ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 109 din 28 ianuarie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 386 C. proc. pen., au fost respinse ca neîntemeiate cererile de schimbare a încadrării juridice formulate în raport cu inculpata Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București.

În baza art. 181 alin. (1), alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 187/2012), raportat la art. 711 alin. (3) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 60.000 RON, sub aspectul săvârșirii infracțiunii împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene (fapta din data de 30 iulie 2009).

În baza art. 532 alin. (2) C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară prevăzută de art. 717 C. pen. (1969), constând în afișarea în formă scrisă a extrasului hotărârii, la ușa instanței, timp de 1 lună, pe cheltuiala acesteia.

În baza art. 181 alin. (1), alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 187/2012), raportat la art. 711 alin. (3) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 70.000 RON, sub aspectul săvârșirii infracțiunii împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene (fapta din data de 06 iulie 2010).

În baza art. 532 alin. (2) C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară prevăzută de art. 717 C. pen. (1969), constând în afișarea în formă scrisă a extrasului hotărârii, la ușa instanței, timp de 1 lună, pe cheltuiala acesteia.

S-a constatat că cele două infracțiuni deduse judecății sunt concurente.

În baza art. 401 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 33 lit. a) C. pen. (1969), au fost contopite cele două pedepse aplicate, astfel încât inculpata să execute în final pedeapsa amenzii de 70.000 RON.

În baza art. 401 alin. (3) C. pen. (1969) raportat la art. 35 alin. (3) C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară prevăzută de art. 717 C. pen. (1969), constând în afișarea în formă scrisă a extrasului hotărârii, la ușa instanței, timp de 1 lună, pe cheltuiala acesteia.

În baza art. 532 alin. (4) C. pen. (1969), s-a dispus ca executarea pedepsei complementare să înceapă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., astfel: din trei infracțiuni prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 C. pen., art. 38 C. pen. și art. 5 C. pen., într-o singură infracțiune de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (3 acte materiale), și din infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1), alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., în cea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (după modificarea adusă prin Legea nr. 187/2012), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea influenței sau autorității, în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a fi președinte al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București și de a face parte din Colegiul de Conducere al instituției) și k) C. pen. pe o durată de 3 ani, exercitarea acelorași drepturi fiind interzisă și ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 2 ani și 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (3 acte materiale).

În baza art. 67 alin. (1), alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a fi președinte al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București și de a face parte din Colegiul de Conducere al instituției) și k) C. pen. pe o durată de 3 ani, exercitarea acelorași drepturi fiind interzisă și ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (după modificarea adusă prin Legea nr. 187/2012), cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a fi președinte al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București și de a face parte din Colegiul de Conducere al instituției) și lit. k) C. pen., pe o durată de 5 ani, exercitarea acelorași drepturi fiind interzisă și ca pedeapsă accesorie.

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen., au fost contopite cele trei pedepse aplicate prin sentință, astfel încât inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an și 5 luni închisoare, rezultând în final pedeapsa închisorii de 4 ani și 1 lună închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a fi președinte al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București și de a face parte din Colegiul de Conducere al instituției) și lit. k) C. pen., pe o durată de 5 ani, pedeapsă care s-a dispus a fi executată, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (interzicerea dreptului de a fi președinte al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București și de a face parte din Colegiul de Conducere al instituției) și lit. k) C. pen., care s-a dispus a fi executată potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată durata reținerii de 24 de ore, de la 02 aprilie 2012 la 03 aprilie 2012.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B., astfel: din infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., în cea prevăzută de art. 7 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen., și din trei infracțiuni prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 C. pen., art. 38 C. pen. și art. 5 C. pen., într-o singură infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă continuată, prevăzută de art. 246 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. (3 acte materiale).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosirea influenței sau autorității, în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

În baza art. 71 C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de director general al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București) C. pen. (1969).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de director general al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București) C. pen. (1969) pe o durată de 3 ani.

În baza art. 246 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 1 an și 8 luni, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă continuată (3 acte materiale).

În baza art. 71 C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de director general al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București) C. pen. (1969).

