ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3175/2013

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 42 din 15 martie 2012, Tribunalul Sibiu a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului T.L.C. pentru infracțiunile prevăzute de art. 264 C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003. În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 260 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul a fost condamnat, la un an și 4 luni închisoare, pentru instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul L.I.C., a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În baza art. 260 C. pen., inculpatul a fost condamnat la un an închisoare pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul S.C.G., a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În baza art. 260 C. pen., inculpatul a fost condamnat la un an închisoare pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă.

S-a constatat că infracțiunea de mai sus este concurentă cu infracțiunile prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 479 din 09 martie 2010 a Judecătoriei Sibiu, modificată prin decizia penală nr. 307 din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului Sibiu. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de un an și 2 luni închisoare, stabilită prin decizia penală nr. 307 din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului Sibiu, în pedepsele componente de un an și 2 luni închisoare, 2.000 lei amendă și 2.000 lei amendă. Au fost contopite pedepsele de un an, un an și 2 luni, 2.000 lei și 2.000 lei și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 2 luni sporită la un an și 4 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii. S-a constatat că inculpatul a executat din pedeapsă perioada cuprinsă între 23 februarie 2010 - 4 ianuarie 2011. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul V.L.I., a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În baza art. 260 C. pen., inculpatul a fost condamnat la un an închisoare pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă.

S-a constatat că infracțiunea de mai sus este concurentă cu infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 78 alin. (1) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 99 din 2 martie 2009 a Judecătoriei Sibiu, modificată prin decizia penală nr. 100 din 23 aprilie 2010 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 153 din 10 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia și pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe o perioadă de 8 ani. În baza art. 86 5 C. pen., raportat la art. 85 C. pen., a fost anulată suspendarea sub supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani închisoare.

A fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. În baza art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de un an și 3 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul R.C. a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În baza art. 260 C. pen., inculpatul a fost condamnat la un an închisoare pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul N.G. a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i 1 ) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 C. pen. În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte 1.000 lei cheltuieli judiciare. S-a dispus ca onorariile pentru avocații desemnați din oficiu să fie plătite din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: În după-amiaza zilei de 28 ianuarie 2007, inculpații T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.L.I. și numiții O.D., A.M.C., L.B., precum și victima M.I., se aflau în trecere pe str. Luptei din Sibiu cu intenția de a servi masa la un restaurant situat pe B-dul G-ral. Erau în două autoturisme grupați astfel: inculpații T.L.C., V.L.I., împreună cu numiții L.B., O.D. și A.C.M. se aflau în autoturismul primului dintre aceștia, condus chiar de către el, iar inculpații L.I.C. și S.C.G., împreună cu victima M.I. se aflau în autoturismul inculpatului L.I.C., care se afla la volan. Inculpații se întâlniseră cu câteva ore înainte deoarece T.L.C.

și L.I.C. fuseseră anunțați de către inculpatul R.C. și de către martorul M.M. că numiții T.C.A. și J.F.A., însoțiți de alți tineri din anturajul lor, se deplasaseră în cursul acelei dimineți în incinta sălii de jocuri aparținând SC A.M. SRL situată pe str. Tribunei din Sibiu, unde l-au bruscat pe patron, inculpatul R.C. și l-au amenințat că dacă nu își va schimba bodiguarzii, pe învinuiții T.L.C. și L.I.C., îi vor agresa fizic atât pe aceștia, cât și pe el. În momentul deplasării celor două autoturisme prin fața restaurantului „K.”, situat pe str. Luptei, în fața primului dintre acestea a sărit numitul J.F.A. Acesta servise anterior masa în respectivul local însoțit martorul C.A. și de numiții B.F.J.

și V.A.N. și se afla pe trotuarul din fața restaurantului în așteptarea unui taximetru. Inculpatul T.L.C. l-a ocolit cu autoturismul și a oprit după aproximativ 15-20 de metri. În apropierea lui J.F.A. rămas pe mijlocul carosabilului, a oprit autoturismul condus de către învinuitul L.I.C., autoturism pe care numitul J.F.A. nu l-a observat venind. Din rulare, în mod aleatoriu, autoturismul a fost oprit cu portiera din partea stângă spate în dreptul numitului J.F.A. Pe locul din spatele șoferului în autoturism se afla victima M.I., care s-a coborât imediat din acesta, după oprire. Pe fondul unor adversități anterioare, între numitul J.F.A. și victima M.I.

a avut loc o altercație în cadrul căreia din cauza stării de oboseală în care se afla, cauzată de nesomn și de consumul exagerat de băuturi alcoolice și de substanțe stupefiante, metamfetamine (ecstasy), precum și datorită faptului că s-a trezit dintr-o dată în apropierea unor persoane pe care le considera dușmani și a căror apariție nu o anticipase, numitul J.F.A.F. i-a aplicat victimei M.I. o lovitură de cuțit în dreptul inimii, după care a fost împins și lovit de către inculpații L.I.C. și S.C.G., în prima fază, și apoi și de către inculpații T.L.C., V.L.I. și numiții O.D., A.C.M., L.B., care s-au deplasat și ei între timp, la locul altercației, din celălalt autoturism. Persoanele care îl însoțeau pe J.F.A.

