ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1022 din 22 decembrie 2014 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, a fost admisă în parte cererea formulată de inculpata A. și, în temeiul art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice date faptei de participație improprie la fals intelectual în scopul ascunderii infracțiunilor de luare de mită și cumpărare de influență, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (1969) în referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, în cea de participație improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (1969).

În temeiul art. 396 alin. (7) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. și în referire la art. 741 alin. (1) și (2) teza a II-a C. pen. (1969), s-a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpata A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 246 și art. 248 C. pen. (1969) - faptă din 19 februarie 2011.

În temeiul art. 741 alin. (2) teza a II-a C. pen. (1969), în referire la art. 91 lit. c) C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatei A. o amendă administrativă în cuantum de 1.000 RON, care va fi înregistrată în cazierul judiciar.

Totodată, a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. (1969) în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969), faptă din 24 mai 2011, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea participației improprii la infracțiunea de la fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), faptă din mai 2011, și la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, faptă din perioada 24 septembrie 2010 - 15 octombrie 2011.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele anterior aplicate, dispunându-se ca inculpata A. să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni ani, sporită la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și b C. pen. (1969).

În temeiul art. 861 și art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), s-a suspendat executarea pedepsei principale și a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani.

În temeiul art. 863 alin. (1) și (3) C. pen. (1969), s-a dispus ca inculpata A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere și obligații: (a) să se prezinte, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui ori de câte ori este chemat sau la serviciul de probațiune competent potrivit programului stabilit de această instituție; (b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; (c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; (d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatei că săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de încercare ori nerespectarea cu rea-credință a obligațiilor civile și a măsurilor de supraveghere din prezenta hotărâre va avea drept consecință revocarea suspendării și executarea în întregime a pedepsei.

De asemenea, a fost condamnată inculpata S.C. B. S.R.L. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 10.000 RON pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 246 și art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 53 și art. 711 alin. (3) C. pen. (1969) - faptă din 19 februarie 2011.

În temeiul art. 254 alin. (3) C. pen. (1969) s-a dispus confiscarea sumei de 170,50 RON de la inculpata A..

A fost respinsă ca rămasă fără obiect acțiunea civilă formulată în cauză de Administrația Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați și s-a constatat că prejudiciul creat acestei părți civile a fost acoperit integral de inculpata A..

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea totală a procesului-verbal de constatare nr. x și Fișa de sesizare a reclamației nr. 54/BA din 20 mai 2011 emise de Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Galați.

S-a dispus încetarea măsurii sechestrului asigurător aplicat asupra imobilului proprietatea inculpatei A. prin ordonanța din data de 28 octombrie 2011 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați.

În temeiul art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen. au fost obligate inculpatele la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat astfel: A. - 6.000 RON și S.C. B. S.R.L. - 2.000 RON.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în urma analizării materialului probator aflat la dosar, a apreciat, în esență, că fapta inculpatei A. care, în calitate de comisar-șef al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Galați, a intervenit în data de 19 februarie 2011 pe lângă C. (director executiv în cadrul Direcției Sanitar- Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Galați), solicitându-i să oprească un control la S.C. B. S.R.L., intervenție ce a avut drept urmare neaplicarea unor sancțiuni contravenționale pentru unele nereguli descoperite, întrunește elementele constitutive ale instigării la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 246 și art. 248 C. pen. (1969).