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) raportat la art. 33 lit. a) C. pen. (1969), au fost contopite cele două pedepse aplicate, astfel încât inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni, rezultând în final pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de director general al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București) C. pen. (1969).

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 65 alin. (1) C. pen. (1969), s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (interzicerea dreptului de a ocupa funcția de director general al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București) C. pen. (1969), pe o durată de 3 ani.

În baza art. 861 C. pen. (1969), a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare, pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit potrivit art. 862 C. pen. (1969)

În baza art. 863 C. pen. (1969), s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București conform programului stabilit de consilierul de probațiune; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. (1969), a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. (1969), privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut timp de 24 de ore, de la 02 aprilie 2012 la 03 aprilie 2012.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata C., astfel: din infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., în cea prevăzută de art. 7 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen., și din infracțiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., în cea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitată inculpata C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa închisorii de 2 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la folosirea influenței sau autorității, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

În baza art. 71 C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de consilier al președintelui Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București) C. pen. (1969).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de consilier al președintelui Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București) C. pen. (1969), pe o durată de 2 ani.

În baza art. 861 C. pen. (1969), a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani închisoare, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 862 C. pen. (1969).

În baza art. 863 C. pen. (1969), s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București conform programului stabilit de consilierul de probațiune; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. (1969), a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. (1969), privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpata a fost reținută timp de 24 ore, de la 02 aprilie 2012 la 03 aprilie 2012.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata D. din infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1), alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., în cea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (după modificarea adusă prin Legea nr. 187/2012), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (după modificarea adusă prin Legea nr. 187/2012), cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata D. la pedeapsa închisorii de 3 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei, pe o durată de 2 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a ocupa funcția de director economic în cadrul Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București) și lit. k) C. pen., exercitarea acelorași drepturi fiind interzisă și ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, care se calculează conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de către acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului său de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul E. sau Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului - Sector 4, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca executarea pedepselor complementare aplicate prin sentință să înceapă la data rămânerii definitive a acesteia.

În baza art. 397 C. proc. pen., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat de către Ministerul Finanțelor Publice, și au fost obligați inculpatul A. la plata sumei de 396.944 RON (proiectul ID x) și inculpata D. la plata sumei de 275.029 RON (proiectul ID x);

A fost respinsă, ca lipsită de interes, acțiunea civilă formulată de aceeași parte civilă în raport cu inculpata Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București, privind prejudiciul de 396.944 RON (proiectul ID x) și de 275.029 RON (proiectul ID x).

S-a constatat că partea civilă Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, are titlu executoriu împotriva inculpatei Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București, pentru suma de 396.944 RON (proiectul ID x) și suma de 275.029 RON (proiectul ID x), constând în procesele-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.12.2011 (proiectul ID x) și nr. x/07.12.2011 (proiectul ID x), astfel cum au fost anulate parțial prin Sentința civilă nr. 4325 din 27 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin Decizia civilă nr. 2442 din 27 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 397 C. proc. pen., au fost admise, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile F., G., H., I. și J. și, în tot, acțiunea civilă formulată de partea civilă K., inculpații A., B. și C. fiind obligați, în solidar, la plata către acestea, astfel:

- către partea civilă F. a sumei de 85.996 RON, actualizată cu indicele de inflație, la care se adaugă dobândă legală începând cu 06 decembrie 2011 până la data plății efective, cu titlu de daune materiale, și a sumei de 4.000 euro, la cursul BNR de la data plății, la care se adaugă dobândă legală începând cu 06 decembrie 2011 până la data plății efective, cu titlu de daune morale;

- către partea civilă G. a sumei de 40.552 RON, actualizată cu indicele de inflație, la care se adaugă dobândă legală începând cu 07 decembrie 2011 până la data plății efective, cu titlu de daune materiale, și a sumei de 4.000 euro, la cursul BNR de la data plății, la care se adaugă dobândă legală începând cu 07 decembrie 2011 până la data plății efective, cu titlu de daune morale;

- către partea civilă K. a sumei de 24.056 RON, cu titlu de daune materiale, și a sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale;

- către partea civilă H. a sumei de 87.844 RON, cu titlu de daune materiale, și a sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale;

- către partea civilă I. a sumei de 26.355 RON, cu titlu de daune materiale, și a sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale;

- către partea civilă J. a sumei de 111.458 RON, cu titlu de daune materiale, și a sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale.

