ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 07 februarie 2024

Deliberând asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 53 din data de 20.01.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, printre altele, s-a constatat că infracțiunea de folosire sau prezentare, cu rea-credință, de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu completările și modificările ulterioare, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 109/28.01.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 1165/24.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a-II-a Penală, constituie un act material care intră în conținutul infracțiunii continuate de folosire sau prezentare, cu rea-credință, de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu completările și modificările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen. (6 acte materiale), pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată.

A fost desființată sentința penală nr. 109/28.01.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 1165/24.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în ceea ce privește latura penală privind pe inculpatul A. (condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu completările și modificările ulterioare), cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu completările și modificările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 37 din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 3 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii continuate de folosire sau prezentare, cu rea-credință, de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată (7 acte materiale).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. (interzicerea dreptului de a fi președinte al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București și de a face parte din Colegiul de Conducere al instituției), pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. (interzicerea dreptului de a fi președinte al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București și de a face parte din Colegiul de Conducere al instituției).

În baza art. 18

2

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu completările și modificările ulterioare cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de schimbare, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor obținute din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (27 acte materiale).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. (interzicerea dreptului de a fi președinte al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București și de a face parte din Colegiul de Conducere al instituției), pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. (interzicerea dreptului de a fi președinte al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București și de a face parte din Colegiul de Conducere al instituției).

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) din C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, astfel încât inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 4 luni închisoare, astfel încât inculpatul A. să execute în final pedeapsa închisorii de 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și lit. k) din C. pen. (interzicerea dreptului de a fi președinte al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București și de a face parte din Colegiul de Conducere al instituției) pe o durată de 3 ani, pedeapsă care se execută, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și lit. k) din C. pen. (interzicerea dreptului de a fi președinte al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București și de a face parte din Colegiul de Conducere al instituției), care se execută potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată durata reținerii de 24 de ore, de la 02.04.2012 la 03.04.2012 (din cauza în care s-a pronunțat sentința penală nr. 109/28.01.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 1165/24.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a-II-a Penală).

În baza art. 397 din C. proc. pen. a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de către partea civilă Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și au fost obligați inculpații să plătească acesteia după cum urmează:

- inculpatul A., inculpata B. și inculpata Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București în solidar la plata sumei de 1.559.421,64 RON actualizată cu indicele de inflație, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 21.06.2011 până la data plății efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume utilizate în alte scopuri.

- inculpatul A., inculpatul C. și inculpata Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București în solidar la plata sumei de 132.160 RON actualizată cu indicele de inflație, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 21.06.2011 până la data plății efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume utilizate în alte scopuri.

- inculpatul C. și inculpata Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București în solidar la plata sumei de 415.000 RON actualizată cu indicele de inflație, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 21.09.2011 până la data plății efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume utilizate în alte scopuri.

- inculpata B. și inculpata Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București în solidar la plata sumei de 170.000 RON actualizată cu indicele de inflație, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 21.09.2011 până la data plății efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume utilizate în alte scopuri.

- inculpata Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București la plata sumei de 1,248.46 RON actualizată cu indicele de inflație, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 21.09.2011 până la data plății efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume utilizate în alte scopuri.

- inculpatul A. și inculpata Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București în solidar la plata sumei de 7.509.577 RON actualizată cu indicele de inflație, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 28.08.2009 până la data plății efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând suma aferentă celor șase proiecte pentru care beneficiarul a prezentat declarații de eligibilitate contrar prevederilor ghidului solicitantului din anul 2009 (x, x, x, x, x și y),

- inculpata Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București la plata sumei de 4.121.933,12 RON actualizată cu indicele de inflație, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 03.09.2009 până la data plății efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând suma aferentă celor două proiecte pentru care beneficiarul a prezentat declarații de eligibilitate contrar prevederilor ghidului solicitantului din anul 2009 (x și x),

În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 397 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus, printre altele, menținerea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și mobile:

