ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1920 din 29 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. 15088/180/2012 s-a dispus:

Condamnarea inculpatului S.M.I., director comercial al SC C.E.T. SA Bacău, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Condamnarea inculpatului S.M.I.,  director comercial al SC C.E.T. SA Bacău, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 5 (cinci) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare, ce a fost sporită până la 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare, inculpatul S.M.I., director comercial al SC C.E.T. SA Bacău, fără antecedente penale, având de executat pedeapsa rezultantă unică finală de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ., art. 1381 C. civ., s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul S.M.I. la plata sumei de 148.144 lei, reprezentând despăgubiri materiale, către partea civilă AC K.S.M.S. Bacău.

S-a luat act că părțile vătămate SC D. SA și S.L. nu s-au constituit părți civile.

Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul S.M.I. să plătească statului suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.N.A.-Serviciul Teritorial Bacău nr. 50/P/2012 din 30 octombrie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului S.M.I. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 194 alin. (1) C. pen. și art. 247 C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fapte constând în acelea că:

În luna februarie 2012 a constrâns partea vătămată S.L., prin amenințarea cu sistarea furnizării energiei electrice și cu neîncheierea unui nou contract de furnizare, să nu mai publice articole critice la adresa SC C.E.T. SA Bacău în cotidianul „D.", urmărind astfel să obțină, în mod injust, un folos pentru societate, constând în protejarea imaginii acesteia.

Urmărind realizarea scopului de a împiedica apariția unor articole de presă, în luna februarie 2012, în calitatea de funcționar public, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a refuzat să comunice AC K.S.M.S.A.F.J. administrată de S.L. oferta prevăzută de art. 53 din Legea nr. 13/2007, îngrădind astfel exercițiul dreptului acesteia de a beneficia de energie electrică, faptă săvârșită pe motiv de opinie și convingeri, respectiv apariția într-un cotidian editat de o societate administrată de aceeași persoană de articole critice cu privire la activitatea SC C.E.T. SA Bacău.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței la data de 02 noiembrie 2012 sub numărul 15088/180/2012.

În cursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 29 ianuarie 2013, în conformitate cu prevederile art. 323 C. proc. pen. și art. 69-art. 74 C. proc. pen., s-a procedat la audierea inculpatului S.M.I. (fila 64-65 dosar instanță).

La termenul de judecată din data de 12 martie 2013, instanța a procedat la audierea martorului C.S.A. (fila 85-86 dosar instanță), B.L.G. (fila 89-90 dosar instanță).

La termenul de judecată din data de 18 iunie 2013, instanța a procedat la audierea martorului H.L. (fila 123-124 dosar instanță), H.I. (fila 125-127 dosar instanță). S-au depus de către inculpat înscrisuri la dosarul cauzei.

În cursul urmăririi penale, partea vătămată AC K.S.M.S. Bacău s-a constituit parte civilă cu suma de 148.144 lei, reprezentând despăgubiri materiale.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

1). În luna februarie 2012, inculpatul S.M.I., prin amenințarea cu sistarea furnizării energiei electrice și cu neîncheierea unui nou contract de furnizare energie electrică, a constrâns partea vătămată S.L. să nu mai publice articole critice la adresa SC C.E.T. SA Bacău în cotidianul „D.", urmărind astfel să obțină, în mod injust, un folos pentru societatea al cărei director comercial este, folos constând în protejarea imaginii acesteia.

Potrivit declarației părții vătămate S.L., la nivelul conducerii SC D. SA s-a luat decizia de a nu se mai publica articole referitoare la activitatea SC C.E.T. SA Bacău.

2). În luna februarie 2012, inculpatul S.M.I., în calitate de funcționar public, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a refuzat să comunice AC K.S.M.S.A.F.J. administrată de S.L. oferta prevăzută de art. 53 din Legea nr. 13/2007, îngrădind astfel exercițiul dreptului acesteia de a beneficia de energie electrică, faptă săvârșită pe motiv de opinie și convingeri, respectiv apariția în cotidianul „D." editat de o societate administrată de aceeași persoană de articole critice cu privire la activitatea SC C.E.T. SA Bacău.

În cursul fazei de judecată, s-a învederat de către inculpat faptul că potrivit art. 86 pct. f din Legea nr. 13/2007, refuzul de a transmite oferta privind condițiile de furnizare a energiei electrice, conform prevederilor art. 53 alin. (1) constituie contravenție, ci nu faptă penală.

Instanța a reținut că fapta constituie contravenție doar în ipoteza în care subiectul activ își încalcă atribuțiile de serviciu prin necomunicarea ofertei prevăzute la art. 53 alin. (1), încălcare ce nu este însoțită de vreun scop ilicit, cum este cazul în speță, ori de vreun anumit mobil, pe temei de opinie ca în prezenta cauză.