S-a luat act că persoana vătămată L. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 (înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 187/2012) raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. (1969), au fost confiscate de la inculpata Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București sumele de 1.312.531,6 RON (proiectul ID x), de 1.126.551,17 RON (proiectul ID x) și de 31.733 RON, plătită cu titlu de sponsorizare.

În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 249 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatei D., până la concurența sumei de 283.029 RON (275.029 RON - prejudiciu; 8.000 RON - cheltuieli judiciare avansate de către stat).

În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 249 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatei C., până la concurența sumei de RON 464.261 RON (456.261 RON - daune materiale și morale; 8.000 RON - cheltuieli judiciare avansate de către stat) și 8.000 euro, la cursul BNR de la data plății (daune morale).

În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 249 alin. (3), alin. (4), alin. (5) C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă asupra inculpatei Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București, prin ordonanța din 23 iulie 2013, până la concurența sumei de 2.555.815,77 RON (70.000 RON - amendă penală; 15.000 RON - cheltuieli judiciare avansate de către stat; 2.470.815,77 RON - sumă supusă confiscării).

În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 249 alin. (4), alin. (5) C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă în raport cu inculpatul A. prin ordonanța din 23 iulie 2013, până la concurența sumei de 868.205 RON (15.000 RON - cheltuieli judiciare avansate de către stat; 456.261 RON - daune materiale și morale; 396.944 RON - daune materiale) și 8.000 euro, la cursul BNR de la data plății (daune morale).

În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 249 alin. (4), alin. (5) C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă în raport cu inculpatul B. prin ordonanța din 23 iulie 2013, până la concurența sumei de 466.261 RON (10.000 RON - cheltuieli judiciare avansate de către stat; 456.261 RON - daune materiale și morale) și 8.000 euro, la cursul BNR de la data plății (daune morale).

În baza art. 274 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, astfel: Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București la suma de 15.000 RON; A. la suma de 15.000 RON; B. la suma de 10.000 RON; C. la suma de 8.000 RON; D. la suma de 8.000 RON.

În baza art. 276 alin. (1), alin. (2), alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 274 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A., B. și C. la plata către partea civilă F. a sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocat ales), după distincțiile din dispozitiv.

În baza art. 276 alin. (1), alin. (2), alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 274 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A., B. și C. la plata către partea civilă G. a sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocat ales), după distincțiile din dispozitiv.

În baza art. 276 alin. (1), alin. (2), alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 274 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A., B. și C. la plata către partea civilă J. a sumei de 2180 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocat ales și cheltuieli de fotocopiere), conform mențiunilor din dispozitiv.

În baza art. 81 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, republică, a fost majorat onorariul avocatului din oficiu al părții civile H., la suma de 2.000 RON, sumă care s-a avansat din fondurile special alocate de către Ministerul Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, analizând probatoriul administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inclusiv prin raportare la apărările acuzaților, instanța de fond a reținut, în esență, că fapta inculpatei Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București, care, în data de 28 iunie 2010, a încheiat în nume propriu cu Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" contractul de finanțare x - "Formarea Profesională în Vederea Obținerii Calificărilor de Electrician în Construcții și Electrician de întreținere și reparații - M.", obținând o prefinanțare în cuantum de 1.709.475,60 RON, în condițiile în care nu îndeplinea condițiile de eligibilitate la data de 30 iulie 2009, când a fost depusă declarația de eligibilitate, întrucât înregistra datorii la A.N.A.F. în cuantum de 222.113 RON, reprezentând impozite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, prevăzută de art. 181 alin. (1), alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 187/2012), cu aplicarea art. 5 C. pen.