Fapta inculpatei A., care, în calitate de comisar-șef la C.J.P.C. Galați, a pretins și primit la data de 25 mai 2011 cantitatea de 12 kg de pește (în valoare de 170,50 RON), de la învinuitul D., în scopul favorizării intereselor societății administrate de acesta (SC E. SRL), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. (1969) în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatei A. care, în calitate de comisar-șef la C.J.P.C. Galați, a determinat-o prin constrângere morală pe subordonata sa, martora F., să întocmească ulterior datei de 20 mai 2011, procesul-verbal de constatare nr. x din 20 mai 2011, în care a atestat în mod corespunzător realității faptul că reclamația formulată de martorul G. împotriva S.C. E. S.R.L. este nesoluționabilă, omițând totodată consemnarea cu știință a unor abateri constatate, în scopul neluării măsurilor de sancționare contravențională a agentului economic respectiv, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatei A., care, în calitate de comisar-șef la C.J.P.C. Galați, în perioada 1 iulie 2010 - 15 octombrie 2010, avea sarcina de a controla S.C. B. S.R.L., a administrat această societate în baza procurii autentificate sub nr. 4915/A4 din 22 iunie 2007 și a asigurat funcționarea societății conform obiectului de activitate, inclusiv prin stoparea controlului din data de 19 februarie 2011 și asumarea calității de reprezentant cu ocazia controlului din 28 iunie 2011, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce privește infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată inculpata S.C. B. S.R.L., instanța a reținut că potrivit art. 19 alin. (1) C. pen. (1969) "persoanele juridice (...) răspund penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dacă fapta a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege". Prin urmare, în condițiile în care s-a apreciat că inculpata A. este vinovată de săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu contra intereselor publice (infracțiune ce a fost săvârșită în calitate de reprezentant al societății și cu scopul de a asigura un folos material acesteia prin neaplicarea unei amenzi contravenționale), în mod automat este antrenată și răspunderea penală a societății inculpate pentru aceeași infracțiune.

La stabilirea pedepselor aplicabile, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare referitoare la gravitatea infracțiunii săvârșite ori la periculozitatea celor două inculpate, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența eventualelor antecedente penale, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Apreciind ca scopul represiv și educativ poate fi atins în privința celor două inculpate prin aplicarea unor pedepse orientate către minimul special ori egale cu acesta.

În ceea ce privește infracțiunea de instigare la abuz în serviciu, instanța a constatat că la data săvârșirii acesteia (19 februarie 2011) erau în vigoare dispozițiile art. 741 C. pen. (1969), care prevedea o cauză de reducere a limitelor de pedeapsă ori de aplicare a unei sancțiuni administrative în cazul anumitor infracțiuni, text de lege declarat ulterior neconstituțional, însă pe deplin aplicabil infracțiunilor săvârșite în perioada de timp cât se afla în vigoare.

Pe cale de consecință, întrucât prejudiciul creat prin infracțiunea de instigare la abuz în serviciu (inferior sumei de 50.000 euro în echivalent) a fost achitat în întregime de inculpată până la pronunțarea hotărârii în fond, prin chitanțele nr. x din 4 iunie 2014 și nr. x din 14 august 2014, instanța a dispus referitor la această faptă încetarea procesului penal pornit față de inculpata A. sub aspectul săvârșirii instigării la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu contra intereselor publice, în baza art. 396 alin. (7) raportat la art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. și în referire la art. 741 alin. (1) și (2) teza a II-a C. pen. (1969).

În ceea ce privește inculpata S.C. B. S.R.L., având în vedere că această societate nu are antecedente penale ori fapte înscrise în cazierul fiscal, instanța de judecată a aplicat acesteia pedeapsa amenzii penale în cuantum egal cu minimul special prevăzut de dispozițiile art. 711 alin. (3) C. pen. (1969), respectiv 10.000 RON.

Referitor la latura civilă, s-a reținut că, în cauză, Administrația Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați s-a constituit parte civilă cu suma de 85.000 RON, reprezentând contravaloarea amenzilor minime care ar fi putut fi aplicate inculpatei S.C. B. S.R.L. pentru abaterile constatate de martora H. la momentul efectuării controlului, sumă apreciată de instanța de fond ca fiind corect calculată.

Raportat la acest prejudiciu, s-a constatat că inculpata A. a achitat întregul prejudiciu prin chitanțele nr. x din 4 iunie 2014 și nr. x din 14 august 2014, acțiunea civilă formulată de Administrația Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați fiind respinsă ca rămasă fără obiect.

De asemenea, au fost desființate în întregime desființarea totală a procesul-verbal de constatare nr. x și Fișa de sesizare a reclamației nr. 54/BA din 20 mai 2011 emise de Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Galați, înscrisuri a căror conținut a fost dovedit ca fiind neconform realității.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, inculpata persoană fizică A. și inculpata persoană juridică SC "Colviraz" S.R.L. Galați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 244 din 26 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, inculpata A. și inculpata S.C. B. S.R.L. Galați, a fost desființată, în parte, Sentința penală nr. 1022 din 22 decembrie 2014 a Tribunalului Galați și, în rejudecare, în baza art. 254 C. pen. (1969) în referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) Legea nr. 78/2000, a fost redusă de la 2 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei A., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită (faptă săvârșită la 25 mai 2011).