Faptele reținute în sarcina inculpatului au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă:

- Declarația inculpatului S.M.I. - vol. I, fila 181-184; vol. I, fila 185-187; vol. I, fila 225; fila 64-66 dosar instanță;

- Declarația părții vătămate S.L. - d.u.p. vol. I, fila 16-18;

- Declarația martorei H.L.- d.u.p. vol. I, file 8-9; dosar instanță file 123-124;

- Declarația martorului B.L.G. - d.u.p. vol. I, fila 11-12; fila 89-90dosar instanță;

- Declarația martorului C.S.A. - d.u.p. vol. I, fila 14-15; fila 85-86 dosar instanță;

- Declarația martorului H.I. - fila 125-127 dosar instanță;

- Declarația martorului H.A. - fila 160 dosar instanță;

- Proces verbal din 17 mai 2012 de redare în formă scrisă a conținutului înregistrării audio imprimate a dialogurilor purtate de H.L. din data de 24 februarie 2012 - d.u.p. vol. I, fila 23-38;

- Ordonanța procurorului nr. 50/P/2012 din 10 mai 2012 de autorizare provizorie a convorbirilor purtate de H.L. - vol. I, fila 39-41;

- Adresa din 14 mai 2012 către Judecătoria Bacău împreună cu referatul de confirmare a activităților autorizate din 13 mai 2012 - vol. I, fila 42-44;

- Proces verbal din 14 mai 2012 de redare rezumativă în formă scrisă a conținutului înregistrării audio imprimate a dialogurilor purtate de H.L. cu C.S.A. din 10 mai 2012 - vol. I, fila 45-46;

- Proces verbal din 11 mai 2012 de înregistrare ambientală audio din 10 mai 2012 în intervalul 14 februarie-15 martie a dialogului purtat între H.L. și C.S.A. - vol. I, fila 50-51;

- Proces verbal din 17 mai 2012 de redare în formă scrisă a conținutului înregistrării audio imprimate a dialogurilor purtate de H.L. cu C.S.A. " din 10 mai 2012- vol. I, fila 52-75;

- Adresa din 04 iulie 2012 către SC C.E.T. SA Bacău - vol. I, fila 76;

- Adresa din 04 iulie 2012 a SC C.E.T. SA Bacău împreună cu copia fișei postului lui S.M.I. - vol. I, fila 77-79;

- Adresa din 15 mai 2012 către SC C.E.T. SA Bacău - vol. I, fila 80;

-Adresa din 22 mai 2012 a SC C.E.T. SA Bacău împreună cu datele și documentele solicitate - vol. I, fila 81-108;

- Copia adresei din 06 iunie 2012, contractul de furnizare energie electrică din 26 noiembrie 2007 încheiat de SC C.E.T. SA cu SC F. SRL Bacău și actele înaintate de aceasta din urmă - vol. I, fila 130-149;

- Adresa din 06 iunie 2012 către SC T.P. SA Bacău - vol. I, fila 162;

- Adresa din 07 iunie 2012 a SC T.P. SA împreună cu copia certificată a contractului de energie electrică din 04 martie 2011 și alte acte înaintate - vol. I, fila 163-177;

- Anexa 1 - Contractul de furnizare energie electrică din 04 martie 2011 încheiat între SC C.E.T. SA Bacău și SC C.K.S.M. SA - vol. II, file 13-20;

- Anexa 2 - Adresa SC C.E.T. SA Bacău din 14 februarie 2012 notificare - vol. II, fila 21;

-Anexa 3 - Adresa din 17 februarie 2012 a SC C.K.S.M.S. SA către SC C.E.T. SA Bacău - vol. II, file 22-24;

- Anexa 4 - Adresa SC C.E.T. SA Bacău din 21 februarie 2012 -vol. II, fila 25;

- Anexa 5 - Avizul tehnic de racordare din 01 martie 2011 a SC C.E.T. SA Bacău - - vol. II, file 26-28;

- Anexa 6 - înregistrări audio - C.D. convorbiri din 24 februarie 2012, respectiv 01 martie 2012 - vol.II, fila 29;

- Anexa 8 - Articole din D. vizate de S.M.I. - vol. II, file 56-80;

- Anexa 9 - Adresa AS C.K.S.M.S. Bacău de înaintare obiectiuni la contractul nr. 17/04 martie 2011 împreună cu aceste obiectiuni - vol. II, file 81-83;

- Adresa AC K.S.M.S. Bacău înregistrată la 13 iunie 2012 împreună cu notificările formulate către SC C.E.T. SA Bacău - vol. II, file 84-120;

- Copii după Contractul de furnizare energie electrică din 04 martie 2011 încheiat între SC C.E.T. SA Bacău și SC C.K.S.M. SA - vol. II, file 156-160;

- Adresa din 04 martie 2011 a SC C.K.S.M.S. SA de înaintare obiectiuni la contractul din 04 martie 2011 împreună cu aceste obiecțiuni și anexele înaintate - vol. II, file 161-214;

- Adresa din 04 iulie 2012 AC K.S.M.S. de constituire parte civilă - vol. II, fila 216.

În drept, fapta inculpatului S.M.I., astfel cum a fost reținută de către instanță la pct. 1.) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 194 alin. (1) C. pen.

Elementul material al infracțiunii de șantaj este realizat de acțiunile inculpatului de constrângerea prin amenințări repetitive cu neprelungirea contractelor cu SC C.K.S.M.S. SA, amenințări efectuate prin intermediul martorei H.L., pentru ca partea vătămată S.L. să consimtă la sistarea publicării de articole referitoare la SC C.E.T. SA în cotidianul „D."

