ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 167/2015

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1619 din 30 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Bacău, în baza art. 386 Noul C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.I. din infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și participatie improprie la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și participație improprie la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 246 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 5 Noul C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. I. În baza art. 396 alin. (1), (2) Noul C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul G.I. pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 Noul C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare. S-au interzis inculpatului G.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-Il-a, b) și c) C. pen. (de la 1969), pe o durată de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

II. În baza art. 396 alin. (1), (2) Noul C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat pentru comiterea infracțiunii de participație improprie la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 5 Noul C. pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 85 C. pen. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicate inculpatului G.I. prin sentința penală nr. 356/2012 din 23 februarie 2012 a Judecătoriei Bacău, pronunțată în Dosarul nr. 12515/180/2010, definitivă prin decizia penală nr. 753 din 29 iunie 2012 a Curții de Apel Bacău. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare aplicate inculpatului G.I.

prin sentința penală nr. 356/2012 din 23 februarie 2012 a Judecătoriei Bacău și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, astfel: III. 3 luni închisoare pentru infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată C.G., faptă din 22 aprilie 2009); IV. 3 luni închisoare pentru infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată C.G., faptă din 12 mai 2009); V. 3 luni închisoare pentru infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen.

(parte vătămată A.N., faptă din 17 decembrie 2009); VI. 1500 RON amendă penală pentru infracțiunea de instigare la infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată A.N., faptă din 17 decembrie 2009). În baza art. 85 C. pen., raportat la art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. e) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele de la pct. I-VI în pedeapsa cea mai mare de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare. Pedeapsă de executat: 2 ani și 3 luni închisoare și interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) și c) C. pen.

(de la 1969), pe o durată de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară. S-au interzis inculpatului G.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-Il-a, b) și c) C. pen. (de la 1969) pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2), (3) C. pen. de la 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 397 Noul C. proc. pen., art. 19 Noul C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ. (de la 1864), s-au admis în parte pretențiile civile formulate de partea civilă C.G. și a fost obligat inculpatul G.I. la plata către partea civilă a sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale. S-au respins celelalte pretenții formulate de partea civilă, ca neîntemeiate. În baza art. 274 alin. (1) C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare. S-a luat act că inculpatul și partea civilă au fost asistați de apărători aleși. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 2308/P/2008 din 25 martie 2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G.I. pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă continuată, prevăzută de art. 246 1 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și participație improprie la abuz în serviciu, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut în actul de sesizare că în calitate de primar al comunei Odobești, județul Bacău, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a îndeplinit în mod defectuos mai multe acte, după cum urmează: Prin dispoziția nr. 1611 din 31 octombrie 2007 a dispus în mod nelegal concedierea lui C.G. - angajat în funcția de casier în cadrul primăriei comunei Odobești, județ Bacău. La data de 30 noiembrie 2007, a emis o altă dispoziție nr. 1628/2007, prin care a dispus revocarea dispoziției de concediere din 31 octombrie 2007 și a dispus din nou concedierea nelegală a lui C.G.

După ce a dat publicității intenția de organizare a unui concurs pentru ocuparea unui post vacant de agent agricol în cadrul aparatului de specialitate al primarului, care urma să aibă loc la data de 03 martie 2008 – 19 martie 2008, la data de 13 martie 2008, când încă nu era constituită comisia de examinare, fără a avea competențe cu privire la verificarea respectării de către fiecare candidat a condițiilor de studii și a altor condiții prevăzute de lege, în mod abuziv, fără o justificare legală, a întocmit adresa nr. 943/2008 prin care a adus la cunoștință lui C.G. - candidat la concursul pentru ocuparea funcției de agent agricol, că dosarul său nu poate fi selectat deoarece a încetat raporturile de muncă cu primăria în baza unei decizii de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă, în acel moment fiind în litigiu la Tribunalul Bacău, cu autoritățile publice locale ale comunei Odobești, pentru anularea deciziei de concediere.

De asemenea, s-a reținut că a emis dispoziția nr. 98/2008 din 14 martie 2008 prin care a dispus constituirea nelegală a unei comisii de examinare a candidaților la concursul pentru ocuparea postului de agent agricol - funcție contractuală, precum și a unei comisii de soluționare a contestațiilor, fără avizul de legalitate al secretarului comunei Odobești, nesocotind cu știință, dispozițiile legale aplicabile în materie. La data de 17 martie 2008, cu știință, chiar în ziua organizării probei scrise la concursul pentru ocuparea funcției de agent agricol, a comunicat adresa de respingere a candidaturii lui C.G., acesta din urmă neavând posibilitatea de a contesta dispoziția de respingere a dosarului său pentru motivele invocate și nici de a mai participa la concursul organizat.

