ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2985/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2985/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului

penal de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 366 din 21 decembrie

2012 a Curții de Apel București, secția I penală, au fost admise apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații C.G.,

B.I., T.I., B.G. și S.C. împotriva Sentinței penale nr. 331 din 11 aprilie 2011

a Tribunalului București, secția a II-a penală.

A fost desființată în

totalitate sentința și a fost trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul

București.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 331 din 11 aprilie

2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a respins ca

neîntemeiată cererea inculpatului C.G., prin apărător, având ca obiect

înlăturarea prevederilor art. 37 lit. b) C. pen.

A respins ca

neîntemeiată cererea aceluiași inculpat având ca obiect schimbarea încadrării

juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea de șantaj

prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de amenințate prev. de art.

193 C. pen.

În raport de soluția

anterioară (de respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice) a

constatat ca rămasă fără obiect cererea inculpatului de constatare a incidenței

prevederilor art. 284 C. proc. pen. privitoare la termenul de introducere a

plângerii.

A respins ca

neîntemeiată cererea inculpatului B.I., prin apărător, având ca obiect

constatarea nelegalității obținerii unor mijloace de probă, mai exact a

interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice.

1) În baza art. 215

alin. (1), (2), (5) C. pen. rap. la art. 146 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen. și art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe

inculpatul C.G., zis "G.B." la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. comb. cu art. 215 alin. ultim. C. pen. a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 291 C.

pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 lit. c), art. 76 lit. e) C.

pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. comb. cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe

inculpatul C.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj prev. de art.

194 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. comb. cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat

același inculpat cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune

prev. de art. 215 alin. (1) și (5) C. pen. rap. la art. 146 C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul C.G. a executat pedeapsa cea mai

grea de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsa complementară (după

executarea pedepsei principale).

A computat timpul

reținerii pentru inculpat din data de 04 iunie 2008, ora 13.00 până la 05 iunie

2008, ora 13.00 (24 H).

S-a făcut în cauză

aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

2) În baza art. 25 C.

pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. rap. la art. 146 C. pen. cu

aplic art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe

inculpatul B.I., zis "G." sau "J." la o pedeapsă de 4 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. comb. cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe

inculpatul B.I. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215

alin. (1), (5)  C. pen. rap. la art. 146 C. pen.

În baza art. 292 C.

pen. cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat

pe același inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de fals în declarații.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. comb. cu art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe

inculpatul B.I. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj prev..

de art. 194 alin. (1) C. pen. (L.I., L.Z.).

În baza art. 194

alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C.

pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de șantaj (parte vătămată B.M.).

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul B.I. a executat pedeapsa cea mai grea,

de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsa complementară (după executarea

pedepsei principale).

A computat timpul

reținerii pentru inculpatul B.I. de la 04 iunie 2008, ora 17.15 până la 05

iunie 2008, ora 17.15 (24 H).

S-a făcut în cauză

aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

3) În baza art. 290

C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe

inculpata T.I., zisă "L.", la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 292 C.

pen. cu aplic art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat

pe aceeași inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de fals în declarații.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. inculpata T.I. a executat pedeapsa cea mai

grea de 2 luni închisoare.

În baza art. 81 C.

pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatei, pe o

durată a termenului de încercare de 2 ani și 2 luni (calculată conform art. 82

C. pen.).

A atras atenția

inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privitoare la revocarea

suspendării în cazul săvârșirii unei infracțiuni.

4) În baza art. 290

C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a

condamnat pe inculpatul S.C. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 292 C.

pen. cu aplic art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat

pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de fals în declarații.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul S.C. a executat pedeapsa cea mai

grea de 2 luni închisoare.

În baza art. 81 C.

pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatului pe o

durata a termenului de încercare de 2 ani și 2 luni (calculată conform art. 82

C. pen.).

A atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privitoare la revocarea

suspendării în cazul săvârșirii unei infracțiuni.

5) În baza art. 290

C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a

condamnat pe inculpatul B.G. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 260 C.

pen. cu aplic. art. 74 lit. e) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat

același inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul B.G. a executat pedeapsa cea mai

grea de 10 luni închisoare.

S-a făcut în cauză

aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A luat act că poziția

procesuală a părții vătămate SC N.R. România SRL manifestată încă din cursul

urmăririi penale în sensul că "nu are niciun prejudiciu cu privire la

terenul din strada T.", a fost menținută și în cursul cercetării

judecătorești.

În baza art. 348 C.

proc. pen. comb. cu art. 14 alin. (3) C. proc. pen. (lit. a)) a dispus anularea

Deciziei nr. 318 din 30 iunie 2005 (prin care se reține neconform realității că

SC N.R. România SRL împuternicește pe I.M. să vândă terenul din strada T.

sector 2 București) și, pe cale de consecință, desființarea totală a

contractului de vânzare-cumpărare din 04 iulie 2005 la notariatul N.,

intervenit între inculpatul C.G. și SC N.R. România SRL, precum și a încheierii

de completare a acestuia cu nr. 13309 din 13 iulie 2005.

A constatat că nu se

poate dispune restabilirea situației anterioare în baza art. 348 C. proc. pen.

comb. cu art. 170 C. proc. pen.

În baza art. 348 C.

proc. pen. s-a dispus desființarea totală a înscrisurilor sub semnătură privată

intitulat "contract de vânzare-cumpărare" încheiat între inculpatul

S.C. și T.I. la data de 14 iunie 2005 (purtând data falsă de 04 ianuarie 1998),

precum și a antecontractului de vânzare-cumpărare intervenit între aceleași

părți la data de 14 iunie 2005 - autentificat.

În baza art. 191 C.

proc. pen. au fost obligați inculpații C.G., B.I., S.C., T.I. și B.G. la câte

1000 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că inculpatul S.C. a devenit

titularul dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafață de 36.000 mp situat

în Strada T. Sector 2 București ("o insulă situată în Lacul Fundeni"

cum se menționează în actul de sesizare a instanței) în baza unui act de partaj

voluntar efectuat între acesta și numitul T.T., act emis de BNP M.P., transcris

de Judecătoria Sector 2 București sub nr. 17815 din 29 noiembrie 1996 și nr.

