ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1101/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Oradea, prin sentința penală nr. 133 din 30 noiembrie 2011 a condamnat pe inculpații: - A.G.F. la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit în baza art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. În baza art. 359 C. proc.

pen., inculpatului i s-a atras atenția asupra disp. art. 83 C. pen. Inculpatul menționat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., cu referire la art. 18 1 C. pen. a fost achitat pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. În baza art. 91 C. pen., inculpatului i s-a aplicat amendă administrativă în sumă de 500 RON. În baza art. 17 raportat la art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisului denumit împuternicire avocațială nr. 166/2008 aflat la dosarul de urmărire penală; - V.P. la câte 2 ani închisoare pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. (două fapte). În baza art. 33-34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, să se suspende executarea pedepsei accesorii. În baza art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenția asupra disp. art. 83 C. pen. - M.A, la 1 an închisoare pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenția asupra disp. art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele: În jurul orei 19.30 din seara de 11 septembrie 2008, inculpatul conducea autoturismul marca Dacia Logan pe o stradă a localității B., în vehicul aflându-se și M.A. Intenționând să consume alcool în localul „T.”, inculpatul a intrat în parcarea din fața locației, însă nu a reușit să oprească la timp, vehiculul trecând cu roțile din față peste bordură.

În aceste circumstanțe, M.A. a coborât din vehicul cu intenția să orienteze manevrele conducătorului auto, nu s-a reușit însă scoaterea de pe bordură, inculpatul, la rândul său, a coborât de la volan și împreună cu prietenul său, a intrat în local. M.M., persoană responsabilă în acel local, care sesizase cele ce se petrecuseră a refuzat onorarea comenzii celor doi, aceștia părăsind localul și de această dată, inculpatul a ocupat locul conducătorului auto, iar M.A., pe cel din dreapta față. Pentru că A.G.F. nu a reușit să disloce vehiculul de pe bordură, ambii au coborât și au reintrat în localul T., martorul M.M. chemând-o pe B.G.F., contabila unității. Aceasta și-a chemat soțul, pe B.A., administratorul barului, spunându-i că cei doi sunt foarte agitați și sunt în stare de ebrietate.

Destul de repede, A.G.F. și M.A. au părăsit din nou localul, s-au dus la un alt local apropiat barului „F.”, dar, după circa 10 minute au revenit la autoturism. Inculpatul s-a urcat la volan și în cele din urmă a reușit să-l disloce de pe bordură, l-a rulat până în apropierea barului amintit și ambii au pătruns în local. Revenind la vehicul, inculpatul s-a urcat la volan, prietenul lui a ocupat locul din dreapta față și mașina a rulat pe ruta Calea Bihorului spre localitatea Ș. În trafic, autoturismul a fost oprit de un echipaj de poliție, inculpatului cerându-i-se să se supună testului cu aparatul alcooltest. Deși a răspuns că nu refuză, inculpatul a menționat că nu „suflă” în aparat. Ca atare, poliția l-a încunoștințat că pentru stabilirea alcoolemiei trebuie să se supună recoltării de probe biologice, ceea ce inculpatul a refuzat, el susținând că nu arată să fie beat sau sub influența alcoolului.

În continuare, inculpatul a fost condus la Poliția Beiuș pentru a fi identificat și aici cerându-i-se să sufle în aparatul alcooltest. Cererea a fost făcută în prezența lui M.A. Inculpatul a ignorat cererea și a refuzat să-i însoțească pe polițiști la Spitalul Municipal Beiuș pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Inculpatul, la urmărirea penală, nu a recunoscut săvârșirea faptei. La cercetarea judecătorească, inculpatul a declarat că la 11 septembrie 2008, spre orele 19.00, s-a aflat într-o parcare din localitatea B., era postat lângă autoturismul lui și își aștepta prietenul, pe V.P., acesta trebuind să revină de la o farmacie. Până la revenirea aceluia, lângă mașina lui a oprit un echipaj de poliție, i s-au cerut actele de identitate și documentele autoturismului, dar acestea pe un ton jignitor, el a adus la cunoștință că actele vehiculului sunt la V.P.