De asemenea, s-a arătat că fapta aceleiași inculpate care, în nume propriu, în data de 06 iulie 2010, a încheiat cu Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" contractul de finanțare x - "Calificarea și Orientarea Profesională a Angajaților din Industria Panificației", obținând o prefinanțare în cuantum de 1.480.002 RON, în condițiile în care la data încheierii contractului avea datorii la A.N.A.F. în cuantum de 1.010.397 RON, nerespectând, astfel, condiția de eligibilitate prevăzută de art. 9 lit. A) alin. (30) din contractul de finanțare, îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, prevăzută de art. 181 alin. (1), alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 187/2012), cu aplicarea art. 5 C. pen.

Instanța de fond a apreciat că data săvârșirii celor două infracțiuni este data la care, în mod nereal, organele de conducere ale Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București au comunicat Autorității de Management că instituția îndeplinește condițiile de eligibilitate pentru a accesa cele două proiecte cu fonduri europene. Astfel, s-a reținut că, pentru proiectul x, data săvârșirii infracțiunii este 30 iulie 2009, când a fost formulată declarația de eligibilitate de către instituție, prin președintele A., iar, pentru proiectul x, această dată este 06 iulie 2010, când s-a încheiat contractul de finanțare, întrucât la acel moment nu a fost respectată clauza contractuală prevăzută de art. 9 lit. A) alin. (30) din contract, potrivit căruia instituția a declarat pe proprie răspundere și a garantat că situația existentă la momentul depunerii cererii de finanțare și susținută cu documente suport, depuse pentru a dovedi condițiile de eligibilitate, nu s-a schimbat, fiind aceeași și la data semnării contractului de finanțare.

Întrucât ambele infracțiuni au fost săvârșite sub imperiul vechii codificări, instanța de fond a analizat incidența în cauză a prevederilor art. 5 C. pen., constatând că, în condițiile în care între dispozițiile celor două legi penale succesive nu există diferențe de reglementare în ceea ce privește condițiile de tragere la răspundere penală a persoanei juridice, mai favorabilă inculpatei este legea în vigoare la data săvârșirii faptelor, care prevede limite mai reduse între care se poate aplica pedeapsa amenzii.

Totodată, a constatat că, potrivit ambelor reglementări succesive, inculpata Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București întrunește condițiile pentru a fi trasă la răspundere penală, întrucât este o persoană juridică înființată în baza Hotărârii Adunării generale a comercianților din Municipiul București din 15 aprilie 2005 și a fost recunoscută prin H.G. nr. 709/2005, a dobândit personalitate juridică la 19 iulie 2005, iar, din interpretarea coroborată a dispozițiilor Legii nr. 335/2007, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 39/2011, nu face parte din categoria persoanelor juridice exceptate de art. 191 alin. (1) C. pen. (1969) și, respectiv, de art. 135 alin. (1), alin. (2) C. pen. de la punerea sub acuzare, deoarece nu este autoritate publică și nici instituție publică.

În legătură cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru tragerea la răspundere penală, instanța de fond a constatat că cele două infracțiuni pentru care a fost trimisă în judecată inculpata Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București, deși nu au fost comise în realizarea obiectului său de activitate, astfel cum este precizat acesta în art. 4 și art. 5 din Legea nr. 335/2007, totuși, au fost săvârșite în interesul și în numele acesteia. Astfel, cele două contracte de finanțare au fost încheiate în interesul persoanei juridice, pentru că în urma încheierii acestora a obținut prefinanțări în cuantum de 1.709.475,60 RON (proiectul x) și în cuantum de 1.480.002 RON (proiectul x), sume care constituie prejudiciul cauzat Ministerului Fondurilor Europene pentru cele două proiecte. Totodată, ambele contracte de finanțare au fost încheiate în numele persoanei juridice, de către organele de conducere ale acesteia.

Contrar susținerilor apărării, instanța de fond a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor imputate inculpatei din două infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, aflate în concurs, într-o singură astfel de infracțiune, întrucât nu se poate reține o rezoluție infracțională unică, având în vedere intervalul mare de timp dintre acestea, faptul că vizează etape diferite ale procedurii de accesare a proiectelor cu fonduri europene, precum și împrejurarea că au fost comise de organe de conducere distincte (prima de către inculpatul A., președintele instituției, iar cea de-a doua de către inculpata D., directorul economic al instituției).

