică hotărârile instanțelor inferioare pentru nelegalitate și netemeinicie
sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea de instigare la mărturie
mincinoasă, cât timp nu au fost administrate probe din care să rezulte că ar fi
determinat vreo altă persoană să declare mincinos, fapt pentru care solicită
achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.
proc. pen., cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17
1
C. proc. pen.
Recurentul inculpat L.I.C.
a criticat, de asemenea, greșita sa condamnare pentru infracțiunea de mărturie
mincinoasă și susține că materialul probator administrat în cauză nu
evidențiază elementele constitutive ale acestei infracțiuni, fapt pentru care
solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.
proc. pen.
Recurentul inculpat S.C.G.
solicită achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 C. pen., în
baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., în
susținerea acestor motive arătând că nu există probe certe care să conducă la
concluzia că această infracțiune există.
Recurentul inculpat V.L.I.
solicită în principal achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.
10 lit. i) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 C. pen. și
susține sub acest aspect că este incidentă în cauză dispoziția prevăzută de art.
260 alin. (2) C. pen., cât timp în fața Curții de Apel Craiova și-a retras
mărturia din fața tribunalului Craiova situația sa fiind identică cu cea a
inculpatului N.G. care a beneficiat de această cauză de impunitate.
În subsidiar,
solicită a se reține că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei
infracțiuni, sens în care solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat
la art. 10 lit. b
1
) C. proc. pen., cu referire la art. 18
1
C. pen.
Într-o ultimă teză,
recurentul inculpat V.L.I., în baza cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., solicită schimbarea modalității de executare a pedepsei
în sensul reținerii incidenței dispoziției art. 86
1
C. pen.
Recurentul inculpat R.C.,
în baza cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen.,
solicită achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 C. pen., în
baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și
susține sub acest aspect că fapta reținută în sarcina sa nu întrunește
elementele constitutive, respectiv lipsește latura obiectivă.
Susține apărarea că
inculpatul R.C. nu poate fi condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de
mărturie mincinoasă cât timp, pe parcursul procesului penal, el a relatat numai
adevărul așa cum a fost trăit, perceput și apreciat de el.
În baza cazului de
casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., recurentul
inculpat R.C. solicită aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic iar ca
modalitate de executare să se stabilească suspendarea condiționată a executării
pedepsei conform dispozițiilor art. 81 C. pen.
Criticile aduse nu
sunt fondate.
Analizând legalitatea
și temeinicia deciziei penale atacate prin prisma motivelor de recurs invocate
conform art. 385
6
alin. (2) C. proc. pen., cât și din perspectiva
dispoziției art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., reține Înalta Curte
că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca
atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Înalta Curte
apreciază că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond în
baza unui amplu ansamblu probator pe care l-a supus unei analize obiective și
judicioase, fiind evidențiate atât faptele cât și împrejurările în care au fost
comise.
Încadrarea juridică
dată faptelor este justă și corespunde situației de fapt stabilită, în mod
corect apreciind instanța de prim grad cât și instanța de prim control judiciar
că sunt îndeplinite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a
inculpaților pentru comiterea infracțiunilor ce li se rețin în sarcină.
Din analiza
coroborată a probelor administrate în faza de urmărire penală cât și a celor
administrate în mod nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, rezultă că
în lunile ianuarie și februarie 2008, inculpatul T.L.C. i-a determinat pe
inculpații L.I.C., S.C.G., V.L.I. și pe numitul A.M. să facă declarații
mincinoase în fața Tribunalului Dolj când vor fi audiați ca martori în procesul
penal privind pe T.C.A. și J.F.A., faptă ce întrunește elementele constitutive
ale infracțiunii e instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată prevăzută
de art. 25 raportat la art. 260 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În sarcina
inculpaților L.I.C., S.C.G., V.L.I. și R.C. se reține că la data de 25
februarie 2008 fiind audiați ca martori în fața Tribunalului Dolj au făcut
afirmații mincinoase cu privire la împrejurări esențiale ale cauzei, faptă ce
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută
de art. 260 alin. (1) C. pen.