- proprietatea inculpatului A., până la concurența sumelor reprezentând daune materiale și cheltuieli judiciare la care au fost obligat prin prezenta, respectiv cota indiviză de 50% din apartamentul compus din patru camere în suprafață utilă de 206,19 mp și dependințele comune imobilului bloc, cu teren aferent în suprafață de 61,33 mp în folosință, situat în mun. București, str. x, cota indiviză de 3/6 din terenul în suprafață de 216 mp situat în mun. Roman, str. x, jud. Neamț, cota indiviză de 50% din imobilul situat în localitatea Azuga, str. x, jud. Prahova, (compus din teren, cu o suprafață de 112 m.p. și clădire în suprafață de 72 mp.),

În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 397 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus, printre altele, menținerea măsurii asigurătorii privind poprirea sumelor de bani existente și viitoare, în RON sau în valută în conturile bancare deținute de către:

- inculpatul A., până la concurența sumelor reprezentând daune materiale și cheltuieli judiciare la care au fost obligat prin prezenta, la D. S.A., E. S.A. și F. S.A.,

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri:

- declarația de eligibilitate nr. 1795/30.07.2009 - proiect POSDRU 58103;

- declarația de eligibilitate nr. 1833/10.08.2009 - proiect POSDRU 54563;

- declarația de eligibilitate nr. 1882/28.08.2009 - proiect POSDRU 63177;

- declarația de eligibilitate nr. 1883/28.08.2009 - proiect POSDRU 63168;

- declarația de eligibilitate nr. 1934/03.09.2009 - proiect POSDRU 62346;

- declarația de eligibilitate nr. 1933/03.09.2009 - proiect POSDRU 52140;

- declarația de eligibilitate nr. 1951/04.09.2009 - proiect POSDRU 63673;

- declarația de eligibilitate nr. 1976/07.09.2009 - proiect POSDRU 61289.

În baza art. 274 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, astfel:

- inc. Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București la suma de 25.000 RON;

- inc. A. la suma de 21.000 RON;

- inc. C. la suma de 13.000 RON;

- inc. B. la suma de 18.000 RON.

Împotriva acestei sentințe, printre alții, a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 628/A din 22.04.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de inculpatul A. și de către partea civilă Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinței penale nr. 53/20.01.2020, pronunțate de Tribunalul București, care a fost desființată în parte, și, rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă a închisorii de 3 ani și 4 luni, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și lit. k) din C. pen., pe o durată de 3 ani și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și lit. k) din C. pen., aplicate inculpatului A. și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente.

S-a reținut pentru inculpat circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 37 din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 37 din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare (7 acte materiale).

S-a reținut pentru inculpat circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 18

2

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

În baza art. 18

2

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 9 luni închisoare.

S-au menținut pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpatului.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele de 2 ani și 9 luni închisoare și 9 luni închisoare, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare reprezentând 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și lit. k) din C. pen. (interzicerea dreptului de a fi președinte al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București și de a face parte din Colegiul de Conducere al instituției) pe o durată de 3 ani.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și lit. k) din C. pen. (interzicerea dreptului de a fi președinte al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București și de a face parte din Colegiul de Conducere al instituției).

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus ca pedeapsa complementară să se execute de la pronunțarea prezentei decizii.

S-a stabilit că pedeapsa accesorie este executabilă în condițiile în care pedeapsa principală devine executabilă.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatului obligația ca pe parcursul termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Agenției Municipale pentru Ocuparea Forței de Muncă București sau în cadrul Administrației Domeniului Public București - Sector 3 pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul în care pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, sau săvârșește o nouă infracțiune.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore, de la data de 02.04.2012 la data de 03.04.2012 (în cauza în care s-a pronunțat sentința penală nr. 109/28.01.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 1165/24.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a-II-a Penală).

S-a dedus din durata pedepsei complementare aplicate prin prezenta hotărâre, durata executată de la 24.09.2019 până în prezent.

A fost înlăturată dispoziția de obligare a inculpatului A., a inculpatei B. și a inculpatei Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București în solidar la plata sumei de 1.559.421,64 RON actualizată cu indicele de inflație, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 21.06.2011 până la data plății efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume utilizate în alte scopuri.