și anume martorul C.A., B.F.J. și V.A.N. nu au intervenit în mod direct în conflict, primii doi dintre aceștia fiind loviți de la distanță de obiecte contondente aruncate de către ocupanții celor două autoturisme. De altfel, chiar în timpul altercației, martorul C.A. și V.A.N. au fugit prin latura stângă a restaurantului „K.” în holul unui bloc din apropiere de unde au chemat un taximetru, cu care s-au deplasat la locuința numitului T.C.A. pe care l-au trezit din somn și i-au povestit ceea ce s-a întâmplat. B.F.J. a rămas pe tot timpul desfășurării incidentului la o oarecare distanță de locul de producere al acestuia încercând verbal să îi determine pe cei care îl loveau pe J.F.A. să înceteze să facă acest lucru.

După terminarea incidentului, s-a deplasat la Spitalul Clinic Județean Sibiu cu Ambulanța care l-a transportat pe J.F.A. în vederea acordării de îngrijiri. Prietenii victimei M.I. s-au deplasat cu acesta la Spital înaintea venirii Ambulanței, deoarece au constatat că nu se simțea bine și că pe tricoul pe care îl purta, în dreptul pieptului, apăruse o pată de sânge. În curtea Spitalului Clinic Județean Sibiu s-au adunat prietenii victimei M.I., atât cei aflați la incidentul de pe str. Luptei, cât și alții, precum și organe de poliție și jandarmi, printre acestea aflându-se și membrii ai echipelor de intervenție rapidă. La aflarea celor întâmplate, numitul T.C.A. a luat hotărârea de a se deplasa împreună cu mai mulți cunoscuți, dovediți ulterior ca făcând parte din grupul lui infracțional organizat, la Spital Clinic Județean pentru a-l salva pe numitul J.F.A., despre care credeau că va fi arestat pentru fapta comisă.

Astfel și-a luat și le-a înmânat și fiecăruia dintre cei chemați, C.A., V.A.G., C.R., S.I. și L.N.D., câte o armă albă și anume cuțite, topoare, săbii și alte obiecte tăietor-înțepătoare și cu autoturismul lui, s-au deplasat la Spitalul Clinic Județean Sibiu. Numitul T.C.A. a intrat cu autoturismul în curtea Spitalului, după care, la comanda lui, s-au coborât toți din acesta. În continuare, agitând armele albe pe care le aveau asupra lor, au încercat să lovească pe cine puteau și să pătrundă în incinta Spitalului. Singurul care a reușit să facă acest lucru a fost numitul T.C.A. care a spart sticla ușii de acces și care, în holul de intrare în Unitatea de Primiri Urgențe, i-a aplicat o lovitură de sabie de sus în jos, în zona capului, inculpatului T.L.C., producându-i leziuni atât la cap, în zona urechii stângi, cât și în zona falangei proximale a degetului V de la mâna stângă.

După câteva minute în care activitatea unității spitalicești a fost practic blocată de panica creată, numiții T.C.A., S.I., B.F.J., C.R., L.N.D. și martorul C.A. au fost imobilizați de către organele de poliție. Vizitiu A.N. a fugit deoarece a ajuns în clădirea principală a Spitalului din care a reușit să iasă prin altă parte în stradă. În aceeași dată s-a procedat la intervenția chirurgicală asupra victimei M.I., dar aceasta nu a mai putut fi salvată, decedând la Spital în data de 02 februarie 2007 din cauza loviturii aplicate cu cuțitul în inimă de către numitul J.F.A. În aceeași dată, 28 ianuarie 2007, s-a procedat la audierea în calitate de martori a inculpaților T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.L.I.

și a numiților A.M.C., O.D., L.B., care toți, cu excepția lui O.D., au arătat că au văzut când numitul J.F.A. i-a aplicat o lovitură de cuțit în zona inimii victimei M.I. Aceștia au fost audiați atât de către procurorul criminalist în dosarul penal nr. 68/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu având ca obiect comiterea infracțiunilor de omor calificat și tentativă la omor calificat, cât și de către organele de poliție în dosarul penal cu nr. unic 332/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, având ca obiect comiterea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburare gravă a liniștii și ordinii publice, distrugere și port fără drept de cuțit în locuri publice.

Ulterior, cele două dosare au fost conexate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, declinate către D.I.I.C.O.T. – B.T. Sibiu și conexate la dosarul penal nr. 7/D/P/2007 al acestei instituții în care numiții T.C.A., J.F.A. și alte persoane erau cercetate pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane, trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu. În acest dosar inculpații T.L.C., L.C.I., S.C.G., V.L.I. și numiții A.C.M., O.D., L.B. au fost reaudiați, de fiecare dată arătând că autorul faptei de omor calificat de pe str. Luptei din Sibiu este numitul J.F.A., iar cel care l-a lovit în mod intenționat cu sabia pe inculpatul T.L.C.