și că a fost de acord să meargă la Poliția Beiuș, însă numai pentru a discuta cu comandantul. Același a mai declarat că s-a îmbarcat în mașina poliției, i-a însoțit până la sediu, dar nimeni nu i-a cerut să efectueze vreun test pentru stabilirea alcoolemiei, și de altfel, în acea zi, nu consumase alcool, la poliție a rămas în afara sediului, la un moment dat agentul B.V. anunțându-l că nu va veni comandamentul poliției pentru a discuta cu el, ulterior el reîntorcându-se în centrul localității B. unde s-a întâlnit cu V.P. În ce-l privește pe inculpatul M.A., acesta, la 25 septembrie 2008, a fost citat pentru a declara în legătură cu cele întâmplate la 11 septembrie 2008. M.A. s-a prezentat, însoțit de A.G.F., acesta intenționând să se folosească de o delegație de asistare juridică.

Pentru că actul nu purta un număr, inculpatul l-a completat, înscriind nr. 166/2008, delegația respectivă fiind primită la dosarul indicat (nr. 990/P/2008). Inculpatul A.G.F., în legătură cu acest act, a susținut că la acel moment (25 septembrie 2008), nu încheiase cu M.A. un contract de asistență juridică, dar îi era necesară delegația pentru a avea acces și la actele întocmite de organul de cercetare penală. La cercetarea judecătorească, inculpatul a susținut că la 25 septembrie 2008 avea încheiat un contract de asistență juridică nr. 166/2008. Celălalt inculpat a declarat că nu încheiase vreun contract de asistență juridică cu coinculpatul, dar se înțeleseseră verbal, să existe un asemenea act pentru intabularea unui teren.

Acest inculpat, la urmărirea penală în cauza Dosarului nr. 354/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, ascultat ca martor, a declarat că în jurul orei 19.00-20.00 din seara de 11 septembrie 2008, s-a întâlnit cu A.G.F. într-o parcare din Beiuș, acesta se afla lângă un polițist, el l-a salutat și s-a îndreptat spre gară, revenind l-a reîntâlnit în fața sediului poliției, dar nici un moment nu s-a găsit în autoturismul lui A.G.F. Martorii M.M., B.A. și B.G.F. l-au indicat însă ca fiind persoana care se afla în vehiculul condus de inculpatul A.G.F. și l-au recunoscut și din planșele foto ce li s-au prezentat. Aceeași recunoaștere transpare și din declarațiile martorilor M.M. și D.A.N.

În același dosar al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, V.P., ascultat în calitate de martor, a susținut că el a fost cel care, la 11 septembrie 2008, a condus autoturismul Dacia Logan aceeași susținere având-o și în Dosarul nr. 1815/187/2008 al Judecătoriei Beiuș, în acesta obiectul constituindu-l plângerea contravențională formulată de A.G.F. împotriva procesului verbal de contravenție. În respectiva cauză, luându-se în considerare declarația, instanța a admis plângerea și a dispus anularea procesului verbal de contravenție cu motivarea că actul s-a încheiat împotriva altei persoane decât cea care a condus efectiv autoturismul. Martorii B.A., B.G.F., M.M., M.M. și D.A.N., referitor susținerilor astfel cum s-a detaliat, ale lui V.P., au declarat că cel care l-a însoțit, îmbarcat pe locul dreapta față pe inculpatul A.G.F., a fost M.A., primul aflându-se la volanul vehicului.