Acțiunile inculpatului de amenințare, datorită împrejurărilor concrete în care au fost materializate faptic - inculpatul se adresa părții vătămate prin intermediul martorei H.L., director economic al SC C.K.S.M.S. SA Bacău, în cadrul a două întâlniri, din poziția de director al SC C.E.T. SA care avea posibilitatea legală de a proceda la prelungirea/neprelungirea contractelor, evocând doar două posibilități pentru partea vătămată S.L. fie să nu mai publice articole de presă, fie să continue să le publice, condiții în care nu se vor mai prelungi contractele (partea vătămată să aleagă între libertatea presei și prelungirea contractelor de furnizare energie) - au avut aptitudinea concretă și efectivă de a induce o stare de temere gravă, un sentiment de alarmare în psihicul părții vătămate S.L., aceasta înțelegând că în cazul în care nu va satisface pretențiile nelegitime ale inculpatului, anume oprirea publicării de articole de presă, se va expune pericolului viitor de a suferi prejudicii de natură materială, inerente nefurnizării energiei electrice.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de constrângere psihică a părții vătămate S.L., sub imperiul căreia aceasta a și procedat la a urma comportamentul „dictat" de inculpat, în sensul că nu a mai publicat articole în D. referitoare la activitatea SC C.E.T. SA.

Sub aspectul elementului subiectiv, inculpatul a acționat cu intenție directă calificată prin scop, acesta prevăzând și urmărind ca prin activitățile sale consecvente de amenințare și, în cele din urmă, de constrângere a părții vătămate, să obțină un folos ilicit pentru SC C.E.T. SA, anume protejarea imaginii acestei societăți.

Sunt aplicabile prevederile art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 întrucât infracțiunea de șantaj, prevăzută la art. 194 C. pen., a fost comisă de către inculpatul S.M.I., o persoană dintre cele prevăzute la art. 1, pct. a), b) din Legea nr. 78/2000, anume „o persoană care exercită o funcție publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităților publice sau instituțiilor publice; care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcție sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăților comerciale, companiilor naționale, societăților naționale, unităților cooperatiste sau al altor agenți economici."

Infracțiunea de șantaj comisă în condițiile Legii nr. 78/2000 constituie, datorită subiectului activ calificat, o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție, fiind prevăzută în Secțiunea a III-a a Legii nr. 78/2000.

În drept, fapta inculpatului S.M.I., astfel cum a fost reținută de către instanță la pct. 2.) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000.

Elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu este realizat de acțiunile inculpatului din luna februarie 2012, care, în calitate de funcționar public, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a refuzat să comunice AC K.S.M.S.A.F.J. administrată de S.L. oferta prevăzută de art. 53 din Legea nr. 13/2007.

Urmarea imediată constă în îngrădirea exercițiului dreptului AC K.S.M.S.A.F.J. de a beneficia de energie electrică.

Sub aspectul elementului subiectiv, inculpatul a acționat cu intenție directă, acesta prevăzând și urmărind ca prin activitățile sale să aducă prejudicii materiale AC K.S.M.S.A.F.J., faptă săvârșită pe motiv de opinie și convingeri, respectiv apariția în cotidianul „D." de articole critice cu privire la activitatea SC C.E.T. SA Bacău.

Sunt aplicabile prevederile art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 întrucât infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen. a fost comisă în legătură directă cu infracțiunea asimilată infracțiunii de corupție, prevăzută în secțiunea a III-a a Legii nr. 78/2000.

Astfel, întrucât faptele există, constituie infracțiuni și au fost comise cu vinovăție de către inculpatul S.M.I., în temeiul art. 345 alin. (2) din C. proc. pen. instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 194 alin. (1) C. pen. și art. 247 C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Instanța a reținut fată de ambele infracțiuni, circumstanța atenuantă prevăzută la art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. - conduita bună a inculpatului înainte de comiterea prezentelor infracțiuni.

Având în vedere aceste aspecte instanța a apreciat că aplicând o pedeapsă de 3 ani închisoare față de inculpat pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 194 alin. (1) C. pen. și o pedeapsă de 5 luni închisoare față de inculpat pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 247 C. pen. cu referire la art. 17. lit. d) din Legea nr. 78/2000, aceste pedepse vor avea aptitudinea concretă de a asigura realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din C. pen. - reeducarea și reinserția socială a inculpatului.

Instanța a constatat concurente cele două infracțiuni din prezenta cauză.

Drept consecință, în baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare, ce a fost sporită până la 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare, inculpatul S.M.I.,  cetățean român, studii superioare, director comercial al SC C.E.T. SA Bacău, fără antecedente penale, având de executat pedeapsa rezultantă unică finală de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare. S-a procedat la sporirea de pedeapsă întrucât inculpatul a comis două infracțiuni între care există o legătură etiologică, dând dovadă de perseverență în atingerea finalității ilicite prefigurate la nivel mental de către inculpat.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) din C. pen. întrucât instanța a reținut că natura faptelor săvârșite conduce la concluzia unei nedemnităti în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) și b din C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău și apelantul inculpat S.M.I.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău a criticat sentința atacată pentru netemeinicie constând în:

- greșita reținere a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. în favoarea inculpatului cu consecința aplicării unei pedepse prea blânde și neaplicarea pedepsei accesorii prev. la art. 64 lit. c C. pen., motive de casare prevăzute de art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. anterior.

Pentru aceste motive în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., s-a solicitat Curții de Apel Bacău admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 1920 din 29 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Bacău, în Dosarul nr. 15088/180/2012, privind pe inculpatul S.M.I., reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond înlăturarea prevederilor art. 74 lit. a) C. pen. cu consecința majorării pedepselor aplicate și aplicarea inculpatului și a pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. în condițiile art. 71 alin. (2) din C. pen.