17816 din 29 noiembrie 1996 și a titlului de proprietate nr. 8572 din 10 iunie

1994 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate

asupra terenurilor a Municipiului București și SAI, transcris de Judecătoria

Sect. 2 București sub nr. 10127 din 06 august 1996, prin reconstituirea

dreptului de proprietate.

La data de 20

ianuarie 1998 inculpatul S.C. a procedat la înstrăinarea dreptului său de

proprietate asupra terenului menționat prin vânzarea acestuia către SC R.F. I.

SRL, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP M.Ș., prețul

vânzării în cauză fiind de 100.000.000 lei, preț pe care vânzătorul a declarat

că l-a primit în întregime de la cumpărător la data autentificării actului,

mențiune inserată în chiar cuprinsul actului translativ de proprietate.

Societatea

comercială, devenită în baza sus-menționatului contract, titulara dreptului de

proprietate, a procedat la vânzarea terenului dobândit de la inculpatul S.C.,

cumpărător fiind numitul S.I.A. astfel cum rezultă din cuprinsul contractului

de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 363 din data de 14 martie 2002 la

BNP "E.E." din București și în aceeași zi, la același birou notarial

se perfectează contractul de vânzare-cumpărare cu nr. 364/2002, prin care are

loc transferul dreptului de proprietate asupra terenului în cauză din

patrimoniul numitului S.I.A. în patrimoniul SC F.C. SRL, reprezentată la acea

dată de asociatul unic L.Z., această societate fiind preluată împreună cu toate

activele de SC N.R. LTD, care a devenit asociat unic, fiindu-i schimbată

denumirea în SC N.R. România SRL, iar L.Z. numit administrator al noii

societăți, terenul menționat devenind în condițiile descrise proprietatea SC

N.R. România SRL.

La data de 3 mai

2004, la Parchetul de pe lângă Tribunalul București a fost înregistrată sub nr.

unic 2379/P/2004, plângerea inculpatului S.C. prin care acesta a sesizat faptul

că numitul A.R. l-a indus în eroare cu ocazia încheierii contractului de

vânzare-cumpărare a terenului în suprafață de 3,600 ha situat în comuna

Dobroiești, județul Ilfov (administrativ Str. T., Sector 2, București)

producându-i un prejudiciu în cuantum de 800.000 dolari SUA, prin actul de

sesizare a instanței, cu prezenta cauză, dispunându-se disjungerea și

continuarea cercetărilor într-un dosar distinct privitor la faptele vizate de

plângerea inculpatului împotriva lui A.R.

Motivat de faptul că

plângerii penale formulate nu i s-a dat o soluție până în anul 2005 (de altfel

nici la acest moment, după 7 ani de la momentul formulării plângerii, nu s-a

pronunțat o soluție în cauză, dispunându-se așa cum am arătat cercetarea

separată a faptelor reclamate în cuprinsul plângerii), inculpatul S.C. a

apreciat că este "îndreptățit" să se orienteze către modalități mai

puțin legale prin care să-și facă dreptate (acesta socotind că prețul declarat

ca primit în anul 1998 a fost nereal și neserios, a solicitat instanței civile

anularea contractului de vânzare-cumpărare perfectat cu SC R.F. SRL însă abia

în anul 2007) moment în care în "peisajul" evenimentelor descrise în

rechizitoriu apar inculpații C.G. zis "G.B.", B.I. zis

"J.", T.I. zisă "L." și B.G.

Astfel, inculpatul

S.C. a luat legătura în cursul anului 2005 cu numitul M.A., prin intermediul

acestuia, inculpatul cunoscându-i pe sus-menționații coinculpați.

De comun acord,

inculpații au stabilit ca între S.C. și T.I. să se încheie un înscris sub

semnătură privată antedatat, din cuprinsul căruia să rezulte că S.C. ar fi

înstrăinat prin vânzare dreptul său de proprietate asupra terenului în cauză

către T.I., la o dată anterioară celei la care s-a perfectat contractul de

vânzare-cumpărare cu SC R.F. SRL, stabilindu-se totodată pentru un plus de

garanție în ceea ce privește rezolvarea "doleanțelor" inculpatului

S.C. (redobândirea terenului ori obținerea unei sume mai mari de bani) ca la

aceeași dată să se încheie și un contract de împrumut între inculpatul S.C. -

împrumutător - și inculpații B.I., C.G. - împrumutați.

Astfel, la data de 14

iunie 2005 între inculpați au fost încheiate patru acte și anume: - un înscris

sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare" datat

04 ianuarie 1998 (prin urmare anterior momentului perfectării contractului cu

SC R.F. SRL la 20 ianuarie 1998) în cuprinsul căruia se stipula neconform

realității de fapt că la acea dată inculpatul ar fi vândut terenul inculpatei

T.I., primind un avans; înscrisul a fost semnat în calitate de martori de

inculpații B.G. și M.A., prezenți la momentul întocmirii actului; - un contract

de împrumut sub semnătură privată între inculpatul S.C. în calitate de

împrumutător și inculpații B.I., C.G. în calitate de împrumutați, pentru suma

de 180.000 de euro, contract ce avea menirea mai sus menționată, și anume aceea

de a-i garanta inculpatului S.C. obținerea unei sume de bani (la care acesta se

socotea îndreptățit) de la inculpații la care el apelase pentru rezolvarea

(evident în paralel cu ceea ce constituia domeniul legalului) problemei

terenului vândut la un preț "nereal și neserios" cum susține

inculpatul S.C.; - un antecontract de vânzare-cumpărare în formă autentică (la

notariat) prin care inculpații S.C. și T.I. au recunoscut înscrisul sub

semnătură privată antedatat, precizându-se totodată că inculpatul S.C. a primit

și restul banilor; - la același notariat a fost autentificată și o procură

(mandat) prin care inculpatul S.C. o împuternicea pe inculpata T.I. să vândă,

chiar și sie însăși la preț de 540.000 dolari SUA, "preț pe care l-am

primit anticipat" terenul; demn de reținut faptul că aceste ultime două

acte și anume, antecontractul de vânzare-cumpărare în formă autentică și

procura, au fost găsite la inculpatul C.G., cu ocazia percheziției domiciliare

efectuate.

Așa cum s-a menționat

anterior și cum a rezultat din conținutul convențiilor de vânzare-cumpărare

succesive, la care am făcut referire, din anul 2002 terenul dobândit în anul

1996 de inculpatul S.C. a intrat în patrimoniul SC N.R. România SRL al cărei

administrator era L.Z.