În cauză a fost
administrat un material probator vast care evidențiază mai presus de orice
îndoială, vinovăția inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de
mărturie mincinoasă și de instigare la mărturie mincinoasă în sarcina
inculpatului T.L.C. astfel încât apreciază Înalta Curte că toate apărările
formulate de recurenții inculpați din perspectiva cazului de casare prevăzut de
art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen., în raport de care solicită
achitarea pentru inexistența faptei sau pentru lipsa unuia din elementele
constitutive, sunt nefondate și lipsite de consistența necesară de a determina
adoptarea unei soluții contrare celei adoptate de instanțele inferioare.
Relevante în
contextul probator sunt declarațiile inculpatului T.L.C. în zilele de 28
ianuarie 2007 una în fața organelor de cercetare penală în calitate de martor
și una în fața procurorului în calitate de parte civilă, precum și la 1
februarie 2007 în dosarul nr. 7/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial
Sibiu, în toate specificând că la data de 28 ianuarie 2007 numitul J.F.A. a înjunghiat-o
cu un cuțit pe victima M.I. pe str. Luptei din Sibiu, lovitură în urma căreia
victima a decedat după câteva zile la spital.
Tot inculpatul T.L.C.
a arătat că tot în aceeași zi numiții T.C.A., L.N.D., C.R., S.I. și C.A. au
pătruns în curtea spitalului înarmați cu cuțite, răngi, topoare, au provocat
scandal public, au distrus bunuri și au paralizat activitatea unității de
primiri urgențe.
Tot cu același
prilej, numitul T.C.A. a pătruns în incinta holului de intrare a unității de
primiri urgențe prin spargerea geamului ușii de acces și l-a lovit cu sabia în
zona capului producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 30-35
zile de îngrijiri medicale.
- la data de 7
februarie 2007, inculpatul T.L.C. a formulat plângere împotriva numitului T.C.A.
pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor.
- ulterior, la data
de 28 ianuarie 2008, în declarația dată în fața Tribunalului Dolj în calitate
de parte vătămată, acesta a arătat în mod mincinos că cele relatate în faza de
urmărire penală nu sunt adevărate, încercând în acest mod să îi exonereze de
răspundere penală pe numiții J.F.A. și T.L.C.
- actele
medico-legale emise în cele două faze ale procesului penal relevă faptul că
leziunile suferite la data de 28 ianuarie 2007 de către T.L.C. au fost produse
prin lovire activă de un corp dur.
- declarațiile date
în cursul urmăririi penale de către inculpații L.I.C., S.C.G., V.L.I. în care
au arătat aceleași aspecte ca și inculpatul T.L.C. în sensul că, la data de 28
ianuarie 2007, au văzut când numitul J.F.A. i-a aplicat o lovitură de cuțit în
zona inimii victimei M.I. și că numitul T.C.A. l-a lovit cu sabia în cap și la umăr
pe T.L.C.;
- declarațiile date
de L.I.C., S.C.G. și V.L.I. la data de 25 februarie 2008 la Tribunalul Dolj, în
calitate de martori, în care arată că nu își mai mențin declarațiile date în
faza de urmărire penală fără a prezenta însă argumente serioase și credibile
care să justifice această schimbare de atitudine;
- declarația dată de
A.C.M., față de care s-a disjuns cauza pentru infracțiunile prevăzute de art. 7
din legea nr. 39/2003 și art. 260 C. pen., la data de 25 februarie 2008, în
fața Tribunalului Dolj în care arată că nu își mai menține declarațiile date în
faza de urmărire penală iar ulterior fiind audiat la data de 19 august 2008
recunoaște că T.L.C. i-a spus la ieșirea din Penitenciarul Aiud ce să declare
la Craiova, lucru pe care, are cunoștință că l-a făcut și cu alte persoane;
- declarațiile
martorilor I.A.D., U.M.A., B.M.E., F.G., M.M., C.A.;
- procesele verbale
de transcriere a unor convorbiri telefonice;
- declarațiile
inculpatului R.C. care atât în faza de urmărire penală în data de 5 aprilie 2007
cât și în faza cercetării judecătorești la data de 25 februarie 2008 a arătat
mincinos că nu este adevărat că a fost amenințat în vreun fel la data de 28
ianuarie 2007 de către membrii grupului lui T.C.A.;
- declarațiile
inculpatului N.G. dată în calitate de martor cu identitate protejată M.C., în
data de 14 februarie 2007, în dosarul nr. 7/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial
Sibiu în care a arătat că după evenimentele din data de 28 ianuarie 2007 a
discutat cu martorul C.A. care i-a spus că cei din grupul lui T.C.A. i-au
solicitat să ia asupra lui faptele de omor și tentativă de omor.