În baza art. 65 C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) și lit. c) C. pen. (1969), pe o durată de 1 an (dreptul de a fi ales în cadrul autorităților publice sau în funcții electiv publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a mai fi comisar sau comisar șef în cadrul Oficiului pentru Protecția Consumatorului).

Prin completarea încadrării juridice cu dispozițiile art. 72 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (1969), a fost redus de la 6 luni închisoare la 5 luni închisoare cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatei A. pentru săvârșirea participației improprii la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 31 C. pen. (1969) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (1969) (faptă săvârșită la 23 mai 2011).

Prin completarea încadrării juridice cu dispozițiile art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969), a fost redusă de la 2 ani închisoare la 11 luni închisoare, pedeapsa principală aplicată inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 11 alin. (1) Legea nr. 78/2000 (faptă săvârșită în perioada 24 septembrie 2010 - 15 octombrie 2011).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) și lit. c) C. pen. (1969) cu pedepsele de 5 luni închisoare și 11 luni închisoare, inculpata A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) și lit. c) C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) și lit. c) C. pen. (1969), pe o durată de 1 an (dreptul de a fi ales în cadrul autorităților publice sau în funcții electiv publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a mai fi comisar sau comisar șef în cadrul Oficiului pentru Protecția Consumatorului).

În baza art. 81 C. pen. (1969) și art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei complementare aplicate inculpatei A. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen. (1969).

S-a atras atenția inculpatei A. asupra prevederilor art. 83 C. pen. (1969) privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.

În baza art. 741 alin. (2) teza II C. pen. (1969) (modificat prin Legea nr. 202/2010), în referire la art. 91 lit. c) C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatei - persoană juridică S.C. B. S.R.L. Galați o amendă administrativă în cuantum de 1000 RON, care s-a dispus a se înscrie în cazierul fiscal, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 246 C. pen. (1969) și art. 248 C. pen. (1969) (faptă din 19 februarie 2011).

Conform art. 7 alin. (1) Legea nr. 26/1990, s-a dispus ca o copie de pe prezenta hotărâre să se comunice Registrului Comerțului - Oficiul Registrului Comerțului Galați pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni, față de S.C. B. S.R.L. Galați.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, în mod greșit, prima instanță, cu prilejul condamnării inculpatei A. pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. (1969) în referire la art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969), nu a aplicat acesteia și o pedeapsă complementară, deși acest aspect era obligatoriu față de prevederile art. 254 alin. (2) C. pen. (1969) și față de cuantumul pedepsei principale aplicate în concret de către instanța de fond.

S-a mai arătat că, în mod netemeinic, instanța de fond nu a aplicat inculpatei A. și pedeapsa accesorie și complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969), respectiv dreptul de a mai exercita o funcție de natura celei de care s-a folosit.

De asemenea, din oficiu, instanța de apel a mai constatat că, în mod greșit instanța de fond nu a aplicat inculpatei A. o pedeapsă complementară pentru infracțiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, deși aplicarea acesteia era obligatorie față de prevederile legale menționate, limitele de pedeapsă și pedeapsa aplicată în concret de către instanța de fond.

S-a arătat că durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a fost stabilită în mod greșit la 3 ani, deși, potrivit art. 862 alin. (1) C. pen. (1969), la pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatei A. trebuia să se adauge un interval de timp, stabilit de instanță între 2 și 5 ani, astfel încât durata minimă a perioadei de încercare era de minim 5 ani.

Pe de altă parte, s-a apreciat că, în mod greșit supravegherea pedepsei a fost încredințată Serviciului de Probațiune Galați, întrucât din actele și lucrările dosarului a rezultat că după săvârșirea faptelor, inculpata A. s-a mutat definitiv în orașul Drobeta-Turnu Severin, Județul Mehedinți, astfel încât supravegherea trebuia încredințată Serviciului de Probațiune Mehedinți.