Până în vara anului

2005 (de reținut data întocmirii înscrisului sub semnătură privată încheiat

între inculpații S.C. și T.I. și anume 14 iunie 2005), niciunul din inculpați

(este vorba de B.I., C.G., T.I.) nu s-au dovedit a fi interesați în vreun mod

de situația de fapt ori juridică a terenului, care teoretic, potrivit

declarațiilor acestora și înscrisurilor menționate, se afla în patrimoniul

inculpatei T.I., pentru ca de la acest moment (iunie 2005) interesul acestora

să se nască brusc și să-i determine să realizeze în fapt acte de natură a stabili,

în raport cu terții, că au calitatea de proprietari ai terenului situat în

Lacul Fundeni.

Astfel, în cursul

verii anului 2005 numitul L.Z. s-a deplasat împreună cu martorul L.I. pe

terenul în cauză, în vederea realizării unui proiect de construcții pe acest

teren de către SC N.R. România SRL.

În declarația dată în

cursul urmăririi penale, martorul L.I. a arătat că în anul 2005 a încheiat un

contract de proiectare cu SC N.R. România SRL pentru un complex de blocuri ce

urma a fi construit pe insulă. În acest context martorul a arătat că în luna

iulie 2005 s-a deplasat pe insulă împreună cu numitul L.Z. "Am parcat

autoturismul în afara insulei, pe șosea, iar la intrare pe insulă am găsit

montată o barieră care era păzită de 2 - 3 țigani. Aceștia ne-au întrebat cine

suntem, eu am răspuns că d-l L. este proprietarul terenului, ne-au lăsat să

intrăm (...). După aproximativ 5 minute au venit trei sau patru mașini de teren

cu țigani, ne-au înconjurat și au întrebat ce căutăm acolo că este terenul lor.

Le-am explicat că d-l L. este proprietarul și a venit să vadă terenul, iar eu

sunt proiectantul. Țiganii au început să tragă de mine, să mă insulte și să mă

amenințe cu moartea. O carte de vizită i-am dat-o unuia dintre agresori care se

prezentase ca fiind "G.B." și care spunea că el este proprietarul.

Atunci au început insultele la adresa mea, iar o femeie care s-a recomandat ca

soția lui G.B. a spus că ea are acte pe terenul respectiv . Între timp alți

țigani l-au tot îmbrâncit pe d-l L., încercând să-l izoleze de mine."

Martorul a arătat că sub presiunile acestora numitul L.Z. i-a dat inculpatul

C.G. zis "G.B." o copie xerox a pașaportului său. A mai arătat că,

după acest incident, "am primit mai multe amenințări telefonice atât pe

mobil (...) cât și pe telefonul fix de la o persoană care nu s-a prezentat, dar

vocea mi s-a părut a fi a lui G.B., iar amenințările vizau viața și securitatea

mea, cât și a familiei și de fiecare dată amenințările erau menite să mă

determine să nu spun nimic din ceea ce știu despre insulă și să nu-l ajut pe

d-l L. în legătură cu insula. Amenințări cu moartea am primit și pe insulă, tot

pentru a mă determina să nu-l ajut pe d-l L. în această privință, cât și pentru

a nu merge la poliție să redau cele întâmplate. După incidentul cu insula d-l

L. mi-a povestit că la cca 2 - 3 săptămâni după aceea, a primit un telefon de

amenințare din partea lui G.B. Arăt că eu am fost amenințat cu moartea în cazul

în care mai pun piciorul pe insulă sau denunț la poliție cele întâmplate."

Martorul a arătat că, de frică, a reziliat contractul și nu a mai fost pe

insulă. Martorul L.I. l-a recunoscut din planșa foto pe inculpatul C.G. zis

"G.B.". Cartea de vizită a numitului L.I. a fost descoperită la

inculpatul C.G. cu ocazia percheziției domiciliare.

Acțiunile

inculpaților menite să creeze convingerea titularului dreptului de proprietate

asupra terenului la acel moment și anume SC N.R. România SRL că legal

proprietatea terenului a fost deținută de T.I. (concubina inculpatului B.I.),

conform contractului de vânzare-cumpărare antedatat, au continuat prin

exercitarea de presiuni asupra martorului A.R. (administratorul SC R.F. SRL,

cumpărătorul terenului în data de 20 ianuarie 1998).

Astfel, martorul

A.R., audiat fiind în cursul urmăririi penale, a arătat că în anul 2005 s-a

întâlnit la restaurantul C. situat în Piața D. cu "J.",

"S." și o persoană necunoscută care s-a recomandat reprezentantul

inculpatului S.C. Cu această ocazie, "J." a susținut că soția lui

cumpărase printr-o chitanță de mână «insula» de la S.C., însă ulterior acesta a

vândut și lui A.R., prezentându-se ca fiind înșelat.

Cu aceeași ocazie,

A.R. a afirmat că "J." i-a arătat un articol dintr-un ziar, în care

era acuzat de terorism și spălare de bani, spunând că articolul a fost comandat

de ei și pot comanda și alte articole care să ducă la expulzarea sa, sau pot

face să fie arestat, dacă nu îi ajută să obțină proprietatea terenului. În

acest scop i-au solicitat lui A.R. să dea o declarație în sensul că nu a dat

banii inculpatului S.C., conform contractului, și în acest mod să se obțină

anularea contractului de vânzare-cumpărare între el și acesta, precum și cele

subsecvente, promițându-i-se că numitul M.A. zis "S." ar fi avut

influența necesară pentru a rezolva problemele pe care A.R. a susținut că le-ar

fi avut cu poliția și parchetul, dacă ar fi de acord cu această variantă.

Numitul A.R. a

sesizat Direcția Națională Anticorupție, condiții în care au fost realizate, în

iulie 2005, interceptări de convorbiri telefonice și ale discuțiilor purtate în

mediul ambiental. Din discuțiile interceptate de D.N.A. în Dosarul cu nr.

125/P/2005 au reieșit metodele prin care inculpatul B.I. a încercat să obțină

fraudulos proprietatea insulei, precum și date privind înțelegerea ilicită

dintre inculpatul S.C., pe de o parte și pe de altă parte, inculpatul B.I.,

«nevasta» acestuia (astfel cum interlocutorii se referă la inculpata T.I.) și

numitul M.A. zis "S.", având ca scop dobândirea proprietății

terenului de către inculpatul B.I.

