ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1101/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1101/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursurilor de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de

Apel Oradea, prin sentința penală nr. 133 din 30 noiembrie 2011 a condamnat pe

inculpații:

- A.G.F.

la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G.

nr. 195/2002.

S-a făcut

aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza

art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe

durata termenului de încercare de 4 ani stabilit în baza art. 82 C. pen.

În baza

art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii

pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza

art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenția asupra disp. art. 83

C. pen.

Inculpatul

menționat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., cu referire la art. 18

1

C. pen. a fost achitat pentru

infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290

alin. (1) C. pen.

În baza

art. 91 C. pen., inculpatului i s-a aplicat amendă administrativă în sumă de

500 RON.

În baza art.

17 raportat la art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisului denumit

împuternicire avocațială nr. 166/2008 aflat la dosarul de urmărire penală;

- V.P. la

câte 2 ani închisoare pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art.

260 alin. (1) C. pen. (două fapte).

În baza

art. 33-34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea

mai grea, 2 ani închisoare.

S-a făcut

aplicarea art. 71 alin. (2) și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În baza

art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe

durata termenului de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza

art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a

executării pedepsei închisorii, să se suspende executarea pedepsei accesorii.

În baza

art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenția asupra disp. art. 83

C. pen.

- M.A, la

1 an închisoare pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260

alin. (1) C. pen.

S-a făcut

aplicarea art. 71 alin. (2) și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În baza

art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe

durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza

art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenția asupra disp. art. 83

C. pen.

În baza

art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei închisorii, s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.

Pentru a

pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:

În jurul

orei 19.30 din seara de 11 septembrie 2008, inculpatul conducea autoturismul

marca Dacia Logan pe o stradă a localității B., în vehicul aflându-se și M.A.

Intenționând

să consume alcool în localul „T.”, inculpatul a intrat în parcarea din fața

locației, însă nu a reușit să oprească la timp, vehiculul trecând cu roțile din

față peste bordură. În aceste circumstanțe, M.A. a coborât din vehicul cu

intenția să orienteze manevrele conducătorului auto, nu s-a reușit însă

scoaterea de pe bordură, inculpatul, la rândul său, a coborât de la volan și

împreună cu prietenul său, a intrat în local.

M.M.,

persoană responsabilă în acel local, care sesizase cele ce se petrecuseră a

refuzat onorarea comenzii celor doi, aceștia părăsind localul și de această

dată, inculpatul a ocupat locul conducătorului auto, iar M.A., pe cel din

dreapta față. Pentru că A.G.F. nu a reușit să disloce vehiculul de pe bordură,

ambii au coborât și au reintrat în localul T., martorul M.M. chemând-o pe B.G.F.,

contabila unității. Aceasta și-a chemat soțul, pe B.A., administratorul

barului, spunându-i că cei doi sunt foarte agitați și sunt în stare de

ebrietate.

Destul de

repede, A.G.F. și M.A. au părăsit din nou localul, s-au dus la un alt local

apropiat barului „F.”, dar, după circa 10 minute au revenit la autoturism.

Inculpatul s-a urcat la volan și în cele din urmă a reușit să-l disloce de pe

bordură, l-a rulat până în apropierea barului amintit și ambii au pătruns în local.

Revenind

la vehicul, inculpatul s-a urcat la volan, prietenul lui a ocupat locul din

dreapta față și mașina a rulat pe ruta Calea Bihorului spre localitatea Ș. În

trafic, autoturismul a fost oprit de un echipaj de poliție, inculpatului

cerându-i-se să se supună testului cu aparatul alcooltest. Deși a răspuns că nu

refuză, inculpatul a menționat că nu „suflă” în aparat. Ca atare, poliția l-a

încunoștințat că pentru stabilirea alcoolemiei trebuie să se supună recoltării

de probe biologice, ceea ce inculpatul a refuzat, el susținând că nu arată să

fie beat sau sub influența alcoolului.

În

continuare, inculpatul a fost condus la Poliția Beiuș pentru a fi identificat

și aici cerându-i-se să sufle în aparatul alcooltest. Cererea a fost făcută în

prezența lui M.A. Inculpatul a ignorat cererea și a refuzat să-i însoțească pe

polițiști la Spitalul Municipal Beiuș pentru a i se recolta probe biologice în

vederea stabilirii alcoolemiei.

Inculpatul,

la urmărirea penală, nu a recunoscut săvârșirea faptei.