Prima instanță a constatat că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1), alin. (3) din Legea nr. 78/2000, întrucât inculpata, prin organele sale de conducere, și anume inculpatul A., președintele instituției (proiectul x), și inculpata D., directorul economic al instituției (proiectul x), a declarat, în fals, că întrunește condițiile de eligibilitate pentru a accesa proiecte cu fonduri europene. Declarațiile neconforme cu realitatea ale organelor sale de conducere au permis inculpatei persoană juridică să încheie, în nume propriu, cele două contracte de finanțare, în baza cărora a obținut prefinanțări în cuantum de 1.709.475,60 RON, pentru proiectul x, și de 1.480.002 RON, pentru proiectul x, ambele proiecte fiind lansate cu bani proveniți din fonduri europene.

Deopotrivă, s-a reținut că fapta inculpatului A., care, în data de 30 iulie 2009, în calitate de președinte al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, a semnat declarația de eligibilitate pentru Proiectul x, prin care atesta în mod nereal că instituția nu are datorii la bugetul consolidat al statului, în condițiile în care aceasta înregistra datorii la A.N.A.F. în cuantum de 222.113 RON, reprezentând impozite, ceea ce a făcut posibilă încheierea contractului de finanțare x - "Formarea Profesională în Vederea Obținerii Calificărilor de Electrician în Construcții și Electrician de întreținere și reparații - M.", în baza căruia Camera a obținut o prefinanțare în cuantum de 1.709.475,60 RON, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii împotriva intereselor financiare al Uniunii Europene, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (după modificarea adusă prin Legea nr. 187/2012), cu aplicarea art. 5 C. pen.

Întrucât s-a reținut că infracțiunile pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată (cele prevăzute de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen.; art. 13 din Legea nr. 78/2000; art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 C. pen., și art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000) au fost săvârșite anterior datei de 01 februarie 2014, instanța de fond a procedat la analizarea incidenței, în cauză, a dispozițiilor art. 5 C. pen., constatând că, în raport cu criteriile la care a făcut trimitere Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 265/2014, legea penală mai favorabilă acestuia este reprezentată de Legea nr. 78/2000, după modificarea adusă prin Legea nr. 187/2012, având în vedere opțiunea organului judiciar de a stabili pedepse cu închisoarea orientate spre minimul prevăzut de lege și faptul că, în noua reglementare, cuantumul prejudiciului reținut (respectiv 1.709.475,60 RON) nu se încadrează în noțiunea de consecințe deosebit de grave, care atrage o agravare a limitelor de pedeapsă, astfel că pedeapsa rezultantă este mai mică chiar în condițiile adăugării sporului obligatoriu prevăzut pentru sancționarea concursului de infracțiuni.

Instanța de fond a considerat că sunt îndeplinite elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât inculpatul, având o funcție de conducere în cadrul Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, a semnat declarația de eligibilitate înregistrată sub nr. x din 30 iulie 2009, aspect pe care, de altfel, nici nu l-a contestat.

S-a reținut, totodată, că, la momentul semnării declarației de eligibilitate, inculpatul avea cunoștință că respectiva declarație este esențială pentru accesarea proiectului x, așadar știa care sunt consecințele juridice ale înregistrării acesteia la AMPOSDRU. Această declarație a permis ca inculpata Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București să parcurgă etapa administrativă de selecție a cererilor de finanțare pentru Proiectul x, precum și etapele ulterioare de evaluare și, în final, să încheie contractul de finanțare. De asemenea, instanța a apreciat că, dată fiind funcția de președinte deținută de inculpat în cadrul Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, nu poate susține că nu a avut cunoștință despre faptul că instituția a înregistrat datorii la bugetul de stat în data de 30 iulie 2009, când a semnat respectiva declarație de eligibilitate.