Copii ale

proceselor-verbale de redare a convorbirilor sus-menționate au fost depuse de

A.R. în dosarul privind plângerea formulată de S.C., o parte din acestea fiind

descoperite și la locuința inculpatul B.I. cu ocazia percheziției domiciliare.

Acestea au confirmat declarațiile martorului A.R.

Fiind audiat de către

instanță cu privire la aspectele mai sus menționate, martorul a arătat că la

solicitarea numiților M.M. și N.C. a acceptat să se întâlnească la restaurantul

"D." cu inculpatul B.I. ("J."), acesta susținând că soția

sa (inculpata T.I.) a dobândit același teren pe care el îl cumpărase în anul

1998 în baza unui "contract de mână", solicitându-i-se de către

reprezentantul inculpatului S.C. să declare că la momentul dobândirii terenului

acesta nu a remis banii vânzătorului și în cazul în care va fi de acord ar

"putea primi suma de 500.000 euro", iar în cazul în care refuză

solicitarea vor apărea în ziar articole denigratoare, chiar la momentul

întâlnirii fiindu-i prezentat un astfel de articol ce denigra persoana

martorului. A mai arătat martorul că nu a avut niciun fel de discuție cu

inculpatul C.G.

Iată deci că, dacă

până în data de 14 iunie 2005, inculpatul B.I. nu a întreprins nicio acțiune de

natură a contura convingerea ori măcar presupunerea că T.I. a dobândit

proprietatea asupra terenului în cauză (prin actul antedatat încercând a se

demonstra calitatea acesteia de proprietar începând cu data de 04 ianuarie

1998), ulterior acestui moment au început să se întreprindă acțiuni menite să

creeze o astfel de realitate, acțiuni realizate nu doar de inculpatul B.I., în

calitatea sa de partener de viață al inculpatei T.I., ci și de inculpatul C.G.,

care se dovedește a fi interesat direct de teren (a se vedea incidentul cu

L.I., L.Z. menționat anterior), deși până la data de 04 iulie 2005 (data perfectării

contractului între inculpat și partea vătămată) acest inculpat nu a avut

niciun, măcar aparent, drept asupra terenului.

Mai mult, ulterior

aceluiași moment - 14 iunie 2005 - când inculpatul S.C. a promovat o acțiune

civilă prin intermediul căreia a dorit a obține anularea contractului de

vânzare-cumpărare perfectat la 20 ianuarie 1998 și a tuturor "contractelor

subsecvente de vânzare-cumpărare încheiate ulterior", fiind vorba și de

contractele de vânzare-cumpărare dintre SC N.R. România SRL și C.G. din 04

iulie 2005, dintre C.G. și B.I. din 05 ianuarie 2007, dar și de antecontractul

intervenit între inculpat și T.I. ("încheiat ulterior" datei de 20

ianuarie 1998), martorii B.C. și Z.V., angajați de inculpatul S.C. pentru

redactarea acțiunii, au primit la rândul lor amenințări.

Astfel, martorul B.C.

a declarat în cursul urmăririi penale:

"Am fost sunat

de către un individ care mi-a spus că se îndreaptă spre locuința mea, și că,

dacă nu mă retrag din dosarul cu d-l S., o să am de-a face cu el. Un alt

individ i-a luat telefonul din mână primului și mi-a spus că el este șmecher că

e șeful țiganilor, că să nu mă prindă pe la Tribunal în ziua respectivă; că

ne-am interesat și că "m-am interesat și știu unde stai și vin peste

tine!", a replicat "să nici nu intri vreodată în acest dosar" că

este o problemă de rezolvat între el și S. Apoi m-a întrebat cine stă în

spatele acestei afaceri și cine vrea să preia insula C.". Din cauza stării

de teamă creată de aceste amenințări, martorul a refuzat să mai intre în dosar.

Martorul și-a

menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, fiind audiat de Tribunal

la 05 iulie 2010; martorul a arătat: "În data de 30 iulie 2007 am fost

contactat telefonic de o persoană necunoscută mie, care mi-a spus să mă retrag

din dosarul din acea zi; această persoană mi-a spus «noi suntem pe autostradă

și ne îndreptăm spre tribunal, să nu intri în dosarul acesta că vei avea de-a

face cu noi» acea persoană a mai arătat că are cunoștință unde locuiesc și că

voi avea probleme dacă voi intra în acea cauză. Arăt că în contractul a cărui

anulare se dorea părți erau S.C. și C.G. Arăt că am redactat acțiunea în

condițiile sus-menționate numai pentru imobilul din C. Arăt că la telefon

interlocutorul nu a făcut referire la vreuna din cauzele de care eu aveam

cunoștință și care-l priveau pe S.C., doar cu excepția cauzei privitoare la

acțiunea în anulare vizând imobilul din C. (terenul în cauză n.i), în celelalte

cauze aveam delegație și participam efectiv, astfel că aveam cunoștință de

termenele date în acele cauze și nu era vorba de niciuna din ele".

La rândul său,

martorul Z.V., audiat în cursul urmăririi penale a declarat: "Am primit

mai multe telefoane (...) prin care am fost amenințat, atât eu personal, cât și

familia mea și colaboratorii mei din România, în sensul de a mă retrage din

poziția mea de prieten și consultant personal al numitului S.C. referitor la

toate litigiile care au ca obiect terenul (insula) situat în București, str.

T., Sect.2, inclusiv a colaboratorilor mei care au calitatea de avocați aleși

ai numitului S.C. în aceste litigii. Mi-au spus în mod direct și explicit că în

situația în care nu vom renunța la colaborarea și prietenia noastră cu numitul

S.C., aceștia vor trece la măsuri dure împotriva noastră, prin sechestrări și

chiar uciderea noastră".

Deși au fost

întreprinse de către instanță toate demersurile procedurale în vederea audierii

acestui martor, nu s-a putut proceda la audierea sa, martorul nefiind găsit la

niciuna din adresele la care a fost citat, urmând a se reține declarația dată

de acesta în cursul urmăririi penale, declarație neinfirmată de vreun alt

mijloc de probă, ci dimpotrivă confirmată de inculpatul S.C. și martorul B.C.

("eu l-am mai întâlnit pe inculpatul S. și acesta mi-a spus că și Z. a

fost amenințat pentru a nu intra în acel dosar civil").