în secția de Urgențe, în aceeași dată, este numitul T.C.A. Mai mult decât atât, inculpatul T.L.C. a formulat, prin avocat ales, în data de 13 februarie 2007, o plângere penală împotriva numitului T.C.A. pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat pentru cele petrecute în data de 28 ianuarie 2007 la Spitalul Clinic Județean Sibiu. În aceasta spune și faptul că în aceeași zi numitul J.F.A. a înjunghiat-o pe victima M.I. cu un cuțit în zona inimii. De asemenea, a fost audiat în data de 05 aprilie 2007 și inculpatul R.C., patronul sălii de jocuri mecanice de pe str. Tribunei din Sibiu în care numiții T.C.A. și J.F.A. au intenționat să își impună proprii oameni ca și bodiguarzi și care a fost șantajat de către aceștia să renunțe la proprii oameni de ordine și anume la inculpații T.L.C.

și L.I.C. Cu toate că din cercetările întreprinse a reieșit că inculpatul R.C. a fost amenințat și insultat cu acea ocazie de către numiții T.C.A., J.F.A., A.N., C.A., V.A.G. și B.F.J., ultimul dintre aceștia punându-i la spate un cuțit, și că i s-a cerut să renunțe la cei doi bodiguarzi, chiar fiindu-i adus cu acea ocazie un alt bodyguard pe care să îl angajeze, G.F., acesta a ascuns adevărul, arătând în mod neadevărat că nu s-a întâmplat nimic cu acea ocazie și că a purtat o discuție pașnică cu numitul T.C.A. și cu cei care îl însoțeau.

Acestea sunt infirmate, pe lângă cele rezultate din administrarea altor mijloace de probă care se coroborează între ele, chiar și de propriile mențiuni făcut în fața acelorași organe de urmărire penală pe care nu a dorit să le insereze însă în depoziția scrisă, atât cu ocazia audierii din data de 05 aprilie 2007, când a fost înregistrat ambiental audio-video în baza Ordonanței provizorii a procurorului confirmată de Tribunalul Sibiu, cât și în data de 14 martie 2007, când, de asemenea, în prezența numitului B.R.P., audiat și el ca martor în acel dosar, a arătat acelorași organe de urmărire penală că nu dorește să dea declarație cu privire la cele care s-au întâmplat în realitate și că, în situația în care va fi solicitat să dea totuși o declarație, nu va arăta adevărul în aceasta.

În același dosar a fost audiat în data de 14 februarie 2007, în calitate de martor sub identitatea protejată M.C., și inculpatul N.G., fostul antrenor de box al martorului C.A. care a arătat că a doua zi după comiterea faptei de omor de pe str. Luptei din Sibiu acesta l-a căutat spunându-i că ceilalți membrii ai grupului organizat al lui T.C.A. care nu fuseseră arestați, și anume numiții B.F.J., A.N., C.D.G., D.L. și V.A.G., i-au solicitat să recunoască că el este autorul atât al faptei de pe str. Luptei în dauna victimei M.I. , cât și al tentativei de omor din incinta Spitalului Clinic Județean Sibiu comisă asupra inculpatului T.L.C. De asemenea, martorul i-a mai relatat și că aceleași persoane i-au spus că i-l vor angaja pe același avocat pe care îl au și numiții T.C.A.

și J.F.A. Cu acea ocazie inculpatul N.G. a arătat că l-a sfătuit pe martorul C.A. să nu recunoască comiterea respectivelor infracțiuni în situația în care nu este vinovat și i-a recomandat un alt avocat care să îl reprezinte în cauză. A mai arătat în declarația pe care a dat-o cu identitate conspirată că avea cunoștință de faptul că de aproximativ un an de zile numitul T.C.A. îl recrutase pe martorul C.A. lăsându-l să locuiască într-unul dintre apartamentele sale, prin promisiunea că îi va aranja meciuri de box profesionist în Spania, și prin aceea că l-a angajat pe acesta în calitate de bodyguard la unele baruri din Sibiu controlate de el, și anume la D.M și la N. În cursul lunii februarie 2007, inculpații T.L.C.

și S.C.G. au fost arestați preventiv într-un alt dosar penal al D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală București pentru comiterea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat și trafic de persoane. În cursul cercetării judecătorești competența de soluționare a cauzei a fost declinată de la Tribunalul București la Tribunalului Sibiu, situație în care cei doi învinuiți s-au întâlnit în Penitenciarul Aiud cu numiții T.C.A., J.F.A., B.F.J. și A.N., moment în care au purtat discuții privitoare la cele întâmplate. La ieșirea din Penitenciar, ca urmare a punerii în libertate sub control judiciar, învinuitul T.L.C. i-a instigat pe învinuiții L.C.I., V.L.I., A.C.M. și O.D. să își schimbe declarațiile date anterior și să declare că nu J.F.A.

a fost cel care a înjunghiat-o pe victima M.I. în data de 28 ianuarie 2007 pe str. Luptei din Sibiu și că el s-a autoaccidentat la mâna stângă și la cap, în aceeași dată, la Spitalul Clinic Județean din Sibiu, când s-a tăiat singur în geamul ușii de acces în Unitatea de Primiri Urgențe. Astfel, în data de 25 februarie 2008, inculpații T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.I.L. și A.C.M. și-au schimbat în mod intenționat declarațiile în fața Tribunalului Dolj, cu ocazia audierii lor în calitate de martori și respectiv parte civilă, arătând în mod mincinos că nu J.F.A. este cel care a lovit-o cu cuțitul pe victima M.I. pe str. Luptei din Sibiu în data de 28 ianuarie 2007 și că inculpatul T.L.C. nu a fost lovit cu sabia în aceeași dată în incinta Spitalului Clinic din Sibiu de către numitul T.C.A.