A fost înlăturată dispoziția de obligare a inculpatului A., a inculpatului C. și a inculpatei Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București în solidar la plata sumei de 132.160 RON actualizată cu indicele de inflație, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 21.06.2011 până la data plății efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume utilizate în alte scopuri.

A fost înlăturată dispoziția de obligare a inculpatului C. și a inculpatei Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București, solidar la plata sumei de 415.000 RON actualizată cu indicele de inflație, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 21.09.2011 până la data plății efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume utilizate în alte scopuri.

A fost înlăturată dispoziția de obligare a inculpatei B. și a inculpatei Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București în solidar la plata sumei de 170.000 RON actualizată cu indicele de inflație, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 21.09.2011 până la data plății efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume utilizate în alte scopuri.

A fost înlăturată dispoziția de obligare a inculpatei Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București la plata sumei de 1,248.46 RON actualizată cu indicele de inflație, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 21.09.2011 până la data plății efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume utilizate în alte scopuri.

S-a dispus ca inculpatul A. să achite dobânda legală aferentă sumei de 7.509.577 RON la care a fost obligat în solidar cu inculpata Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București cu titlu de daune materiale calculate de la data de 22.04.2021 până la data plății efective.

S-a majorat suma reprezentând valoarea aferentă celor două proiecte pentru care beneficiarul a prezentat declarații de eligibilitate contrar prevederilor ghidului solicitantului din anul 2009 (x și x) la care inculpata Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București a fost obligată către partea civilă Ministerul Fondurilor Europene de la 4.121.933,12 RON actualizată cu indicele de inflație, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 03.09.2009 până la data plății efective, cu titlu de daune materiale la 6399763,1 RON actualizată cu indicele de inflație, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 22.04.2021 până la data plății efective.

În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 397 alin. (2) din C. proc. pen., printre altele, a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor imobile și mobile:

- proprietatea inculpatului A., până la concurența sumei de 7530577,12 RON, reprezentând daune materiale (7.509.577,12 RON) și cheltuieli judiciare la care a fost obligat prin sentința de fond (21.000 RON), respectiv cota indiviză de 50% din apartamentul compus din patru camere în suprafață utilă de 206,19 mp și dependințele comune imobilului bloc, cu teren aferent în suprafață de 61,33 mp în folosință, situat în mun. București, str. x, cota indiviză de 3/6 din terenul în suprafață de 216 mp situat în mun. Roman, str. x, jud. Neamț, cota indiviză de 50% din imobilul situat în localitatea Azuga, str. x, jud. Prahova, (compus din teren, cu o suprafață de 112 m.p. și clădire în suprafață de 72 mp.).

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu sunt contrare prezentei.

Împotriva acestei decizii penale a formulat contestație în anulare condamnatul A..

Prin decizia penală nr. 1222/A din 04.07.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția a II-a Penală, în baza art. 432 alin. (1) din C. proc. pen., a fost admisă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 628/A din data de 22.04.2021, a Curții de Apel București, secția a II-a Penală pronunțată în dosarul nr. x/2017

A fost desființată, în parte, decizia penală nr. 628/A din data de 22.04.2021, a Curții de Apel București, secția a II-a Penală pronunțată în dosarul nr. x/2017 și rejudecând:

A fost admis apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 53 din data de 20.01.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

A fost desființată, în parte, sentința penală nr. 53 din data de 20.01.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, numai în ceea ce privește acțiunea penală exercitată împotriva inculpatului A. și, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a încetat procesul penal față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu reținerea art. 5 din C. pen., ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 18

2

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu reținerea art. 5 din C. pen., ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

Au fost menținute celelalte dispozițiile ale deciziei penale contestate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei în primă instanță (sentința penală nr. 53/20.01.2020 a Tribunalului București, secția I Penală) și de judecarea apelului (decizia penală nr. 628/A din data de 22.04.2021, a Curții de Apel București, secția a II-a Penală) au rămas în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației în anulare și rejudecarea apelului au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, Curtea de apel a reținut, în esență că, pentru infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) si (3) din Legea nr. 78/2000 este prevăzută pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, limite speciale care se majorează cu jumătate în temeiul alin. (3), ajungându-se astfel la limitele de pedeapsă de la 3 la 10 ani și 6 luni. De asemenea, pentru infracțiunea prevăzută de art. 18

2

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 este prevăzută pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

Astfel, termenul de prescripție a răspunderii penale este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen., de 10 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, și potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., de 5 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art. 18

2

alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Conform art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.