Recurentul inculpat S.M.I. a criticat sentința atacată pentru netemeinicie constând în greșita sa condamnare.

Ulterior, după intrarea în vigoare a noilor coduri penale și de procedură penală, inculpatul S.M.I. și-a completat motivele solicitând admiterea recursului declarat și pe fond achitarea inculpatului, în baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) și c) Noul C. proc. pen.

Privitor la infracțiunea de șantaj s-a susținut că verificând în detaliu și în repetate rânduri dialogul purtat de inculpatul S.M. cu martorul H.L. s-a ajuns la concluzia că nu există niciun element care să demonstreze -măcar indirect - o activitate de constrângere exercitată de inculpatul Stănilă în sensul ca partea vătămată L.S. sau matorul H.L. să acționeze într-un anumit sens (să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva).

Conținutul infracțiunii de șantaj are un rol important în realizarea principiului legalității în procesul penal. Calificarea unei fapte concrete ca infracțiune nu se poate face decât în strânsă conformitate cu legea. Dacă fapta concretă nu prezintă vreuna dintre trăsăturile prevăzute de lege, aceasta nu poate fi calificată infracțiune, lipsind unul din elementele constitutive ale acesteia.

Conform art. 194 alin. (1) vechiul C. pen. (art. 207 noul C. pen.), șantajul reprezintă constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă în scopul de a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul.

Elementul material al acestei infracțiuni nu se verifică nici prin conținutul discuției cu martorul H. și nici prin declarația părții vătămate L.S.

A constrânge o persoană înseamnă a-i impune să facă sau să nu facă ceva împotriva voinței sale. Față de esența infracțiunii constând în încălcarea libertății morale a persoanei, constrângerea trebuie să fie de natură a produce celui împotriva căruia se exercită o stare de temere, deoarece numai în felul acesta fapta, aducând atingere libertății morale a persoanei, va constitui o infracțiune.

S-a susținut că niciuna dintre condițiile ce privesc latura obiectivă și elementul material al infracțiunii de șantaj nu este îndeplinită. Inculpatul S.M. nu i-a impus, nu i-a cerut și nu a condiționat-o vreodată pe partea vătămată L.S. - direct sau prin interpuși - să facă sau să nu facă ceva împotriva voinței sale.

Faptul că inculpatul S.M. nu i-a impus, nu i-a cerut și nu a condiționat-o vreodată pe L.S. rezultă în mod evident din dialogul purtat în data de 24 februarie 2012, precum și din declarația oferită de partea vătămată S. în fața Curții de Apel Bacău la 13 martie 2014.

La întrebarea instanței de judecată („V-ați simțit constrânsă?"), d-na L.S. a precizat următoarele: „De anul trecut viața mea s-a schimbat și arat că, deși atunci m-am simțit lezata, am fost influențată mai mult de soțul meu case mi-a spus că nu merit așa ceva".

Inculpatul S.M. nu i-a cerut niciodată părții vătămate L.S. sau martorului H.L. să aibă o anumită conduită. Nu a constrâns-o în niciun moment să aibă un alt comportament decât ar fi dorit dumneaei și, mai mult de atât, nu a urmărit niciodată obținerea unui folos.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii de șantaj, aceasta presupune forma și modalitatea intenției directe, deoarece făptuitorul săvârșește fapta cu scopul de a dobândi un folos, pentru sine sau pentru altul.

Scopul urmărit de făptuitor (obținerea unui folos injust) caracterizează constrângerea libertății psihice la care este supusă persoana față de care se săvârșește infracțiunea de șantaj. Astfel, intenția făptuitorului de a săvârși acțiunea nu întregește latura subiectivă a infracțiunii, dacă nu are ca scop dobândirea unui folos ilicit pentru sine sau pentru altul. Dacă făptuitorul nu a avut acest scop, el nu a acționat cu vinovăția cerută pentru infracțiunea de șantaj, iar constrângerea psihică prilejuită de acțiunea sa poate constitui cel mult infracțiunea de amenințare, bineînțeles dacă sunt îndeplinite toate elementele constitutive ale faptei prevăzute de art. 193 C. pen. (art. 206 N.C. pen.).

Apoi, din conținutul dialogului purtat cu martorul H. nu rezultă sub nicio formă că ar fi îndeplinite elementele infracțiunii de șantaj.

Nu reiese acea formă de condiționare care ar fi trebuit să fie impusă de inculpatul S.M. în sensul de a o constrânge (condiționa) pe dna. L.S. să acționeze într-un anumit mod cu scopul de a dobândi în mod injust un folos.

La întrebarea avocatului inculpatul S.M. „S-a cerut părții vătămate o anumită conduită pentru a se prelungi contractul?", partea vătămată L.S. a precizat foarte clar că nu a existat această condiționare: „Hotărârea de a nu mai publica articole despre SC C.E.T. SA am luat-o în scopul de a ne informa mai bine în legătură cu activitatea acestei societăți, care poate avea probleme, și nu a avut legătură cu prelungirea sau neprelungirea contractului de furnizare energie electrică de către SC C.E.T. SA către AC K.S. SA."

