ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 741/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 28 august 2009, reclamanții SC C.G.C.E. SRL București, M.K. și P.M.B. au solicitat anularea Ordonanței nr. 285 din 19 mai 2009 și a Deciziei nr. 1.245 din 12 august 2009 emise de pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin Ordonanța nr. 285 din 19 mai 2009, menținută prin Decizia nr. 1245 din 12 august 2009, pârâta a dispus în mod nejustificat sancționarea societății reclamante cu amendă în sumă de 4.765 RON și sancționarea reclamanților persoane fizice cu interdicția de a desfășura timp de 5 ani activități care cad sub incidența Legii nr. 297/2004.

Reclamanții au susținut că sancțiunile aplicate sunt lipsite de temei, întrucât nu au săvârșit fapta reținută de pârâtă, care constă în desfășurarea de servicii și activități de investiții financiare specifice pieței de capital fără a deține autorizație, respectiv preluarea de ordine și încheierea de contracte de comisionare. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința civilă nr. 1.627 din 6 aprilie 2010, prin care a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C.G.C.E. SRL București și a anulat Ordonanța nr. 285 din 19 mai 2009 și Decizia nr. 1.245 din 12 august 2009 emise de pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. Prin aceeași sentință a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții M.K.

și P.M.B. Hotărând astfel, instanța de fond a considerat că Ordonanța nr. 285 din 19 mai 2009 a fost întocmită cu încălcarea prezumției de nevinovăție, întemeindu-se pe simple indicii și bănuieli, fără a exista probe concrete privind vinovăția persoanelor sancționate. În acest sens, s-a avut în vedere că intimata nu a identificat niciun act care să emane de la societatea reclamantă și nici nu s-a probat faptul că întocmirea actelor și semnarea contractului s-ar fi făcut de reprezentanți ai societății. De asemenea, instanța de fond a reținut că ambele sancțiuni aplicate, respectiv amenda și interdicția pentru cei doi asociați ai societății de a desfășura timp de 5 ani activități și servicii care cad sub incidența Legii nr. 297/2004, sunt măsuri de natură să vatăme drepturile și interesele legitime ale reclamantei ca persoană juridică.

Acțiunea formulată de reclamanții persoane fizice M.K. și P.M.B. a fost respinsă ca inadmisibilă, cu motivarea că nu a fost urmată procedura prealabilă în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamata SC C.G.C.E. SRL București. Recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a anulat actele administrative de sancționare a societății intimate, care nu deține autorizație de funcționare în condițiile Legii nr. 297/2004 privind piața de capital și nu poate presta servicii de investiții financiare.

Față de sesizările investitorilor cu privire la prejudiciile care le-au fost aduse de societatea intimată, recurenta a arătat că, în calitatea sa de autoritate care supraveghează piața de capital din România, a procedat la aplicarea prevederilor art. 62 alin. (1) din Directiva 2004/39/CE.

Conform acestei reglementări, în cazul în care, în pofida măsurilor adoptate de autoritatea competentă a statului membru de origine sau din cauza caracterului inadecvat al acestor măsuri, întreprinderea de investiții respectivă continuă să acționeze aducând prejudicii în mod clar intereselor investitorilor statului membru gazdă sau funcționării ordonate a piețelor, autoritatea competentă a acestui stat, după ce a informat în legătură cu aceste aspecte autoritatea competentă a statului membru de origine, ia toate măsurile adecvate necesare pentru a proteja investitorii sau pentru a menține buna funcționare a piețelor și aceste măsuri includ și posibilitatea de a împiedica întreprinderea de investiții care încalcă normele să efectueze alte operațiuni pe teritoriul său.

În aplicarea acestor prevederi legale, recurenta a învederat că a emis Ordonanța nr. 285 din 19 mai 2009 de sancționare atât a persoanei juridice, cât și a persoanelor fizice M.K. și P.M.B., care nu au întreprins măsurile obligatorii de intrare în legalitate, despre care aveau cunoștință din anul 2007, când persoana juridică a mai fost sancționată prin Ordonanța nr. 1010 din 18 decembrie 2007 pentru încălcarea legislației privind piața cu capital. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite prezentul recurs și va modifica în parte hotărârea atacată, pentru următoarele considerente: Prin Ordonanța Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 285 din 19 mai 2009 s-a dispus sancționarea cu amendă în valoare de 4.765 RON a reclamatei SC C.G.C.E.

SRL București (reprezentând 5% din capitalul social) și interzicerea pe o perioadă de 5 ani a desfășurării de activități și servicii care cad sub incidența Legii nr. 297/2004 pentru asociații M.K. și P.M.B. Intimații-reclamanți au fost sancționați pentru săvârșirea faptei care constă în desfășurarea de servicii și activități de investiții financiare specifice pieței de capital, fără a deține autorizație din partea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, respectiv preluarea de ordine și încheiere de contracte de comisionare, activități pentru care legislația pieței de capital impune autorizarea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare.

Actele administrative de aplicare a sancțiunilor au fost greșit anulate de instanța de fond, care și-a însușit apărările invocate prin acțiune, fără a proceda la examinarea lor în raport de probatoriile administrate în cauză și care atestă situația de fapt avută în vedere de autoritatea recurentă pentru stabilirea răspunderii contravenționale a intimaților. Astfel, din conținutul sesizărilor înregistrate la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, precum și din analiza efectuată de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a rezultat că societatea intimată a desfășurat activitatea de intermediere pe teritoriul României, activitate specifică pieței de capital fără a deține autorizația prevăzută de Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și Regulamentul nr. 32/2006 privind serviciile de investiții financiare.

Pentru aceleași motive, intimata-reclamantă a mai fost sancționată prin Ordonanța Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1010 din 18 decembrie 2007 și în pofida măsurilor dispuse de autoritatea competentă, a continuat să desfășoare activități pentru care Legea nr. 297/2004 privind piața de capital prevede în mod obligatoriu deținerea autorizației emisă de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare Față de caracterul continuat al faptelor constatate, prin prelungirea și persistarea pe un interval îndelungat de timp (2007 - 2009), Comisia recurentă a reținut corect existența elementului intențional în neexecutarea obligațiilor legale și întrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru stabilirea răspunderii contravenționale pentru încălcarea legislației privind piața de capital.

În consecință, se impune a fi menținute actele administrative întocmite de recurentă, care au fost anulate de instanța de fond printr-o interpretare greșită atât a probelor administrate cu privire la faptele săvârșite de intimați, cât și a dispozițiilor legale care prevăd condițiile obligatorii pentru desfășurarea activității de intermediere pe teritoriul României, respectiv pentru prestarea serviciilor de investiții financiare. Pentru considerentele care au fost expuse, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta SC C.G.C.E.

SRL București ca neîntemeiată, urmând a fi menținute celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare împotriva Sentinței civile nr. 1627 din 6 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în parte, în sensul că respinge acțiunea formulată de SC C.G.C.E. SRL București, ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2011.