Totodată, martora C.A.M., farmacist, referitor susținerilor inculpatului A.G.F. că și inculpatul V.P., pe care cel din urmă l-ar fi așteptat, în seara de 11 septembrie 2008 între orele 19:00-20:00 să revină la vehicul după ce ar fi cumpărat medicamente, a declarat că V.P., nu avea cum să achiziționeze medicamente pentru că unitatea farmaceutică avea program numai până la ora 18:00 și aceeași nu l-a recunoscut din planșa foto ce i s-a prezentat. Inculpații M.A. și V.P. nu s-au prezentat la cercetarea judecătorească. Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat recursuri toți cei trei inculpați, calea de atac fiind motivată în scris după cum se va arăta. Inculpatul A.G.F. a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, el susținând, fără a indica vreun caz de casare dintre cele prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen. că sentința nu are aplicată ștampila instanței care a pronunțat-o, la urmărirea penală i s-a încălcat dreptul la apărare odată ce martorii M.A. și V.P. au fost amenințați, șantajați, la cercetarea judecătorească, aceiași nu au fost aduși cu mandat pentru a fi audiați nemijlocit, nu i s-a încuviințat cercetarea la fața locului și reconstituirea, aceste probe fiindu-i utile pentru a se demonstra care dintre martori au fost prezenți, autoturismul era staționat (parcat cu motorul oprit, cheile aflându-se la V.P., de fapt acesta fiind conducătorul vehiculului, farmacia avea program până la ora 19.00, singurii care pot atesta aceste împrejurări sunt el, B.A., V.P. și M.A., nu a existat în realitate, o oprire în trafic, polițistul B.V.

l-a folosit, ca martor asistent, pe numitul M.M., soțul femeii de serviciu de la Poliția Beiuș, iar B.A. ar fi semnat ulterior datei de 11 septembrie 2008, Judecătoria Beiuș l-a absolvit de contravenție, constatând că nu ele este cel care a condus vehiculul, starea de fapt este contrazisă de martorul B.A., acesta a declarat că „cel mai solid” nu a refuzat să se deplaseze la spital, ori M.M. a declarat contrariul, deși nu a fost prezent niciodată în parcarea din fața localului „D.-V.” Beiuș, polițistul nu a încercat să-l conducă la spital, nu a făcut demersurile necesare, mențiunea din procesul-verbal dresat de polițistul B.V. este falsă, aparatul alcooltest nu a fost verificat, toate acestea conturându-i nevinovăția pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G.

nr. 105/2002. În ce privește infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. inculpatul a susținut că actul era autentic, el l-a întocmit în calitate de avocat, iar organul la care a fost depus nu era competent să-l analizeze. În concluzii, inculpatul recurent a cerut să fie achitat în temeiul art. 10 lit. a) sau lit. d) C. proc. pen. sau cauza să fie trimisă pentru rejudecare pentru administrarea întregului probatoriu. Inculpatul M.A., în recursul declarat, a susținut că a spus adevărul la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, l-a întâlnit pe avocatul A.G.F. în parcarea din fața localului D.-V. Beiuș, s-a reîntâlnit cu acela în fața porții Poliției Beiuș, l-a angajat pentru un proces, nu a observat ca polițistul B.V.

să fi încercat să-l conducă pe coinculpat la vreun spital, nu l-a întâlnit pe martorul M.M., deși îl cunoaște a fi soțul femeii de serviciu de la Poliția Beiuș, polițistul i-a spus coinculpatului că poată să plece, a fost căutat de polițist după câteva zile, acesta l-a pus să semneze un proces-verbal prin care să ateste că a fost de față când autoturismul a fost oprit el a refuzat, dar i s-a răspuns că dacă nu va semna, este complice, delegația de avocat a fost semnată de el, la parchet nu a fost întrebat dacă anterior datei de 25 noiembrie 2008 a semnat el sau soția sa un contract de asistență juridică, în concluzie cerând achitarea pentru că nu a comis nicio faptă penală.

V.P., în recursul declarat, a susținut că a spus adevărul în cauzele de la Judecătoria Beiuș și de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, el a fost cel care s-a aflat la volanul autoturismului, avocatul a fost adus cu un BMW de către B.A., acesta i-a spus și lui că avocatul a urcat în mașina poliției și a plecat cu aceasta, în concluzie cerând achitarea pentru că nu a comis nicio faptă penală. Analizând recursurile inculpaților prin prisma dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., în sensul că sentința nefiind atacabilă cu apel, cauza se va examina sub toate aspectele invocate. Recursurile inculpaților nu sunt fondate. În ce privește susținerea inculpatului A.G.F., în sensul că sentința nu poartă ștampila instanței care a pronunțat-o, potrivit art. 312 C. proc.