De asemenea, la întrebarea „A înțeles partea vătămată de la inculpat că acesta va prelungi contractul dacă partea vătămată face ceva?", partea vătămată L.S. a oferit un răspuns care demonstrează că nu a existat acea constrângere și nici acea condiționare: „Nu!"

De asemenea, lipsa constrângerii și a condiționării rezultă și din următoarele precizări ale părții vătămate L.S.: „D-na H. a fost și a purtat o discuție cu inculpatul S.I. în legătură cu prelungirea contractului de furnizare energie electrică, răspunsul a fost negativ (...) cele prezentate verbal de d-na H. nu au fost luate în seamă, neexistând o probă care să le susțină. Cred că atunci L.B. a venit cu propunerea de a produce o probă în sensul verificării celor spuse de d-na H., prin folosirea unui reportofon pe care să îl aibă asupra sa numita H. atunci când se va întâlni cu inc. S."

Cu privire la acel mesaj transmis de martorul H., partea vătămată L.S. a precizat următoarele, demonstrându-se clar eroarea în care s-a aflat: „Arăt că dna. H. mi-a transmis următorul mesaj de la inculpat: ceva de genul „ori să avem energie electrică, ori să ne punem lacăt pe D., eu fiind administrator la D."

Chiar dacă s-ar accepta prin absurd că acesta a fost mesajul înțeles de partea vătămată L.S., este de observat că discuțiile au vizat AC KS.M.

„H.L.: Vă dați seama, eu tre să pun lacăt pe ușă acuma" (pag. 12 din 16)

Martorul H. era - la acel moment - Directorul economic al SC C.K.S.M.S. SA Prin urmare, nu avea cum să transmită un asemenea mesaj către dna. L.S., în sensul că trebuie „pus lacătul pe D."

Devine evident că nu a existat în niciun moment o activitate de șantaj, de la bun început fiind luată decizia la nivelul SC C.E.T. SA Bacău de a nu mai fi prelungit contractul.

Însă, atât organele de urmărire penală, cât și prima instanță de judecată au apreciat că inculpatul S.M., prin intermediul martorului H., a șantajat-o pe partea vătămată S.. Această împrejurare, pe lângă faptul că nu este susținută de transcrierea dialogului din 24 februarie 2012, este contrazisă și de către declarația martorei H. (fila 177 dosar Judecătoria Bacău):

„Aceasta (referindu-se la dna. H., a insistat să se întâlnească din nou cu inculpatul pentru a transmite un mesaj din partea familiei S., iar inculpatul a refuzat să o primească."

Astfel, sub nicio formă nu poate fi vorba despre acte de șantaj exercitate de către inculpatul S.M., ci de o simplă răzbunare a acestuia, rezultatul a ani întregi în care ziarul „D." a ponegrit SC C.E.T. SA Bacău și angajații acestei societăți.

Și declarația martorului B. (fila 89 dosar Judecătoria Bacău) nu demonstrează șantajul, ci răzbunarea: „Mesajul ce urma a fi transmis de H.L. de la inculpat către S.L. consta în aceea că materialele de presă publicate în D. conduc la sistarea furnizării de energie electrică de către AC C.E.T. SA."

Privitor la infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi s-a apreciat că fapta de care este învinuit inculpatul S.M. de „a nu comunica oferta prevăzută de art. 53 din Legea nr. 13/2007" nu reprezintă infracțiune, și mai ales infracțiunea de abuz în serviciu, deoarece:

- nu a existat niciodată premisa necesară ca SC C.E.T. SA Bacău să fie obligat să comunice în scris oferta respectivă (cererea depusă de SC A.C.K.S. SA).

- nu era obligația inculpatului S.M. să furnizeze respectiva ofertă, deoarece nu Directorul comercial era cel care reprezenta societate, ci Directorul general.

- fapta de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi (pe motiv de opinie și convingeri) nu mai este reglementată de noul C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 13/2007:

„(1) La cererea scrisă a unui consumator de energie electrică, furnizorul este obligat să comunice în scris, într-un interval de cel mult 30 de zile, o ofertă privind condițiile de furnizare a energiei electrice, care conține, obligatoriu, prețul de furnizare, termenii de plată și data limită de încheiere a contractului de furnizare elaborat în conformitate cu contractul-cadru aprobat de autoritatea competentă."

AC K.S.M.S. Bacău nu a depus la nivelul SC C.E.T. SA Bacău o cerere prin care să solicite „o ofertă privind condițiile de furnizare a energiei electrice".

Prin urmare, din moment ce nu a existat o astfel de cerere, este absolut evident că nu a existat nici obligația corelativă în sarcina SC C.E.T. SA Bacău. Această obligație ar fi luat ființă la momentul depunerii cererii, însă, așa cum s-a precizat, o astfel de cerere nu a existat.

Prima cerere depusă de SC A.C.K.S. SA a fost depusă abia la data de 19 iunie 2012. Urmare a acestei adrese, SC C.E.T. SA Bacău a comunicat în scris oferta pe data de 17 iulie 2012 (Adresa din 17 iulie 2012), deci în termenul de 30 de zile.

Însă, atât Judecătoria Bacău, cât și D.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău au avut în vedere o altă perioadă, cu mult înainte de luna iunie 2012, când nu exista nici un fel de cerere depusă de SC A.C.K.S. SA. Prin urmare, nu există fapta de abuz în serviciu.