Astfel, reține Înalta
Curte că toate aceste elementele probatorii au fost analizate în mod obiectiv
și judicios de către instanța de prim grad care a stabilit situația de fapt în
deplin acord cu conținutul probelor administrate pe parcursul procesului penal
fapt pentru care apreciază că apărările formulate de inculpați în sensul
exonerării de orice penalitate nu se justifică cât timp nu se bazează pe teze
probatorii credibile.
Cu privire la
criticile formulate de parchet referitor la greșita achitare a inculpaților sub
aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art.
264 C. pen. (în cazul inculpatului T.L.C.), reține Înalta Curte că nu sunt
întemeiate, fapt pentru care va respinge recursul declarat de parchet ca
nefondat.
Reține Înalta Curte
că soluția de achitare dispusă de instanța de fond cu privire la infracțiunea
prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este întemeiată și pentru alte
argumente decât cele avute în vedere de instanța de prim grad.
Așa cum rezultă din
lucrările dosarului, la data de 28 ianuarie 2007, s-a procedat la audierea în
calitate de martori a inculpaților T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.L.I. și a
numiților A.M.C., O.D. și L.B., în dosarul nr. 68/P/2007 al Parchetului de pe
lângă Tribunalul Sibiu având ca obiect comiterea infracțiunilor de omor
calificat și tentativă la omor calificat.
Aceștia au fost
audiați și de către organele de poliție în dosarul nr. 332/P/2007 al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu având ca obiect comiterea
infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburare gravă a liniștii
și ordinii publice, distrugere și port fără drept de cuțit în locuri publice.
Ulterior, cele două
dosare au fost conexate la dosarul nr. 7/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă
Tribunalul Sibiu –D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu în care numiții T.C.A.,
J.F.A. și alte persoane erau cercetate pentru comiterea infracțiunilor de
constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane, trafic de
droguri de mare risc și determinarea de droguri de mare risc în vederea consumului
propriu.
Faptele privind
constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de persoane, trafic de
droguri și deținerea de droguri de mare risc au fost comise de inculpații T.C.A.,
J.F.A. și de alte persoane, în perioada 2002 – 2004, iar faptele de omor și
tentativă de omor reținute în sarcina inculpaților T.C.A. și J.F.A. au fost
comise la data de 28 ianuarie 2007.
În cazul infracțiunii
de omor victimă a fost numitul M.I., iar în cazul infracțiunii de tentativă la
omor victimă a fost inculpatul T.L.C.
Potrivit dispoziției
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 inițierea sau constituirea unui grup
infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui
astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea
unor drepturi.
Prin urmare,
constituirea unui grup infracțional presupune o activitate de asociere a mai
multor persoane, o structură determinată și roluri bine definite, la această
grupare putând să adere sau să desfășoare activități de sprijinire a grupului
și alte persoane.
Legătura subiectivă
dintre inculpați, cooperarea acestora în vederea atingerii scopului pentru care
s-au constituit în grup sunt condiții esențiale pentru existența grupului.
Aceeași legătură
subiectivă trebuie să existe atât între persoanele care constituie grupul cât
și între acestea și cele care aderă sau sprijină grupul întrucât scopul
existenței grupului este comun pentru ambele categorii de participanți,
respectiv acela al comiterii unor infracțiuni grave.
Ca atare și persoanele
care aderă sau sprijină grupul trebuie să desfășoare activități de natură să
contribuie la atingerea scopului pentru care a fost constituit grupul
infracțional.