Cu privire la fapta inculpatei D., care, având funcția de director economic al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, în calitate de împuternicit al acestei instituții, în data de 06 iulie 2010, a semnat contractul de finanțare x, în baza căruia instituția a primit, cu titlu de prefinanțare, suma de 1.480.002 RON, deși nu era îndeplinită condiția de eligibilitate prevăzută de art. 9 lit. A) alin. (30) din contractul de finanțare, întrucât, la data de 06 iulie 2010, înregistra la bugetul consolidat al statului datorii exigibile în cuantum de 1.010.397 RON, s-a apreciat că acesta întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, după modificarea adusă prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Analizând incidența în cauză a dispozițiilor art. 5 C. pen., instanța de fond a apreciat că mai favorabilă inculpatei este Legea nr. 78/2000, după modificarea adusă prin Legea nr. 187/2012, având în vedere că, prin raportare la prevederile art. 183 C. pen., cuantumul reținut al prejudiciului de 1.480.002 RON nu se încadrează în noțiunea de consecințe deosebit de grave, astfel încât limitele de pedeapsă sunt mai mici în noua reglementare.

Prima instanță a considerat că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene întrucât, în data de 06 iulie 2010, a semnat, în numele Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, contractul de finanțare x, în condițiile în care, în art. 9 lit. A) alin. (30) din contract, se preciza în mod expres că, la data încheierii contractului, instituția trebuia să îndeplinească condițiile de eligibilitate existente la momentul depunerii cererii de finanțare. Cu alte cuvinte, la data încheierii contractului, respectiv 06 iulie 2010, Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București trebuia să respecte dispozițiile art. 93 alin. (1) lit. d) din Regulamentul Consiliului UE nr. 1605/2002 și condițiile de eligibilitate din Ghidul Solicitantului 2009, Condiții Generale și Specifice, în sensul de a nu avea datorii la fondul asigurărilor sociale și la bugetul de stat. Or, la data încheierii contractului de finanțare, Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București înregistra datorii la bugetul de stat în cuantum de 1.010.397 RON. În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că, semnând contractul, practic, inculpata a atestat, în mod nereal, faptul că, la data de 06 iulie 2010, instituția nu avea datorii exigibile la bugetul de stat și al asigurărilor sociale și că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 9 lit. A) alin. (30) din contractul de finanțare.

S-a arătat că forma de vinovăție cu care a acționat inculpata D. este intenția indirectă, potrivit art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., deoarece, deși nu a urmărit, în mod expres, ca inculpata Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București să obțină, pe nedrept, suma de 1.480.002 RON, plătită cu titlu de prefinanțare, prin semnarea contractului de finanțare x, în condițiile în care nu era îndeplinită condiția de eligibilitate prevăzută de art. 9 lit. A) alin. (30) din contract, cea dintâi a prevăzut posibilitatea ca bugetul general al Uniunii Europene să fie prejudiciat, dat fiind faptul că, urmare a semnării, între părți s-ar fi aplicat clauzele contractuale, între care se regăsesc și dispozițiile art. 5 alin. (7) din contract, privind plata prefinanțării. Totodată, dată fiind calitatea sa de director economic în cadrul instituției, inculpata a avut cunoștință că amânarea la plată, dispusă de către A.N.A.F. prin Decizia nr. 108476 din 26 martie 2010, și-a pierdut valabilitatea începând cu data de 28 iunie 2010.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1), alin. (3) C. pen., s-a reținut în sarcina inculpaților A., B. și C. că, în perioada 2010 - 2012, ar fi constituit un grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii unei infracțiuni de corupție, și anume folosirea autorității care decurge din funcția de președinte al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București a inculpatului A., în vederea obținerii de bani din drepturile salariale ale angajaților instituției pentru Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București.

Potrivit actului de acuzare, practic, gruparea infracțională organizată s-ar suprapune peste structura organizatorică a conducerii Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București.