După reintegrarea lui C.G., începând cu 16 februarie 2009, ca urmare a admiterii acțiunii în anulare a dispozițiilor nr. 1611 din 31 octombrie 2007 și 1628 din 30 noiembrie 2007 emise de primarul comunei Odobești, s-a dispus să se plătească acestuia salariile indexate, majorate și reactualizate, celelalte drepturi de care ar fi beneficiat până la data reintegrării, precum și suma de 5000 RON reprezentând daune morale. S-a reținut că inculpatul G.I. a emis dispoziția nr. 116 din 10 iunie 2009, prin care a dispus în mod nelegal sancționarea cu avertisment scris a părții vătămate C.G., angajat pe postul de casier magaziner în cadrul aparatului de specialitate al primarului. De asemenea, a emis dispozițiile nelegale cu nr. 185 din 17 iulie 2009 și nr. 186 din 22 iulie 2009, prin care a dispus încetarea raporturilor de muncă dintre C.G.

și primăria comunei Odobești, județ Bacău, cauzând prin acestea o vătămare a intereselor legale ale părții vătămate C.G. din comuna Odobești, județ Bacău, toate actele emise de inculpat fiind declarate nelegale de către instanțele de judecată competente potrivit legii. S-a mai reținut că la data de 10 iunie 2009, G.I. a întocmit expunerea de motive nr. 1574/2009, precum și proiectul de hotărâre privind modificarea statului de funcții și a organigramei aparatului de specialitate al primarului comunei Odobești, după care, cu intenție, a determinat mai multe persoane - consilieri în cadrul consiliului local al comunei Odobești, județ Bacău, să adopte, fără vinovăție, hotărârea nelegală nr. 28 din 18 iunie 2009, iar la data de 17 iulie 2009 a întocmit proiectul de hotărâre privind modificarea H.C.L.

nr. 28 din 18 iunie 2009, după care, cu intenție, a determinat mai multe persoane - consilieri în cadrul consiliului local al comunei Odobești, județ Bacău, să adopte, fără vinovăție, hotărârea nelegală nr. 33 din 17 iulie 2009, prin care s-a desființat în mod nelegal postul ocupat de partea vătămată C.G., lezând interesele legale ale acestuia, aspect constatat în mod irevocabil și prin hotărâre de instanțele de judecată competente potrivit legii. Împotriva sentinței penale nr. 1619 din 30 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Bacău a declarat apel G.I. Prin decizia penală nr. 868 din 12 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul G.I. împotriva sentinței penale nr. 1619 din 30 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Bacău. A fost desființată sentința penală amintită doar în ceea ce privește latura penală și, în rejudecare: În baza art. 386 Noul C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.I. din infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și participație improprie la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și participație improprie la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 246 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 5 Noul C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. I. În baza art. 396 alin. (1), (2) Noul C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul G.I. pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 Noul C. pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. S-au interzis inculpatului G.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) și c) C. pen. (de la 1969), pe o durată de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

II. În baza art. 396 alin. (1), (2) Noul C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat pentru comiterea infracțiunii de participație improprie la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 5 Noul C. pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 85 C. pen. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicate inculpatului G.I. prin sentința penală nr. 356/2012 din 23 februarie 2012 a Judecătoriei Bacău, pronunțată în Dosarul nr. 12515/180/2010, definitivă prin decizia penală nr. 753 din 29 iunie 2012 a Curții de Apel Bacău. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare aplicate inculpatului G.I.

prin sentința penală nr. 356/2012 din 23 februarie 2012 a Judecătoriei Bacău și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, astfel: III. 3 luni închisoare pentru infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată C.G., faptă din 22 aprilie 2009); IV. 3 luni închisoare pentru infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată C.G., faptă din 12 mai 2009); V. 3 luni închisoare pentru infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen.

(parte vătămată A.N., faptă din 17 decembrie 2009); VI. 1500 RON amendă penală pentru infracțiunea de instigare la infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată A.N., faptă din 17 decembrie 2009). În baza art. 85 C. pen., raportat la art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. e) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele de la pct. l-VI în pedeapsa cea mai mare de 1 an și 6 luni. Pedeapsă de executat: 1 an și 6 luni închisoare și interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) și c) C. pen. (de la 1969), pe o durată de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

S-au interzis inculpatului G.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) și c) C. pen. (de la 1969) pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2), (3) C. pen. de la 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia. Curtea, analizând actele și lucrările dosarului a reținut că inculpatul este apreciat, de o parte din comunitatea din care face parte și a contribuit la buna administrare a unității adrninistrativ teritoriale a cărui primar este de aproape 16 ani, context în care pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru această infracțiune este aptă să asigure cerințele privind scopul și finalitățile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpatului și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către acesta.