La cercetarea

judecătorească, inculpatul a declarat că la 11 septembrie 2008, spre orele

19.00, s-a aflat într-o parcare din localitatea B., era postat lângă

autoturismul lui și își aștepta prietenul, pe V.P., acesta trebuind să revină

de la o farmacie. Până la revenirea aceluia, lângă mașina lui a oprit un

echipaj de poliție, i s-au cerut actele de identitate și documentele

autoturismului, dar acestea pe un ton jignitor, el a adus la cunoștință că

actele vehiculului sunt la V.P. și că a fost de acord să meargă la Poliția

Beiuș, însă numai pentru a discuta cu comandantul.

Același a

mai declarat că s-a îmbarcat în mașina poliției, i-a însoțit până la sediu, dar

nimeni nu i-a cerut să efectueze vreun test pentru stabilirea alcoolemiei, și

de altfel, în acea zi, nu consumase alcool, la poliție a rămas în afara

sediului, la un moment dat agentul B.V. anunțându-l că nu va veni comandamentul

poliției pentru a discuta cu el, ulterior el reîntorcându-se în centrul

localității B. unde s-a întâlnit cu V.P.

În ce-l

privește pe inculpatul M.A., acesta, la 25 septembrie 2008, a fost citat pentru

a declara în legătură cu cele întâmplate la 11 septembrie 2008. M.A. s-a

prezentat, însoțit de A.G.F., acesta intenționând să se folosească de o

delegație de asistare juridică. Pentru că actul nu purta un număr, inculpatul

l-a completat, înscriind nr. 166/2008, delegația respectivă fiind primită la

dosarul indicat (nr. 990/P/2008). Inculpatul A.G.F., în legătură cu acest act,

a susținut că la acel moment (25 septembrie 2008), nu încheiase cu M.A. un

contract de asistență juridică, dar îi era necesară delegația pentru a avea

acces și la actele întocmite de organul de cercetare penală.

La

cercetarea judecătorească, inculpatul a susținut că la 25 septembrie 2008 avea

încheiat un contract de asistență juridică nr. 166/2008.

Celălalt

inculpat a declarat că nu încheiase vreun contract de asistență juridică cu

coinculpatul, dar se înțeleseseră verbal, să existe un asemenea act pentru

intabularea unui teren.

Acest

inculpat, la urmărirea penală în cauza Dosarului nr. 354/P/2008 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Oradea, ascultat ca martor, a declarat că în jurul

orei 19.00-20.00 din seara de 11 septembrie 2008, s-a întâlnit cu A.G.F. într-o

parcare din Beiuș, acesta se afla lângă un polițist, el l-a salutat și s-a

îndreptat spre gară, revenind l-a reîntâlnit în fața sediului poliției, dar

nici un moment nu s-a găsit în autoturismul lui A.G.F.

Martorii M.M.,

B.A. și B.G.F. l-au indicat însă ca fiind persoana care se afla în vehiculul

condus de inculpatul A.G.F. și l-au recunoscut și din planșele foto ce li s-au

prezentat. Aceeași recunoaștere transpare și din declarațiile martorilor M.M.

și D.A.N.

În același

dosar al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, V.P., ascultat în

calitate de martor, a susținut că el a fost cel care, la 11 septembrie 2008, a

condus autoturismul Dacia Logan aceeași susținere având-o și în Dosarul nr.

1815/187/2008 al Judecătoriei Beiuș, în acesta obiectul constituindu-l

plângerea contravențională formulată de A.G.F. împotriva procesului verbal de

contravenție. În respectiva cauză, luându-se în considerare declarația,

instanța a admis plângerea și a dispus anularea procesului verbal de

contravenție cu motivarea că actul s-a încheiat împotriva altei persoane decât

cea care a condus efectiv autoturismul.

Martorii B.A.,

B.G.F., M.M., M.M. și D.A.N., referitor susținerilor astfel cum s-a detaliat,

ale lui V.P., au declarat că cel care l-a însoțit, îmbarcat pe locul dreapta

față pe inculpatul A.G.F., a fost M.A., primul aflându-se la volanul vehicului.

Totodată,

martora C.A.M., farmacist, referitor susținerilor inculpatului A.G.F. că și

inculpatul V.P., pe care cel din urmă l-ar fi așteptat, în seara de 11

septembrie 2008 între orele 19:00-20:00 să revină la vehicul după ce ar fi

cumpărat medicamente, a declarat că V.P., nu avea cum să achiziționeze

medicamente pentru că unitatea farmaceutică avea program numai până la ora 18:00

și aceeași nu l-a recunoscut din planșa foto ce i s-a prezentat.