În ceea ce privește „obligația inculpatului S. de a comunica oferta" s-a constatat că acesta nu are atribuții sau obligații în sensul reprezentării societății în fața terților și, prin urmare, nu are astfel de obligații, fișa postului său (Director comercial) nu prevede o asemenea obligație.

Conform art. 53 din Legea nr. 13/2007 „furnizorul este obligat să comunice în scris oferta". Furnizorul este SC C.E.T. SA Bacău, iar singura persoană care reprezintă societatea este Directorul general. Deci, sub nicio formă „furnizorul" nu poate fi considerat „M.S."

De asemenea, pe lângă faptul că nu exista acea cerere emisă de SC A.C.K.S. SA, s-a menționat că nu exista nici obligația SC C.E.T. SA Bacău de a contracta. S-a avut în vedere declarația juristului H.I. (fila 125 dosar Judecătoria Bacău): „Am verificat conținutul legilor și am observat că nu exista obligația SC C.E.T. SA de a contracta (...) Am întocmit personal adresa de răspuns către SC C.K. SA".

În final, s-au avut în vedere și dispozițiile art. 4 Noul C. pen., potrivit cărora legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.

Inculpatul S.M. a fost acuzat, prin Rechizitoriul din 30 octombrie 2002, că a săvârșit fapta de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi „pe motiv de opinie și convingeri, respectiv apariția într-un cotidian editat de o societate administrată de aceeași persoană de articole critice cu privire la activitatea SC C.E.T. SA Bacău."

Aceeași acuzație a fost reluată și în sentința nr. 1920/2013 a Judecătoriei Bacău: „Sub aspectul elementului subiectiv, inculpatul a acționat cu intenție directă, acesta prevăzând și urmărind ca prin activitățile sale să aducă prejudicii materiale AC K.S.M.S.A.F.J., fapta săvârșită pe motiv de opinie și convingeri, respectiv apariția în cotidianul „D." de articole critice cu privire la activitatea SC C.E.T. SA Bacău.

Analizând prevederile Noului C. pen., s-a constatat că fapta de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi nu mai este reglementată distinct, ci a fost grupată de legiuitor sub umbrela art. 297 NCP („Abuzul în serviciu").

Astfel, s-a comparat textul art. 247 vechiul C. pen. cu cel al art. 297 alin. (2) noul C. pen., observând că lipsește unul dintre elementele constitutive ale faptei pentru care inculpatul S.M. a fost trimis în judecată și condamnat de instanța fondului: „pe temei de opinie și convingeri".

Aceste condiții (opinia sau convingerea diferită) - necesare pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi - nu se mai regăsesc în textul articolului art. 297 alin. (2) noul C. pen. Prin urmare, chiar dacă ar fi să se presupună prin absurd că fapta a avut loc, nu ar fi legal ca aceasta să fie încadrată juridic în prevederile art. 297 alin. (2) noul C. pen.

În concluzie, față de cele expuse în cele de mai sus și de motivele de apel, s-a solicitat admiterea apelului declarat și pe fond achitarea inculpatului S.M., în baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) și c) Noul C. proc. pen.

Curtea de Apel, având în vedere că prin dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Noului C. proc. pen., text potrivit căruia recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevedea calea de atac a apelului, se soluționează de aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel, a procedat la judecarea recursurilor declarate ca apeluri și în conformitate cu dispozițiile referitoare la această cale de atac.

Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (2) din noul C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea a constatat că ambele apeluri sunt fondate și au fost admise pentru considerentele care vor fi prezentate:

Privitor la apelul declarat de apelantul inculpat S.M. în cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârșite de apelantul-inculpat o corectă încadrare juridică, desigur în raport de legea penală în vigoare la data săvârșirii faptelor și a judecării cauzei și a aplicat pedepse corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior în vigoare la data pronunțării.

Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele săvârșite, cu arătarea timpului și locului unde au fost comise, încadrarea juridică dată acestora, de asemenea a analizat probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluția dată în cauză.

Instanța de control judiciar și-a însușit motivarea hotărârii apelate făcută de instanța de fond, cu completări față de necesitatea aplicării, determinat de intrarea în vigoare de la data de 01 februarie 2014, deci după pronunțarea hotărârii apelate, a Legii nr. 187/2012.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția apelantului-inculpat, pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.

Privitor la infracțiunea de șantaj, Curtea a constatat că potrivit art. 194 C. pen. 1969 (în vigoare la data soluționării cauzei de către prima instanță) constituie infracțiunea de șantaj „constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul".

În cauza dedusă judecății, rezultă că în luna februarie 2012, inculpatul S.M.I., prin amenințarea cu sistarea furnizării energiei electrice și cu neîncheierea unui nou contract de furnizare energie electrică, a constrâns partea vătămată S.L., să nu mai publice articole critice la adresa SC C.E.T. SA Bacău în cotidianul „D.", urmărind astfel să obțină, în mod injust, un folos pentru societatea al cărei director comercial este, folos constând în protejarea imaginii acesteia.

Infracțiunea de șantaj, în conformitate cu dispozițiile art. 194 C. pen. anterior în vigoare la data pronunțării sentinței apelate, constă în „constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul."

Potrivit art. 207 C. pen. în vigoare la data soluționării prezentelor apeluri, șantajul constă în:

(1) Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1).

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani".