pen., sentința se semnează de complet și de grefier. În cauză, sentința recurată îndeplinește condiția legală enunțată. În continuare, referindu-ne la susținerea recurentului, că i s-a încălcat dreptul la apărare în sensul că M.A. și V.P., au fost puși sub acuzare pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă și deși a cerut, cei doi nu au fost audiați ca martori, din verificarea lucrărilor dosarului, inclusiv având în vedere motivarea pe care cei doi au adus-o cu privire la neprezentarea lor în faza judecății în fond, coinculpații au fost citați pentru fiecare termen de judecată la adresele indicat, aceștia, personal, au indicat aceleași adrese, neprezentarea lor nefiind culpa judecătorului. Mai mult, cei doi, în motivarea recursului și-au susținut neprezentarea la fond pe considerente de genul, M.A., că este șofer și a efectuat transporturi de mărfuri, iar V.P., că lucrează și este cu familia, în Franța.

În cursul judecății, potrivit art. 177 alin. (1), inculpatul se citează la adresa unde locuiește. Art. 291 alin. (2) C. proc. pen. prevede că neprezentarea părților citate, nu împiedică judecarea cauzei. Nici o normă de procedură nu obligă instanța să dispună aducerea la judecată, cu mandat, dacă nu se consideră necesar. Pe parcursul judecării cauzei, V.P. și M.A., reprezentați de apărători desemnați din oficiu, au adresat cereri de amânare a judecății, aceasta însemnând că au știut că se derulează cercetarea judecătorească. Pe de altă parte, în cauză cei doi au avut calitatea procesuală de inculpați, iar la urmărirea penală și în fața instanței de fond, inculpatul A.G.F. a beneficiat de asistarea sa de către doi apărători aleși, și de un avocat ales (avocat P.A).

Privind situația de fapt, probatoriul administrat nemijlocit și în contradictorialitate în fața instanței de fond, a relevat, fără dubiu, că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, din procesul-verbal de constatare din 11 septembrie 2008, rezultă că inculpatul, conducător auto al autoturismului marca Dacia Logan, era sub influența alcoolului, poliția fiind anunțată de ofițerul de serviciu de la organul de poliție al localității B., martorul D.A.N. susținând că a văzut vehiculul care urcase cu roțile față pe bordura parcării, el, totodată, observând și că cei care au coborât se aflau într-o vădită stare de ebrietate și recalcitrantă, acest martor fiind cel care a sesizat și cerut intervenția poliției rutiere la fața locului.

Interpelat de către polițist, conducătorul auto a spus că-l cheamă A., este din Oradea, iar la cererea de a sufla în alcooltest, cel în cauză a ignorat cererea și i-a imputat agentului că l-a oprit fără motiv, la aceasta adăugând că timp de 7 ani a fost procuror la parchetul general. În actul de constatare s-a mai menționat că inculpatul a refuzat să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. În sensul că la volan s-a aflat inculpatul, au mai declarat martorul ocular B.A., pe acesta chemându-l soția lui, martora B.G.F., el a participat și la întocmirea actului de constatare, pe care l-a și semnat în calitate de martor asistent. Acest martor l-a și recunoscut, fără rezerve, pe inculpatul A.G.F.

la termenul de judecată 13 octombrie 2010, deci la judecarea cauzei în fond. Martorii l-au indicat, din planșele foto, și pe coinculpatul M.A., despre acesta declarând că era persoana care se afla împreună cu coinculpatul, în vehicul. Referitor martorului B.A., cu privire la susținerea că persoana care-l însoțea pe inculpatul A.G.F., ar fi condus vehiculul, aceasta, just a fost înlăturată de instanță, ceilalți martori oculari, astfel cum s-a arătat, relevând cu certitudine că inculpatul era la volanul autoturismului, B.A. și M.M. fiind de față când inculpatul a și refuzat să se supună cererii poliției de a sufla în alcooltest sau de a-i însoți pentru recoltarea de probe biologice.