Realizând o analiză comparativă a dispozițiilor art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 (înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 187/2012) și art. 367 alin. (6) C. pen., instanța de fond a constatat că, în ambele reglementări succesive, existența grupului infracțional organizat presupune un grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care este constituit și acționează în vederea comiterii uneia sau mai multor infracțiuni, cerințe care nu sunt întrunite în speță, întrucât inculpații A., B. și C. au acționat în baza organigramei Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București. Astfel, s-a arătat că, deși contractele de sponsorizare urmau un circuit, trecând pe la șefii mai multor compartimente - economic, resurse umane, programe și juridic -, aceasta este o consecință a structurii organizatorice a Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, care este preexistentă demarării procedurii de încheiere a respectivelor contracte, întrucât datează din 19 iulie 2005, când, prin H.G.. nr. 709/2005, s-a recunoscut înființarea persoanei juridice. Or, atâta timp cât cei trei inculpați au acționat în baza organigramei, modul lor de acțiune nu poate fi asimilat unui grup special constituit în vederea comiterii infracțiunii prevăzut de art. 13 din Legea nr. 78/2000, niciun mijloc de probă administrat în cauză neatestând că aceștia ar fi acționat peste atribuțiile lor, stabilite în baza organigramei.

În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, sub aspectul laturii obiective, întrucât chiar dacă inculpații au acționat în mod coordonat, ca o grupare, o perioadă lungă de timp (2010 - 2012), totuși, nu s-au constituit în mod expres pentru a săvârși infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, ci au fost organizați ierarhic în baza organigramei. Ca urmare, pentru această infracțiune, instanța a pronunțat achitarea, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Cu privire la infracțiunea de folosirea autorității sau a influenței, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, s-a reținut că:

- fapta inculpatului A., care, în perioada 01 septembrie 2010 - 06 martie 2012, în calitate de președinte al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, persoană juridică fără scop patrimonial, și-a folosit autoritatea oferită de funcție în vederea obținerii de la angajați ai instituției, pentru patrimoniul Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, a unor sume de bani, pe care aceștia le remiteau în baza unor contracte de sponsorizare, întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de folosire a autorității sau a influenței, în scopul obținerii pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- fapta inculpatului B., care, în perioada 01 septembrie 2010 - 06 martie 2012, în calitate de director general al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, persoană juridică fără scop patrimonial, și-a folosit autoritatea oferită de funcție în vederea obținerii de la angajați ai instituției, pentru patrimoniul Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, a unor sume de bani, pe care aceștia le remiteau în baza unor contracte de sponsorizare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire a autorității sau a influenței, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- fapta inculpatei C., care, în perioada 01 septembrie 2010 - 06 martie 2012, în calitate de consilier al președintelui Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, persoană juridică fără scop patrimonial, i-a ajutat pe inculpații A. (președintele instituției) și B. (directorul general) să își folosească autoritatea oferită de funcție, în vederea obținerii de la angajați ai instituției, pentru patrimoniul Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, a unor sume de bani, pe care aceștia le remiteau în baza unor contracte de sponsorizare, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de folosirea autorității sau a influenței, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Instanța de fond a apreciat că legea penală mai favorabilă pentru inculpații B. și C. este reglementarea anterioară, pe de o parte, având în vedere că aceasta prevede limite de pedeapsă mai reduse decât codificarea în vigoare, iar, pe de altă parte, întrucât condițiile acordării suspendării sub supraveghere și conținutul acestei măsuri sunt mai blânde, chiar dacă durata termenului de încercare este mai mare, și, mai mult, reabilitarea intervine de drept.

S-a reținut că, deși formal au fost respectate clauzele contractuale prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 32/1994, mecanismul de încheiere a contractelor de sponsorizare, și anume lipsa manifestării libere de voință a angajaților instituției în a încheia respectivele contracte și stabilirea sumei sponsorizate de către conducerea instituției, fără acordul prealabil al angajaților, determină incidența în cauză a infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii, s-a arătat că, având funcțiile de președinte și, respectiv, director general al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, inculpații A. și B. au calitatea de subiecți activi ai acestei infracțiuni, întrucât fac parte din organele de conducere ale acestei entități, care, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 335/2007, este o persoană juridică fără scop patrimonial. S-a subliniat, însă, că, deși, în concret, inculpata C. stabilea, alături de coinculpații A. și B., sumele pe care urmau să le plătească angajații cu titlu de sponsorizare, având în vedere că prin funcția deținută, de consilier al președintelui Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, nu face parte din categoria expres și limitativ prevăzută de art. 15 din Legea nr. 335/2007, vizând organele de conducere, aceasta nu poate fi subiect activ al infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, motiv pentru care în privința sa a fost reținută forma de participație a complicității.