Faptul că data reală

a momentului întocmirii înscrisului sub semnătură privată intitulat

"contract de vânzare-cumpărare" încheiat între inculpații S.C. și

T.I. a fost 14 iunie 2005, și nu 20 ianuarie 1998, așa cum au susținut

inculpații T.I. și B.G. (direct interesați, câtă vreme, în prezenta cauză sunt

cercetați și sub acest aspect, al antedatării înscrisului cu intenția

producerii de consecințe juridice), a rezultat nu numai din evoluția

evenimentelor descrise anterior (ulterior momentului iunie 2005), ci și din

declarația unuia dintre semnatarii înscrisului, parte a acestuia, cercetat la

rândul său și sub acest aspect ca și ceilalți doi inculpați (T.I. și B.G.) și

care, cel puțin teoretic, ar fi trebuit să fie interesat să declare în sensul

celor susținute și de inculpații T. și B. pentru a înlătura răspunderea sa, dar

care nu a procedat în acest mod, recunoscând că a greșit când a încercat, ca pe

căi paralele celor legale, să-și rezolve problemele legate de teren și anume

inculpatul S.C.

Astfel, în

declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul S.C. a arătat că în

anul 2005, prin intermediul unor persoane a făcut cunoștință cu numitul M.A.

pentru ca acesta să-l ajute să recupereze insula. "Pe data de 14 iunie

2005, am mers cu acesta la locuința d-lui B.I., aici se mai aflau d-nii C.G. pe

care eu îl cunoșteam, M.A. (...) B.G. (...) B.I. mi-a promis că el poate să-l

scoată pe A.R. și pe evreul care are acte pe terenul respectiv. Pentru aceasta

eu să fac o chitanță cu data de 04 ianuarie 1998, stabilind prețul terenului la

540.000 dolari. În aceeași zi am mers la notar și am încheiat un antecontract

de vânzare-cumpărare cu concubina lui B.I., pe nume T.I., în care am menționat

că aș fi primit în 1998 o parte din bani, iar restul i-am primit în aceeași zi.

În realitate nu am primit niciun ban de la aceștia. Tot în aceeași zi am

încheiat un contract de împrumut prin care B.I. și C.G. arătau că au primit de

la mine suma de 180.000 euro". "Pentru prețul pe care urma să-l

primesc am încheiat cu B.I. și C.G. un înscris sub semnătură privată prin care

cei doi îmi erau datori cu suma de 180.000 euro, pe care au semnat ca martori

M.A. și B.G.".

"În fapt B. a

intrat în posesia terenului imediat după încheierea antecontractului, punând o

barieră și mai mulți paznici țigani care nu mai permiteau accesul în

zonă".

"B.I. a afirmat

în toate discuțiile noastre că el este proprietarul terenului și că atunci când

va vinde îmi va da și mie o cotă-parte".

"Ulterior B.I.

s-a lăudat în repetate rânduri spunându-mi cum a procedat: pe A.R. l-au prins

și l-au dezbrăcat de haine, rămânând în pielea goală, l-au ridicat de gât și

l-au făcut să recunoască că nu mi-a dat niciun ban pe acest teren și că a vrut

să-mi tragă țeapă; pe israelianul L.Z. l-au prins pe insulă, au trimis 30 de

țigănci, l-au băgat în lac și l-au amenințat că dacă mai vine pe acolo, îl

îneacă".

"Nici B.I. sau

T.I. nu mi-au dat sumele de bani menționate în contracte. În anul 2007 am depus

la Oficiul Cadastru și Publicitate Imobiliară, o cerere de consemnare a unui

litigiu. B.I. și concubina sa T.I. au început să mă amenințe cu moartea, cu

răpirea nepoților, pentru a mă determina să renunț la orice demers privind

terenul. Aceste amenințări le-am primit, atât telefonic, cât și direct".

Fiind audiat de către

instanță, inculpatul S.C. și-a menținut poziția procesuală din cursul urmăririi

penale, arătând că într-adevăr a apelat la inculpații C.G., B.I., T.I. și B.G.

pentru a-l ajuta să recupereze terenul vândut în anul 1998 și, în realizarea

solicitării sale, la data de "14 iunie 2005 am încheiat o chitanță pe care

am antedatat-o, din cuprinsul căreia rezulta că am vândut terenul inculpatei

T.I. La acea dată am primit suma de 20.000 euro, sunt singurii bani pe care

i-am primit. Eu așteptam de la aceștia să mă ajute să recuperez terenul".

Inculpatul B.I. și

inculpata T.I. au susținut, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza

cercetării judecătorești, că la momentul iunie 2005, când între inculpată și

S.C. au fost încheiate actele anterior menționate (înscris sub semnătură

privată, antecontract de vânzare-cumpărare, procură) cei doi nu mai erau

parteneri de viață, inculpatul B.I. neavând nicio implicare, și mai mult, nici

cunoștință de cele petrecute la acea dată.

Aceste susțineri ale

inculpaților au fost înlăturate de instanță ca nesincere motivat: de

declarațiile inculpatului S.C. (anterior dezvoltate), de declarațiile date de

chiar cei doi inculpați în Dosarul cu nr. 3617/P/2002 - în care aceștia arată

că sunt concubini de 22 de ani, au împreună 4 copii -, de conținutul

convorbirilor telefonice interceptate în cauză, din care rezultă că inculpatul

B.I. se referă la inculpată ca fiind nevasta sa, la adresa din str. G., ca

fiind "acasă", de faptul că urmare percheziției domiciliare efectuată

la adresa din str. G. au fost găsite documente privind terenul din str. T., dar

și armele de foc deținute legal de inculpatul B.I., precum și o importantă sumă

de bani aparținând acestuia.

Mai mult și extrem de

relevant în reținerea implicării inculpaților C.G. și B.I., încă din data de 14

iunie 2005, la demararea demersurilor în vederea obținerii terenului în cauză,

la relațiile apropiate dintre B.I. și T.I., o constituie încheierea la aceeași

dată, la care între S.C. și T.I. s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată

intitulat "contract de vânzare-cumpărare" și anume, 14 iunie 2005, a

unui contract de împrumut sub semnătură privată între același S.C. în calitate

de împrumutător și inculpații B.I., C.G., în calitate de împrumutați, având ca

obiect suma de 180.000 euro.