În privința inculpatei S.C. B. S.R.L. Galați, s-a arătat că, în mod greșit, s-au reținut în încadrarea juridică dată faptei săvârșită de aceasta dispozițiile art. 53 C. pen. (1969) (corect ar fi fost art. 531 C. pen. 1969) și art. 7713 C. pen. (1969) (corect ar fi fost 713 alin. (2) C. pen. 1969).

Celelalte motive de apel formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați au fost apreciate ca fiind nefondate.

Astfel, instanța de apel nu a acceptat punctul de vedere în sensul că, săvârșind fapta prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 246 C. pen. (1969) și art. 248 C. pen. (1969), inculpata A. a evitat sancționarea S.C. B. S.R.L. Galați cu suma de 85.000 RON, care reprezintă, în fapt, maximul sancțiunii contravenționale ce putea fi aplicat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. b) pct. 9 și art. 4 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 984/2005, întrucât, potrivit regulilor în materie contravențională, organul constatator, putea aplica persoanei juridice, ca sancțiune contravențională mustrarea, avertismentul sau, în cele din urmă, gradual, pedeapsa amenzii contravenționale.

S-a arătat că, și în această din urmă situație, nu este obligatoriu ca organul constatator să se oprească la limita maximă a amenzii contravenționale, ci poate individualiza cuantumul acestei amenzi pornind de la minim către maxim, în funcție de natura contravenției, împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia și persoana contravenientului, acesta putând plăti, în interval de 48 de ore, jumătate din cuantumul amenzii contravenționale aplicate, considerându-se, astfel, că aceasta a fost achitată.

În mod indubitabil, inculpata A., prin fapta sa a urmărit ca S.C. B. S.R.L. Galați să nu fie sancționată contravențional, dar infracțiunea săvârșită de acesta este una de pericol, nu de prejudiciu cert și cuantificabil. În această situație, s-a apreciat că se poate pune chiar problema restituirii către inculpata A. a sumei de 85.000 RON, pe care aceasta a achitat-o cu titlu de sancțiune civilă contravențională.

Raportat și la aspectul arătat mai sus, s-a apreciat că motivul de apel potrivit căruia inculpata A. nu trebuia să beneficieze de prevederile art. 741 C. pen. (1969), modificat prin Legea nr. 202/2010, apare ca nefondat.

Astfel, s-a arătat că la data săvârșirii faptelor, erau în vigoare dispozițiile art. 741 C. pen. (1969), inculpata putând beneficia de acestea în virtutea principiului aplicării legii penale mai favorabile, sens în care a și achitat prejudiciul în sumă de 85.000 RON, neavând importanță că la momentul plății era adoptată Decizia nr. 573/2011 a Curții Constituționale. De altfel, dispozițiile deciziei menționate, prin care instanța de contencios constituțional a statuat că dispozițiile art. 741 C. pen. (1969) sunt neconstituționale, se aplică de la data publicării sale în Monitorul Oficial și numai pentru viitor "ex nunc", faptelor săvârșite după acest moment în sensul că inculpații nu mai pot, prin achitarea prejudiciului în cazul infracțiunilor economice, să beneficieze de respectivele prevederi legale. Mai mult, dispozițiile art. 741 C. pen. (1969) nu se mai regăsesc în actualul C. pen.

Pe de altă parte, s-a apreciat că și motivul de apel privind greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatei A., în sensul majorării acestor pedepse, apare ca nefondat.

Fără a nega impactul pe care l-au avut în conștiința publică faptele săvârșite de inculpata A. din prisma calității deținute de aceasta (Comisar șef al Oficiului pentru Protecția Consumatorului Galați), instanța de apel a arătat, în legătură cu infracțiunea de luare de mită, că această faptă, respectiv procurarea de către inculpată în mod ilicit a 12 kg de pește, a condus la producerea unui prejudiciu modic (170,50 RON), iar 3 din cele 4 infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei sunt infracțiuni de pericol, care nu au produs urmări deosebit de grave. În plus, s-a avut în vedere că inculpata nu are antecedente penale, are studii superioare, este divorțată, având în întreținere un copil minor, care prin condamnarea inculpatei la o pedeapsă privativă de libertate, ar rămâne fără îngrijire și ocrotire părintească.