În cauza dedusă
judecății nu au fost evidențiate astfel de activități în sarcina inculpaților T.L.C.,
L.I.C., S.C.G., V.L.I., R.C. și N.G., de sprijinire a grupului care să facă
posibilă condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.
7 din Legea nr. 39/2003.
Simpla măsură dispusă
de organele de urmărire penală de conexare a dosarului în care numiții T.C.A. și
J.F.A. erau cercetați pentru comiterea infracțiunilor de omor și tentativă de
omor la dosarul în care erau cercetați pentru comiterea infracțiunilor de
constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de persoane, trafic de
droguri și deținere de droguri în vederea consumului propriu, nu poate conduce
la concluzia că prin declarațiile mincinoase făcute de inculpați în fața
Tribunalului Dolj, aceștia au sprijinit sau au aderat la grupul infracțional
constituit în anul 2002 din care făceau parte și T.C.A. și J.F.A.
Pentru a fi reținută
această infracțiune, activitatea de sprijinire a grupului trebuie să fie
efectivă, consistentă și de natură a contribui la realizarea scopului pentru
care a fost constituit grupul, împrejurări ce nu se regăsesc în cauza dedusă
judecății, cu atât mai mult cu cât în raport de infracțiunile de omor și
tentativă la omor nu a fost identificată o grupare infracțională.
De altfel, nici
Parchetul, în motivele scrise de recurs nu aduce argumente convingătoare și
suficiente care să determine o eventuală soluție de condamnare a inculpaților
din prezenta cauză pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003
făcând doar referire la materialul probator administrat în cauză care însă, așa
cum am menționat anterior, nu conturează elementele constitutive ale acestei
infracțiuni.
Nici criticile
formulate de parchet privind greșita achitare a inculpatului T.L.C. pentru
infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen., nu sunt întemeiate.
Sub acest aspect, se
reține în actul de acuzare că inculpatul T.L.C. fiind audiat la Tribunalul Dolj
și-a schimbat declarațiile date anterior la urmărirea penală, prin aceasta dând
ajutor numiților T.C.A. și J.F.A. în sensul de a îngreuna și zădărnici judecata
și executarea pedepsei.
Infracțiunea de
favorizare a infractorului constă în ajutorul dat unui infractor fără o
înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii pentru a
îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori
pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.
Ca atare, elementul
material constă în ajutorul dat unui infractor pentru a îngreuna sau zădărnici
urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, termenii folosiți de
legiuitori semnificând sprijinirea certă, efectivă a unui infractor.
Prima modalitate
normativă incriminată de legiuitor, numită și favorizare personală, presupune
activități de natură să influențeze urmărirea penală, judecata sau executarea
pedepsei în sensul să zădărnicească, să facă inutile aceste activități
desfășurate de organele judiciare.
Mai mult decât atât
legiuitorul condiționează existența acestei infracțiuni de lipsa vreunei
înțelegeri înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii dintre favorizator și
făptuitorul favorizat.
În cauza dedusă
judecății apreciază Înalta Curte, în deplin acord cu instanțele inferioare în
grad că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de
favorizare a infractorului, faptă reținută în sarcina inculpatului T.L.C.
Faptul că inculpatul T.L.C.
și-a schimbat declarațiile date în faza de urmărire penală și a susținut în
fața tribunalului Dolj că nu T.C.A. și J.F.A. sunt autorii faptelor de
tentativă de omor și omor, victima tentativei de omor fiind chiar el, nu poate
contura latura obiectivă a infracțiunii de favorizare a infractorului, aceste
declarații mincinoase neavând caracterul unor activități de sprijinire certă și
efectivă a infractorului.
Declarațiile date de
inculpatul T.L.C. în fața tribunalului Dolj nu sunt de natură să determine
îngreunarea sau zădărnicirea judecății întrucât analizate în contextul
întregului ansamblu probator nu se coroborează cu celelalte probe administrate
în cauză și ca atare nu pot atrage o soluție favorabilă numitului T.C.A.