Prin incriminarea șantajului, legiuitorul a urmărit să ocrotească în principal relațiile sociale care privesc libertatea psihică a persoanei, iar în secundar sau adiacent relațiile sociale cu caracter patrimonial sau nepatrimonial care sunt periclitate sau lezate prin scopul ilicit urmărit de făptuitor, de a obține un folos injust. Acțiunea de constrângere ce constituie latura obiectivă a șantajului se realizează prin violență sau amenințare. Amenințarea are un înțeles mai larg decât cel din art. 206 C. pen. (art. 193 C. pen. anterior), deoarece textul incriminator nu limitează obiectul acesteia (o infracțiune sau o faptă păgubitoare), ceea ce înseamnă că se poate amenința cu orice altă faptă, chiar licită. în acest sens, și intenția specială de a șantaja ce constituie latura subiectivă a șantajului este îndeplinită potrivit legii, chiar dacă folosul este just, dacă făptuitorul a urmărit să-l dobândească în mod injust.

În speță, fapta inculpatului S.M.I. - director comercial în cadrul SC C.E.T. SA Bacău, societate în cadrul căreia unic acționar este Consiliul Local Bacău și care are ca obiect principal de activitate producerea/transportul/distribuția energiei termice, producția/furnizarea energiei electrice, de a o constrânge prin amenințare pe partea vătămată S.L., să nu mai publice articole critice la adresa SC C.E.T. SA Bacău în cotidianul „D.", urmărind astfel să obțină, în mod injust, un folos pentru societatea al cărei director comercial este, folos constând în protejarea imaginii acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, prev. de art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 207 alin. (1) C. pen. în vigoare.

Astfel, sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, constrângerea exercitată asupra părții vătămate constă în amenințarea cu sistarea furnizării energiei electrice, ceea ce ar atrage suportarea unor grave prejudicii materiale pentru parte civilă SC C.K.S.M.S. SA Bacău, prejudicii care s-au și materializat în pierderi constând în reducerea veniturilor realizate din activitățile curente ale societății care deținea un restaurant și un motel, și a căror activități sunt evident dependente de curentul electric.

Șantajul este cu atât mai evident cu cât într-o relație comercială existentă între SC C.E.T. SA Bacău și AC K.S.M.S. Bacău, se impută părții vătămate S.L. conduite ale unei alte entități juridice respectiv a SC D. SA, ceea ce denotă că inculpatul S.M.I., cunoscând că partea vătămată este președinte al consiliului director al SC C.K.S.M.S. SA Bacău cât și administrator și acționar al SC D. SA a prevăzut că acțiunea sa de constrângere a părții vătămate este aptă să producă rezultatul urmărit respectiv nepublicarea articolelor de presă, în scopul protejării imaginii societății SC C.E.T. SA Bacău.

Urmarea imediată a infracțiunii este lezarea libertății psihice a părții vătămate, crearea unei stări de temere acesteia, rezultat periculos ce s-a produs, dovadă în acest sens fiind însăși împrejurarea că partea vătămată a solicitat sprijinul organelor de urmărire penală, formulând mai multe plângeri penale pe care le-a înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, (06 martie 2012), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - D.N.A. - Structura Centrală - două plângeri (13 martie 2012, 22 martie 2012), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție -D.N.A - Serviciul Teritorial Bacău (09 aprilie 2012), la scurt timp de la expirarea contractului de furnizare a energiei electrice (04 martie 2012).

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea periculoasă rezultă ex re.

Sub aspectul laturii subiective, fapta inculpatului S.M.I. a fost săvârșită cu intenție directă, calificată prin scop, acesta urmărind să o determine pe partea vătămată să nu mai publice articole în cotidianul D. referitoare la activitatea SC C.E.T. SA Bacău.

Folosul urmărit de inculpat poate fi de orice natură, legea nefăcând nicio precizare în acest sens, și poate fi urmărit de făptuitor de la oricine și nu neapărat de la cel constrâns, deoarece scopul prevăzut de lege nu este păgubirea victimei ci cel al dobândirii unui folos, în speță protejarea imaginii SC C.E.T. SA Bacău.

De asemenea, inculpatul cunoștea împrejurarea că modalitatea de dobândire a acestui folos pentru altul este injustă, pe de o parte pentru că obligarea la această conduită contravine principiului libertății presei, iar pe de altă parte, pentru că inculpatul S.M.I. cunoștea că partea vătămată nu avea posibilitatea de a încheia contract de furnizare a energiei electrice cu E.O.N. Bacău datorită atât costurilor ridicate cât și timpului foarte scurt avut la dispoziție.

Pentru reținerea acestei infracțiuni în sarcina inculpatului S.M.I. nu interesează mobilul acestuia, respectiv motivul pentru care acesta a luat rezoluția infracțională, elementele constitutive ale șantajului fiind întrunite în cazul în care prin săvârșirea faptei se urmărește dobândirea în mod injust a unui folos doar pentru altul, și nu și pentru sine.

Aplicarea art. 131 din Legea nr. 78/2000 este atrasă de calitatea inculpatului de director comercial, deci o persoană dintre cele prevăzute de art. 1 lit. a), b) din Legea nr. 78/2000, și anume o persoană care „exercită o funcție publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităților publice sau instituțiilor publice; care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcție sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăților comerciale, companiilor naționale, societăților naționale, unităților cooperatiste sau al altor agenți economici".