În urma contopirii acestei pedepse cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de participație improprie la abuz în serviciu, dar și cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 356 din 23 februarie 2012, după anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 3 luni închisoare, Curtea a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, fără aplicarea unui spor. În contextul unei activități infracționale vaste ce s-a întins pe o perioadă îndelungată de timp, dar și a negării permanente a acestei activități în toate dosarele în care a fost cercetat, Curtea a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins fără executarea acesteia, chiar dacă s-ar impune obligațiile prevăzute de art. 86 3 C. proc.

pen. pentru inculpat. Având în vedere că infracțiunile ce au făcut obiectul prezentei cauze, dar și cele de purtare abuzivă pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 346 din 23 februarie 2013 a Judecătoriei Bacău au fost comise în legătură cu funcția sa de primar al comunei Odobești, dovedind incompatibilitatea sa cu această calitate și cu cea de funcționar public în general, Curtea, fiind în acord cu instanța de fond, a apreciat că se impune și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) și c) C. pen. din 1969 pe o perioadă îndelungată, respectiv 5 ani, după executarea pedepsei principale. În consecință, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. a admis apelul declarat de G.I. împotriva sentinței penale nr. 1619 din 30 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Bacău, sentință ca va fi desființată doar în ceea ce privește latura penală. Reținând cauza spre rejudecare, a pronunțat o nouă condamnare a inculpatului G.I., ca și instanța de fond, cu excepția pedepsei aplicate pentru infracțiunea de abuz în serviciu în formă continuată ce a fost redusă la 1 an și 6 luni și a pedepsei rezultante, ce a fost redusă, la rândul ei, de la 2 ani și 3 luni închisoare la 1 an și 6 luni închisoare. Împotriva hotărârii instanței de apel (decizia penală nr. 868 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 5495/180/2013) a declarat recurs în casație G.I., la data de 19 ianuarie 2015 (data poștei), formulând și motive scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 16 februarie 2015. Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău la data de 29 ianuarie 2015 și părții civile C.G. la data de 30 ianuarie 2015. Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. în care puteau fi depuse concluzii scrise a expirat pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău la data de 9 februarie 2015 și pentru partea civilă C.G. la data de 10 februarie 2015. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc.

pen., la data de 31 martie 2015. Raportul a fost întocmit de către magistratul asistent la data de 2 martie 2015. Prin încheierea nr. 114/RC din data de 31 martie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de G.I. împotriva deciziei penale nr. 868 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. S-a trimis cauza pentru soluționarea recursului în casație completului C7. S-a fixat termen la data de 12 mai 2015, cu citarea părților. Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 C. proc.

pen., Înalta Curte a constatat că aceasta este admisibilă în principiu pentru următoarele considerente: Cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen., iar decizia penală nr. 868 din 12 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație conform art. 434 alin. (2) C. proc. pen. De asemenea, cererea de recurs în casație îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele părții care exercită recursul în casație (G.I.), numele, prenumele avocatului părții, domiciliul profesional al acestuia (avocat E.C.A.

din cadrul Baroului Galați, cu domiciliul profesional în Galați, str. C.), vechimea în avocatură a avocatului (cu trimitere la condiția prevăzută de art. 436 alin. (2) C. proc. pen. - 11 ani vechime), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 868 din 12 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie), indicarea cazului de recurs în casație pe care se întemeiază cererea (art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege) și motivarea acestuia, precum și semnătura avocatului. Înalta Curte a constatat că prin cererea de recurs în casație se invocă cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc.

pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. În motivarea recursului în casație, G.I. a susținut că decizia penală nr. 868/2014 pronunțată în Dosarul nr. 5495/180/2013 de Curtea de Apel Bacău este nelegală raportat la dispozițiile art. 65 C. pen. din 1969, conform cărora pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Recurentul a solicitat a se constata ca pedeapsa principală a fost redusă de către instanța de apel la cuantumul de 1 an și 6 luni, motiv pentru care aplicarea unei pedepse complementare nu mai este legală, nefiind îndeplinită condiția ca pedeapsa principală să fie închisoarea de cel puțin 2 ani.