A privi această

împrejurare, și anume cea a întocmirii celor patru acte la aceeași dată, parte

fiind în toate cele patru același inculpat S.C., iar celelalte părți inculpații

T.I., B.I. și C.G., și a socoti că între cei din urmă trei inculpați nu a

existat legătură și că demersurile lor nu converg către realizarea aceluiași

scop ar fi reprezentat o negare nejustificată a evidenței, o demolare fără

acoperire a logicii.

Faptul că cele patru

înscrisuri întocmite în data de 14 iunie 2005 la care am făcut referire

anterior (contract de vânzare-cumpărare antedatat 04 ianuarie 1998, contract de

împrumut, antecontract de vânzare-cumpărare în formă autentică, procură-mandat

în formă autentică) au avut menirea de a crea o falsă situație de fapt și

juridică a terenului în cauză, demonstrându-se și în acest mod intenția

concertată a inculpaților C.G. și B.I., ca prin intermediul și cu ajutorul

inculpaților T.I. și B.G. să dobândească fraudulos sub aparența unui fals legal

proprietatea acestui teren, rezultă și din conduita ulterioară a celor doi

inculpați, din conținutul evenimentelor ce au succedat momentului iunie 2005.

Așa cum s-a arătat,

inculpatul C.G. a avut cunoștință (și nu numai) de înscrisul întocmit între

S.C. și T.I. (antedatat), precum și de procura prin care S.C. a împuternicit-o

pe inculpată "să vândă, chiar și sie însăși, la preț de 540.000 dolari

SUA, preț pe care l-am primit anticipat" terenul în cauză (întocmirea

contractului de împrumut la aceeași dată și "întâlnirea" dintre

inculpatul C.G. și L.Z., L.I. sunt evidente în acest sens).

Cu toate acestea,

inculpatul C.G., care se pretinde a fi de bună-credință în întocmirea actelor

privitoare la dreptul de proprietate asupra acestui teren, nu a apelat la

inculpata T.I. pentru a obține proprietatea terenului, acțiune ce a demonstrat

faptul că acesta nu a avut niciun moment convingerea ori măcar presupunerea că

inculpata ar fi avut vreun drept asupra terenului, ci a încercat și a reușit

prin manopere pe care le-a prezentat, să dobândească în acte dreptul de

proprietate de la SC N.R. România SRL, societate pe care a socotit-o titulară a

dreptului de proprietate (dacă lucrurile nu ar fi stat astfel, inculpatul nu ar

fi perfectat contractul de vânzare-cumpărare din 04 iulie 2005, vânzător fiind

SC N.R. România SRL).

Mai mult, între

inculpații C.G. și B.I. au existat relații de prietenie, astfel că acțiunea

acestuia de cumpărare a terenului de la societatea comercială, în condițiile în

care T.I. ar fi plătit banii reprezentând contravaloarea terenului (suma de

540.000 dolari SUA), iar aceasta a fost și era partenera de viață a

inculpatului B.I., și de a vinde ulterior acest teren inculpatului B.I. (la 05

ianuarie 2007), primind de la acest din urmă inculpat banii reprezentând

contravaloarea terenului, ar sfida orice logică.

Acceptând

buna-credință pe care a invocat-o cei doi inculpați, concluzia ar fi că

inculpatul B.I. a plătit de două ori prețul pentru acest teren, prima dată prin

intermediul concubinei sale T.I. și a doua oară cu "ajutorul"

prietenului său C.G. de la care "cumpără" același teren.

Deși avea cunoștință

de calitatea lui L.Z. de administrator al SC N.R. România SRL (a se vedea

întâlnirea dintre inculpatul C.G. și L.Z., la care ne-am referit anterior,

ocazie cu care cei doi au făcut schimb de cărți de vizită), inculpatul C.G. a

acceptat cu multă "ușurință" ca la data de 04 iulie 2005 să se

prezinte la notariatul N. (în fața notarului C.R.O.) împreună cu o persoană ce

s-a prezentat I.M. - reprezentant al SC N.R. România SRL și să obțină prin

cumpărare proprietatea terenului în cauză, prin contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 3245.

În fața notarului

I.M. a prezentat un pașaport (cetățean sudanez refugiat în România) și decizia

asociatului unic al SC N.R. România SRL nr. 318 din 30 iunie 2005, prin care

acesta era aparent împuternicit să vândă terenul din str. T.

Referitor la această

decizie, conform concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică nr.

222830/2008 și nr. 2257094/2008, s-a reținut că aceasta a fost falsificată,

atât prin alterarea semnăturii - "semnăturile de la rubrica

"Administrator" nu au reprodus semnăturile lui L.Z., cât și prin

aplicarea unei ștampile false - impresiunea de ștampilă de la rubrica

"Administrator" nu a fost aplicată cu ștampila SC N.R. România SRL,

numitul I.M. neaflându-se niciodată în raporturi juridice (sau în vreo altă

legătură) cu SC N.R. România SRL.

Că lucrurile au stat

în modul anterior descris, și anume faptul că I.M. și-a declinat o calitate pe

care nu a deținut-o și nici nu o deținuse vreodată (aceea de reprezentant al

societății) a rezultat și din reacția societății în cauză, care a promovat o

acțiune în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare

din data de 04 iulie 2005 și de nulitate a Deciziei nr. 318 din 2005, formulată

la data de reprezentantul legal al SC N.R. România SRL și anume L.Z.

Mai mult, urmare

solicitării adresate Oficiului Național al Registrului Comerțului de a pune la

dispoziție toate documentele aflate în evidențe privind SC N.R. România SRL s-a

constatat că la persoane împuternicite, nu apare niciodată I.M., iar între

deciziile asociatului unic nu s-a regăsit nicio decizie prin care acesta să fi

fost împuternicit; totodată, în ziua în care a fost datată Decizia nr. 318, și

anume 30 iunie 2005, a fost înregistrată la ONRC Decizia nr. 1 a asociatului

unic, însă cele două nu au aceeași ștampilă, fiind practic imposibil să fie

emise 318 decizii ale asociatului unic într-o singură zi.