În ceea ce privește subiectul pasiv al infracțiunii, instanța de fond a apreciat că acesta poate fi reprezentat și de către persoana care urmează să sufere o vătămare a intereselor sale legitime, datorită intervenției ilicite a făptuitorului, iar nu doar de partidul, sindicatul, patronatul sau persoana juridică fără scop lucrativ în care deține funcția de conducere subiectul activ. Astfel, s-a considerat că, în speță, au calitatea de subiect pasiv angajații instituției care au plătit sponsorizările, întrucât aceștia au suferit, în fapt, o vătămare a intereselor lor legitime, ca urmare a impunerii de către inculpați a obligativității încheierii respectivelor contracte, vătămare care a constat în diminuarea patrimoniului lor, cu sumele plătite cu titlu de sponsorizare.

Din perspectiva elementului material al laturii obiective, s-a constatat că, în cauză, inculpații A. și B. și-au folosit autoritatea pentru a crea la nivelul Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București un mecanism de încheiere a contractelor de sponsorizare, probatoriul administrat în cauză atestând că organele de conducere au impus angajaților perfectarea acestor contracte atât ca acte juridice, cât și ca sume ce trebuiau plătite, aspect confirmat și de faptul că cei din urmă primeau, de la casierie, în ziua de 6 ale fiecărei luni (când era zi de plată a salariului), doar diferența dintre sumele de bani ce li se cuveneau ca salariu și cele achitate cu titlu de sponsorizare.

S-a arătat că folosul injust este reprezentat de banii pe care Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București i-a primit cu titlu de sponsorizări de la angajații implicați în proiecte cu fonduri europene.

S-a subliniat că nu constituie o cauză exoneratoare de răspundere penală faptul că banii plătiți cu titlu de sponsorizare erau folosiți pentru susținerea activității Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, întrucât, chiar dacă actul de conduită interzis a fost motivat de situația economică precară în care se găsea instituția, totuși, acest aspect nu este de natură să confere legitimitate mecanismului de încheiere al contractelor de sponsorizare, neavând relevanță, din această perspectivă, nici faptul că și cei trei inculpați au plătit sponsorizări.

Întrucât infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 este o infracțiune de pericol, s-a apreciat că aceasta se consumă indiferent dacă foloasele au fost sau nu obținute. S-a arătat, totodată, că activitatea infracțională a celor trei inculpați a fost continuă și s-a epuizat în data de 06 martie 2012, atunci când au fost încheiate ultimele contracte de sponsorizare care fac obiectul judecății.

Instanța a constatat că forma de vinovăție cu care au acționat inculpații este intenția directă calificat prin scop, întrucât contractele de sponsorizare au fost o sursă constantă de venit pentru Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București pentru o lungă perioadă de timp (2010 - 2012), astfel că acuzații au urmărit obținerea de foloase necuvenite în favoarea instituției, pentru a susține proiectele europene în care era implicată, cheltuielile curente, și chiar plata salariilor.

În legătură cu autoritatea exercitată de către inculpați asupra angajaților în perfectarea contractelor de sponsorizare, instanța a constatat că semnarea acestora de către angajați nu conferă caracter licit mecanismului sponsorizării, deoarece încheierea contractelor nu a fost consecința manifestării libere de voință a sponsorului.

În cuprinsul sentinței, s-a mai reținut că:

- fapta inculpatului A. care, în calitate de președinte al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, împreună cu inculpatul B., director general, a întreprins demersuri pentru concedierea abuzivă a persoanelor vătămate F., G. și K., ca urmare a refuzului acestora de a mai plăti sponsorizări, concepând de comun acord modalitatea de concediere, concretizată în propunerea adresată Colegiului de Conducere al C.C.I.B. privind modificarea organigramei, în cadrul ședinței de colegiu din data de 24 februarie 2012, ceea ce a determinat desființarea posturilor celor trei persoane vătămate, contrar art. 65 Codul muncii, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu, în forma continuată (trei acte materiale), prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., iar

- fapta inculpatului B. care, în calitate de director general al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, împ