În ce-l privește pe inculpatul referitor la refuzul supunerii la testare cu aparatul alcooltest și, ulterior, de a se prezenta la unitatea spitalicească pentru recoltarea de probe biologice, probatoriul a stabilit că faptele s-au derulat corespunzător situație de fapt deja expusă, iar cu privire la apărarea inculpatului, că aparatul alcooltest nu ar fi fost mijloc tehnic certificat, autoritatea abilitată, respectiv Ministerul Administrației și Internelor I.G.P.R. – Inspectoratul de Poliție al județului Bihor – Poliția Beiuș cu adresa nr. 386562/2010 din 24 noiembrie 2010 a comunicat în sensul că respectivul aparat, este mijloc tehnic certificat și nu se supune verificării metrologice. În acest sens, în dosar există și adresa I.G.P.R.

nr. 127649 din 03 decembrie 2010. Cu referire la vinovăția inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., elementul material constă în acțiunea de falsificare, prin vreunul din modurile arătate în art. 288 C. pen., adică în contrafacerea scrierii, ori a subscrierii sau prin alterarea, în orice mod, a unui înscris. Contrafacerea scrierii înseamnă și plăsmuirea, respectiv confecționarea unui înscris similar cu cel care trebuia să conțină mențiuni adevărate, o condiție a existenței infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., este ca înscrisul falsificat să fie susceptibil de a produce consecințe juridice când ar fi folosit, cerință îndeplinită odată ce înscrisul falsificat are doar în aparență însușirile și conținutul unui înscris adevărat ce, prin folosire, ar produce aceleași efecte.

În cauză, „contrafacerii scrierii” trebuie să i se asigure sensul de alcătuire, de plăsmuire a înscrisului, nu numai de imitare a scrierii manuscrise a conținutului lui. Ca atare, fapta inculpatului de a întocmi împuternicirea avocațială căreia, în fața organului de poliție, i-a înscris un număr de înregistrare, fără ca aceasta să aibă la bază un contract de asistență juridică, necesar, potrivit art. 127 din Statutul profesiei de avocat „ad probationem”, coinculpatul M.A. nesemnând cu inculpatul un asemenea contract anterior datei de 25 septembrie 2008, ea fiind destinată accesului inculpatului la Dosarul nr. 990/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoriei Beiuș, realizează infracțiunea prev. de art. 290 C. pen.

Cu referire la faptele inculpatul V.P., materialul probator a relevat, fără dubiu că acesta a declarat mincinos, astfel cum reiese și din lucrările Dosarului nr. 354/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea cu referire la susținerea că el, la 11 septembrie 2008, ar fi fost la volanul autoturismului marca Dacia Logan, precum și în Dosarul nr. 1815/187/2008 al Judecătoriei Beiuș, alcătuit urmare plângerii inculpatului A.G.F. împotriva procesului-verbal de contravenție seria CC, martorii B.A., B.G.F., M.M., M.A. și D.A.N. susținând că persoana care, la orele 19.00 din seara de 11 septembrie 2008 era coinculpatul M.A. nu V.P.

Martora C.A.M., audiată la 15 septembrie 2010 a reluat declarația dată la urmărirea penală, ea relatând că la 11 septembrie 2008 programul farmaciei era până la ora 18.00, nu a ținut farmacia deschisă după această oră și nu a recunoscut, din planșele foto, pe acest inculpat ca fiind persoana care ar fi cumpărat medicamente, astfel cum au declarat inculpatul A.G.F. și cel în cauză. În ce privește fapta inculpatul M.A., acesta la urmărirea penală, audiat fiind în calitate de martor, a susținut că în jurul orei 19.00-20.00 din seara de 11 septembrie 2008, nu s-ar fi aflat în autoturismul condus de către coinculpatul A.G.F., raportat la declarațiile deja amintite, acesta a fost recunoscut din planșele foto, s-a dovedit, fără dubiu, că el s-a găsit în vehicul, astfel afirmațiile fiind mincinoase.

În concluzie, sentința pronunțată fiind legală și temeinică, recursurile declarate de cei trei inculpați nefiind fondate, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. vor fi respinse. Potrivit art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) același Cod, inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.G.F., V.P. și M.A. împotriva sentinței penale nr. 133 din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 10 aprilie 2012.