Prin raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 225640 din 23 mai 2008 s-a stabilit că

semnătura de la rubrica "Vânzător SC N.R. România SRL prin asociat unic și

administrator I.M." nu a fost executată de I.M. - la întocmirea raportului

în cauză au fost puse la dispoziție și utilizate pentru comparare următoarele

documente: documentul eliberat de Oficiul Național pentru Refugiați,

înregistrat sub nr. 31688/K/MR din 14 ianuarie 2004 și adresat lui I.M.;

cererea de eliberare a unei copii legalizate întocmită pe numele I.M. din

Dosarul nr. 593/2004 înregistrat la Judecătoria Sectorului 4 București; cererea

de asistență judiciară gratuită datată 23 februarie 2004 și întocmită pe numele

I.M.; plângerea întocmită pe numele I.M. și înregistrată la Oficiul Național

pentru Refugiați sub nr. 808532 din 20 ianuarie 2004; declarația înregistrată

la Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr. 593 din 26 aprilie 2004,

întocmită pe numele I.M.

La data de 13 iulie

2005 inculpatul C.G., fiind însoțit de aceeași persoană prezentă la 04 iulie

2005, s-a prezentat la cabinetul aceluiași notar și în fața aceluiași notar

public C.R.O., emițându-se o încheiere de completare a contractului de

vânzare-cumpărare din 04 iulie 2005, încheierea cu nr. 13309.

Cu privire la I.M.,

din cuprinsul materialului probator administrat în cauză, Tribunalul a reținut

următoarele: - cetățeanul de origine sudaneză a intrat în România legal,

deținând statutul de refugiat în baza Sentinței civile nr. 3164, pronunțată de

Judecătoria Sector 4 București în data de 07 iunie 2004; - din anchetele

sociale realizate de Oficiul Național pentru Refugiați a rezultat că acesta nu

avea ocupație, nu avea locuință, nici surse de venit, fiind cazat la Căminul

pentru refugiați din str. T. (unde de altfel are și domiciliul), nu a cunoscut

limba română, este analfabet, iar în urma supunerii la tortură și tratamente

inumane, degradante timp de mai mulți ani în țara de origine Sudan - este

traumatizat fizic, dar mai ales psihic, aspecte declarate în fața instanței,

dar evidențiate și în raportul psihiatric și somatic întocmite de medici din

cadrul Centrului Medical de Reabilitare, fiind diagnosticat cu "tulburare

posttraumatică de stres cu o evoluție cronică îndelungată, eventual toată viața

și necesită un tratament pe termen lung" fiindu-i prescris tratament

psihotrop sub supraveghere medicală și psihoterapie; - urmare verificărilor în

bazele de date privind intrările și ieșirile din România ale cetățenilor

străini s-a stabilit că I.M. a părăsit România în data de 10 iulie 2005 fără a

mai reveni în țară ulterior; - din declarația dată de martorul I.M.M.H., atât

în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești a rezultat

că I.M. nu era cunoscător de limbă română; martorul a arătat "Așa cum

arătat în cursul urmăririi penale n.i. - I.M. nu cunoștea limba română, nu știa

să scrie sau să citească în limba română. Eu îl cunosc pe I. de când acesta a

venit în țară. Eu l-am cunoscut așa cum am arătat în virtutea faptului că aveam

un restaurant, unde veneau mai mulți conaționali, acolo venea și I., cu acesta

vorbeam în limba arabă. Arăt că angajații mei erau cetățeni români și eu am

spus că I. nu cunoștea limba română pentru că atunci când venea la restaurant

și comanda mâncare, acesta apela la mine când făcea comanda, nu se adresa

direct ospătarilor vorbitori de limba română. De la ceilalți conaționali și din

faptul că I. nu a mai apărut la restaurant, am dedus că acesta ar fi părăsit

teritoriul României".

Referitor la persoana

care s-a prezentat la data de 04 iulie 2005 cu numele de I.M., notarul public

O.C.R. a declarat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării

judecătorești, că aceasta era cunoscătoare de limba română: "SC N.R.

România SRL a fost reprezentată de o persoană de culoare al cărui nume nu îl

mai rețin. Această persoană, reprezentantă a societății, a fost întrebată dacă

este cunoscătoare de limba română, răspunsul fiind afirmativ, motiv pentru care

s-a apreciat că nu se impune prezența unui translator. Eu nu am avut rezerve

relativ la capacitatea de înțelegere, capacitatea de exercițiu a

reprezentantului SC N.R. România SRL, în caz contrar aș fi refuzat perfectarea

actelor ".

Martora a mai arătat

că persoana care s-a prezentat la biroul notarial în data de 04 iulie 2005 este

aceeași persoană cu cea prezentă la același birou în data de 13 iulie 2005

(data întocmirii încheierii de completare a contractului de vânzare-cumpărare)

și la 27 aprilie 2006 (data formulării declarației de renunțare la exercitarea

căii de atac a recursului).

Din analiza

coroborată a tuturor mijloacelor de probă anterior dezvoltate a rezultat că

persoana, care l-a însoțit pe inculpatul C.G. în fața notarului public C.R.O.

la datele de 04 iulie 2005, 13 iulie 2005, și 27 aprilie 2006 și, care

utilizând un act fals (Decizia nr. 318 din 30 iunie 2005) a contribuit la

perfectarea contractului de vânzare-cumpărare ce conferea inculpatului

calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra terenului în cauză, nu

a fost una și aceeași cu adevăratul I.M., acesta din urmă fiind, așa cum am

arătat, necunoscător de limba română, cu afecțiuni psihice și care la data de

10 iulie 2005 a părăsit teritoriul României, fără a mai reveni în țară

ulterior.

De altfel, instanța a

întreprins numeroase demersuri procedurale în încercarea de a-l audia pe I.M.,

acesta fiind citat la mai multe termene, nereușindu-se audierea acestuia,

împrejurare reținută ca argument suplimentar în sprijinul afirmației

autorităților în sensul că după părăsirea țării persoana în cauză nu a mai

revenit în România.

Inculpatul C.G. a

încercat să acrediteze ideea că nu a avut nicio implicare cât privește

activitatea nelegală a falsului I.M. și că societatea al cărei reprezentant s-a

pretins (și căreia îi recunoaște calitatea de titulară a dreptului de

proprietate asupra terenului în cauză) a fost practic răspunzătoare de felul în

care a înțeles să-și gestioneze patrimoniul.

