ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 741/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28 august 2009,

reclamanții SC C.G.C.E. SRL București, M.K. și P.M.B. au solicitat anularea

Ordonanței nr. 285 din 19 mai 2009 și a Deciziei nr. 1.245 din 12 august 2009

emise de pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

În motivarea

acțiunii, s-a arătat că prin Ordonanța nr. 285 din 19 mai 2009, menținută prin

Decizia nr. 1245 din 12 august 2009, pârâta a dispus în mod nejustificat

sancționarea societății reclamante cu amendă în sumă de 4.765 RON și sancționarea

reclamanților persoane fizice cu interdicția de a desfășura timp de 5 ani

activități care cad sub incidența Legii nr. 297/2004.

Reclamanții au

susținut că sancțiunile aplicate sunt lipsite de temei, întrucât nu au săvârșit

fapta reținută de pârâtă, care constă în desfășurarea de servicii și activități

de investiții financiare specifice pieței de capital fără a deține autorizație,

respectiv preluarea de ordine și încheierea de contracte de comisionare.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat

Sentința civilă nr. 1.627 din 6 aprilie 2010, prin care a admis acțiunea

formulată de reclamanta SC C.G.C.E. SRL București și a anulat Ordonanța nr. 285

din 19 mai 2009 și Decizia nr. 1.245 din 12 august 2009 emise de pârâta Comisia

Națională a Valorilor Mobiliare. Prin aceeași sentință a fost respinsă ca

inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții M.K. și P.M.B.

Hotărând astfel,

instanța de fond a considerat că Ordonanța nr. 285 din 19 mai 2009 a fost

întocmită cu încălcarea prezumției de nevinovăție, întemeindu-se pe simple

indicii și bănuieli, fără a exista probe concrete privind vinovăția persoanelor

sancționate.

În acest sens, s-a

avut în vedere că intimata nu a identificat niciun act care să emane de la

societatea reclamantă și nici nu s-a probat faptul că întocmirea actelor și

semnarea contractului s-ar fi făcut de reprezentanți ai societății.

De asemenea, instanța

de fond a reținut că ambele sancțiuni aplicate, respectiv amenda și interdicția

pentru cei doi asociați ai societății de a desfășura timp de 5 ani activități

și servicii care cad sub incidența Legii nr. 297/2004, sunt măsuri de natură să

vatăme drepturile și interesele legitime ale reclamantei ca persoană juridică.

Acțiunea formulată de

reclamanții persoane fizice M.K. și P.M.B. a fost respinsă ca inadmisibilă, cu

motivarea că nu a fost urmată procedura prealabilă în conformitate cu

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare,

solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.,

să fie modificată în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii ca

neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamata SC C.G.C.E. SRL București.

Recurenta a susținut

că în mod greșit instanța de fond a anulat actele administrative de sancționare

a societății intimate, care nu deține autorizație de funcționare în condițiile

Legii nr. 297/2004 privind piața de capital și nu poate presta servicii de

investiții financiare.

Față de sesizările

investitorilor cu privire la prejudiciile care le-au fost aduse de societatea

intimată, recurenta a arătat că, în calitatea sa de autoritate care

supraveghează piața de capital din România, a procedat la aplicarea

prevederilor art. 62 alin. (1) din Directiva 2004/39/CE. Conform acestei

reglementări, în cazul în care, în pofida măsurilor adoptate de autoritatea

competentă a statului membru de origine sau din cauza caracterului inadecvat al

acestor măsuri, întreprinderea de investiții respectivă continuă să acționeze

aducând prejudicii în mod clar intereselor investitorilor statului membru gazdă

sau funcționării ordonate a piețelor, autoritatea competentă a acestui stat,

după ce a informat în legătură cu aceste aspecte autoritatea competentă a

statului membru de origine, ia toate măsurile adecvate necesare pentru a

proteja investitorii sau pentru a menține buna funcționare a piețelor și aceste

măsuri includ și posibilitatea de a împiedica întreprinderea de investiții care

încalcă normele să efectueze alte operațiuni pe teritoriul său.

În aplicarea acestor

prevederi legale, recurenta a învederat că a emis Ordonanța nr. 285 din 19 mai

2009 de sancționare atât a persoanei juridice, cât și a persoanelor fizice M.K.

și P.M.B., care nu au întreprins măsurile obligatorii de intrare în legalitate,

despre care aveau cunoștință din anul 2007, când persoana juridică a mai fost

sancționată prin Ordonanța nr. 1010 din 18 decembrie 2007 pentru încălcarea

legislației privind piața cu capital.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite prezentul recurs

și va modifica în parte hotărârea atacată, pentru următoarele considerente:

Prin Ordonanța Comisiei

Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 285 din 19 mai 2009 s-a dispus sancționarea

cu amendă în valoare de 4.765 RON a reclamatei SC C.G.C.E. SRL București

(reprezentând 5% din capitalul social) și interzicerea pe o perioadă de 5 ani a

desfășurării de activități și servicii care cad sub incidența Legii nr.

297/2004 pentru asociații M.K. și P.M.B.

Intimații-reclamanți

au fost sancționați pentru săvârșirea faptei care constă în desfășurarea de

servicii și activități de investiții financiare specifice pieței de capital,

fără a deține autorizație din partea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare,

respectiv preluarea de ordine și încheiere de contracte de comisionare,

activități pentru care legislația pieței de capital impune autorizarea Comisiei

Naționale a Valorilor Mobiliare.

Actele administrative

de aplicare a sancțiunilor au fost greșit anulate de instanța de fond, care

și-a însușit apărările invocate prin acțiune, fără a proceda la examinarea lor

în raport de probatoriile administrate în cauză și care atestă situația de fapt

avută în vedere de autoritatea recurentă pentru stabilirea răspunderii

contravenționale a intimaților.

Astfel, din

conținutul sesizărilor înregistrate la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare,

precum și din analiza efectuată de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a

rezultat că societatea intimată a desfășurat activitatea de intermediere pe

teritoriul României, activitate specifică pieței de capital fără a deține

autorizația prevăzută de Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și

Regulamentul nr. 32/2006 privind serviciile de investiții financiare.

Pentru aceleași

motive, intimata-reclamantă a mai fost sancționată prin Ordonanța Comisiei

Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1010 din 18 decembrie 2007 și în pofida

măsurilor dispuse de autoritatea competentă, a continuat să desfășoare

activități pentru care Legea nr. 297/2004 privind piața de capital prevede în

mod obligatoriu deținerea autorizației emisă de Comisia Națională a Valorilor

Mobiliare

Față de caracterul

continuat al faptelor constatate, prin prelungirea și persistarea pe un

interval îndelungat de timp (2007 - 2009), Comisia recurentă a reținut corect

existența elementului intențional în neexecutarea obligațiilor legale și

întrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru stabilirea răspunderii

contravenționale pentru încălcarea legislației privind piața de capital.

În consecință, se

impune a fi menținute actele administrative întocmite de recurentă, care au

fost anulate de instanța de fond printr-o interpretare greșită atât a probelor

administrate cu privire la faptele săvârșite de intimați, cât și a

dispozițiilor legale care prevăd condițiile obligatorii pentru desfășurarea

activității de intermediere pe teritoriul României, respectiv pentru prestarea

serviciilor de investiții financiare.

Pentru considerentele

care au fost expuse, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul,

va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii

formulată de reclamanta SC C.G.C.E. SRL București ca neîntemeiată, urmând a fi

menținute celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare împotriva Sentinței civile

nr. 1627 din 6 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în parte, în sensul că respinge acțiunea formulată de SC C.G.C.E. SRL

București, ca neîntemeiată.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2011.