Așadar, s-a reținut că, în cauză, pentru infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 termenul de prescripție a răspunderii penale de 10 ani a început să curgă începând cu data de 07.09.2009 (data epuizării activității infracționale a inculpatului A.), iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 18

2

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 termenul de prescripție a răspunderii penale de 5 ani a început să curgă începând cu data de 21.06 2011.

Cursul termenului de prescripție este însă susceptibil de întrerupere și suspendare.

Art. 155 alin. (1) din C. pen., în configurația inițială, prevedea că termenul prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză. Efectul întreruperii cursului termenului de prescripție este prevăzut la alin. (2) al art. 155 din C. pen. - după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.

Cu toate acestea, termenele prevăzute la art. 154 din C. pen., dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni (alin. (4) - termenul special al prescripției răspunderii penale.

Potrivit art. 156 din C. pen., cursul termenului prescripției răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziție legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal. Într-o asemenea situație, prescripția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.

Prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională. Natura juridică a instituției prescripției răspunderii penale este stabilită atât prin plasarea normei de reglementare în C. pen. de către legiuitor, cât și faptul că o atare instituție privește însăși tragerea la răspundere penală a celui care a încălcat valorile sociale ocrotite de norma de drept penal. Natura prescripției răspunderii penale (care este indisolubil legată de elementul timp, inclusiv de modalitatea de întrerupere a intervalului de timp și de reinițiere a curgerii sale) a fost stabilită în repetate rânduri, atât în jurisprudența Curții Constituționale (prin decizia nr. 1092/2012), cât și în jurisprudența obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 2/2014 pronunțată de Î.C.C.J.-Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală) și în doctrină (G., Sinteze de drept penal. Partea generală) ca fiind una de drept substanțial, supusă regimului interpretării stricte, principiului legalității și susceptibilă de a conduce la aplicarea regulilor legii penale mai favorabile, efectul principal al acestei instituții fiind înlăturarea răspunderii penale la data împlinirii termenului de prescripție. Consecutiv producerii efectului în plan substanțial, deci ca o consecință, la momentul împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale se produce și efectul în plan procedural, devenind incident impedimentul la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale astfel cum este prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.. Dar, chiar dacă ar fi existat vreun dubiu cu privire la natura juridică a instituției prescripției, cu privire la întreruperea acesteia, Curtea de Apel București a constatat că, în paragraful nr. 41 al deciziei nr. 358/26.05.2022, Curtea Constituțională a României a precizat, făcând referire la decizia nr. 297/2018 pe care o pronunțase, următoarele:

"cu acel prilej, Curtea, plecând de la premisa potrivit căreia prescripția răspunderii penale aparține dreptului penal material, și nu dreptului procesual penal, fiind o cauză de înlăturare a răspunderii penale, a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. instituie o soluție legislativă de natură a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situație juridică incertă referitoare la condițiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârșite". Curtea de apel a apreciat că în această lumină trebuie privite paragraful 73 din decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României care stipulează următoarele:

"Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale" și paragraful 76 din decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României care stipulează următoarele:

"legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale".

Așadar, Curtea de Apel București a reținut că, în perioada cuprinsă între publicarea în Monitorul Oficial al României nr. 518 din 25 iunie 2018 a deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale și data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență din data de 30.05.2022, C. pen. român nu a prevăzut niciun caz de întrerupere a prescripției răspunderii penale.

Aceeași concluzie rezultă în mod expres și din considerentele deciziei nr. 67/25.10.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în dosarul nr. x/2022 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1141/28.11.2022), prin care s-au stabilit următoarele:

"1. Normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.