Apelul formulat de inculpata A. a fost apreciat ca fiind fondat, arătându-se că, reținând în încadrarea juridică a faptei de luare de mită dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), referitor la circumstanțele atenuante judiciare, instanța de fond trebuia să le rețină și cu privire la celelalte fapte săvârșite de inculpata A. și pentru care a dispus condamnarea acesteia, având drept consecință coborârea limitelor de pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, potrivit art. 76 C. pen. (1969), întrucât, fiind considerate circumstanțe atenuante personale, referitoare la persoana inculpatului, odată recunoscute ele trebuie aplicate în cazul tuturor infracțiunilor săvârșite de aceasta.

S-a apreciat întemeiat și motivul vizând greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatei (art. 72 C. pen. 1969), raportat la vârsta inculpatei, faptul că aceasta nu are antecedente penale, are studii superioare, este divorțată, are în întreținere un copil minor, are loc. de muncă, a depus stăruință pentru achitarea prejudiciului (chiar dacă cuantumul de 85.000 RON este discutabil, totuși el nu reprezintă o sumă modică pentru o persoană fizică), iar suma pretinsă drept mită (12 kg de pește) are o valoare modică de 170,50 RON.

Celelalte motive de apel formulate de inculpata A. au fost apreciate ca fiind nefondate, arătându-se că subzistența infracțiunii prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 246 C. pen. (1969) și art. 248 C. pen. (1969), este dovedită cu declarațiile martorei H. (medic veterinar), fișa postului acesteia, Programul de activitate nr. 2384 pentru luna februarie 2011, Ordinul de Serviciu nr. 191 din 14 februarie 2011 al martorei, declarațiile martorilor I. și C. (șef al Direcției Sanitar- Veterinare Galați), proces-verbal de transcriere a discuțiilor telefonice purtate între inculpată și martorul C., cu precizarea că, la data de săvârșirii faptelor (19 februarie 2011), acesta era monitorizat de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați într-un alt dosar de corupție.

S-a mai arătat că subzistența infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. (1969) în referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 este dovedită cu declarațiile martorilor G., J., F., F., K., D., L., M., N., O., P., procesele-verbale de transcriere a convorbirilor purtate de inculpata A., copii de pe actele de casă, borderouri și registrul unic de control al S.C. E. S.R.L. Galați, copii de pe registrul de intrări-ieșiri al Consiliului Județean pentru Protecția Consumatorului Galați, iar subzistența infracțiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. (1969), raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (1969) în referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 este dovedită cu declarația martorilor F. și G., procesul-verbal de constatare nr. x din 20 mai 2015 cu nr. x, copie de pe registrul de intrări-ieșiri al Consiliului Județean pentru Protecția Consumatorului Galați.

Instanța de apel a opinat că nu are importanță că martora F. (comisar în cadrul Consiliului Județean pentru Protecția Consumatorului Galați), în urma unei analize proprii a plângerii formulate de martorul G., ar fi adoptat aceeași soluție ca și soluția care i-a fost sugerată de inculpata A. după primirea cantității de 12 kg pește drept mită de la martorul D., administratorul S.C. E. S.R.L. Galați, fiind important că inculpata, în calitate de comisar șef al Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorului Galați, a interferat nepermis în activitatea martorei, impunând acesteia ce soluție să adopte.

S-a apreciat că, prin aceea că acuzarea a considerat că faptele inculpatei A. de a opri, prin folosirea funcției pe care o deținea, controalele efectuate de diferite autorități abilitate asupra S.C. B. S.R.L. Galați, ca fiind o infracțiune de rezultat și de prejudiciu și nu una de pericol, practic, faptele inculpatei A. de a opri, la datele de 9 februarie 2011 și 28 iunie 2011, controalele efectuate de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați asupra S.C. B. S.R.L. Galați rămân nesancționate, deși ele sunt dovedite cu declarațiile martorilor Q., R., S., I., copia de pe registrul Unic de Control al S.C. B. S.R.L. Galați și procesul-verbal de transcriere a convorbirilor purtate între inculpată și martorul T. (din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați), arătându-se că, întrucât nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei cu privire la aceste aspecte, curtea de apel nu se poate pronunța în cauză.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, Curtea a apreciat că, în fapt, aceasta reprezintă o veritabilă "infracțiune scop" căreia i se subsumează celelalte "infracțiuni-mijloc" săvârșite de inculpată și reținute în actul de sesizare.