Această susținere a

inculpatului fiind înlăturată de instanță motivat de faptul că în luna iulie

2005 SC N.R. România SRL, prin administratorul său de la acea dată L.Z. nu a

avut nicio intenție de a înstrăina terenul în cauză, aflat în patrimoniul său

și nici nu a avut cunoștință de manoperele frauduloase ce au condus la

întocmirea contractului de vânzare-cumpărare din data 04 iulie 2005.

Că aceasta este

realitatea a rezultat și din conduita societății păgubite prin manoperele

arătate, aceasta prin reprezentantul său legal L.Z. (și ulterior prin Z.Y.M.)

formulând plângere împotriva notarului public O.C.R., reclamând faptul că

notarul a autentificat în mod abuziv sub nr. 3245 din 4 iulie 2005 contractul

de vânzare-cumpărare a terenului situat administrativ în București, Str. T.,

Sector 2, proprietatea societății și care astfel a fost vândut de I.M. lui

C.G.; petenta a precizat că falsul vânzător a prezentat Decizia nr. 318 din 30

iunie 2005 pretins emisă de SC N.R. România SRL, iar notarul public nu a depus

diligențele necesare în vederea verificării autenticității acestui înscris -

aspecte ce rezultă din adresa cu nr. 2339/P/2010 înaintată de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București la data 09 februarie 2011, iar la 13 octombrie

2005 a formulat o acțiune civilă de constatare a nulității absolute a

contractului de vânzare-cumpărare din data 04 iulie 2005.

Prin urmare, persoana

care s-a prezentat la datele anterior menționate în fața notarului O.C.R. și-a

declinat o falsă identitate, a prezentat un fals document ce atesta neconform

realității că era împuternicită de proprietar să vândă inculpatului C.G. un

teren pe care acesta era interesat să-l dețină (începând cu momentul 14 iunie 2005,

astfel cum am dezvoltat anterior), a fost o persoană necunoscută vânzătorului

și care nu s-a prezentat însoțit de nicio altă persoană decât de inculpatul

C.G., cu excepția datei de 27 aprilie 2006, când, alături de cei doi s-a aflat

în fața notarului și martora C.F. (avocat).

Referitor la prezența

sa în fața notarului la data menționată anterior, martora audiată fiind în

cursul urmăririi penale a declarat că a fost contactată de inculpatul C.G. care

i-a solicitat prezența la un notariat, rugând-o să dea o declarație notarială

(în numele SC N.R. România SRL) de renunțare la exercitarea căii de atac.

Martora a arătat că s-a prezentat la notariatul N., a semnat declarația sa,

după care inculpatul C.G. i-a înmânat toate cele trei declarații (ale martorei,

falsului I.M. și inculpatului C.), solicitându-i să le depună la instanță

(civilă). Citată de instanță în vederea audierii la numeroase termene, inclusiv

cu mandat de aducere, martora nu s-a prezentat.

Așa cum am arătat

anterior, la data 13 octombrie 2005, reprezentantul legal al SC N.R. România

SRL, numitul L.Z. a promovat acțiune de constatare a nulității absolute a

contractului de vânzare-cumpărare din data 04 iulie 2005 și de nulitatea

Deciziei nr. 318 din 2005, acțiune ce a format obiectul Dosarului nr. 4893/2005

aflat pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

În aceste condiții,

văzându-se amenințat în păstrarea calității sale de titular al dreptului de

proprietate cât privește terenul în cauză, inculpatul C.G. continuă seria

manoperelor frauduloase având drept scop păgubirea SC N.R. România SRL prin

scoaterea din patrimoniul acesteia a terenului.

Astfel, în data de 11

noiembrie 2005, la același notariat N. și în fața aceluiași notar public C.R.O.

s-a prezentat o persoană cu numele de R.V., prezentând un pașaport emis pe

acest nume de autoritățile Republicii Moldova și care, utilizând decizia

asociatului al SC N.R. România SRL nr. 27 din 10 noiembrie 2005, decizie prin

care R.V. ar fi fost împuternicit să reprezinte societatea în cauza ce face

obiectul Dosarului nr. 4893/2005 în vederea stingerii litigiului dintre această

societate și inculpatul C.G., a întocmit o declarație notarială autentificată

prin încheierea nr. 5967 prin care SC N.R. România SRL este de acord cu

stingerea litigiului cu C.G.

Cât privește

autenticitatea Deciziei cu nr. 27 din 10 noiembrie 2005 din conținutul

rapoartelor de constatare tehnico-științifică din 10 martie 2008 și din 27 mai

2008 rezultă că acest înscris a fost falsificat, atât prin alterarea

semnăturilor de la rubrica "administrator", care nu au reprodus

semnăturile lui L.Z., cât și prin aplicarea unei ștampile false, impresiunea de

ștampilă de la rubrica "administrator" nefiind aplicată cu ștampila

SC N.R. România SRL.

Mai mult și extrem de

important în stabilirea și reținerea unei acțiuni concertate, singulare,

emanând de la aceeași persoană (ori grup organizat și când facem referire la

grup avem în vedere sensul gramatical al termenului și nu cel juridic) și având

unic scop, acel al scoaterii din patrimoniul SC N.R. România SRL al terenului

în suprafață de 36.000 mp din Str. T. Sector 2 București, l-a constituit faptul

că impresiunile de ștampile aplicate pe decizia asociatului unic al SC N.R.

România SRL nr. 318 din 30 iunie 2005 (utilizată de falsul I.M.) și pe decizia

asociatului unic al SC N.R. România SRL nr. 27 din 10 noiembrie 2005 (utilizată

de falsul R.V.), au fost aplicate cu aceeași ștampilă falsă.

Cu privire la numitul

R.V., din cuprinsul materialului probator existent la dosar, Tribunalul a

reținut următoarele:

- în urma

verificărilor în bazele de date privind intrările și ieșirile din România ale

cetățenilor străini, a rezultat că R.V. nu se afla în România nici la data

întocmirii deciziei falsificate (10 noiembrie 2005), nici la data declarației făcute

în fața notarului public (11 noiembrie 2005) și nici la data delegării

avocatului C.F. pentru retragerea acțiunii în justiție (01 februarie 2006), cu

privire la această din urmă împrejurare urmând a dezvolta mai jos;

- pașaportul

numitului R.V. a fost declarat pierdut de către chiar titularul acestuia în

fața autorităților din Republica Moldova în data de 23 martie 2004;

- audiat fiind în

fața autorităților Republicii Italia, care au dat curs cererii Parchetului de

pe lângă Trib