Mai mult, în considerentele deciziei penale nr. 82/19.12.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reținut următoarele: "Cât privește problema de drept sesizată de Curtea de Apel București, dacă "Constituie omisiunea instanței de a avea în vedere inexistența unei cauze de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale, în perioada 26 iunie 2018-30 mai 2022, o eroare de procedură, în sensul art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., în ipoteza cauzelor definitiv judecate în perioada anterior menționată?", se poate constata că și aceasta a fost soluționată implicit prin problema dezlegată la punctul 2 din Decizia nr. 67/2022, prin interpretarea per a contrario a acesteia, respectiv instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 358 din 26 mai 2022, poate analiza prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel nu a dezbătut și nu a analizat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii."

Constatând, astfel, o succesiune de legi în timp, o reglementare continuă a instituției prescripției răspunderii penale, dar și elemente de diferență între cele două reglementări, Curtea de Apel București a apreciat că se impune analizarea legii penale mai favorabile, pentru a se stabili dacă a intervenit sau nu o cauză de înlăturare a răspunderii penale.

Astfel, având în vedere că infracțiunile prevăzute de art. 18

1

alin. (1) si (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. și art. 18

2

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., au fost săvârșite de inculpat în septembrie 2009, respectiv iunie 2011, fiind pedepsite cu închisoarea de la 3 la 10 ani și 6 luni, respectiv de la 1 la 5 ani iar, conform art. 154 alin. (1) și (2) din C. pen., iar termenul de prescripție a răspunderii penale a început să curgă de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, fiind de 10 ani, respectiv 5 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. b) și d) din C. pen., rezultă că, prin aplicarea C. pen. în vigoare între publicarea în Monitorul Oficial al României nr. 518 din 25 iunie 2018 a deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale și data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență din data de 30.05.2022, care nu prevede niciun caz de întrerupere a prescripției răspunderii penale, răspunderea penală a inculpatului cu privire la comiterea acestor infracțiuni s-a prescris la data de 06 septembrie 2019, respectiv 20 iunie 2016.

În consecință, Curtea de Apel București a reținut că, față de soluția de condamnare care ar rezulta, ca urmare a aplicării C. pen. aflat în vigoare de la data comiterii faptei, septembrie 2009, respectiv iunie 2011, și până la 25.06.2018, respectiv a C. pen. aflat în vigoare de la data de 30.05.2022 până la data de azi, data judecării definitive a cauzei, este favorabil inculpatului C. pen. în vigoare între publicarea în Monitorul Oficial al României nr. 518 din 25 iunie 2018 a deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale și data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență din data de 30.05.2022 a cărui aplicare conduce la înlăturarea răspunderii penale ca urmare a constatării intervenirii prescripției, cu consecința constatării unui impediment în exercitarea acțiunii penale împotriva inculpatului, respectiv cel prevăzut de art. 16 lit. f) din C. proc. pen. și a încetării procesului penal cu privire la această infracțiune, drept urmare.

În consecință, Curtea de Apel București a apreciat că se impune înlăturarea, pe calea contestației în anulare, a erorii de procedură, în condițiile în care instanța de apel a omis să analizeze incidența prescripției răspunderii penale, deși la dosar existau mijloace de probă care relevau probe - împrejurări de fapt, cu privire la această cauză de încetare a procesului penal, respectiv data comiterii faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, fiind necesar a fi aplicate dispozițiile legale care reglementează prescripția.

Împotriva deciziei penale nr. 1222/A din 04 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

În motivarea căii de atac, Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., susținând că, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., față de inculpatul A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., motivat de împlinirea termenului general de prescripție a răspunderii penale.

Parchetul a considerat că instanța a procedat în mod greșit apreciind incidența prevederilor privind prescripția răspunderii penale, ca lege penală mai favorabilă în cadrul unei proceduri extraordinare de atac, cu consecința rejudecării apelului la data de 04.07.2023 strict pentru dezbaterea legii penale mai favorabile, încălcând principiul autorității de lucru judecat.