Din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile Curtea a reținut că dispozițiile art. 131 din Legea nr. 78/2000 (modificat prin art. 79 din Legea. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen.) cu referire la art. 205 C. pen. în vigoare sunt mai favorabile decât dispozițiile art. 131 din Legea nr. 78/2000 (anterioare modificării prin art. 79 din Legea 187/2012 de punere în aplicare a C. pen.) cu referire la art. 194 C. pen. anterior întrucât noile limite de pedeapsă sunt de la 1 an la 5 ani care se majorează cu o treime deci de la 1 an și 4 luni la 7 ani și 4 luni iar limitele vechi de pedeapsă erau de la 7 ani la 12 ani închisoare.

Privitor la infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi:

Prima instanță a dispus condamnare inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C.pen, la pedeapsa de 5 luni închisoare, reținând în fapt că în luna februarie 2012, inculpatul S.M.I., în calitate de funcționar public, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a refuzat să comunice AC K.S.M.S.A.F.J. administrată de S.L. oferta prevăzută de art. 53 din Legea nr. 13/2007, îngrădind astfel exercițiul dreptului acesteia de a beneficia de energie electrică, faptă săvârșită pe motiv de opinie și convingeri, respectiv apariția în cotidianul „D." editat de o societate administrată de aceeași persoană de articole critice cu privire la activitatea SC C.E.T. SA Bacău.

La solicitarea de prelungire a contractului de furnizare a energiei electrice, inculpatul abuzând de funcția sa - director comercial - în cadrul societății, precum și de prerogativele conferite de aceasta, a refuzat nejustifîcat să își îndeplinească obligația de emite oferta de contractare către AC K.S.M.S. Bacău, în cele din urmă reușind să impună hotărârea sa unilaterală de a nu prelungi contractele de furnizare și distribuție a energiei electrice încheiate cu AC K.S.M.S. Bacău, îngrădind astfel dreptului legal al SC C.K.S.M.S. SA de a beneficia de o ofertă de furnizare din partea SC C.E.T. SA Bacău.

Refuzul inculpatului nu s-a întemeiat pe o decizie a conducerii SC C.E.T. SA Bacău din luna februarie 2012 de a nu mai furniza curent electric către beneficiari întrucât această activitate a devenit nerentabilă ci a fost o opțiune pur subiectivă a inculpatului făcută în realizarea scopului de a determina partea vătămată să înceteze publicarea de articole critice în cotidianul „D."

Curte a apreciat, așa cum de altfel în mod corect a reținut și prima instanță, că există raport de cauzalitate între nerespectarea de către inculpat a atribuțiilor de serviciu și a legii prin efectuarea unor acte contrare dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 13/2007, astfel încât sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu.

Curtea a apreciat că probele administrate în cauză dovedesc indubitabil că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în sarcina inculpatului, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective, solicitările apărării în sensul achitării inculpatului nefiind întemeiate.

Din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile, Curtea a constatat că infracțiunile de abuz în serviciu au suferit modificări de substanță odată cu adoptarea noului C. pen.

Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247 C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen.

Potrivit art. 247 Cpen anterior constituie infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi „îngrădirea, de către un funcționar public, a folosinței sau a exercițiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situații de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/S.I.D.A., și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani".

Art. 13 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (nemodificat prin art. 79 pct 9 din Legea nr. 187/2012) prevede că infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.

Art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 (anterior abrogării prin Legea nr. 187/2012) prevedea că „în înțelesul prezentei legi, următoarele infracțiuni sunt în legătură directă cu infracțiunile de corupție, cu infracțiunile asimilate acestora sau cu infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene:

d) abuzul în serviciu contra intereselor publice, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor și abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, săvârșite în realizarea scopului urmărit, printr-o infracțiune prevăzută în secțiunile a II-a și a III-a;

Potrivit Noului C. pen., art. 297 definește abuzul în serviciu

(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, îngrădește exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situație de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/ S.I.D.A.

"Art 132 din Legea nr. 78/2000 (modificat prin art. 79 pct 9 din Legea nr. 187/2012) prevede că „în cazul infracțiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime."

Curtea a observat că în noul C. pen. nu mai este incriminată distinct infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi pe temei de convingeri și opinii.

În aceste condiții, Curtea, a fost datoare în conformitate cu dispozițiile art. 4 C. pen., având denumirea marginală aplicarea legii penale de dezincriminare, să verifice dacă fapta comisă de inculpat în materialitatea ei se regăsește ca infracțiune în noul cod.

Astfel, art. 4 C. pen. prevede că „legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. în acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

În cap. II, Dispoziții generale privind aplicarea în timp a legii penale

Art. 3 din Legea nr. 187/2012 de punerea în aplicare a C. pen. se prevede expres:

(1) Dispozițiile art. 4 C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.

(2) Dispozițiile art. 4 C. pen. nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Ori, fapta inculpatului S.M.I. care, în luna februarie 2012, deși avea obligația legală de a comunica ofertă prevăzută de art. 53 din Legea nr. 13/2007, de furnizare a energiei electrice consumatorului SC C.K.S.M.S. SA Bacău, la solicitarea acestuia de prelungire a contactelor de distribuție și furnizare a energiei electrice, faptă ce a produs grave prejudicii părții vătămate, constând în îngrădirea dreptului SC C.K.S.M.S. SA Bacău de a beneficia de energ