Inculpații

M.A. și V.P. nu s-au prezentat la cercetarea judecătorească.

Împotriva

sentinței, în termen legal, au declarat recursuri toți cei trei inculpați,

calea de atac fiind motivată în scris după cum se va arăta.

Inculpatul

A.G.F. a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, el susținând,

fără a indica vreun caz de casare dintre cele prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen. că sentința nu are aplicată ștampila instanței care a

pronunțat-o, la urmărirea penală i s-a încălcat dreptul la apărare odată ce

martorii M.A. și V.P. au fost amenințați, șantajați, la cercetarea

judecătorească, aceiași nu au fost aduși cu mandat pentru a fi audiați

nemijlocit, nu i s-a încuviințat cercetarea la fața locului și reconstituirea,

aceste probe fiindu-i utile pentru a se demonstra care dintre martori au fost

prezenți, autoturismul era staționat (parcat cu motorul oprit, cheile

aflându-se la V.P., de fapt acesta fiind conducătorul vehiculului, farmacia

avea program până la ora 19.00, singurii care pot atesta aceste împrejurări

sunt el, B.A., V.P. și M.A., nu a existat în realitate, o oprire în trafic,

polițistul B.V. l-a folosit, ca martor asistent, pe numitul M.M., soțul femeii

de serviciu de la Poliția Beiuș, iar B.A. ar fi semnat ulterior datei de 11

septembrie 2008, Judecătoria Beiuș l-a absolvit de contravenție, constatând că

nu ele este cel care a condus vehiculul, starea de fapt este contrazisă de

martorul B.A., acesta a declarat că „cel mai solid” nu a refuzat să se

deplaseze la spital, ori M.M. a declarat contrariul, deși nu a fost prezent niciodată

în parcarea din fața localului „D.-V.” Beiuș, polițistul nu a încercat să-l

conducă la spital, nu a făcut demersurile necesare, mențiunea din

procesul-verbal dresat de polițistul B.V. este falsă, aparatul alcooltest nu a

fost verificat, toate acestea conturându-i nevinovăția pentru infracțiunea

prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 105/2002.

În ce

privește infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. inculpatul a susținut că actul

era autentic, el l-a întocmit în calitate de avocat, iar organul la care a fost

depus nu era competent să-l analizeze.

În

concluzii, inculpatul recurent a cerut să fie achitat în temeiul art. 10 lit.

a) sau lit. d) C. proc. pen. sau cauza să fie trimisă pentru rejudecare pentru

administrarea întregului probatoriu.

Inculpatul

M.A., în recursul declarat, a susținut că a spus adevărul la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Oradea, l-a întâlnit pe avocatul A.G.F. în parcarea din

fața localului D.-V. Beiuș, s-a reîntâlnit cu acela în fața porții Poliției

Beiuș, l-a angajat pentru un proces, nu a observat ca polițistul B.V. să fi

încercat să-l conducă pe coinculpat la vreun spital, nu l-a întâlnit pe

martorul M.M., deși îl cunoaște a fi soțul femeii de serviciu de la Poliția

Beiuș, polițistul i-a spus coinculpatului că poată să plece, a fost căutat de

polițist după câteva zile, acesta l-a pus să semneze un proces-verbal prin care

să ateste că a fost de față când autoturismul a fost oprit el a refuzat, dar i

s-a răspuns că dacă nu va semna, este complice, delegația de avocat a fost

semnată de el, la parchet nu a fost întrebat dacă anterior datei de 25

noiembrie 2008 a semnat el sau soția sa un contract de asistență juridică, în

concluzie cerând achitarea pentru că nu a comis nicio faptă penală.

V.P., în

recursul declarat, a susținut că a spus adevărul în cauzele de la Judecătoria

Beiuș și de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, el a fost cel care

s-a aflat la volanul autoturismului, avocatul a fost adus cu un BMW de către B.A.,

acesta i-a spus și lui că avocatul a urcat în mașina poliției și a plecat cu

aceasta, în concluzie cerând achitarea pentru că nu a comis nicio faptă penală.

Analizând

recursurile inculpaților prin prisma dispozițiilor art. 385

6

alin. (3)

C. proc. pen., în sensul că sentința nefiind atacabilă cu apel, cauza se va

examina sub toate aspectele invocate.

Recursurile

inculpaților nu sunt fondate.