La 25 noiembrie 2009 D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba-Iulia a emis rechizitoriul nr. 2/D/P/2009 prin care a trimis în judecată un număr de 29 de persoane în calitate de inculpați, printre care și inculpatul T.L.C., pentru comiterea în cursul anilor 2007 și 2008 a infracțiunilor de inițiere, constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, șantaj, tentativă de omor calificat, tâlhărie, lipsire de libertate, vătămare corporală, vătămare corporală gravă, lovire și alte violențe, înșelăciune, violare de domiciliu, amenințare, distrugere, portul fără drept al unor obiecte confecționate pentru lovire, ultraj contra bunelor moravuri, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, purtare abuzivă și fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Respectivul grup astfel organizat acționa la comanda lui T.C.A. și a lui J.F.A. zis S., relevantă în acest sens fiind declarația inculpatului M.N.C. care a descris cu lux de amănunte cum se realiza acest lucru, prin ce canale se comunica cu aceștia, cine ținea legătura cu ei, cine îi sprijinea financiar și care erau scopurile grupului. De asemenea, relevante în cauză sunt și convorbirile telefonice și mesajele scrise din datele de 16 decembrie 2009 și 17 decembrie 2009 dintre martorul U.M.A. zis B. și numitul J.F.A. în care cel de-al doilea îi spune primului să vorbească cu C.M. zis S., arestat preventiv în Penitenciarul Aiud în dosarul „grupării L.”, să nu îl agreseze fizic, el sau vreun alt membru al grupului, pe învinuitul T.L.C., aflat și el în acea perioadă în Penitenciarul Aiud arestat preventiv în același dosar penal, deoarece acesta a dat și va da declarații în favoarea sa la Tribunalul Dolj și respectiv la Curtea de Apel Craiova.

În data de 25 februarie 2008 a fost audiat în calitate de martor la Tribunalul Dolj și învinuitul R.C. zis C. care a arătat în mod mincinos că nu a fost supus de nimeni nici unui șantaj și că în data de 28 ianuarie 2007 la sala de jocuri mecanice ce aparține societății sale comerciale situată pe str. Tribunei din Sibiu a purtat o discuție amicală cu numiții T.C.A. și J.F.A., precum și cu cei care îi însoțeau, și că nu a fost amenințat că dacă nu își va schimba bodiguarzii va avea de suferit. În data de 09 februarie 2009 a fost audiat tot la Tribunalul Dolj și învinuitul N.G., cu identitatea protejată M.C., ocazie cu care acesta și-a schimbat declarația, arătând în mod neadevărat că nu a purtat nici un fel de discuție cu martorul C.A.

după comiterea infracțiunii de omor calificat de pe str. Luptei din Sibiu din data de 28 ianuarie 2007, că nu l-a sfătuit pe acesta să nu recunoască în fața organelor de urmărire penală infracțiuni pe care nu le-a săvârșit și că nu i-a recomandat acestuia, cu acea ocazie, vreun avocat. Starea de fapt așa cum a fost reținută este dovedită cu plângerea și declarațiile ulterioare în calitate de parte vătămată ale inculpatului T.L.C., cu declarațiile inculpaților date în dosarul în care au fost audiați ca martori atât în timpul urmăririi penale cât și la cercetare judecătorească în fața Tribunalului Dolj. La dosar se mai găsesc acte medicale privind pe inculpatul T.L.C., procese verbale de transcriere a unor convorbiri telefonice, mesajele telefonice ale celor implicați precum și declarațiile martorilor menționați care se coroborează cu declarațiile inculpaților.

Reține instanța fondului că din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă în forme de participație diferite, sens în care a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Cu privire la infracțiunea de sprijinire în orice mod a unui grup infracțional organizat reținută în sarcina tuturor inculpaților constând în aceea că prin declarațiile mincinoase pe care le-au făcut în fața Tribunalului Dolj, au sprijinit grupul infracțional organizat al numiților T.C.A. și J.F.A. în sensul de a-i ajuta să fie puși în libertate pentru a-și continua activitățile infracționale reține instanța de fond că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Se reține că nu s-a făcut dovada că cei nominalizați au fost condamnați definitiv pentru că ar fi făcut parte dintr-o asociere și mai mult decât atât se apreciază că odată cu arestarea celor care ar fi făcut parte din grup acesta a fost destructurat, caz în care nu se mai pune problema sprijinirii unei entități care nu mai există. Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen., reținută în sarcina inculpatului T.L.C. a reținut Tribunalul Sibiu că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, apreciind că declarațiile nesincere sau mincinoase ale părții vătămate nu au caracterul unor acte concrete de ajutorare a infractorului care să facă posibilă tragerea la răspundere penală sub aspectul comiterii infracțiunii de favorizarea infractorului.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, prevăzut de art. 363 C. proc. pen., au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Sibiu și inculpații T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.L.I. și R.C. În motivarea apelului D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu a criticat hotărârea penală atacată sub aspectul laturii penale, privind greșita achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și greșita achitare a inculpatului T.L.C. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 264 C. pen., susținându-se că activitatea grupului a continuat și după destructurarea acestuia, iar schimbarea declarației în fața Tribunalului Dolj întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.