Astfel, faptul că inculpata A. fusese împuternicită de către fostul său soț U. (administratorul societății), prin procura autentică nr. x/A4 din 22 iunie 2007, să administreze S.C. B. S.R.L. Galați, procură care nu a fost retrasă până la data săvârșirii faptelor deduse judecății, precum și discuția purtată între inculpată și fostul soț la 13 iulie 2011, ora 22:06, au fost apreciate relevante în a stabili intenția inculpatei ca, din poziția deținută de Comisar șef al Consiliului Județean pentru Protecția Consumatorului Galați, să apere interesele societății, respectiv să oprească controalele pe care organele cu atribuții în domeniu le puteau face asupra acesteia și eventualele sancțiuni contravenționale.

S-a apreciat că protejarea intereselor S.C. B. S.R.L. Galați de către inculpată nu trebuie înțeleasă ca o implicare în sporirea cifrei de afaceri și a profitului acestei societăți, cât mai ales ca o implicare în evitarea producerii unei pagube în patrimoniul acesteia, respectiv plata unor sancțiuni contravenționale care ar fi fost plătite tot din banii societății, infracțiunile reținute în sarcina inculpatei, cu excepția luării de mită și a participației improprii la fals intelectual, relevând tocmai modul în care aceasta, din funcția deținută, a înțeles să se implice, în mod nelegal, în susținerea intereselor societății. A fost considerat relevant, în acest sens, și faptul că inculpata nu a făcut publică contrarietatea de interese dintre funcția publică deținută și calitatea de administrator, cu procură, al S.C. B. S.R.L. Galați.

Apelul inculpatei persoana juridică S.C. B. S.R.L. Galați a fost considerat fondat pentru motivul vizând aplicarea prevederilor art. 741 C. pen. (1969), modificat prin Legea nr. 202/2010.

Astfel, s-a apreciat că, întrucât, la momentul la care se afla în vigoare, acest text de lege nu prevedea nicio interdicție privitoare la faptul că inculpata persoană juridică nu îi sunt aplicabile prevederile art. 741 C. pen. (1969), împrejurarea că inculpata A. a achitat suma de 85.000 RON (prezumtiv prejudiciu) pentru a beneficia de aceste dispoziții reprezintă o circumstanță atenuantă reală, care trebuie să profite și inculpatei S.C. B. S.R.L. Galați.

Celelalte motive de apel formulate de inculpata persoană juridică S.C. B. S.R.L. Galați au fost apreciate ca nefondate. În acest sens, s-a arătat că motivul de apel vizând cererea de achitare în baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen. și art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este nefondat, raportat la motivarea de mai sus, prin care a fost respinsă cererea inculpatului A., de achitare, pentru aceeași faptă.

În plus, s-a considerat că, în cauză, nu pot fi acordate circumstanțe atenuante judiciare, raportat la împrejurările comiterii faptei, inculpata persoană juridică fiind, în fapt, autoarea morală a faptelor comise de inculpata A., pentru susținerea intereselor sale pecuniare. Mai mult, inculpata persoană juridică nu a produs nici un fel de dovezi din care să rezulte în ce ar consta aceste circumstanțe personale deosebite, care să îndreptățească instanța de apel în a-i acorda circumstanțe atenuante judiciare.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 19 aprilie 2016, prin Adresa nr. 784/III-2/2016, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. sub aspectul greșitei aplicări a legii privind încetarea procesului penal față de inculpata persoană juridică S.C. B. S.R.L. Galați, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și contra intereselor publice, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 246 C. pen. (1969) și art. 248 C. pen. (1969), cu consecința aplicării unei amenzi administrative în cuantum de 1000 RON.