A invocat considerentele deciziei nr. 43 pronunțate la data de 29.05.2023 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

De asemenea, a invocat decizia pronunțată de Curtea Europeană de Justiție în cauza C-107/23 din 24 iulie 2023 în care s-a stabilit, în materia principiului supremației dreptului Uniunii Europene, incidența art. 325 alin. (1) TFUE, art. 2 alin. (1) din Convenția PIF în cazul infracțiunilor ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii.

Așadar, în temeiul dispozițiilor art. 448 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. și art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului în casație declarat de Direcția Națională Anticorupție și casarea deciziei penale nr. 1222/04.07.2023 pronunțate de către Curtea de Apel București și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului cu respectarea cadrului procesual, respectiv în contradictoriu cu partea civilă Ministerul Fondurilor Europene.

La data de 18.09.2023 au fost transmise la dosar concluzii scrise de către inculpatul A., prin apărător ales, acesta solicitând respingerea recursului în casație.

Prin încheierea din 22 noiembrie 2023, Înalta Curte, judecătorul de filtru, a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 1222/A din 04 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, privind pe intimatul inculpat A..

În esență, s-a constatat că cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție este introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 și art. 438 din C. proc. pen.

Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prioritar, trebuie subliniat că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. vizează situațiile în care, față de actele și lucrările dosarului, s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., respectiv: e) lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; f) a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; i) există autoritate de lucru judecat; j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

În calea extraordinară de atac a recursului în casație nu se analizează corectitudinea reținerii prin hotărârea recurată a legii penale mai favorabile, în acest sens fiind și jurisprudența instanței supreme "(...) stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite într-o cale extraordinară de atac, respectiv recursul în casație, necircumscriindu-se vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute în art. 438 C. proc. pen.." (decizia nr. 98/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, publicată pe www.x.ro).

Așadar, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., invocat de Ministerul Public, instanța analizează dacă a fost sau nu împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale la momentul pronunțării deciziei de către instanța de apel, prin raportare la legea reținută prin hotărârea definitivă recurată.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, reținut de către instanța de apel ulterior admiterii contestației în anulare formulate de condamnat, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale ulterior adoptării, de către Curtea Constituțională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen.

Înalta Curte reține că, sub aspect factual, acuzațiile aduse inculpatului A. au constat în aceea că, în calitate de președinte și reprezentant legal al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a semnat și depus la A.M.P.O.S.D.R.U. declarațiile de eligibilitate nr. P-1934/03.09.2009, declarația din data de 30.07.2009, nr. P-1933/03.09.2009, nr. 1951/04.09.2009, nr. 1882/28.08.2009, nr. 1976/07.09.2009, prin care a atestat în mod fals că instituția nu se afla în niciuna din situațiile prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. d), art. 94 lit. b) și c) și art. 96 alin. (2) lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 1605/2001 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene, deși la datele la care au fost depuse declarațiile, CCIB înregistra datorii în cuantum de 219.342 de RON, reprezentând impozite și taxe datorate bugetului de stat, cu consecința obținerii pe nedrept de către instituție, în cadrul proiectelor x - Parteneriat pentru dezvoltare, x - Formare profesională în domeniul materialelor noi cu aplicații în mecanică și mecatronică - PROFMEC, x - Dă startul afacerii tale, x - Manageri și angajați competenți și performanți prin formare adecvată pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale și verificarea oportunităților de afaceri prin inovare - PERFORMERI, x - Îmbunătățirea accesului întreprinzătorilor la servicii integrate de consiliere și asistență în afaceri - BUSNETSUPPORT, x - Dezvoltarea competențelor manageriale și antreprenoriale în vederea creșterii competitivității și valorificării oportunităților de afaceri, a unor refinanțări în valoare de 865.657,20 RON, 855.942,50 RON, 2.522.996,84 RON, 810.375,20 RON, 1.577.723,50 de RON, 876.881,88 RON (total 7.509.577,12 RON), faptă circumscrisă infracțiunii de folosire sau prezentare, cu rea-credință, de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu completările și modificările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (6 acte materiale).