Inculpatul V.L.I. a criticat sentința penală atacată sub aspectul laturii penale, solicitând încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. i 1 ) C. proc. pen. și art. 260 alin. (2) C. pen., sau achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen.; s-a solicitat, în terțiar, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Inculpatul a susținut că declarația dată în fața Tribunalului Dolj cuprinde elemente reale, iar în fața Curții de Apel Craiova și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale. Inculpatul R.C. a criticat sentința penală atacată sub aspectul laturii penale, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece cele declarate au corespuns realității, nesimțindu-se amenințat sau insultat în discuția avută cu T., J. și B., împrejurare confirmată și de declarația martorului M.M. Inculpatul T.L.C. a criticat sentința penală atacată sub aspectul laturii penale, susținând că a fost greșit condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, deoarece fapta nu există, nefiind probată acțiunea de determinare a inculpaților, solicitând achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Inculpatul L.I.C. a criticat sentința penală atacată sub aspectul laturii penale, susținând că fapta de mărturie mincinoasă nu există, declarația dată în fața Tribunalului Dolj corespunzând realității.

Inculpatul S.C.G., în motivarea orală a apelului a criticat sentința penală atacată, solicitând achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece fapta de mărturie mincinoasă nu există. Prin decizia penală nr. 140/ A din 22 noiembrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu și inculpatul T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.L.I., R.C. împotriva sentinței penale nr. 42 din 15 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 424/85/2011. A obligat pe inculpații T.L.C., L.I.C., V.L.I., R.C. să plătească fiecare statului câte 600 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală, s-a stabilit a fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.

A obligat pe inculpatul apelant S.C.G. să plătească statului suma de 900 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, s-a stabilit a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat N.G., în cotă procentuală, în sumă de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această soluție, instanța de prim control judiciar a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța fondului în urma coroborării întregului material probator administrat în cauză și încadrarea juridică dată faptelor corespunde situației factuale astfel cum rezultă din conținutul sentinței penale atacate.

Referitor la criticile formulate de parchet sub aspectul greșitei achitări a inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar în cazul inculpatului T.L.C. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen., reține Curtea de Apel Alba Iulia că nu sunt întemeiate cât timp la dosar nu au fost evidențiate elementele constitutive ale celor două infracțiuni. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385 3 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba Iulia și de inculpații T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.L.I. și R.C. Criticile formulate de parchet din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., vizează greșita achitare a inculpaților T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.L.I., R.C. și N.G., sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Se susține sub acest aspect că probele administrate în cauză relevă că și ulterior intervenției organelor de urmărire penală între membrii grupării a fost manifestă unitatea de grup, coeziunea specifică entităților de această natură, ei promițându-și protecție condiționată de prezentarea în fața instanțelor a unor declarații mincinoase, dar favorabile membrilor grupului. Este criticată, de asemenea, și greșita achitare a inculpatului T.L.C.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 264 C. pen., susținându-se că demersul infracțional al inculpatului se circumscrie exigențelor impuse de textul de incriminare, prin atitudinea procesuală adoptată în calitate de parte vătămată acesta contribuind esențial la construirea unui probatoriu favorabil inculpatului de natură a îngreuna aflarea adevărului. Recurentul inculpat T.L.C. critică hotărârile instanțelor inferioare pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă, cât timp nu au fost administrate probe din care să rezulte că ar fi determinat vreo altă persoană să declare mincinos, fapt pentru care solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Recurentul inculpat L.I.C. a criticat, de asemenea, greșita sa condamnare pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă și susține că materialul probator administrat în cauză nu evidențiază elementele constitutive ale acestei infracțiuni, fapt pentru care solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Recurentul inculpat S.C.G. solicită achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., în susținerea acestor motive arătând că nu există probe certe care să conducă la concluzia că această infracțiune există.

Recurentul inculpat V.L.I. solicită în principal achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 C. pen. și susține sub acest aspect că este incidentă în cauză dispoziția prevăzută de art. 260 alin. (2) C. pen., cât timp în fața Curții de Apel Craiova și-a retras mărturia din fața tribunalului Craiova situația sa fiind identică cu cea a inculpatului N.G. care a beneficiat de această cauză de impunitate. În subsidiar, solicită a se reține că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, sens în care solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., cu referire la art. 18 1 C. pen.

Într-o ultimă teză, recurentul inculpat V.L.I., în baza cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicită schimbarea modalității de executare a pedepsei în sensul reținerii incidenței dispoziției art. 86 1 C. pen. Recurentul inculpat R.C., în baza cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., solicită achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și susține sub acest aspect că fapta reținută în sarcina sa nu întrunește elementele constitutive, respectiv lipsește latura obiectivă. Susține apărarea că inculpatul R.C. nu poate fi condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă cât timp, pe parcursul procesului penal, el a relatat numai adevărul așa cum a fost trăit, perceput și apreciat de el.

În baza cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., recurentul inculpat R.C. solicită aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic iar ca modalitate de executare să se stabilească suspendarea condiționată a executării pedepsei conform dispozițiilor art. 81 C. pen. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., cât și din perspectiva dispoziției art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., reține Înalta Curte că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare. Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond în baza unui amplu ansamblu probator pe care l-a supus unei analize obiective și judicioase, fiind evidențiate atât faptele cât și împrejurările în care au fost comise.

Încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde situației de fapt stabilită, în mod corect apreciind instanța de prim grad cât și instanța de prim control judiciar că sunt îndeplinite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpaților pentru comiterea infracțiunilor ce li se rețin în sarcină. Din analiza coroborată a probelor administrate în faza de urmărire penală cât și a celor administrate în mod nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, rezultă că în lunile ianuarie și februarie 2008, inculpatul T.L.C. i-a determinat pe inculpații L.I.C., S.C.G., V.L.I. și pe numitul A.M. să facă declarații mincinoase în fața Tribunalului Dolj când vor fi audiați ca martori în procesul penal privind pe T.C.A.

și J.F.A., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii e instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În sarcina inculpaților L.I.C., S.C.G., V.L.I. și R.C. se reține că la data de 25 februarie 2008 fiind audiați ca martori în fața Tribunalului Dolj au făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurări esențiale ale cauzei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. În cauză a fost administrat un material probator vast care evidențiază mai presus de orice îndoială, vinovăția inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de mărturie mincinoasă și de instigare la mărturie mincinoasă în sarcina inculpatului T.L.C.

astfel încât apreciază Înalta Curte că toate apărările formulate de recurenții inculpați din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., în raport de care solicită achitarea pentru inexistența faptei sau pentru lipsa unuia din elementele constitutive, sunt nefondate și lipsite de consistența necesară de a determina adoptarea unei soluții contrare celei adoptate de instanțele inferioare. Relevante în contextul probator sunt declarațiile inculpatului T.L.C. în zilele de 28 ianuarie 2007 una în fața organelor de cercetare penală în calitate de martor și una în fața procurorului în calitate de parte civilă, precum și la 1 februarie 2007 în dosarul nr. 7/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Sibiu, în toate specificând că la data de 28 ianuarie 2007 numitul J.F.A. a înjunghiat-o cu un cuțit pe victima M.I. pe str. Luptei din Sibiu, lovitură în urma căreia victima a decedat după câteva zile la spital. Tot inculpatul T.L.C. a arătat că tot în aceeași zi numiții T.C.A., L.N.D., C.R., S.I. și C.A. au pătruns în curtea spitalului înarmați cu cuțite, răngi, topoare, au provocat scandal public, au distrus bunuri și au paralizat activitatea unității de primiri urgențe. Tot cu același prilej, numitul T.C.A. a pătruns în incinta holului de intrare a unității de primiri urgențe prin spargerea geamului ușii de acces și l-a lovit cu sabia în zona capului producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 30-35 zile de îngrijiri medicale.

- la data de 7 februarie 2007, inculpatul T.L.C. a formulat plângere împotriva numitului T.C.A. pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor. - ulterior, la data de 28 ianuarie 2008, în declarația dată în fața Tribunalului Dolj în calitate de parte vătămată, acesta a arătat în mod mincinos că cele relatate în faza de urmărire penală nu sunt adevărate, încercând în acest mod să îi exonereze de răspundere penală pe numiții J.F.A. și T.L.C. - actele medico-legale emise în cele două faze ale procesului penal relevă faptul că leziunile suferite la data de 28 ianuarie 2007 de către T.L.C. au fost produse prin lovire activă de un corp dur. - declarațiile date în cursul urmăririi penale de către inculpații L.I.C., S.C.G., V.L.I.

în care au arătat aceleași aspecte ca și inculpatul T.L.C. în sensul că, la data de 28 ianuarie 2007, au văzut când numitul J.F.A. i-a aplicat o lovitură de cuțit în zona inimii victimei M.I. și că numitul T.C.A. l-a lovit cu sabia în cap și la umăr pe T.L.C.; - declarațiile date de L.I.C., S.C.G. și V.L.I. la data de 25 februarie 2008 la Tribunalul Dolj, în calitate de martori, în care arată că nu își mai mențin declarațiile date în faza de urmărire penală fără a prezenta însă argumente serioase și credibile care să justifice această schimbare de atitudine; - declarația dată de A.C.M., față de care s-a disjuns cauza pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 din legea nr. 39/2003 și art. 260 C. pen., la data de 25 februarie 2008, în fața Tribunalului Dolj în care arată că nu își mai menține declarațiile date în faza de urmărire penală iar ulterior fiind audiat la data de 19 august 2008 recunoaște că T.L.C.

i-a spus la ieșirea din Penitenciarul Aiud ce să declare la Craiova, lucru pe care, are cunoștință că l-a făcut și cu alte persoane; - declarațiile martorilor I.A.D., U.M.A., B.M.E., F.G., M.M., C.A.; - procesele verbale de transcriere a unor convorbiri telefonice; - declarațiile inculpatului R.C. care atât în faza de urmărire penală în data de 5 aprilie 2007 cât și în faza cercetării judecătorești la data de 25 februarie 2008 a arătat mincinos că nu este adevărat că a fost amenințat în vreun fel la data de 28 ianuarie 2007 de către membrii grupului lui T.C.A.; - declarațiile inculpatului N.G. dată în calitate de martor cu identitate protejată M.C., în data de 14 februarie 2007, în dosarul nr. 7/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T.