În ce

privește susținerea inculpatului A.G.F., în sensul că sentința nu poartă

ștampila instanței care a pronunțat-o, potrivit art. 312 C. proc. pen.,

sentința se semnează de complet și de grefier.

În cauză,

sentința recurată îndeplinește condiția legală enunțată.

În

continuare, referindu-ne la susținerea recurentului, că i s-a încălcat dreptul

la apărare în sensul că M.A. și V.P., au fost puși sub acuzare pentru

infracțiunea de mărturie mincinoasă și deși a cerut, cei doi nu au fost audiați

ca martori, din verificarea lucrărilor dosarului, inclusiv având în vedere

motivarea pe care cei doi au adus-o cu privire la neprezentarea lor în faza

judecății în fond, coinculpații au fost citați pentru fiecare termen de

judecată la adresele indicat, aceștia, personal, au indicat aceleași adrese,

neprezentarea lor nefiind culpa judecătorului. Mai mult, cei doi, în motivarea

recursului și-au susținut neprezentarea la fond pe considerente de genul, M.A.,

că este șofer și a efectuat transporturi de mărfuri, iar V.P., că lucrează și

este cu familia, în Franța. În cursul judecății, potrivit art. 177 alin. (1),

inculpatul se citează la adresa unde locuiește. Art. 291 alin. (2) C. proc.

pen. prevede că neprezentarea părților citate, nu împiedică judecarea cauzei.

Nici o

normă de procedură nu obligă instanța să dispună aducerea la judecată, cu

mandat, dacă nu se consideră necesar.

Pe

parcursul judecării cauzei, V.P. și M.A., reprezentați de apărători desemnați

din oficiu, au adresat cereri de amânare a judecății, aceasta însemnând că au

știut că se derulează cercetarea judecătorească.

Pe de altă

parte, în cauză cei doi au avut calitatea procesuală de inculpați, iar la

urmărirea penală și în fața instanței de fond, inculpatul A.G.F. a beneficiat

de asistarea sa de către doi apărători aleși, și de un avocat ales (avocat P.A).

Privind

situația de fapt, probatoriul administrat nemijlocit și în contradictorialitate

în fața instanței de fond, a relevat, fără dubiu, că inculpatul a comis faptele

pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel,

din procesul-verbal de constatare din 11 septembrie 2008, rezultă că

inculpatul, conducător auto al autoturismului marca Dacia Logan, era sub

influența alcoolului, poliția fiind anunțată de ofițerul de serviciu de la

organul de poliție al localității B., martorul D.A.N. susținând că a văzut

vehiculul care urcase cu roțile față pe bordura parcării, el, totodată,

observând și că cei care au coborât se aflau într-o vădită stare de ebrietate

și recalcitrantă, acest martor fiind cel care a sesizat și cerut intervenția

poliției rutiere la fața locului. Interpelat de către polițist, conducătorul

auto a spus că-l cheamă A., este din Oradea, iar la cererea de a sufla în

alcooltest, cel în cauză a ignorat cererea și i-a imputat agentului că l-a

oprit fără motiv, la aceasta adăugând că timp de 7 ani a fost procuror la

parchetul general.

În actul

de constatare s-a mai menționat că inculpatul a refuzat să se supună recoltării

de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

În sensul

că la volan s-a aflat inculpatul, au mai declarat martorul ocular B.A., pe

acesta chemându-l soția lui, martora B.G.F., el a participat și la întocmirea

actului de constatare, pe care l-a și semnat în calitate de martor asistent.

Acest martor l-a și recunoscut, fără rezerve, pe inculpatul A.G.F. la termenul

de judecată 13 octombrie 2010, deci la judecarea cauzei în fond. Martorii l-au

indicat, din planșele foto, și pe coinculpatul M.A., despre acesta declarând că

era persoana care se afla împreună cu coinculpatul, în vehicul.

Referitor

martorului B.A., cu privire la susținerea că persoana care-l însoțea pe

inculpatul A.G.F., ar fi condus vehiculul, aceasta, just a fost înlăturată de

instanță, ceilalți martori oculari, astfel cum s-a arătat, relevând cu

certitudine că inculpatul era la volanul autoturismului, B.A. și M.M. fiind de

față când inculpatul a și refuzat să se supună cererii poliției de a sufla în

alcooltest sau de a-i însoți pentru recoltarea de probe biologice.