De asemenea, s-a reținut că inculpatul A., în calitate de președinte al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, împreună cu inculpații B. și C., directorul-economic, respectiv, directorul-general al entității, având ca scop asigurarea disponibilului în contul curent al C. civ..I.B. (din care lipseau lichiditățile) din fondurile alocate cu titlu de pre-finanțare în proiectele europene accesate, pentru susținerea activității sale curente, plății salariilor curente ale angajaților sau achitării altor datorii către bugetul de stat sau furnizori, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cadrul proiectelor finanțate cu fonduri europene x "Promovarea conceptelor de responsabilitate socială a întreprinderilor - PROCON", x - "Creează-ți propriul loc de muncă", x - "Parteneriat pentru Dezvoltare", x - "Formarea profesională în domeniul materialelor noi cu aplicații în mecanică și mecatronică - Profmec", x - "Dă startul afacerii tale", x - "Manageri și angajați competenți și Performanți prin Formare adecvată pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale și valorificarea oportunităților de afaceri prin inovare" - "PERFORMERI", x - "Dezvoltarea competențelor manageriale și antreprenoriale în vederea creșterii competitivității și valorificării oportunităților de afaceri", x - "Dezvoltarea competențelor manageriale și antreprenoriale pentru IMM în vederea îmbunătățirii eficienței organizaționale și valorificărilor oportunităților de afaceri", a dispus, în perioada 03.12.2009-21.06.2011, transferul, în mai multe tranșe, a sumei totale de 1.689.462,64 de RON, din conturile de prefinanțare în conturile CCIB, sumele fiind utilizate în alte scopuri decât cele ale proiectelor, faptă circumscrisă infracțiunii de schimbare, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor obținute din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 18

2

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu completările și modificările ulterioare cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (27 acte materiale).

Curtea de Apel București a reținut că, potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale curge, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, de la momentul epuizării activității infracționale a inculpatului A., respectiv de la data de 07.09.2009. Fiind vorba despre un termen de prescripție de 10 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen., acesta s-a împlinit la data de 06.09.2019.

Totodată, s-a reținut că pentru infracțiunea prevăzută art. 18

2

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, termenul de prescripție a răspunderii penale este, conform art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., de 5 ani, și curge de la data ultimei acțiuni din cadrul infracțiunii continuate, mai exact din 21.06.2011, împlinindu-se la data de 20.06.2016.

Înalta Curte constată că, în cauză, problema de drept este reprezentată de intervenirea unei interpretări obligatorii a unei instituții de drept, după pronunțarea unei hotărâri definitive prin care s-a soluționat respectiva cauză și a contrarietății dintre interpretarea obligatorie a legii (normei de drept) și interpretarea dată de instanța de apel aceleiași legi (normă de drept).

În acest sens, se observă că Decizia nr. 43 pronunțată la data de 29.05.2023 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a cărei nerespectare o invocă Ministerul Public, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 646 din data de 14 iulie 2023, deci ulterior pronunțării hotărârii recurate. Or, potrivit art. 477 alin. (3) din C. proc. pen., dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Așadar, în condițiile în care, la data pronunțării hotărârii recurate, respectiv 04 iulie 2023, Decizia nr. 43 din 29.05.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu era publicată în Monitorul Oficial, nu se poate susține, în mod întemeiat, că instanța de apel nu a respectat efectul obligatoriu pentru instanțe al dezlegării date problemelor de drept ce au format obiectul întrebării prealabile.

Examinând, în continuare, susținerile Ministerului Public referitoare la faptul că instanța de apel a dispus, în mod greșit, încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., față de inculpatul A., Înalta Curte constată, așa cum, în mod corect, de altfel, a reținut și Curtea de Apel București, că prin Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a instanței supreme - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 1141 din 28 noiembrie 2022 s-a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată și art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că "în egală măsură, în contextul examinării instituției prescripției răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparținând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) și una aparținând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripției), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.

Consecutiv, sub aceeași interdicție intră și combinarea în cauzele pendinte a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen. în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Cu alte cuvinte, existența caracterului în