– Biroul Teritorial Sibiu în care a arătat că după evenimentele din data de 28 ianuarie 2007 a discutat cu martorul C.A. care i-a spus că cei din grupul lui T.C.A. i-au solicitat să ia asupra lui faptele de omor și tentativă de omor. Astfel, reține Înalta Curte că toate aceste elementele probatorii au fost analizate în mod obiectiv și judicios de către instanța de prim grad care a stabilit situația de fapt în deplin acord cu conținutul probelor administrate pe parcursul procesului penal fapt pentru care apreciază că apărările formulate de inculpați în sensul exonerării de orice penalitate nu se justifică cât timp nu se bazează pe teze probatorii credibile. Cu privire la criticile formulate de parchet referitor la greșita achitare a inculpaților sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 264 C. pen.

(în cazul inculpatului T.L.C.), reține Înalta Curte că nu sunt întemeiate, fapt pentru care va respinge recursul declarat de parchet ca nefondat. Reține Înalta Curte că soluția de achitare dispusă de instanța de fond cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este întemeiată și pentru alte argumente decât cele avute în vedere de instanța de prim grad. Așa cum rezultă din lucrările dosarului, la data de 28 ianuarie 2007, s-a procedat la audierea în calitate de martori a inculpaților T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.L.I. și a numiților A.M.C., O.D. și L.B., în dosarul nr. 68/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu având ca obiect comiterea infracțiunilor de omor calificat și tentativă la omor calificat.

Aceștia au fost audiați și de către organele de poliție în dosarul nr. 332/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu având ca obiect comiterea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburare gravă a liniștii și ordinii publice, distrugere și port fără drept de cuțit în locuri publice. Ulterior, cele două dosare au fost conexate la dosarul nr. 7/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu –D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu în care numiții T.C.A., J.F.A. și alte persoane erau cercetate pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane, trafic de droguri de mare risc și determinarea de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.

Faptele privind constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de persoane, trafic de droguri și deținerea de droguri de mare risc au fost comise de inculpații T.C.A., J.F.A. și de alte persoane, în perioada 2002 – 2004, iar faptele de omor și tentativă de omor reținute în sarcina inculpaților T.C.A. și J.F.A. au fost comise la data de 28 ianuarie 2007. În cazul infracțiunii de omor victimă a fost numitul M.I., iar în cazul infracțiunii de tentativă la omor victimă a fost inculpatul T.L.C. Potrivit dispoziției art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Prin urmare, constituirea unui grup infracțional presupune o activitate de asociere a mai multor persoane, o structură determinată și roluri bine definite, la această grupare putând să adere sau să desfășoare activități de sprijinire a grupului și alte persoane. Legătura subiectivă dintre inculpați, cooperarea acestora în vederea atingerii scopului pentru care s-au constituit în grup sunt condiții esențiale pentru existența grupului. Aceeași legătură subiectivă trebuie să existe atât între persoanele care constituie grupul cât și între acestea și cele care aderă sau sprijină grupul întrucât scopul existenței grupului este comun pentru ambele categorii de participanți, respectiv acela al comiterii unor infracțiuni grave.

Ca atare și persoanele care aderă sau sprijină grupul trebuie să desfășoare activități de natură să contribuie la atingerea scopului pentru care a fost constituit grupul infracțional. În cauza dedusă judecății nu au fost evidențiate astfel de activități în sarcina inculpaților T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.L.I., R.C. și N.G., de sprijinire a grupului care să facă posibilă condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Simpla măsură dispusă de organele de urmărire penală de conexare a dosarului în care numiții T.C.A. și J.F.A.

erau cercetați pentru comiterea infracțiunilor de omor și tentativă de omor la dosarul în care erau cercetați pentru comiterea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de persoane, trafic de droguri și deținere de droguri în vederea consumului propriu, nu poate conduce la concluzia că prin declarațiile mincinoase făcute de inculpați în fața Tribunalului Dolj, aceștia au sprijinit sau au aderat la grupul infracțional constituit în anul 2002 din care făceau parte și T.C.A. și J.F.A. Pentru a fi reținută această infracțiune, activitatea de sprijinire a grupului trebuie să fie efectivă, consistentă și de natură a contribui la realizarea scopului pentru care a fost constituit grupul, împrejurări ce nu se regăsesc în cauza dedusă judecății, cu atât mai mult cu cât în raport de infracțiunile de omor și tentativă la omor nu a fost identificată o grupare infracțională.

De altfel, nici Parchetul, în motivele scrise de recurs nu aduce argumente convingătoare și suficiente care să determine o eventuală soluție de condamnare a inculpaților din prezenta cauză pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 făcând doar referire la materialul probator administrat în cauză care însă, așa cum am menționat anterior, nu conturează elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Nici criticile formulate de parchet privind greșita achitare a inculpatului T.L.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen., nu sunt întemeiate. Sub acest aspect, se reține în actul de acuzare că inculpatul T.L.C. fiind audiat la Tribunalul Dolj și-a schimbat declarațiile date anterior la urmărirea penală, prin aceasta dând ajutor numiților T.C.A.