În susținerea căii de atac s-a arătat că instanța de apel, în mod greșit, a considerat că împrejurarea că inculpata A. a achitat suma de 85.000 RON (prezumtiv prejudiciu) pentru a beneficia de prevederile art. 741 C. pen. (1969) reprezintă o circumstanță atenuantă reală care trebuie să îi profite și inculpatei persoană juridică S.C. B. S.R.L. Galați. Astfel, s-a arătat că, pentru a beneficia de dispozițiile legale amintite, cel care trebuia să acopere integral prejudiciul cauzat este inculpatul însuși, respectiv persoana juridică. Or, cea care a achitat efectiv prejudiciul în anul 2014 a fost inculpata A. și nu inculpata persoană juridică. Mai mult, inculpata persoană juridică S.C. B. S.R.L. a avut ca administratori pe numiții V. și W., persoane care au reprezentat societatea în cursul judecății, aceștia fiind cei care ar fi fost interesați să acopere prejudiciul și nu altă persoană. În plus, s-a arătat că, deși s-a reținut săvârșirea aceleiași infracțiuni, răspunderea penală a persoanei juridice este diferită de cea a persoanei fizice care a contribuit în orice mod la comiterea faptei, conform art. 191 alin. (2) C. pen. (1969).

Pe de altă parte, s-a apreciat că, deși o circumstanță reală se răsfrânge asupra participanților, în cauză nu putea opera o extindere a dispozițiilor art. 741 C. pen. (1969) și asupra inculpatei persoană juridică atâta timp cât aceasta nu a acoperit prejudiciul.

Prin încheierea nr. 232/RC din 16 iunie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2013, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați împotriva Deciziei penale nr. 244 din 26 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovate, aceasta fiind înregistrată pe rolul instanței supreme sub nr. 2347/1/2016.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței investită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

În speță, se constată că, prin cererea de recurs în casație formulată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârea fiind criticată din perspectiva greșitei încetări a procesului penal față de inculpata persoană juridică S.C. B. S.R.L. Galați pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și contra intereselor publice, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 246 C. pen. (1969) și art. 248 C. pen. (1969), cu consecința aplicării unei amenzi administrative în cuantum de 1000 RON, arătându-se că în privința acesteia nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se putea face aplicarea art. 741 alin. (2) teza II C. pen. (1969).

Înalta Curte reține că, prin prisma cazului de recurs în casație reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situații în care, în raport cu actele și lucrările dosarului, s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen. (respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se încetarea procesului penal.

Pentru a se constata incidența acestui motiv de nelegalitate, existența cauzei de încetare a procesului penal trebuie apreciată prin raportare la datele existente la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate.

Premergător analizării în concret a criticilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte apreciază că se impune efectuarea unor precizări cu privire la natura juridică a dispozițiilor art. 741 alin. (2) teza a II-a C. pen. (1969) reținute de instanța de apel în privința inculpatei S.C. B. S.R.L. Galați.

Astfel, potrivit art. 741 C. pen. (1969), în cazul săvârșirii infracțiunilor de gestiune frauduloasă, înșelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată și neglijență în serviciu, prevăzute în prezentul cod, ori a unor infracțiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate (alin. 1). Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă (alin. (2) teza I). Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar (alin. (2) teza a II-a).

În doctrină, cu privire la natura juridică a instituției reglementată de art. 741 alin. (2) teza a II-a C. pen. (1969) au fost exprimate, în principal, două puncte de vedere, într-o opinie considerându-se că este vorba despre o cauză de nepedepsire, iar în altă opinie că reprezintă o cauză legală de înlocuire a răspunderii penale. Diferența dintre cele două opinii se reflectă inclusiv asupra consecințelor practice ale aplicării normei, acestea fiind diferite în cazul în care, existând o pluralitate de făptuitori, doar unul dintre aceștia acoperă prejudiciul produs, cum este cazul și în speță.

Astfel, dacă se consideră că dispoziția legală reglementează un caz de înlocuire a răspunderii penale cu o răspundere care atrage o sancțiune cu caracter administrativ, potrivit art. 98 alin. (1) C. pen. (1969), aceasta s-ar putea aplica doar față de făptuitorul care a acoperit prejudiciul. În măsura în care, însă, se apreciază că în art. 741 alin. (2) teza a II-a C. pen. (1969) s-a instituit o cauză de nepedepsire, în caz de pluralitate de făptuitori, aceasta s-ar răsfrânge și asupra participanților, fiind o împrejurare reală, iar nu personală, întrucât ea privește latura obiectivă a faptei prevăzute de legea penală și nu persoana participantului care a reparat prejudiciul. Așadar, în această a doua opinie, accentul cade pe rezultatul acțiunii participantului care a acoperit prejudiciul, iar nu pe atitudinea psihică, de căință activă a acestuia, considerându-se că este singura ipoteză în care ar putea fi înlăturate consecințele negative constând în imposibilitatea aplicării acestui text de lege persoanei care a procurat mai târziu decât alți participanți sumele necesare acoperirii prejudiciului.