Mai mult decât atât,
din probele dosarului rezultă că în cursul lunii februarie 2007, inculpatul T.L.C.
și S.C.G. au fost arestați preventiv într-un alt dosar, ocazie cu care s-au
întâlnit în Penitenciarul Aiud cu T.C.A., J.F.A., B.F.J. și A.N. și au discutat
despre cele întâmplate. La ieșirea din penitenciar, ca urmare a punerii în
libertate sub control judiciar, i-a instigat pe ceilalți inculpați să-și
schimbe declarațiile, astfel încât la data de 25 februarie 2008 inculpații T.L.C.,
L.I.C., S.C.G., V.I.L. și A.C.M. și-au schimbat în mod intenționat declarațiile
în fața Tribunalului Dolj cu ocazia audierii lor în calitate de martori și
respectiv parte civilă arătând în mod mincinos că inculpatul J.F.A. este cel
care l-a lovit cu cuțitul pe M.I. și că inculpatul T.L.C. nu a fost lovit de
către numitul T.C.A.
În atare situație
apreciază, Înalta Curte că nu poate fi ignorată această stare de lucru, fiind
evident că între inculpații T.L.C. și T.C.A. a existat o înțelegere în sensul ca
toți inculpații din prezenta cauză să-și schimbe declarațiile date în faza de
urmărire penală, împrejurare ce face imposibilă și din acest punct de vedere reținerea
infracțiunii de favorizare a infractorului, care prin conținutul ei exclude
existența unei înțelegeri.
Recurentul inculpat V.L.I.
a criticat decizia penală atacată sub aspectul menținerii cauzei de impunitate
prevăzută de art. 260 alin. (2) C. pen.
Înalta Curte
apreciază că nu sunt întemeiate aceste critici, soluția adoptată de instanțele
inferioare fiind legală și temeinică, reținerea acestei cauze de impunitate
nefiind posibilă câtă vreme inculpatul a revenit asupra declarației mincinoase
după pronunțarea sentinței de către instanța de fond.
Nici solicitarea
inculpatului V.L.I. de reținere a dispoziției art. 18
1
C. pen., nu
este întemeiată.
Fapta de mărturie
mincinoasă, prin atingerea relațiilor sociale referitoare la înfăptuirea
justiției și cele referitoare la stabilirea adevărului judiciar, nu poate fi
apreciată ca fiind lipsită de importanță, acest gen de fapte care împiedică
înfăptuirea justiției impunând o reacție mai fermă din partea autorităților.
Criticile formulate
de inculpații din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., nu sunt întemeiate.
Înalta Curte
apreciază că pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate,
instanța de fond având în vedere toate criteriile generale de individualizare
judiciară a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen., realizând o proporție între
gradul de pericol social concret al faptei și pedeapsa aplicată.
Înalta Curte
apreciază că modalitatea de executare a fost bine individualizată de instanța
de fond, în mod corect apreciind că se impune ca pedepsele să fie executate în
regim de detenție.
Față de poziția
procesuală negativă adoptată de inculpați, natura faptelor comise, apte să
împiedice înfăptuirea justiției, apreciază Înalta Curte că sancțiunea penală
aplicată fiecărui inculpat corespunde scopului pedepsei prevăzută de art. 52 C.
pen., respectiv cel educativ și de coerciție.
Legiuitorul nu
prevede un regim sancționator sever pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă
însă gravitatea faptei este dată de natura relațiilor sociale afectate prin
comiterea ei, aptă să împiedice înfăptuirea justiției, inculpații dând
declarații mincinoase în legătură cu fapte grave comise de T.C.L. și J.F.L.,
împrejurări ce impun un avertisment serios pentru a fi atinsă și funcția de
exemplaritate a pedepsei pentru ca pe viitor să nu mai fie comise fapte de
acest gen.
Pentru toate
considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385
15
pct.
1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. –
Serviciul Teritorial Alba Iulia și de inculpații T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.L.I.
și R.C. împotriva deciziei penale nr. 140/ A din 22 noiembrie 2012 a Curții de
Apel Alba Iulia, secția penală.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.