și J.F.A. în sensul de a îngreuna și zădărnici judecata și executarea pedepsei. Infracțiunea de favorizare a infractorului constă în ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii. Ca atare, elementul material constă în ajutorul dat unui infractor pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, termenii folosiți de legiuitori semnificând sprijinirea certă, efectivă a unui infractor. Prima modalitate normativă incriminată de legiuitor, numită și favorizare personală, presupune activități de natură să influențeze urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei în sensul să zădărnicească, să facă inutile aceste activități desfășurate de organele judiciare.

Mai mult decât atât legiuitorul condiționează existența acestei infracțiuni de lipsa vreunei înțelegeri înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii dintre favorizator și făptuitorul favorizat. În cauza dedusă judecății apreciază Înalta Curte, în deplin acord cu instanțele inferioare în grad că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, faptă reținută în sarcina inculpatului T.L.C. Faptul că inculpatul T.L.C. și-a schimbat declarațiile date în faza de urmărire penală și a susținut în fața tribunalului Dolj că nu T.C.A. și J.F.A. sunt autorii faptelor de tentativă de omor și omor, victima tentativei de omor fiind chiar el, nu poate contura latura obiectivă a infracțiunii de favorizare a infractorului, aceste declarații mincinoase neavând caracterul unor activități de sprijinire certă și efectivă a infractorului.

Declarațiile date de inculpatul T.L.C. în fața tribunalului Dolj nu sunt de natură să determine îngreunarea sau zădărnicirea judecății întrucât analizate în contextul întregului ansamblu probator nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și ca atare nu pot atrage o soluție favorabilă numitului T.C.A. Mai mult decât atât, din probele dosarului rezultă că în cursul lunii februarie 2007, inculpatul T.L.C. și S.C.G. au fost arestați preventiv într-un alt dosar, ocazie cu care s-au întâlnit în Penitenciarul Aiud cu T.C.A., J.F.A., B.F.J. și A.N. și au discutat despre cele întâmplate. La ieșirea din penitenciar, ca urmare a punerii în libertate sub control judiciar, i-a instigat pe ceilalți inculpați să-și schimbe declarațiile, astfel încât la data de 25 februarie 2008 inculpații T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.I.L.

și A.C.M. și-au schimbat în mod intenționat declarațiile în fața Tribunalului Dolj cu ocazia audierii lor în calitate de martori și respectiv parte civilă arătând în mod mincinos că inculpatul J.F.A. este cel care l-a lovit cu cuțitul pe M.I. și că inculpatul T.L.C. nu a fost lovit de către numitul T.C.A. În atare situație apreciază, Înalta Curte că nu poate fi ignorată această stare de lucru, fiind evident că între inculpații T.L.C. și T.C.A. a existat o înțelegere în sensul ca toți inculpații din prezenta cauză să-și schimbe declarațiile date în faza de urmărire penală, împrejurare ce face imposibilă și din acest punct de vedere reținerea infracțiunii de favorizare a infractorului, care prin conținutul ei exclude existența unei înțelegeri.

Recurentul inculpat V.L.I. a criticat decizia penală atacată sub aspectul menținerii cauzei de impunitate prevăzută de art. 260 alin. (2) C. pen. Înalta Curte apreciază că nu sunt întemeiate aceste critici, soluția adoptată de instanțele inferioare fiind legală și temeinică, reținerea acestei cauze de impunitate nefiind posibilă câtă vreme inculpatul a revenit asupra declarației mincinoase după pronunțarea sentinței de către instanța de fond. Nici solicitarea inculpatului V.L.I. de reținere a dispoziției art. 18 1 C. pen., nu este întemeiată. Fapta de mărturie mincinoasă, prin atingerea relațiilor sociale referitoare la înfăptuirea justiției și cele referitoare la stabilirea adevărului judiciar, nu poate fi apreciată ca fiind lipsită de importanță, acest gen de fapte care împiedică înfăptuirea justiției impunând o reacție mai fermă din partea autorităților.

Criticile formulate de inculpații din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., nu sunt întemeiate. Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate, instanța de fond având în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen., realizând o proporție între gradul de pericol social concret al faptei și pedeapsa aplicată. Înalta Curte apreciază că modalitatea de executare a fost bine individualizată de instanța de fond, în mod corect apreciind că se impune ca pedepsele să fie executate în regim de detenție. Față de poziția procesuală negativă adoptată de inculpați, natura faptelor comise, apte să împiedice înfăptuirea justiției, apreciază Înalta Curte că sancțiunea penală aplicată fiecărui inculpat corespunde scopului pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen., respectiv cel educativ și de coerciție.

Legiuitorul nu prevede un regim sancționator sever pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă însă gravitatea faptei este dată de natura relațiilor sociale afectate prin comiterea ei, aptă să împiedice înfăptuirea justiției, inculpații dând declarații mincinoase în legătură cu fapte grave comise de T.C.L. și J.F.L., împrejurări ce impun un avertisment serios pentru a fi atinsă și funcția de exemplaritate a pedepsei pentru ca pe viitor să nu mai fie comise fapte de acest gen. Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

– Serviciul Teritorial Alba Iulia și de inculpații T.L.C., L.I.C., S.C.G., V.L.I. și R.C. împotriva deciziei penale nr. 140/ A din 22 noiembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I