Pe de altă parte, în jurisprudență s-a apreciat că, constatarea incidenței art. 741 alin. (2) teza a II-a C. pen. (1969), în condițiile art. 13 C. pen. (1969), atrage încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. i) C. proc. pen. (1968), privind înlocuirea răspunderii penale (I. C. civ..J., secția penală, Decizia nr. 3301 din 16 octombrie 2012).

Mai mult, prin Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, Curtea Constituțională a constatat că, prin dispozițiile art. 741 C. pen. (1969), "în acord cu prevederile constituționale ale art. 61 alin. (1) și art. 73 alin. (3) lit. h), legiuitorul a urmărit instituirea unor noi circumstanțe atenuante care să ducă la reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă, ajungând până la posibilitatea aplicării unei pedepse cu amendă penală ori a unei sancțiuni cu caracter administrativ". Curtea Constituțională a mai constatat că "în ce privește texul legal criticat, în partea generală a C. pen., titlul III, capitolul V, secțiunea II intitulată Circumstanțe atenuante și agravante, legiuitorul s-a limitat la adăugarea acestui articol, fără a-i da o denumire marginală. Acest aspect este de natură a crea serioase controverse cu privire la natura juridică a instituției, putând fi circumstanțe atenuante; împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante; cauze de reducere a pedepsei; cauze de înlocuire a răspunderii penale ori cauze de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale potrivit art. 10 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen. (1968) coroborat cu art. 181 C. pen. (1969)".

Se observă, așadar, că, în ceea ce privește natura juridică a instituției reglementată de art. 741 alin. (2) teza a II-a C. pen. (1969), în doctrină și jurisprudență au fost exprimate puncte de vedere diferite, care, alături de alte aspecte, au determinat instanța de contencios constituțional să constate, prin decizia anterior menționată, neconstituționalitatea art. 741 C. pen. (1969).

Revenind la analiza criticilor formulate de Parchet, Înalta Curte constată, așa cum s-a arătat anterior, că, prin decizia penală nr. 244 din 26 februarie 2016, în baza art. 741 alin. (2) teza a II-a C. pen. (1969), cu referire la art. 91 lit. c) C. pen. (1969), Curtea de Apel Galați a aplicat inculpatei S.C. B. S.R.L. o amendă administrativă în cuantum de 1000 RON, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 246 C. pen. (1969) și art. 248 C. pen. (1969), fără a pronunța față de aceasta o soluție de încetare a procesului penal întemeiată pe dispozițiile art. 16 C. proc. pen.. În considerentele hotărârii, cu privire la acest aspect, instanța de apel s-a limitat la a arăta că "împrejurarea că inculpata A. a achitat suma de 85.000 RON (prezumtiv prejudiciu) pentru a beneficia de prevederile art. 741 C. pen. (1969) reprezintă o circumstanță atenuantă reală, care trebuie să profite și inculpatei persoană juridică S.C. B. S.R.L. Galați", fără a expune toate argumentele care au fost avute în vedere la adoptarea soluției.

Ca urmare, în raport cu împrejurările de fapt deja reținute, care nu mai pot fi modificate pe calea recursului în casație, în condițiile existenței unor opinii diferite în doctrină și jurisprudență cu privire la natura juridică a instituției reglementată de art. 741 alin. (2) teza a II-a C. pen. (1969) (care se reflectă inclusiv asupra consecințelor practice ale aplicării normei, determinând, de altfel, declararea textului ca fiind neconstituțional) și a omisiunii instanței de apel de a prezenta argumentele avute în vedere la aplicarea textului de lege menționat în privința inculpatei S.C. B. S.R.L., Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. din moment ce prin dispozitivul deciziei nu s-a pronunțat o soluție de încetare a procesului penal.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați împotriva Deciziei penale nr. 244 din 26 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2013, privind pe intimata inculpată S.C. B. S.R.L. Galați.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați împotriva Deciziei penale nr. 244 din 26 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2013, privind pe intimata inculpată S.C. B. S.R.L. Galați.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2016.

Procesat de GGC MM