În ce-l

privește pe inculpatul referitor la refuzul supunerii la testare cu aparatul

alcooltest și, ulterior, de a se prezenta la unitatea spitalicească pentru

recoltarea de probe biologice, probatoriul a stabilit că faptele s-au derulat

corespunzător situație de fapt deja expusă, iar cu privire la apărarea

inculpatului, că aparatul alcooltest nu ar fi fost mijloc tehnic certificat,

autoritatea abilitată, respectiv Ministerul Administrației și Internelor I.G.P.R.

– Inspectoratul de Poliție al județului Bihor – Poliția Beiuș cu adresa nr.

386562/2010 din 24 noiembrie 2010 a comunicat în sensul că respectivul aparat,

este mijloc tehnic certificat și nu se supune verificării metrologice. În acest

sens, în dosar există și adresa I.G.P.R. nr. 127649 din 03 decembrie 2010.

Cu

referire la vinovăția inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin.

(1) C. pen., elementul material constă în acțiunea de falsificare, prin vreunul

din modurile arătate în art. 288 C. pen., adică în contrafacerea scrierii, ori

a subscrierii sau prin alterarea, în orice mod, a unui înscris.

Contrafacerea

scrierii înseamnă și plăsmuirea, respectiv confecționarea unui înscris similar

cu cel care trebuia să conțină mențiuni adevărate, o condiție a existenței

infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., este ca înscrisul falsificat să fie

susceptibil de a produce consecințe juridice când ar fi folosit, cerință

îndeplinită odată ce înscrisul falsificat are doar în aparență însușirile și

conținutul unui înscris adevărat ce, prin folosire, ar produce aceleași efecte.

În cauză,

„contrafacerii scrierii” trebuie să i se asigure sensul de alcătuire, de

plăsmuire a înscrisului, nu numai de imitare a scrierii manuscrise a

conținutului lui.

Ca atare,

fapta inculpatului de a întocmi împuternicirea avocațială căreia, în fața

organului de poliție, i-a înscris un număr de înregistrare, fără ca aceasta să

aibă la bază un contract de asistență juridică, necesar, potrivit art. 127 din

Statutul profesiei de avocat „ad probationem”, coinculpatul M.A. nesemnând cu

inculpatul un asemenea contract anterior datei de 25 septembrie 2008, ea fiind

destinată accesului inculpatului la Dosarul nr. 990/P/2008 al Parchetului de pe

lângă Judecătoriei Beiuș, realizează infracțiunea prev. de art. 290 C. pen.

Cu

referire la faptele inculpatul V.P., materialul probator a relevat, fără dubiu

că acesta a declarat mincinos, astfel cum reiese și din lucrările Dosarului nr.

354/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea cu referire la

susținerea că el, la 11 septembrie 2008, ar fi fost la volanul autoturismului

marca Dacia Logan, precum și în Dosarul nr. 1815/187/2008 al Judecătoriei

Beiuș, alcătuit urmare plângerii inculpatului A.G.F. împotriva procesului-verbal

de contravenție seria CC, martorii B.A., B.G.F., M.M., M.A. și D.A.N. susținând

că persoana care, la orele 19.00 din seara de 11 septembrie 2008 era

coinculpatul M.A. nu V.P.

Martora C.A.M.,

audiată la 15 septembrie 2010 a reluat declarația dată la urmărirea penală, ea

relatând că la 11 septembrie 2008 programul farmaciei era până la ora 18.00, nu

a ținut farmacia deschisă după această oră și nu a recunoscut, din planșele

foto, pe acest inculpat ca fiind persoana care ar fi cumpărat medicamente,

astfel cum au declarat inculpatul A.G.F. și cel în cauză.

În ce

privește fapta inculpatul M.A., acesta la urmărirea penală, audiat fiind în

calitate de martor, a susținut că în jurul orei 19.00-20.00 din seara de 11

septembrie 2008, nu s-ar fi aflat în autoturismul condus de către coinculpatul A.G.F.,

raportat la declarațiile deja amintite, acesta a fost recunoscut din planșele

foto, s-a dovedit, fără dubiu, că el s-a găsit în vehicul, astfel afirmațiile

fiind mincinoase.

În

concluzie, sentința pronunțată fiind legală și temeinică, recursurile declarate

de cei trei inculpați nefiind fondate, potrivit art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. vor fi respinse.

Potrivit

art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) același Cod, inculpații recurenți

vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații A.G.F., V.P. și M.A. împotriva sentinței penale nr. 133 din 30

noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de

câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 10

aprilie 2012.