În opinia recurentului, stabilirea unei pedepse complementare atunci când legea nu permitea aplicarea unei astfel de pedepse se încadrează în cazul de recurs în casație reglementat în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul C. proc. pen. referitor la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, astfel încât a solicitat admiterea recursului în casație formulat împotriva decizia penală nr. 868 din 12 noiembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr 5495/180/2013 de Curtea de Apel Bacău și înlăturarea condamnării la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b) și c) C. pen. din 1969, pe o durată de 5 ani. Înalta Curte a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc.

pen., în cazul în care se constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație. Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. S-a apreciat de către Înalta Curte că cererea de recurs în casație nu este vădit nefondată, întrucât este întrunit formal cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc.

pen. și sunt îndeplinite și celelalte condiții de formă enumerate anterior, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., astfel încât a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de G.I. împotriva deciziei penale nr. 868 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a trimis cauza pentru soluționarea recursului în casație completului C7 și a fixat termen la 12 mai 2015, cu citarea părților. În dezbateri, la termenul de judecată din data de 12 mai 2015, apărătorul ales al recurentului condamnat G.I. a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., considerând că pedeapsa nu a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, susținând că soluția pronunțată de către Curtea de Apel Bacău este nelegală, raportat la dispozițiile art. 65 C. pen.

anterior, potrivit cărora pedeapsa complementară poate fi aplicată dacă pedeapsa principală aplicată în cauză este închisoarea de cel puțin 2 ani. Așadar, a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale atacate și înăturarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. anterior, pentru o perioadă de 5 ani. Analizând recursul în casație în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că este fondat pentru următoarele considerente: Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Recursul în casație, în reglementarea Noului C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen. Recursul în casație se exercită doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate, urmărind să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. În speță, criticile condamnatului vizează greșita aplicare a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b) și c) C. pen.

din 1969, pe o durată de 5 ani raportat la dispozițiile art. 65 C. pen. anterior, potrivit cărora pedeapsa complementară poate fi aplicată dacă pedeapsa principală aplicată în cauză este închisoarea de cel puțin 2 ani. Se constată că G.I. a fost condamnat în apel pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 Noul C. pen. și pentru comiterea infracțiunii de participație improprie la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 5 Noul C. pen., având de executat o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare și interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) și c) C. pen.

(de la 1969), pe o durată de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară dispusă prin decizia penală nr. 868 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 5495/180/2013. De asemenea, s-au interzis inculpatului G.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) și c) C. pen. (de la 1969) pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2), (3) C. pen de la 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie. Corespunzător situației de fapt reținute, în drept, faptele comise de G.I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care acesta a fost condamnat. De altfel, în calea extraordinară de atac formulată nu s-a contestat situația de fapt reținută de către instanțele de fond și apel.

Recurentul și-a întemeiat cererea pe cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. Se constată că motivele recurentului sunt întemeiate. Art. 5 alin. (1) C. pen. prevede că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Având în vedere că în cauză legea veche (C. pen. anterior) a fost considerată legea incidentă, aplicarea pedepsei complementare era posibilă în limitele prevăzute de art. 65 C. pen. anterior. Înalta Curte apreciază că în mod greșit instanța de apel a interzis recurentului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) și c) C. pen. (de la 1969) pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2), (3) C. pen. de la 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie, pedeapsa rezultantă stabilită pentru infracțiunile comise de către acesta fiind de 1 an și 6 luni închisoare. Pedeapsa complementară este pedeapsa ce se poate aplica alături de pedeapsa principală în vederea completării represiunii rezultate din pedeapsa principală și, potrivit art. 65 alin. (1) C. pen.

anterior pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. În speță, pedeapsa cea mai grea dată spre executare recurentului G.I. de către instanța de apel este de 1 an și 6 luni închisoare, astfel că pedeapsa complementară este nelegală, neputându-se aplica în cazul unei pedepse cu închisoarea mai mică de 2 ani. Pe cale de consecință, având în vedere că instanța de prim control judiciar, a aplicat recurentului o pedeapsă în alte limite decât cele legale, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală raportat la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc.

pen., va admite recursul în casație formulat de G.I. împotriva deciziei penale nr. 868 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 5495/180/2013. Va casa în parte decizia penală mai sus menționată. Va înlătura pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen. anterior, aplicată pe lângă pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. Va înlătura pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen.

anterior, aplicată conform art. 35 alin. (1) C. pen. anterior pe lângă pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare. Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale. Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în casație formulat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 868 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 5495/180/2013. Casează în parte decizia penală mai sus menționată. Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen. anterior, aplicată pe lângă pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen.

anterior, aplicată conform art. 35 alin. (1) C. pen. anterior pe lângă pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare. Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 mai 2015.